APARITIA SI

DEZVOLTAREA
NUMERELOR COMPLEXE
ELABORAT :PLINGAU CATALINA
Slide title

1 SCURT ISTORIC

2 EVOLUȚIA NUMERELOR COMPLEXE

3 CONCEPTU NUMARULUI COMPLEX

4 FORMELE NUMARULUI COMPLEX

5 OPERAȚII CU NUMERE COMPLEXE

 Numerele complexe :scurt istoric
Numerele complexe au avut o istorie îndelungată înainte de a fi acceptate
de comunitatea matematica : numele în sine, precum și cel al  unitatii
imaginare , ne face să înțelegem cum statutul lor a fost adesea
considerat la limitele existenței.
Cea mai veche referință la rădăcina pătrată a unui număr negativ se
găsește în scrierile din Hero of Alexandria datând din secolul I î.Hr. În
aceste scrieri autorul încearcă să determine volumul piramidei tăiate de
două planuri non-paralele.
De fapt din diferite surse găsim două situați care au remarcat aparția
numerelor complexe .
1. Ecuațiile patratice ......
2. Ecuațiile cubice .......
Dar cea veridică este a doua adică ecuatiile cubice .
 Sarcina de a găsi rădăcinile unei
ecuații pătrate nu atinge în niciun fel
numerele complexe. Ne putem
convinge de aceasta considerând
interpretarea geometrică a ecuației
de gradul doi scrisă în forma:
..............
Geometric, aceasta înseamnă că
încercăm să aflăm punctele de
intersecție ale dreptei
............
cu parabola ............ vezi Img. 1
Se cunoaște că forma soluțiilor
ecuației (1) este ............
 În funcție de valoarea expresiei de sub radical, avem
3 situații:

1. dacă ...... atunci ecuația (1) are 2 soluții disctincte. Geometric, aceasta
ne indică faptul că dreapta ....... intersectează parabola ....... în două
puncte.
2. dacă ......atunci ecuația (1) are 2 soluții identice. Geometric, aceasta ne
indică faptul că dreapta ....... este tangentă parabolei .....
3. dacă ....., atunci ecuația (1) nu are soluții, adică dreapta ...... și
parabola ...... nu se intersectează

Situația este simplă și logică și, prin urmare, nu există motive pentru
a încerca să se extragă rădăcina pătrată dintr-un număr negativ.
Însă situația se schimbă în următorul caz:
 Orice ecuație cubică scrisă în forma
generală ……….poate fi adusă la
forma canonică, realizând substituția
………
Obținem ecuația: ……. unde …………..
și ....... .
Din punct de vedere geometric, situația
este similară cu cea anterioară.
(Img. 2). Diferența esențială față de
cazul ecuației pătrate este că,
indiferent de dreapta pe care o
considerăm, ea intersectează
întotdeauna o parabolă cubică.
Adică, din motive pur geometrice,
ecuația cubică are întotdeauna cel
puțin o soluție.
 Putem găsi soluțiile ecuației (2) utilizând formula lui
Cardano:
𝑥 = √ 𝑛 2 + √𝑄 3 + √ 𝑛 2 − √𝑄 3 (3), unde 𝑄 = ( 𝑛
2 ) 2 − ( 𝑚 3 ) 3 . Formula pare a fi simplă, dar
conduce la o problemă în cazul când 𝑄 este negativ.
Este cunoscut exemplul clasic studiat de Bombelli în
care se cere să se rezolve ecuația: 𝑥 3 = 15𝑥 + 4.
Aplicând formula (3) obținem că 𝑄 = −121 și,
respectiv, 𝑥 = √2 + √−121 3 + √2− √−121 3 .
Observăm că în forma soluției figurează o expresie
negativă sub radical.
Ideea lui Raphael Bombelli a fost :să considerăm că
rădăcina pătrată a expresiei negative este un număr.
Deși se știe că nu există astfel de numere, să admitem
totuși că există și că, la fel ca pot fi adăugate la
altele, înmulțite, ridicate la o putere etc.
Ținând cont de asta, Bombelli a constatat, în particular, că √2
+√−121 3 = 2 + √−1 și √2 − √−121 3 = 2− √−1. Să ne
convingem: (2 + √−1) 3 = 2 3 + 3 ∗ 2 2 ∗ √−1 +3 ∗ 2 ∗
(√−1) 2 + (√−1) 3 = 8 + 12√−1 − 6 −√−1 = 2 + 11√−1 =
2+ √−121.
La efectuarea calculelor nu s-au aplicat anumite proprietăți
ale rădăcinilor pătrate din numere negative, doar că acestea
se comportă ca numerele obișnuite.
Astfel, se obține soluția 𝑥 = 2 + √−1+ 2 − √−1 = 4, care este
corectă și care poate fi ușor verificată prin înlocuirea
directă în ecuația cubică inițială.
Acest rezultat a fost un pasul important care a comdus la
descoperirea planului complex.
EVOLUȚIA NUMERELOR
COMPLEXE
Primul matematician care menționează sumar
radicali de ordinul II din numere negative
exprimate ca diferență de numere intregi pozitive
e Heron din Alexandria la un calcul legat de o
mărime geometrică pentru trunchi de con.

Următorul matematician care descoperă

prezența radicalilor din numere negative
(la studiul ecuației de gradul al treilea)
e Girolamo Cardano in 1545

In tratatul din 1572 Rafael

Bombelli face un studiu al regulilor
operațiilor cu numere complexe.
  René Descartes este cel care introduce termeni de parte reală și
parte imaginară pentru numărul complex z.....

 Abraham de Moivre cunoscut pentru „formula lui

Moivre” ......, care stabilește o legătură între numerele
complexe și trigonometrie.

Caspar Wessel este primul care a propus (în 1799)

interpretarea geometrică a numerelor complexe.

Euler este cel care a definit funcția exponențială pentru numerele

complexe și a făcut legătura dintre aceasta și funcțiile
trigonometrice, prin celebra sa formulă:...
A definit cu succes logaritmii pentru numerele complexe.
 Ce sunt de fapt numerele
complexe?
Definiție: Vom spune că perechile ordonate de numere (𝑥, 𝑦), 𝑥, 𝑦 ∈ ℝ,
sunt numere complexe, dacă pentru aceste numere sunt definite relația
de egalitate și operațiile de adunare și înmulțire astfel:
1. Vom spune că 2 numere complexe (𝑥1 , 𝑦1) și (𝑥2 , 𝑦2) sunt egale,
dacă și numai dacă 𝑥1 = 𝑥2 și 𝑦1 = 𝑦2 .
2. Vom numi sumă a două numere complexe (𝑥1 , 𝑦1) și (𝑥2 , 𝑦2)
numărul complex (𝑥1 + 𝑥2 , 𝑦1 + 𝑦2).
3. Vom numi produsul a două numere complexe (𝑥1 , 𝑦1) și (𝑥2 , 𝑦2)
numărul complex (𝑥1𝑥2 − 𝑦1𝑦2 , 𝑥1𝑦2 + 𝑥2𝑦1)..
Mulțimea numerelor complexe se notează cu ℂ. Numărul complex (0,1) se
numește unitate imaginară și se notează cu i.
 FORMELE NUMARULUI COMPLEX
Forma 𝑥 + 𝑖𝑦 a numărului complex (𝑥, 𝑦) ∈ ℂ Numărul z mai poate fi scris în forma : z =
se numește formă algebrică de înscriere a ρ(cos ϕ + isin ϕ) = =|z|(cos(arg z) +
număru lui complex. isin(arg z)), care se numește forma
Pentru un număr complex 𝑧 = 𝑥 + 𝑖𝑦 se folosesc trigonometrică de înscriere a numărului
următorii termeni: complex.
 𝑅𝑒 𝑧 = 𝑥 este partea reală a numărului Unde:
complex 𝑧;
 𝐼𝑚 𝑧 = 𝑦 este partea imaginară a numărului  ρ = |z| este distanța de la originea
complex 𝑧; coordonatelor până la punctul z,
 conjugatul numărului complex 𝑧 notat 𝑧̅= 𝑥  ϕ ∈ R este unghiu format de vectorul z cu
− 𝑖𝑦 ∈ ℂ. sensul pozitiv al axei polare.

Iar cu ajutorul formei trigonometrice putem deduce forma

exponențială a numarului complex:
z = ρ(cos ϕ + isin ϕ) = ρe^iϕ
 OPERAȚII CU NUMERE
COMPLEXE
Numărul complex z = (x, y) în forma z = x + iy pot fi supuse următoarelor operații:
Operațiile de adunare și înmulțire a numerelor complexe se efectuează aplicând
proprietăți similare celor de adunare și înmulțire a binoamelor.
 (x1 + iy1) + (x2 + iy2) = x1 + x2 + i(y1 + y2).
 (x1 + iy1)(x2 + iy2) = x1x2 − y1y2 + i(x1y2 + x2y1), i ^2
Numărului complex z i se asociază conjugatul său aceasta se numește operație de
conjugare
 z = x−iy ∈ C
Fie z = x + iy ∈ C. Se numește modulul lui z numărul real nenegativ
 |z| = rad x ^2 + y^ 2 .
În mulțimea C ¸si C ∗ = C \ {(0, 0)} putem introduce corespunzător operațiile
inverse operațiilor de adunare și înmulțire, care se numesc respectiv scădere și
împărțire.
 z1 − z2 = (x1 − x2) + i(y1 − y2).
 z = z1/ z2 = z1 · z2 /|z2| ^2
 Bibliografie

• http://
elearning.usarb.md/moodle/pluginfile.php/28521/
mod_resource/content/1/Mult_C.pdf
• https://
koaha.org/wiki/Storia_dei_numeri_complessi
• http://
dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789
/4768/1/gusan_gasitoi_numere.pdf