Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 6
Patrimoniul cultural imaterial
Haja Evelina, cl. a VI-a A
• Elveția , este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome. Consiliul Federal (guvernul) și Adunarea Federală (parlamentul) au sediul la Berna. Țara se situează în partea de vest a Europei Centrale, unde se învecinează cu Germania la nord, cu Franța la vest, cu Italia la sud, și cu Austria și Liechtenstein la est. • Elveția nu are ieșire la mare și este împărțită între Munții Alpi, Platoul Elvețian și Munții Jura, întinzându-se pe o suprafață de 41.285 km². Deși Alpii ocupă cea mai mare parte a teritoriului, populația elvețiană de aproximativ 8 milioane de persoane este concentrată mai ales în zona Platoului, unde se află marile orașe. Între aceste orașe se numără orașele globale și centrele economice Zürich și Geneva. • Confederația Elvețiană are o lungă istorie de neutralitate armată — nu a mai fost în stare de război din 1815 — și a aderat la Națiunile Unite abia în 2002. Ea urmărește, însă, o politică externă activă și este frecvent implicată în procesele de pace din toată lumea.[5] Elveția este și locul unde s-a născut Crucea Roșie și este sediul mai multor organizații internaționale, inclusiv al doilea birou al ONU din lume ca mărime. La nivel european, este membru fondator al Asociației Europene a Liberului Schimb și face parte din Spațiul Schengen – deși nu este membră a Uniunii Europene, și nici a Spațiului Economic European. • Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după locuitor, și are cea mai mare bogăție pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri financiare și nefinanciare) din toate țările lumii. Zürich și Geneva au fost clasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul calității vieții. Țara este pe locul al 19-lea în lume ca PNB și pe locul treizeci și șase după paritatea puterii de cumpărare. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri. • Elveția cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se mai adaugă văile vorbitoare de retoromană. De aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se bazează pe un fundal istoric, pe valori comune (federalismul și democrația directă) și pe simbolistica alpină. Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua națională. • Bucataria traditionala elvetiana are mai multe aspecte. Desi unele feluri de mancare, cum ar fi fondue, raclette sau rosti sunt omniprezente in toata tara, fiecare regiune si-a dezvoltat mancarurile sale specifice conform diferentelor de clima si limba. Bucataria traditionala elvetiana utilizeaza ingrediente similare celor din alte tari europene, precum si produse lactate si branzeturi specifice, cum ar fi Gruyere sau Emmental, produse in vaile Gruyeres si Emmental. Numarul de restaurante este ridicat, in special in vestul tarii. Ciocolata s-a fabricat in Elvetia inca din secolul al XVIII-lea, dar si-a castigat reputatia la sfarsitul secolului al XIX-lea, cu inventarea tehnicilor de consaj si cristalizare care au permis producerea ei la o calitate superioara. O alta descoperire a fost inventarea ciocolatei cu lapte in 1875 de catre Daniel Peter. Elvetienii sunt cei mai mari consumatori de ciocolata din lume. Vinul este cea mai populara bautura alcoolica in Elvetia, tara cunoscuta pentru varietatea de soiuri de struguri, data de marea varietate de tipuri de areale viticole, cu combinatii specifice de tipuri de sol, aer, altitudine si lumina. Vinurile elvetiene se produc in principal in Valais, Vaud (Lavaux), Geneva si Ticino, majoritare (cu putin) fiind vinurile albe. Au existat podgorii in Elvetia de astazi inca din epoca romana, desi se pot gasi unele urme de origine si mai veche. Cele mai raspandite soiuri cultivate sunt Chasselas (denumit Fendant in Valais) si Pinot Noir. Merlot este principalul soi produs in Ticino. • Hainele tradiționale elvețiene sunt versatile și variază de la canton la canton, fie diferind ușor sau foarte mult. Costumul național al națiunii se referă, de fapt, la rochiile purtate tradițional de către țărani, deoarece purtau haine specifice regiunii. Aristocrația elvețiană, totuși, purta costume care nu diferă semnificativ de cele nobile ale națiunilor vecine. Costumul tradițional pentru bărbați elvețieni a fost destul de simplu și obișnuit în majoritatea părților țării. Pantalonii din piele sunt favorizați de bărbații care trăiesc în regiunile muntoase, deoarece facilitează mișcările în timpul drumețiilor, alpinismului, vânătorii etc. Bărbații din zonele joase poartă cămăși cu jachete cu mâneci lungi, pantaloni scurți sau pantaloni cu ciorapi sau ciorapi de lână și un căști de cap. Costumul tradițional pentru femeile elvețiene este foarte feminin, cu rochii colorate, cu mâneci înfundate. Aspectul este completat de capacele elaborate, șorțurile dantelate, capacele și pungile brodate. Un alt stil implică un corset cu o fustă lungă și un șorț. Bijuterii vibrante și la modă însoțesc asemenea rochii. • Elveția a produs compozitori renumiți precum Frank Martin, Arthur Honegger și Othmar Schoeck. Un alt muzician și compozitor din națiune, Andreas Vollenweider, a fost recunoscut la nivel internațional cu premii Grammy pentru talentul său în muzica harpului. Festivalurile Lucerne și Verbier, organizate în Elveția, sărbătoresc muzica clasică internațională. Festivalul de Jazz de la Montreux este, de asemenea, un alt festival de muzică celebru organizat în țară. Eluveitie este o trupă elvețiană de folclor care a câștigat recunoașterea internațională. • În trecut, dansul public în Elveția a fost permis numai la ocazii speciale. Cu toate acestea, după cel de-al doilea război mondial, regulile s-au schimbat drastic, iar dansul a devenit o activitate populară de agrement în Elveția. Dansurile tradiționale, cum ar fi valsul, foxtrotul, polka, sunt populare printre elvețieni și sunt stiluri de dans moderne, cum ar fi breakdance, salsa și rock-roll. Asociațiile Trachtenvereine ajută la păstrarea dansurilor populare ale țării și realizează astfel de dansuri în timpul festivalurilor folclorice și al altor evenimente culturale. • Deoarece Elveția nu are o limbă națională dominantă, majoritatea literaturii în țară sunt scrise în franceză, germană, romansch sau italiană. Romancierul Robert Walser, romancierul și scriitorul de călătorie Annemarie Schwarzenbach, dramaturgul și romancierul Friedrich Dürrenmatt și Max Frisch, eseistul Peter Bichsel sunt unii dintre cei mai renumiți scriitori elvețieni. Carl Spitteler și Hermann Hesse din Elveția au câștigat Premiul Nobel pentru literatură în 1919 și, respectiv, 1946. • Scena artelor vizuale din Elveția a fost influențată în mod semnificativ de protestantism în secolul 16. Artiștii elvețieni de renume internațional includ artistul de spălare cu cerneală și artistul de apă Samuel Hieronymus Grimm, Alberto Giacometti, sculptorul Jean Tinguely, care a produs sculpturi în mișcare făcute din resturi, pictorul Paul Klee și alții. Mișcarea Dada a provenit, de asemenea, din țară în secolul 20. Țara găzduiește o serie de muzee de artă cu un volum considerabil de colecții de artă. • Chip sculptură este o formă de artizanat popular din Elveția și este folosit pentru decorarea obiecte de uz cotidian. Decuparea lemnului este adesea folosită pentru a spori frumusețea caselor din țară. Figurinele pentru decorațiuni interioare sunt, de asemenea, create de sculptură în lemn. Broderia elvețiană este, de asemenea, renumită și este adesea folosită pentru a decora articolele de îmbrăcăminte tradiționale purtate în țară. Watch-making este o industrie mare în țară, iar ceasurile elvețiene sunt celebre în întreaga lume, iar marile mărci de ceasuri elvețiene vând ceasuri care costă o avere.