Teoria cromozomială a eredității

PĂPĂDIE ALEXIA
 Inspirat de cercetările lui
Mendel, zoologul american
Thomas Hunt Morgan  (25.09.
1866 – 4.12.1945) , a început să
studieze genetica împreună cu
colaboratorii săi în anul 1910 şi
elaborează teoria cromozomială a
eredităţii . Pentru elaborarea
acestei teorii , face studii pe
Drosophila melanogaster
(musculiţa de oţet), denumită
popular, bețiva.
Drosophila melanogaster, numită popular şi musculiţa de oţet este acea musculiţă întâlnită
deseori în apropierea fructelor fermentate şi a recipientelor cu băuturi alcoolice. Această
musculiţă reprezintă pentru studiile de genetică ceea ce reprezintă şobolani albi pentru cele
de fiziologie. Este folosită în aceste studii , deoarece prezintă o serie de avantaje ca material
de studiu.De exemplu:
o se înmulțește foarte repede, iar o nouă generație se obține la cca. două săptămâni;
o este foarte prolifică, unde o femelă poate depune în cursul vieții câteva sute de ouă;( În acest
proces larvele trec prin trei etape, având două năpârliri. În ultima etapă a dezvoltării
larvelor, acestea ajung la forma de pupă, când toate organele sunt înlocuite cu cele
caracteristice musculiței. Întregul proces durează până la 84 de ore. Speranța de viață a
musculițelor adult depinde în general de temperatură, însă conform specialiștilor poate
ajunge la 59 de zile).
o se crește ușor pe un mediu de cultură simplu (agar- agar sau geloză vegetală; bulion de
carne, mălai etc);
o are o garnitură cromozomială simplă, formată doar din 8 cromozomi, grupaţi în 4 perechi;
perechea I – sunt heterozomi, XX la femelă şi XY la mascul
perechea II – sunt autozomi, metacentrici
perechea III – sunt autozomi, submetacentrici
perechea IV – sunt autozomi, subtelocentrici

o larvele au în glandele lor salivare, cromozomi uriași sau politeni, care pot fi studiați ușor la
microscop, ei fiind vizibili și în interfază; există peste 500 de mutante ale formei sălbatice a
musculiței, ce pot fi încrucișate între ele sau cu tipul normal (sălbatic) pentru studierea
hibrizilor.
o prezintă un număr mare de mutații pentru caractere distincte;
Ciclul de dezvoltare la Drosophila
melanogaster
Musculița de oțet- ou
Musculița de oțet- larvă
Musculița de oțet- adult
Au ochii fațetați
- serie polialelică pentru culoarea ochilor :maronii, cinnabar , sepia
 Mutaţii la Drosophila melanogaster
- serie polialelică pentru culoarea ochilor

alb sălbatic purpurii

 Mutaţie la
Drosophila
melanogaster:

-ochi purpurii
-corp galben
 Mutaţie la
Drosophila
melanogaster:

-corp negru
-ochi maronii
 Tezele teoriei cromozomiale
1. Plasarea lineară a genelor în cromozomi
Prima teză a teoriei cromozomiale consideră că factorii ereditari (genele)
sunt plasați pe cromozomi în anumite pozitii precise, denumite loci (locus).
De obicei, genele se prezintă sub formă de perechi de alele ce determină
dezvoltarea unor caractere contrastante, din care una este dominantă si
cealaltă recesivă.
Morgan a constatat că genele pot suferi mutații transformându-se în gene
alele. Prin mutație, gena dominantă A ce determină tipul normal (sălbatic) se
poate transforma în genă alelă recesivă a. Ca urmare, genele se găsesc de
regulă sub forma de pereche (alele). Genele se notează cu primele 1-4 litere ce
desemnează prescurtat caracterul afectat de gena respectivă (în limba engleză
sau latină). De exemplu, gena mutantă recesivă ce determină ochi de culoare
albă la musculiță de oțet se notează cu w , iar gena alelă ce determină tipul
normal cu ochi roșii, cu aceeași literă având indicele + (w+). Gena ce
determină corpul de culoare galbena se notează cu y , iar alela sa ce determină
corpul normal gri, cu y+. Din cele de mai sus se confirmă ideea că genele alele
sunt situate în aceeași pereche de cromozomi, în loci omologi, și influențează
aceeași însușire a organismului, determinând apariția unor caractere
contrastante .(tabelul următor)
2.Transmiterea înlănțuită (linkată)
a genelor din același cromozom
 a doua teză a teoriei cromozomiale
statuează faptul că genele plasate pe
acelaşi cromozom se transmit înlănţuit
(împreună, în bloc) la descendenţi.
Morgan a denumit acest fenomen
linkage şi, deci, genele de pe acelaşi
cromozom se transmit linkat. La baza
fenomenului de linkage stă faptul că în
timpul diviziunii celulare (fie mitoză,
fie meioză) cromozomii se comportă
ca entităţi de sine stătătoare; în
transmiterea lor de la celula parentală
la celulele fiice, cromzomii îşi
păstrează individualitatea şi
integritatea structurală. Astfel, genele
plasate pe acelaşi cromozom se
transmit în bloc la celulele fiice, în
contrast cu genele plasate pe
cromozomi diferiţi.
3. Schimbul reciproc de gene între cromozomii omologi sau crossing-over

a treia teză a teoriei cromozomiale s-a bazat pe observaţia comportamentului

cromozomilor în timpul meiozei. Astfel, în decursul profazei I a meiozei cromozomii
omologi se apropie foarte mult unul de altul realizând aşa numita sinapsă
cromozomială. Mai mult chiar, într-o asemenea structură (denumită bivalent),
cromozomii omologi schimbă între ei fragmente cromatidice echivalente. Fenomenul a
fost denumit crossing-over (mai este numit şi recombinare genetică intra-
cromozomială) şi are efect invers faţă de linkage producând netransmiterea înlănţuită a
anumitor gene plasate pe acelaşi cromozom. Cercetări ulterioare au concluzionat că
fenomenul de crossing-over reprezintă unul dintre cele mai importante mecanisme de
variabilitate genetică la organisme eucariote, deci la organisme ce prezintă sexualitate.
Pe de altă parte, frecvenţa evenimentelor de crossing-over este direct proporţională cu
lungimea cromozomului; cu alte cuvinte, probabilitatea ca 2 gene plasate pe acelaşi
cromozom să nu se transmită înlănţuit creşte cu distanţa dintre ele. Faptul că genele
sunt plasate pe cromozom a fost arătat de Morgan încă din 1910 prin studii pe
Drosophila melanogaster, care a constatat că în populaţiile de tip sălbatic (cu ochi roşii)
apăreau frecvent masculi cu ochi albi. Gena pentru culoarea ochilor (w+) este plasată pe
cromozomul X, iar gena pentru ochi albi este recesivă (w). La musculiţa de oţet, sexele
sunt determinate cromozomial, pe un model cu femele XX şi masculi XY. Ca urmare, o
mutaţie la nivelul acestor gene localizate pe cromozomul X se exprimă ca şi cum
organismul ar fi haploid. Genele plasate pe cromozomul X şi care, deci, se transmit o
dată cu acesta, sunt X-linkate (fenomenul de X-linkage).
Surse: ro.wikipedia.org
scientia.ro
manual și predare