Subiectul lecţiei:

Culturile oleaginoase.
1.Culturi oleaginoase. Cultura floarea
soarelui. Importanţa ei.
2.Particularităţile morfologice şi
biologice. Hibrizii omologaţi.
Cerinţele faţă de factorii de vegetaţie.
3.Tehnologia de cultivare a florii
soarelui.
Planta oleaginoasă este o plantă din care se poate obține ulei. În
principal, uleiul se extrage din semințele, fructele, rădăcinile și
frunzele acestor plante.
 Câteva dintre plantele din care uleiul este obținut din semințe
sunt:
• alun de pământ
• arborele de cacao
• floarea soarelui
• inul
• rapița
• soia
• susanul
 Importanța florii soarelui.
Floarea-soarelui este una dintre cele mai răspândite plante oleifere de
la noi din țară. Importanța culturii de floarea-soarelui este dată de
utilizarea ei largă în alimentația omului, dar și în hrana animalelor, având
inclusiv utilizări industriale și energetice.
Prin industrializare se obține, în primul rând, uleiul, iar în urma acestui
proces rămân șroturile, utilizate în hrana animalelor. De asemenea,
pălăriile rămase în urma treierării și turtele de calitate inferioară rămase în
urma extragerii uleiului se folosesc ca furaje pentru animale. Turtele de
calitate superioară se folosesc pentru prepararea halvalei. Pentru că
floarea-soarelui este o plantă cu mult polen, cultura este folosită și pentru
producerea mierii de albină. Din cojile semințelor se fabrică carbonat de
potasiu, furfurol, dar și drojdie furajeră, plăci fibro-lemnoase, alcool
etilic, bioxid de carbon lichid și lignină.
 Uleiul de floarea-soarelui este folosit în mod special în alimentația
oamenilor pentru că are o calitate superioară, o culoare, un gust și un
miros plăcute. Este considerat unul dintre cele mai bune uleiuri
vegetale, având un conținut ridicat de acizi grași nesaturați. Are un
conținut scăzut de grăsimi saturate și colesterol și un conținut ridicat
de vitamine – E, B5, B3, B1, K, A și D.
 În comparație cu alte culturi oleaginoase, floarea-soarelui asigură un
randament maxim de ulei la o unitate de suprafață. Semințele din
soiuri moderne și hibrizi conțin 50-54 % grăsimi cu proprietăți
gustative și nutritive înalte.
 Floarea-soarelui are și utilizări industriale, ea fiind o sursă primă
pentru producerea săpunurilor, detergenților, vopselelor, cosmeticelor,
articolelor de toaletă, preparatelor farmaceutice, dar și în fabricarea
pesticidelor. Totodată, uleiul de floarea-soarelui are proprietăți fizice
similare cu cele ale carburantului diesel, așadar această plantă are și
utilizări energetice.
Particularităţile biologice.
 Floarea-soarelui (Helianthus annuus) este o plantă anuală din familia
Asteraceae, nativă din America. Este una din compozitele cele mai cultivate
pentru semințele bogate în ulei, din acestea fiind extras
uleiul de floarea-soarelui.
 Rădăcina - pivotantă, bine dezvoltată, viguroasă de până la 3m adâncime.
 Tulpina - dreaptă de 140-160cm, acoperită cu peri aspri, cu măduvă în interior.
 Frunzele - mari, întregi, pețiolate și cordate acoperite cu perișori aspri.
 Infloriscența- calatidiu mare, cu petale de culoare galbenă aranjate în jurul
calatidiului.
 Semințele – achene bogate în ulei.
 Polenizarea- de tip încrucișat.
Fazele de dezvoltare a florii soarelui
Cerințe față de factorii de vegetație

 Floarea soarelui este o plantă relativ termofilă. Semințele ei

încolțesc bine la temperatura solului de 10-12 grade Celsius,
temperatura optimă de creștere și dezvoltare este de 20-24 grade.
 Floarea soarelui este rezistentă la secetă, datorită sistemului
radicular viguros și totuși are nevoie de umiditate în fazele
critice: încolțire( absorb 70-100% apă din greutatea lor) și faza de
formare a calatidiilor- înflorirea (comsum maxim de apă).
 Floarea soarelui preferă soluri cernoziomice bogate în substanțe
nutritive, deoarece această plantă absoarbe practic toate subst.
nutritive aflate în sol, lăsând solul sărac în subst.
 Tehnologia de cultivare a florii soarelui.

a) Locul în asolament:
 Floarea-soarelui este o plantă pretențioasă față de rotația culturilor, deoarece nu
suportă monocultura, datorită atacului de boli, dăunători și a atacului de lupoaie
(Orobanche cumana)- buruiană parazită.
Floarea-soarelui nu trebuie cultivată după soia, fasolea, năut, sfeclă, specii din
familia cruciferelor (rapiță, muștar ş.a.), nici după cartof, sfeclă, in.De asemenea, nu
este indicată cultivarea după plante cu înrădăcinare adâncă, așa cum sunt lucerna,
sfecla, sorgul sau iarba de Sudan. Nici după sfecla de zahăr nu este indicată plantarea
de floarea soarelui.
Este recomandată cultivarea după porumb, cereale de toamnă și mazăre. Floarea-
soarelui trebuie să revină pe același teren după minimum 4 ani (ideal 5-6 ani) și este o
plantă premergătoare bună pentru culturile de primăvară, dar și pentru grâul de toamnă.
b) Lucrarea solului:
 Înainte de cultivarea acestei plante, terenul trebuie pregătit în așa fel încât să
asigure o dezvoltare sănătoasă a plantei și o producție optimă. Primele acțiuni ce
trebuie făcute după recoltarea plantei premergătoare sunt:
- Imediat după recoltarea acesteia se recomandă efectuarea lucrării de dezmiriștit.
- Cât mai repede cu putință trebuie efectuată arătura - cu plugul în agregat cu grapa
stelată sau grapa inelară, la adâncimea de 22-25 cm.
- Până în toamnă, terenul trebuie menținut curat de buruieni și afânat, prin lucrări de
întreținere a arăturii, efectuate cu grapa cu discuri și lamă nivelatoare în agregat cu
grapa cu colți reglabili, grapa rotativă, sau numai cu grapa cu colți reglabili, în
funcție de starea arăturii (grad de nivelare și de mărunțire a bolovanilor) și de gradul
de îmburuienare a solului. Se recomandă ca lucrările de întreținere a arăturii să fie
efectuate perpendicular sau oblic pe direcția arăturii, pentru o bună nivelare a
terenului.
c) Fertilizarea solului:
 Fertilizarea joacă un rol esențial în obținerea unei producții de floarea-soarelui mare
și de calitate superioară. În primele faze de vegetație este deosebit de importantă
nutriția cu azot, fosfor și potasiu, avându-se în vedere următoarele aspecte:
• Doza de îngrășăminte cu azot (N) este între 70 și 100 kg/ha. Se administrează
jumătate la pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul și jumătate
concomitent cu cultivarea.
• Doza de îngrășăminte cu fosfor (P) este între 60 și 125 kg P2O5 /ha. Ea se poate
administra integral înainte de efectuarea lucrării de arat sau înainte de pregătirea
patului germinativ. De asemenea, se poate administra și fracționat, 2/3 din doză
înainte de efectuarea lucrării de arat și 1/3 concomitent cu semănatul.
• În cazul potasiului (K), doza recomandată este între 60 și 80 kg K2O/ha. Se
administrează sub formă de sare potasică înainte de efectuarea arăturii, sau
concomitent cu semănatul.
d) Semănatul:
Pentru o producție bună e nevoie de o bază bună, așadar sămânța trebuie tratată adecvat, iar semănarea
trebuie făcută la momentul optim și în anumite condiții.
Semințele utilizate trebuie să aparțină unui hibrid cu o bună adaptabilitate la condițiile din zonă.
Semințele potrivite pentru semănat sunt cele cu puritate fizică de peste 98% și germinație de peste 85%.
Totodată, ele nu trebuie să aibă spărturi sau fisuri, să fie cât mai uniforme și cu masa a 1.000 de boabe
(MMB) cât mai ridicată.
 Epoca de semănat
Perioada recomandată pentru semănatul florii soarelui 25 martie – 15 aprilie, iar în zonele răcoroase se
adaugă la această perioadă o săptămână sau 10 zile.
Adâncimea de semănat recomandată este de 4-5 cm la solurile mai grele și umede și la 5-6 cm pe solurile
mai ușoare și mai uscate.
 Distanța între rânduri
Distanța optimă între rânduri este de 70 cm. Dacă irigarea se face pe brazde, distanța între rânduri poate
fi de 80 cm.
 Densitatea de semănat:
În linii generale, putem spune că în cazul unei culturi neirigate, densitatea recomandată este între 45 și 55
de mii de plante recoltabile la hectar, iar în cazul culturii irigate, densitatea optimă este între 55 și 65 de
mii, cu mențiunea că limita superioară se aplică doar în cazul culturii cu hibrizi de talie mai redusă.
În funcție de hibridul cultivat, este necesară o anumită densitate și de aceea recomandăm respectarea
instrucțiunilor producătorului de sămânță.
e) Îngrijirea semănăturilor:
 Cultura de floarea-soarelui va avea o producție ridicată și de calitate superioară doar
dacă este întreținută corespunzător.
 Chiar dacă este considerată o plantă rezistentă la secetă, în anii cu precipitații reduse și
când se dispune de un sistem de irigare, se pot aplica 1-4 udări de 400 – 800 metri
cubi la hectar.
 Polenizarea este un alt factor important în vederea obținerii unei producții cât mai
mari. Cele mai importante insecte polenizatoare sunt albinele melifere, așadar, la
fiecare hectar trebuie amplasate câte 2 familii de albine în apropiere, atunci când încep
să apară primele flori în cultură.
 Combaterea buruienilor din cultura de floarea-soarelui
Se efectuiază cultivații între rânduri( la 6-8 cm), numărul cărora depinde de gradul de
îmburuienare a semănăturilor, iar la ultima cultivare se utilizează cuțite-mușuruitoare,
pentru a acoperi cu sol buruienile răsărite pe rânduri.
Înainte de recoltare se recomandă disecarea plantelor - stropirea terenului cu disecanți,
care accelerează recoltarea, deoarece plantele se usucă mai repede și mai uniform.
f) Recoltarea:
 Momentul cel mai bun pentru recoltare este când umiditatea semințelor este între
10 și 13%. În acel moment 70% dintre calatidii sunt uscate și 30% au culoarea
brună. Calendaristic, momentele acestea sunt în țara noastră în ultima decadă a
lunii august și mijlocul lunii septembrie, cu diferențe în funcție de zonă, condiții
climatice și hibrid cultivat.
 După recoltare, semințele de floarea-soarelui trebuie să fie minuțios uscate, până
la nivelul de umiditate de 6%. În magaziile în care sunt depozitate semințele
depozitate este necesară menținerea temperaturii sub 20 ⁰C.
 Recolta florii soarelui este determinată de hibridul cultivat și variază între 3-5 t/ha.