Referat

‘’Deșerturile și semideșerturile
tropicale’’aridrd
 Localizare
• Deserturile tropicale sunt cuprinse intre 40°
latitudine N si 40° latitudine S.
• Pe glob, deserturile sunt foarte raspindite, in
emisfera nordica se gasesc pe continentul african,
in Peninsula Arabica, Irak, Iran, Pakistan, nord-
vestul Indiei(Desertul Thar), iar in Statele Unite
ale Americii se gasesc in urmatoarele state: Utah,
Idaho, Oregon, Nevada, Arizona si California;
Mexic (desertul Sonoran).
• In emisfera sudica se afla in America de Sud
(Atacama), Africa de Sud (desertulKalahari),
iar in Australia – Desertul Victoria, Marele
Desert de Nisip.Deşerturile africane ocupa
suprafete mult mai mari decit cele de pe
celelalte continente.
Harta fizica a lumii
• Semideserturile se desfasoara la trecerea
dinspre desert catre regiunile vecine (savana
sau regiunea subtropicala). Sunt caracteristice
in Podisul Iranului, in regiunile periferice ale
Saharei si in sudul Africii (tarmurile Namibiei si
Rep. Africii de Sud), in America de Nord la est
de Cordilieri, in America de Sud pe portiuni din
litoralul vestic (Mexic) si in interiorul
Australiei.
 Cantitatea de precipitatii:
• În regiunile tropicale aride precipitaţiile aproape
lipsesc, din cauza uscăciunii aerului şi marii înălţimi a
nivelului de condensare,insa in linii generale precipitatiile
sunt mai mici de 2500 mm pe an. Se produc adesea
vârtejuri puternice care ridică la înălţimi apreciabile
coloane imense de praf şi nisip. Rareori ciclonii formaţi
pe frontul polar (temperat) pătrund în regiunile
tropicale, dând naştere unor averse puternice de
ploaie, care umplu văile seci cu torenţi vijelioşi şi fac
să apară o vegetaţie efemeră, grăbită parcă să-şi
încheie ciclul vegetativ înainte ca rezervele de
umezeală să se fi terminat.
• Asemenea averse pot să apară o dată la
mai mulţi ani sau la mai multe decenii. Se
înţelege deci că mediile anuale ale
cantităţilor de precipitaţii sunt sub 200 mm
şi pot coborî chiar până la 0 mm, cum s-a
întâmplat la Calama (oraş în interiorul
Republicii Chile, situat la altitudinea de
2264 m), unde de-a lungul timpurilor
istorice nu s-a semnalat nicio ploaie.
• In semideserturi cantitatea de precipitatii este
mai mare (3000-3500 mm/an), iar ploile cad
anual si mai regulat, ceea ce conduce la o veg-
etatie de sezon cu ierburi, arbusti si plante su-
culente (brusa cu accacii din nordul Saharei,
brusa cu cactacee din Mexic, catinga braziliana
etc). Vaile sunt mai mari, au apa in sezonul
umed si asigura conditii vitrege pentru exis-
tenta unor asezari mici
 Clima
• Clima este tropical uscata
cu temperaturi medii an-
uale cuprinse intre 20-30
°C si cu amplitudini ter-
mice diurne ridicate.
• Condiţile de ariditate
specifice deşerturilor
tropicale sunt
accentuate în regiunile
deşertice litorale, care
se află sub influenţa
curenţilor oceanici reci.
Fenomenul se datorează temperaturilor
mai coborâte ale apei şi aerului de
deasupra curenţilor reci. Este propriu
deşertului Sonora, influenţat de curentul
rece al Californiei, deşerturilor Peru si
Atacama, influenţate de curentul rece al
Perului (sau Humboldt), Saharei de Vest,
aflată sub influenţa curentului Canarelor şi
deşertului Namib, influenţat de curentul
Benguelei.
• Exemplul menţionat, al localităţii Calama de la
periferia deşertului Atacama, cel al localităţii
Arica, din nordul statului Chile, unde în 43 de ani
s-a înregistrat o medie anuală a precipitaţiilor de
numai 0,5 mm, cel al oraşului Iquiqe (situat pe
litoralul deşertului Atacama), în care media
anuală este de numai 3 mm, cel al localităţii
Walvis Bay (situată pe ţărmul Oceanului Atlantic
în deşertul Namib) unde media anuală este de
30 mm şi multe altele, costituie dovezi ale
influenţei curenţilor reci asupra reducerii până la
dispariţia aproape totală a precipitaţiilor
atmosferice.
• Aceasta nu înseamnă că,
în interiorul continentelor,
ariditatea nu pate fi pe
alocuri aproape la fel de
severă. Dovadă sunt
precipitaţiile medii anuale
de numai 1mm,
înregistrate în localitatea
egipteana Luxor. Uneori,
ploile, şi aşa destul de
rare, nu ajung până pe
suprafaţa terestră,
picăturile evaporându-se
în cădere din cauza
temperaturilor extrem de
ridicate ale aerului.
• Soarele străluceste
aproape tot timpul cât
acest lucru este
astronomic posibil. Drept
urmare suprafaţa terestră,
mai ales când este
acoperită cu nisip, se
încălzeşte excesiv,
atingând chiar temperaturi
de 80°C (în deşertul
Sahara s-au înregistrat 58
0C, in California-Valea
Mortii 56.7 °C) Dimpotrivă,
noaptea, lipsa vaporilor de
apă şi a norilor determină
răcirea suprafeţei terestre,
uneori până la valori de
0°C.
• Temperaturile anuale
sunt cuprinse obişnuit
între 20 si 30°C
(21,6°C la El Golea în
Sahara algeriană) şi
mai scăzute datorită
creşterii altitudinii
(19,1°C Windhoek în
Namibia) sau
influenţei curenţilor
oceanici reci (16,6°C
la Walvis Bay, pe
ţărmul deşertului
Namib).
• Amplitidinile termice anuale se cifrează de
regulă între 22 şi 25°C (la Jacobabad luna
cea mai rece, ianuarie, înregisrând 15°C, iar
luna cea mai calda, iunie, 37°C, iar la El
Golea 9 şi, respectiv, 34°C). În regiunile
tropicale aride cu altitudini mai mari
diferenţele scad până la 10°C (la Windhoek
lunile cele mai reci, iunie si iulie, îregistrează
13°C, iar cele mai calde, noiembrie,
decembrie şi ianuarie, 23°C), iar în cele
aflate sub influenţa curenţilor oceanici reci,
până la 5°C (Walvis Bay temperaturile medii
lunare variază între 14 şi 19°C).
• Ca urmare a marii uscăciuni şi a variaţiilor
termice diurne puternice, în regiunile cu
climat tropical arid se produce o intensă
degradare a rocilor, peisajul caracteristc
fiind cel al deşerturilor de nisip sau de
piatră. Aici întâlnim o slabă prezenţă a
vegetaţiei. Aceasta este prezentă pe
suprafeţe limitate, discontinue şi numai în
scurte intervale de după căderea
precipitaţiilor.
 Desertul Sahara
• Sahara cu cei 9.400.000 km² este deșertul cel
mai mare de pe Pământ. El cuprinde o treime
din Africa, aproximativ suprafața Statelor Unite
ale Americii, sau de 26 ori mai mare decât
suprafața Germaniei. Acest deșert uscat se
întinde de la țărmul Oceanului Atlantic până la
Marea Roșie alcătuind un trapez cu o lățime în
vest de 4.500 - 5.500 km, iar în nord-sud cu
latura de 1500 - 2.000 km. Cea mai mare parte a
pustiului este stâncoasă (Hamada) cu pietriș
(Serir), pustiul de nisip (Erg) ocupând o
suprafața mai redusă.
Privire a desertului din Libia
 Desertul Namib
• Desertul Namib este un desert in sud-vestul
Africii intinzindu-se de-a lungul coastei Oceanului
Atlantic a Namibie si Angolei pe 1200 km,avind
zone cu dune de o inaltime de pina la 150
m.Acest desert este considerat cel mai batrin
desert din lume,urme a climei calduroase si us-
cate putind fi observate inca cu peste 80 mln ani
in urma.Suprafata acestuia este de peste 55.000
km².Aici se afla vestitul ‘’Munte de Foc’’,renumit
prin vestigiile unor stravechi documente de viata
si de cultura bosimana.
‘’Muntele de foc’’ al Namibiei
 Marele desert de nisip
• Marele Desert de nisip este un tinut de desert cu
o densitate foarte mica a populatiei aflata in Aus-
tralia de Nord-Vest.El ocupa o suprafata de
360.000 km²,fiind situat in statul Western Aus-
tralia.Regiunea desertului este o regiujne de ses
cu munti in regiunea Pilbara si Kimberley.Marele
desert nisipos se continua in sud cu Desertul Gib-
son.Cantitatea medie anuala de precipitatii este
de 300 mm,ploile aduse de muson fiind neregu-
late ,iar apa din cauza caldurii mari (38-42°)se
evapora repede.Iarna temperatura medie scade
la valori intre 25-30 °C.
 Vegetatia deserturilor
• Plantele sunt răspândite în foarte multe zone
geografice de pe suprafaţa Globului. Ele sunt
clasificate după mai multe criterii, cum ar fi:
• rezistenţa la temperaturi foarte ridicate,
• cantităţi de apă foarte mici sau opusul lor,
abundenţa apei,
• temperaturi scăzute
• modul în care acestea se dezvoltă
• substanţele nutritive necesare dezvoltării lor.
• Plantele ce cresc în deşert au nevoie de :
• foarte puţină apă
• multă căldură
• nu cer foarte multe substanţe nutritive
au reuşit să se adapteze la condiţiile aspre
de viaţă, şi-au redus cât de mult posibil
evaporatie si transpiratie etc.
• Foarte multe plante au caracteristici
asemănătoare. Un bun exemplu ar fi acela
al cactuşilor ce se găsesc în emisfera
vestică. Aceştia se aseamănă foarte mult
cu agavele, euphorbia şi plantele suculente
din sudul continentului african. Mulţi
arbori din pădurile tropicale au în general
aceeaşi formă, deşi nu fac parte din aceeaşi
specie. Totusi,in mare parte vegetatia
deserturilor este xerofila,rara si cuprinde
cca 1000 specii.
 Aristida pungeus
• In Sahara spre exemplu vegetatia
este foarte diversa,aceasta fiind
constituita de gramineele Aristida
pungeus si Aristida, cu radacini
orizontale pina la 25m
lungime,precum si citeva specii
de arbusti:
• retama (Retama raetam),
• caligonum (Caligomum
comosum)
• drobul desertic (Genista saharae)
• arcelul (Ephedra alata)
• Acacia harpophylla,
• arborele de fistic (Pistacia
atlantica)
• tufe spinoase.
Retama raetam Pistacia atlantica
• In desertul Namib cresc Pelargonium sp.
specii de plante viu col-
orate,precum:
• stapelia (Stapelia),
• crasula (Crassula),
• litops (Lithops),
• muscate (Pelargonium sp.),
• graminee xerofile (Aristida
brevifolia) si
• unii arbustixerofili din
genul Acacia (Acacia
horida, Acacia graffae).
Acacia graffae Crassula muscosa
• Deasemenea in mare parte
vegetatia este dominata de
specii de pelin (Artemisa
tridentata) si plante
suculente
• cactusul urias (Carnegia
gigantea) cunoscut si sub
numele de saguaro, ce la
maturitate ajunge sa se
dezvolte până la o inaltime
de 15-18 m. Are un ritm de
crestere foarte lent
aproximativ 2.5 am/an,
• cereusul (Cereus
giganteus),ce îşi intinde
ramurile în sus, sub forma unui
candelabru,
• Beavertail Cactus ,un arbust
ce la maturitate ajunge să
masoare între 30 si 90 cm,
• salcia de desert(Chilopsis
linearis),
• agavele (Agave americana),
• jojoba (Simmondsia
chinensis),
• liliaceele arborescente (Yucca
brevifolia)
• cactacee mai mici (Opuntia
arborescens,Opuntia
versicolor si Opuntia
microdasys).
Yucca brevifolia Simmondsia chinensis
• In deserturi,deasemenea
populatia bastinasa cul-
tiva in apropierea oazelor
curmali,legume si diverse
cereale .
• Deasemea in aceste medii
exista suprafete destul de
intinse lipsite de vegetatie
cu dune de nisip sau
stinci.
• Totodata in fundul vailor
seci si in oaze cresc nu-
meroase specii de
palmieri.
• In semideserturi vegetatia prezinta diferite
adaptari la conditiile de ariditate. Unele plante
ierboase sunt efemere si isi desfasoara
intregul ciclu vegetativ in pe­rioadele scurte cu
ploi. Cactusii si agavele sunt plante suculente
care acumuleaza rezervele de apa in tesuturi
speciale; pot sa reziste perioade indelungate
fara ploi. Ierburile sunt xerofite sau halofile si
rezista pe soluri uscate, bogate in saruri.
Arborii in aceste medii,sunt, in general,
absenti.
 Fauna deserturilor

• Fauna deserturilor in general este

saraca si este reprezentata in cea mai
mare parte de
reptile,rozatoare,pasari si unele
mamifere carnivore.
• Reptilele sunt
prezente în număr
mare, cum ar fi
şopârla de deşert ,
şopârla cu coada
spinoasă , şarpele
de nisip, cobra
egipteană şi
broasca ţestoasă
de deşert , melcul
gigant african .
• Scorpionii sunt
caracteristici zonelor
de deşert. În Africa se
află o specie
importantă de
scorpioni, Euscorpius
imperator , ce
măsoară 18-20 cm
lungime, şi care sunt
capabili să ucidă cu
veninul lor un câine în
doar câteva secunde,
iar un om în 24 de
ore.
• Păsările din deşert
sunt de dimensiuni
mici, aici aflându-se
dropia gulerată ,
găinuşa de pustiu,
hoitarul alb şi silvia de
deşert .Deasemenea in
unele zone se in-
tilneste si strutul
american(Nandu)
• Mamiferele
rozătoare au
reprezentanţi
numeroşi din
diferite specii cum
ar fi iepurele
egiptean ,
şoarecele alergător
de deşert ,
şoarecele săritor .
• Ca mamifere rumegătoare se
găsesc gazelele, antilopele de
deşert care s-au adaptat
foarte bine la condiţiile oferite
de natură. Ele au copitele
astfel încât pot călători prin
deşert fără probleme şi de
asemenea pot consuma plante
suculenteşi pepeni verzi
sălbatici pentru a-şi putea
petrece mare parte din viaţă
fără necesitatea de a bea
foarte multe lichide, iar pentru
a se feri de căldura
înnăbuşitoare a Soarelui, pe
timpul zilei caută adăpost,
uneori chiar in peşteri.
• Dromaderul ( Camelus
dromaderius) este
animalul simbol al
deăertuluiSahara. Acesta
poate să bea până la 160
de litri de apă, chiar şi apa
de mare şi poate rezista
mai mult timp fără apă, în
acest timp consumând
grăsimea acumulată în
cocoaşa sa. În timpul
nopţii dromaderului îi
scade temperatura
corpului astfel rezistând în
timpul zilei când
temperatura aerului este
foarte ridicată.
• In semideserturi
fauna cuprinde in
mare parte hiene
si sacali.
 Influenta antropica
• In prezent influenta omului se rasfringe destul
destul de negativ asupra deserturilor si
semideserturilor.Deoarece oamenii mereu in-
cearca sa ia tot ce este mai bun de la natu-
ra.Astfel si in acest caz nu este o exceptie.Pop-
ulatia locala exploateza la maxim teritoriile
date,iar urmarile cele mai grave duc la deser-
tificarea continua a teritoriilor.
• Lucrarile de valorifi-
care agricola a aces-
tor
teritorii,exploatarea
intensa a zonelor de
linga
oaze,construirea
canalelor de irigatii
afecteaza si dere-
gleaza mult activi-
tatea geosistemului.
Deasemenea valorificarea
Intensiva a resurselor subterane,caracterizate
prin diverse rezerve de petrol,fosfati,zacaminte
minerale(diamante),uraniu,unele metale de-
gradeaza intens activitatea normala perturbind
diverse procese.
• Toate aceste procese activitati expuse anterior au
condus la desertificarea continua a teritoriilor care
reprezinta un complex de extindere a tinuturilor
aride prin distrugerea treptata a vegetatiei regiu-
nilor desertice si semidesertice,deoarece
deşerturile sunt regiuni caracterizate prin existenţa
unor soluri degradate, adesea destructurate, iar
vegetaţia este cvasiinexistentă,si in urma di-
verselor activitati antropice se deregleaza proce-
sele normale care duc in cele din urma la deserti-
ficare.
• Fenomenele care anunţă deşertificarea:
• Reducerea rezervelor de apă din sol
• Distrugerea covorului vegetal care acoperă
solul
• Degradarea solului din cauza accentuării
proceselor de eroziune, salinizare, lateritizare
• Înaintarea dunelor.
 Prevenirea desertificarii
• Omenirea trebuie să revizuiască în mod radical
atitudinea față de sol. Ar trebui să se ia măsuri privind
înverzirea deșerturilor şi prevenirea deșertificării
terenurilor.
• Conform previziunilor ecologiştilor, peste treizeci de
ani deșertificarea va provoca deplasarea a 60 milioane
de oameni. Teritoriile vaste de terenuri vor pierde
fertilitatea lor și vor înceta să mai fie o sursă de
alimentaţie.
• Deja, acum se dezvoltă diferite metode de înverzire a
deșerturilor. Este o sarcină foarte dificilă, deoarece
mult mai ușor e să distrugi decât să restabileşti
echilibrul natural.
• O alta metoda este si exploatarea rationala a
resurselor naturale ale subsolului si utilizarea
lor cu maxim de precautie,cit si utilizarea ra-
tionala a zonelor destinate agriculturii fara ex-
ploatare excesiva ale bunurilor naturale.
• O metoda putin mai deosebita este constru-
irea unui zid din nisip solidificat,de exemplu ce
se planifica a fi efectuat in jurul desertului Sa-
hara,ideia ii apartine unui arhitect
american,insa inca nu a fost aplicata.
 Surse bibliografice
• http://www.preferatele.com/docs/geografie/1/viitorul-deserturilo13.php
• http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/Mediul-Semidesertic-sau-Stepe-77.
php
• https://prezi.com/rh4hdfji8h2x/mediul-deserturilor-tropicale/
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Namibia
• http://ro.wikipedia.org/wiki/De%C8%99ertul_Namib
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Sahara
• http://www.earthonlinemedia.com/ebooks/tpe_3e/climate_systems/tropical_des
ert.html
• http://www.britannica.com/EBchecked/topic/606540/tropical-and-subtropical-des
ert-climate
• http://www.referat.ro/referate/Zonele_biogeografice_af499.html
• https://ru.scribd.com/doc/120080098/De%C5%9Ferturile-tropicale
• http://environmentalsciencebiomes.weebly.com/tropical-desert.html
• http://www.slideshare.net/niculaistela/deserturile-tropicale
Multumesc pentru atentie!