• Colicistita cronică și acută

REALIZAT:IACOB MARIANA GR435

 Colecistita acută
DEFI NIŢIE.
COLECISTITA ACUTĂ PREZINTĂ
INFL AMAŢIA ACUTĂ A VEZICII
BILIARE.
SE ÎNTÂLNEȘTE RAR LA COPII.
BĂIEŢII SE ÎMBOLNĂVESC DE 2
ORI MAI DES DECÂT FETELE.
ETIOLOGIE

Boala este cauzată de unele infecţii

bacteriene, reprezentate de germenii
intestinali, alături de streptococi,
stafi lococi, virali – citomegalovirus,
reovirusul, parazitari: lambliaza,
ascaridoza.
Patogenie

 E cunoscută și descrierea unei infecţii

ascendente din duoden prin căile biliare.
Anomaliile de dezvoltare ale vezicii biliare
(inflexiuni la nivelul colului, corpului, septuri)
au ca efect producerea stazei biliare.
 Se întâlnesc la 60-65% din copii bolnavi și pot
servi ca factori predispozanţi în dezvoltarea
colecistitelor acute.
Tabloul clinic

 Tabloul clinic variază considerabil.

 În cazurile tipice, în plină sănătate, mai des
noaptea, apare febra, însoţită de dureri
colicative în regiunea hipocondrului drept, mai
rar – în tot abdomenul.
 Iradierea în spate și în umărul drept pentru
copii nu este atât de caracteristică ca la maturi.
 Sindromul dolor durează de la câteva minute
până la câteva ore.
 La majoritatea bolnavilor durerea este însoţită de
vomă, greţuri.
 Sunt prezente semne de intoxicaţie: tegumente
palide, mucoasa cavităţii bucale uscată, limba
saburală, constipaţii, cefalee.
 Icterul de intensitate medie apare la unii din
copiii bolnavi.
 La examenul obiectiv: burta puţin balonată,
rigiditatea mușchilor abdominali mai pronunţată
în regiunea hipocondrului drept. Simptomele
Mendel, Ortner, Murphy, Kehr – pozitive.
Diagnosticul colecistitei
acute
 Hemoleucograma prezintă o leucocitoză cu
neutrofi loză, VSH mărit.
 Teste biochimice nu sunt specifi ce pentru
colecistita acută, dar în staza biliară – mărirea
bilirubinei, ASAT, ALAT, amilazei
Diagnosticul colecistitei
acute
 Examenul coprologic – prezintă steatoree,
acizi biliari, prezența lambliilor.
 Examenul ecografic – vezica mărită în volum
cu pereții îngroșați peste 3 mm și aspect
dedublat, dereglări de motricitate cu stază
biliară, depistarea anomaliilor de dezvoltare.
Diagnosticul diferenţial

 În debut, colecistita acută se diferenţiază cu

 apendicita,
 hepatita virală,
 pneumonia pe dreapta,
 gastrita acută,
 pielonefrita,
 forma abdominală a maladiei Schönlein-
Henoch.
Tratamentul colecistitei acute
• regim la pat;
• regim hidric abundent (ceai cu zahăr, apă
minerală);
• masa nr. 5 după Pevzner;
• antibioticoterapie (ampiox, cefuroximă,
cefamizină);
• spasmolitice (papaverină, drotaverină);
• terapie infuzională – în forme grave.
Tratamentul colecistitei acute

Preparate antibacteriale se administrează după rezultatele

biliculturii.
să sterilizeze la administrare
suficient bila Un antibiotic ideal să fie eliminat
şi intestinul ar trebui să posede: cu bila

să posede un spectru să nu fie metabolizat

înalt de acţiune. de ficat şi să nu
posede hepatoxicitate

Se recomandă de efectuat probele funcţionale hepatice până la

administrarea antibioticului, deoarece unele preparate sunt
hepatotoxice.
Tratamentul colecistitei acute
-Tratament dietetic (dieta №5) cu excluderea bucatelor
picante, sărate, afumate și prăjite, a substanțelor
extractive, a grăsimilor tari.
-Este necesară asigurarea optimală conform vârstei a
necesităților în proteine, lipide, glucide, vitamine.
-Proteinele animaliere trebuie să constituie nu mai puțin
de 60% din cantitatea totală de proteine.
-Bucatele trebuie să fie preparate pe aburi.
-Primirea hrănii se recomandă nu mai puțin de 5 ori pe zi.
Tratamentul colecistitei acute

În tratamentul colecistitelor se întrebuinţează pe larg

colereticele (alohol, liobil, flamin, holagol) pe o durată
de 20 zile. Ele micşorează staza biliară, având ca efect
lichidarea mai rapidă a procesului inflamator. Acidul
ursodezoxicolic administrat intern mărește
solubilitatea colesterolului în ducturile biliare, scade
concentrația bilei, asigurându-i o excreție eficientă.
Se administrează 10-15 mg/kg/zi, 1 priză seara – 2-3
săptămâni.
Evoluţie

În general, evoluţia colecistitelor este uşoară. Semnele

de intoxicaţie, febra durează câteva zile, apoi, treptat,
dispar. Rareori, în colecistitele flegmonoase şi
gangrenoase se impune tratamentul chirurgical.

Numai în 30% din cazuri colecistita acută se tratează

definitiv, în rest trece în colecistită cronică.
 Colecistita cronică
Colecistita cronică prezintă inflamaţia cronică a căilor şi vezicii biliare, ce se
dezvoltă pe fondul discoliei, dischineziei, anomaliilor de dezvoltare a căilor
biliare.
În cazuri rare, se poate dezvolta Diverse tipuri de
colecistita fermentativă (chimică), disfunctii ale vezicii
determinată de refluxul biliare şi căilor biliare
duodenobiliar cu pătrunderea
în vezica biliară a fermenţilor Dezvoltarea extrahepatice
activi de pancreas CH este (sistemului
favorizată sfincterial), care
Invaziile cu helminţi pot apărea în copilărie,
de:
(opistorhoza, clonorhoza ş.a)

Alergia alimentară
Fungiile patogene
(candidomicoza, actinomicoza ş.a.),

Procesele infecţioase (bacterii, virusuri): E.Coli, Streptoccocus faecalis,

Streptococus epidermalis, Enterococus pseudomonas, Klebsiela, Bacteroides
fragilis şi mai rar – Staphilococus, Proteus mirabilis, Salmonella typhi, Baccili
tuberculosis, Viruşii hepatitici A, B, C, D, E, F, G citomegalovirusul.
 Clasificarea colecistitei
 Etiologie cronice
 Bacteriană (Eş.coli, Proteus, Streptococ, Stafilococ ş.a)
 Virală (viruşii hepatitici A-E, F, G ş.a)
 Parazitară (opistorhoza, clonorhoza ş.a.)
 Neinfecţioasă („aseptică”, immunogenă)
 Fermentativă (datorită refluxului pancreato-
biliovezical)
 Etiologie neidentificată

 Particularităţi clinice:
1) colecistită cronică acalculoasă;
2) colecistita cronică calculoasă
 Patogenie
Se deosebesc formele acalculoasă şi calculoasă ale colecistitei
cronice. La copii prevalează formele necalculoase. Factorii
predispozanţi în dezvoltarea colecistitelor cronice sunt anomaliile
de dezvoltare, discolia, disbacterioza. Infecţia atinge vezica
biliară ascendent prin ductus choledochus, sau limfatic,
hematogen (din cavitatea bucală, rinofaringe, plămâni, rinichi,
ş.a.). Microbii, ajungând în vezica biliară din intestin, prin
venaportă nimeresc în ficat, apoi – în căile biliare. Când
schimbările morfologice sunt numai în mucoasa vezicii biliare,
procesul are caracter cataral şi funcţia vezicii biliare este păstrată.
În formele avansate însă, pereţii vezicii biliare se îngroaşă, se
sclerozează, apare pericolecistita ce duce la dereglări de funcţie,
formânduse dopuri epiteliale, concremente.
 Clasificarea colecistitei
cronice
În dependenţă de faza îmbolvăvirii:
1) faza de acutizare (decompensare),
2) faza de remisie incompletă (subcompensată),
3) faza de remisie completă

După severitate:
gravitate uşoară, medie şi gravă
COLECISTITA CRONICĂ. Tabloul
clinic

Sindroamele
De
asteno- dispeptic
intoxicatie
vegetative

colestatic dolor
 Sindromul dolor
 Caracterul durerii: surde, sâcâitoare, de
compresie care se agravează la 20-30 minute
după o masă cu alimente reci, grase, picante,
cu băuturi gazoase.
 Durerile pot apărea la efort fizic sau fără nici
un motiv. Periodic,
 durerile pot fi în formă de acces de tip
colicativ cu durată de la 30 minute până la
câteva ore.
 Localizare diferită: hipocondrul drept,
regiunea epigastrală sau apar fără o localizare
concretă.
Componentele diagnosticului pozitiv în
maladiile vezicii biliare.
 1. Anamneza.
 2. Hemograma şi probele biochimice (pentru a
aprecia funcţia ficatului, a pancreasului).
 3. Ultrasonografia.
 4. Rezultatele colecistografiei,
hepatobilioscintigrafiei.
1. Anamneza

 La examenul obiectiv
ficatul este puţin mărit,
Murphy, Ortner,
 tegumentele sunt palide
 Există schimbări din
partea aparatului Simptomele
Mendel,
Kehr,
cardiovascular,
manifestate prin tahi- şi
bradicardie, puls labil, Pozitive! Lepine
suflu sistolic funcţional,
mai rar – hipotonic.
2. hemoleucograma

leucocitoza

Cu Mai rar-
VSH marit
neutrofiloza anemie
Schimbările biochimice ale bilei

 în colecistite se manifestă prin:

1. sporirea cantităţii de proteine,
2. disproteinemie,
3. mărirea concentraţiei de IgG, A, R-proteine,
4. fosfatază alcalină
5. Cantitatea de lizozim, bilirubină scade.
 3. Criteriile ecografice
 • îngroşarea pereţilor vezicii biliare mai mult de 3
mm şi deformarea lor;
 • indurarea şi/sau stratificarea pereţilor vezicii
biliare;
 • micşorarea dimensiunilor vezicii biliare;
 • cavitatea vezicii biliare neomogenă.

Colecistografia se efectuează pentru a exclude

anomaliile de dezvoltare ale căilor biliare, litiaza
biliară.
 4. Tratamentul
1. Dieta nr. 5 după Pevzner, cu excluderea alimentelor
reci, picante, prăjite, substanţelor extractive,
conservelor, prăjiturilor, ciocolatei.

2. În acces de colică biliară, pentru cuparea sindromului

dolor se indică papaverină, no-şpa, baralghină. În caz
dacă colica nu se jugulează, se recurge la promedol.
3. Antibioticoterapia se prescrie pe 7-10 zile, în
dependenţă de starea ce s-a depistat în bilă, sau
antibiotice cu spectru larg de acţiune – ampiox,
gentamicină, cefalosporine.
4. În caz de depistare a lambliilor, se indică tratament
specific (metronidazol, macmiror).