Sistemul Nervos - Actul Şi Arcul Reflex
Sistemul Nervos - Actul Şi Arcul Reflex
Sistemul Nervos - Actul Şi Arcul Reflex
Receptorul
Receptorul este o structură excitabilă care răspunde la stimuli prin variaţii de potenţial
gradate proporţional cui ntensitate a stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale
diferenţiate şi specializate în celule senzoriale(gustative, auditive, vestibulare). Alţi receptori
din organism sunt corpusculii senzitivi – mici organe pluricelulare alcătuite din celule, fibre
conjunctive şi terminaţii nervoase dendritice (receptorii tegumentari, prioceptorii). Uneori,
rolul de receptori îl îndeplinesc chiar terminaţiile dendritelor (receptorul olfactiv,receptorii
dureroşi). La nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului în impuls nervos
şi, astfel,se realizează traducerea informaţiei purtate de stimul în informaţie nervoasă
specifică.
Clasificarea receptorilor
Efectorii
Pentru sistemul nervos somatic, efectorii sunt muşchii striaţi, iar pentru sistemul nervos
vegetativ sunt muşchii netezi, glandele endocrine şi cele exocrine
Neuronul
Tesutul nervos este constituit din neuroni (celule nervoase) şi nevroglii (celule gliale).
Dupa funcţie neuronii sunt: senzitivi, motori, intercalari sau de asociaţie şi secretori.
Neuronii senzitivi recepţionează excitanţii externi (somatosenzitivi) sau interni
(viscerosenzitivi) şi transmit în sens aferent impulsul nervos.
Neuronii motori (motoneuronii) au axonii în legatură cu organele efectoare
somatice (somatomotori) sau vegetative (visceromotori) şi transmit impulsul
nervos aferent.
Neuronii intercalari (de asociatie) fac legatura intre neuronii senzitivi şi motori,
fiind stimulatori sau inhibitori.
Neuronii secretori sintetizează hormoni (neurohormoni).
FIZIOLOGIA NEURONULUI
Sinapsa dintre neuron şi muşchi se numeşte placă motorie, iar cea dintre neuron
şi celulele glandulare, sinapsa neuroglandulară.
Se descriu două categorii de sinapse: electrice şi chimice.
Sunt reflexe de apărare care îndepărtează zona stimulată de agentul nociv. Includ un număr variabil de neuroni intercalari între neuronul
senzitiv şi cel motor, au perioada de latenţă lungă şi iradiază. Reflexul tipic este cel de flexie(de apărare, nociceptiv). Răspunsul reflexelor
polisinaptice este în funcţie de stimul(puternic - flexia plus extensia membrului opus; foarte puternic - toate cele patru membre).
Exemple de reflexe medulare:
Reflexul de întindere
Reflexul de întindere este declanşat de excitarea proprioceptorilor din muşchii striaţi (de ex. muşchii flexori ai braţului) care sunt
supuşi unei intinderi. Se descarcă impulsuri de la proprioceptori, care ajung la motoneuronii alfa medulari sau la neuronii de asociaţie.
În final se realizează contracţia muşchilor flexori şi relaxarea muşchilor extensori ai braţului.
Reflexul rotulian
Reflexul rotulian este declanşat de excitarea proprioceptorilor din muşchiul striat (de ex. muşchiul
cvadriceps femural) care sunt supuşi unei stimulări prin percuţia tendonului rotulian cu ciocanul de
reflexe. Se descarcă impulsuri, care ajung la motoneuronii medulari sau la neuronii de asociaţie. În final
se realizează contracţia muşchiului cvadriceps şi relaxarea muşchilor extensori ai gambei(biceps femural,
etc.).
Reflexul plantar
Excitarea pielii tălpii piciorului în zona situată pe marginea externă, cu ajutorul unui obiect ascuţit
produce în mod normal flexia plantară a degetelor (reflex medular L2-S4). În situaţii patologice(leziune
corticală sau a căilor corticospinale) apare flexia dorsală a degetului mare şi o extensie în evantai a
celorlalte degete. (reflex Babinski)
Reflexele medulare vegetative se închid în coarnele laterale si in substanta reticulata lombo-sacrata din jurul canalului
ependimar. Arcul reflex cuprinde fibre simpatice şi parasimpatice.
Receptorii sunt interoceptori localizaţi în vase, viscere sau exteroceptori cutanaţi.
Efectorul este fibra musculară netedă, miocardul şi epiteliile secretoare.
Componenta simpatică are originea în maduva C8-L2 iar cea parasimpatica în măduva S2-S4.
Pupilodilatator (simpatic) - are centrii în măduva C8-T2 şi constă în contracţia fibrelor musculare radiare ale irisului
Cardioaccelerator (simpatic) - are centrii în măduva cervico-toracală
sudorale şi pilomotorii (simpatic) au centrii în măduva T1-L2, produc secreţia glandelor sudoripare şi piloerecţia având
rol în termogeneza
Vasoconstrictoare (simpatic) - au centrii în măduva T1-L2 şi produc vasoconstricţie cu excepţia capilarelor şi muşchilor
motilitatea tubului digestiv (simpatic) are centrii în măduva T6-L2 şi produce scăderea tonusului şi motilităţii tubului
digestiv, constricţia sfincterelor şi inhibarea secretiilor digestive.
micţiune, defecaţie, sexuale - au centrii în măduva L1-L2(coarnele laterale) pentru simpatic şi măduva S2-S4 (comisura
cenusie) pentru parasimpatic.
Explorari SNC - electroencefalografia
Electroencefalograma (EEG) reprezinta inregistrarea semnalelor electrice ce rezulta din
activitatea creierului. Transmiterea informatiei in creier se realizeaza prin semnale electrice iar EEG
permite inregistrarea acestor semnale. Nu se stie cat de mult din fiecare tip de activitate neuronala
(potentiale de actiune, potentiale sinaptice, etc.) contribuie la realizarea ei.
Amplitudinea undelor inregistrate reflecta numarul neuronilor care functioneaza sincron la
un moment dat. In mod normal amplitudinea undelor este in jur de 100 μV. Electrozii de inregistrare pot fi
plasati in anumite cazuri direct pe cortex, iar in acest caz se inregistreaza o electrocorticograma,
amplitudinea undelor fiind mai mare in jur de 1-2 mV.
Scaderea amplitudinii in cazul EEG se explica prin efectul izolator al cutiei craniene. In
trecut era o metoda de diagnostic cu o aplicabilitate vasta. Cu timpul EEG a fost inlocuita de metodele mai
performante de diagnostic, tomografia computerizata (TC) si rezonanta magnetica (RMN). Cu toate
acestea, electroencefalograma ramane a fi utilizata pe larg, in special in diagnosticul epilepsiei, a
encefalopatiilor, in monitorizarea activitatii cerebrale in timpul anesteziei.
Principiile electroencefalogramei
Figura 2. Unde alfa; observati forma de fus determinata de cresterea si descresterea ritmica a
amplitudinii acestor unde.
II.Undele beta
Se caracterizeaza printr-o frecventa de 13-30 Hz si o amplitudine de 5-30 μV. Spre deosebire de
ritmul alfa, undele beta sunt foarte neregulate si semnifica o desincronizare a activitatii neuronilor
corticali. Undele beta reflecta activitatea neuronilor din cortexul frontal si parietal anterior.
V.Undele gamma
Au o frecventa mare in jur de 30-100 Hz. Acestea se inregistreaza pe electroencefalograma in conditii de
activitate corticala superioara, ca de exemplu: perceptia, rezolvarea unor probleme complicate, teama,
constiinta, etc.
A. ASCENDENTE
B. DESCENDENTE
-corpusculii Meissner;
-discurile lui Merkel;
-terminatiile nervoase ale foliculilor pilosi;
-corpusculii Vater-Pacini;
-corpusculul lui Herbst.
CALEA SENSIBILITATII TACTILE
Aici devine ascendent si intra in constitutia fasciculului spinotalamic anterior. Lateral, peste fibrele
radiculare anterioare, se continua cu fasciculul spinotalamic lateral.
Fasciculul spinotalamic anterior urca prin maduva si trunchiul cerebral, intrand in constitutia
panglicii lui Reil si se termina in talamus, unde se afla al treilea neuron. Neuritul deutoneuronului se
termina la nivelul talamusului. Totusi nu toate fibrele ajung la nivelul talamusului, si se pun in
contact cu celulele substantei reticulare.
Calea sensibilitatii tactile
Al treilea neuron: duce informatia la scoarta cerebrala in lobul parietal, unde se transforma in
senzatie tactila.
Sensibilitatea tactila epicritica trece prin fasciculele cordonului posterior, fasciculul Gracilis
si Cuneatus. Aceasta cale este deci dreapta in maduva si se incruciseaza la nivelul bulbului.
Utilizează calea cordoanelor posterioare, împreună cu calea proprioceptiva kinestezica. (cu
care va fi descrisa).
Calea sensibilitatii termice si dureroase
Receptorii:
-corpusculi tendinosi Golgi;
-fusurile musculare;
-terminatiunile nervoase libere din muschi;
-corpusculii lui Vater-Pacini.
CALEA SENSIBILITATII
PROPRIOCEPTIVE KINESTEZICE
Protoneuronul: se afla in ganglionul spinal. Axonul lui intra in maduva prin santul
colateral posterior si se aseaza in fasciculul cuneat, iar apoi in fasciculul gracilis. Aceste
fascicule traverseaza maduva spinarii si se termina in nucleii gracilis si cuneatus din bulb.
Deutoneuronul: se afla exact in nucleul gracilis si cuneatus din bulb. Axonul acestuia se
incruciseaza pe linia mediana si formeaza o mare parte a lemniscului medial, la nivelul
caruia exista o somatotopie , dinspre anterior spre posterior: coccigian-sacral-lombar-
toracal-cervical.
CALEA SENSIBILITATII
PROPRIOCEPTIVE KINESTEZICE
La nivelul puntii lemniscul medial se deplaseaza orizontal, ajunge in talamus la nucleul
ventral, posterolateral si posteromedian.
Lemniscul medial: in compozitia sa, pe langa fibrele din nucleii gracilis si cuneatus din
bulb se alatura si fibre din fasciculele spinotalamice ant si lat, fibre de la nucleii nervilor
senzitivi cranieni trigemen, intermediar, glasofaringian si vag, si fibrele caii acustice care
ajuta la formarea portiunii laterale a lemniscului.
Neuronul talamocortical: axonul acestuia strabate bratul posterior al capsulei interne
printre fibrele fasciculului piramidal, trece in coroana radiata prin centrul oval si ajunge la
scoarta cerebrala.
SISTEMUL LEMNISCAL
FASCICULUL CUNEOCEREBEOS
Fasciculul cuneocerebelos aduna informatii de deasupra lui C8, fibrele intra in maduva si
ajung la deutoneuron, care este in nucleul cuneat accesor (Von Monakov) de la nivelul
bulbului, iar axonul lui formeaza fasciculul cuneocerebelos care ajunge la cerebel prin
fibrele arcuate externe dorsale, pe calea pedunculului cerebelos inferior ipsilateral, si se
termina in aria membrului superior.
Acest fascicul asigura corelatia membrelor superioare cu cele inferioare in timpul
executarii unor miscari.
CALEA SENSIBILITATII
PROPRIOCEPTIVE INCONSTIENTE
Calea proprioceptivitatii pentru cap si fata isi are receptorii in:
muschii masticatori,
muschii pielosi,
dinti,
gingii,
muschi extrinseci ai globului ocular.
Protoneuronul se afla in nucleul mezencefalic al trigemenului, ale carui prelungiri se duc spre
nucleul motor al trigemenului si in formatiunea reticulara mezencefalica.
CALEA SENSIBILITATII INTEROCEPTIVE
Prima particularitate a durerii viscerale este iradierea ei spre arii cutanate, la distanta de
organul respectiv, si acest lucru se numeste durere raportata. Explicatiile durerii raportate
sunt:
- fenomenul de convergenta in caile spinotalamice (convergenta de 10/1 a fibrelor
periferice fata de o fibra spinotalamica)
- iradierea influxului in fibrele alaturate
CALEA SENSIBILITATII INTEROCEPTIVE
- impulsurile dureroase care vin de la un organ bolnav scad pragul de excitabilitate al neuronilor
somatici vecini, si sensibilitatea somatica ajunsa la acesti neuroni sensibilizati, chiar sub pragul dureros,
este transmisa la centrii superiori si interpretata gresit ca durere periferica
- procesul de facilitare corticala: proiectiile dureroase viscerale pe scoarta cerebrala permit
receptionarea impulsurilor cutanate sub pragul dureros ca senzatii dureroase false.
Stimulii durerii sunt: mecanici, chimici (bradikinina, histamina, prostaglandine, potasiu, acizii,
enzime proteolitice), temperatura (mai mare de 45°, frigul). Proiectia durerii este mai redusa in aria
somestezica principala si mai puternica in aria somestezica secundara.
CALEA SENSIBILITATII INTEROCEPTIVE
Mediatorul intre protoneuron si deutoneuron in calea interoceptiva este substanta P
(descoperita de Von Euler, este un polipeptid cu 11 aminoacizi sintetizat de neuroni din
ganglionii spinali) a carei eliberare poate fi blocata presinaptic de enkefaline si endorfine
produse de neuronii intercalari din lama 2 Rexed.
Deci exista un mecanism intrinsec de diminuare a durerii numit mecanism de poarta de
control a stimulilor ce conduc durerea spre sistemul nervos central.
Exista un sistem descendent de supresie a durerii, cu localizarea in substanta reticulata din
mezencefal, in substanta cenusie periapeductala si in nucleul dorsal al rafeului de unde
pleaca descendent fibre reticulospinale serotoninergice, care ajung la neuronii lamei 2
Rexed ce vor secreta enkefaline si -endorfine; daca acest sistem este activat, durerea este
perceputa mai putin.