Jocurile de mişcare –

activităţi specifice
educaţiei fizice

Componenta lor principală - mişcarea este prezentă

într- o mare varietate de forme , spre a se putea
asigura cadrul optim de dezvoltare şi perfecţionare a
deprinderilor motrice de bază ale copiilor ( mersul,
alergarea, săritura, aruncarea şi prinderea , târârea,
căţărarea şi echilibrul etc.), călirea organismului şi
formarea unor însuşiri importante ca : rezistenţă,
viteză, agilitate, precizie, stăpânire de sine,
perseverenţă etc.
Cea mai mare parte dintre jocurile de mişcare au structuri
închegate , reguli şi sarcini precise şi obligatorii
pentru parteneri.
Ca joc care antrenează acţiunea
motrică pe planuri multiple şi în
variate forme şi ţinând cont de
conţinutul lor , distingem
următoarele categorii de jocuri:

• Jocuri de mişcare cu subiecte şi

reguli;
• Jocuri de mişcare cu text şi
melodie;
• Jocuri de mişcare fără subiect;
• Jocuri de mişcare cu caracter
competitiv;
• Jocuri de mişcare cu caractere
sportive;
 Jocurile de mişcare cu subiecte şi
reguli- elaborate de către adulţi, cu
structuri stabile, roluri şi reguli
pentru jucători.

Subiectul este astfel imaginat încît

să solicite exersarea unei mişcări de
bază sau a mai multora : mersul,
alergarea, săritura, echilibrul etc .
Jocurile de mişcare cu text şi
melodie includ acţiuni motrice
sugerate de anumit text pus pe
melodie.
Jocurile de mişcare fără
subiect- jocuri care cuprind
diferite exerciţii fizice :
aruncarea şi prinderea mingii,
săritul corzii, alergarea în
diferite direcţii cu oprire la
semnal etc.
 Jocurile cu caracter
competitiv- ştafetele şi
parcursurile aplicative;
- sunt menite să îi sensibilizeze de
timpuriu pe copii pentru practicarea
exerciţiului fizic , să le cultive
adeziunea pentru sport, dorinţa de a
deveni buni sportivi.
Jocurile de mişcare cu elemente
sportive- sunt jocurile de mişcare
care cuprind elemente din
sporturile cunoscute: baschet, tenis,
fotbal, patinaj pe rotile sau pe
gheaţa, schiul.
Amenajarea locurilor unde se pot
desfăşura jocurile de mişcare

• Amenajarea funcţională a curţii grădiniţei : aparate

fixe bine distribuite pe suprafaţa terenului, solide şi în
perfectă stare de funcţionare ( leagăne, tobogane,
scări de căţărat, bare , paralele, bănci pentru odihna
copiilor, dar şi pentru târâre sau echilibru, sărituri,
coşuri pentru aruncarea mingii, ţinte fixe sau mobile);
• Amenajarea unui spaţiu verde pentru jocuri cu
caracter competitiv şi sportiv, precum şi un spaţiu
asfaltat pentru mersul cu biciclete, trotinete, rotile;
• Dotarea grădiniţei cu necesarul de materiale care se
mânuiesc în jocuri: mingi de diferite mărimi, corzi,
cercuri, inele, săculeţe cu nisip.
Criterii de selecţionare a
jocurilor de mişcare

 Particularităţi somato -funcţionale şi psihice ale

copiilor cu care se lucrează : felul exerciţiilor incluse,
durata, exigenţa faţă de execuţie, numărul regulilor
impuse trebuie să fie dependente de aceste
particularităţi;
 Dozarea timpului de joc al copiilor ;
 Spre a evita excesul, extenuarea fizică este necesară
alternarea jocurilor de mişcare cu cele liniştitoare;
 Particularităţile individuale ale copiilor : grijă
deosebită se va acorda copiilor timizi, apatici sau
instabili;
 Asigurarea varietăţii jocurilor de mişcare;
 Anotimpurile.
Specificul îndrumării jocurilor de
mişcare:
• jocurile de mişcare noi se vor introduce treptat în
programul copiilor şi desfăşurate după cerinţe metodice,
adică precedate de o introducere scurtă, menită să îi
însufleţească pe copii, să le creeze climatul afectiv propice;
• explicaţiile vor fi concise, dar suficiente pentru înţelegerea
rolurilor, acţiunilor motrice şi regulilor incluse;
• antrenarea diferenţiată a copiilor, încadrarea lor în rolurile
sau exerciţiile fizice implicate şi executarea cât mai corectă
a exerciţiilor;
• se vor folosi folosi încurajarea, aprecierile verbale,
sublinierea acţiunilor corecte pe care le -au îndeplinit şi
indicarea unor aspecte nerealizate;
• îndrumare a jocurilor poate fi făcută din interior ,
educatoarea integrându-se în interiorul copiilor sau din
exterior;
• îndrumarea din interior se foloseşte la grupa mică pentru
efectuarea cât mai corectă a mişcărilor de către copii şi
pentru respectarea regulilor incluse;
• La celelalte grupe, îndrumarea din interior se foloseşte la
începutul anului şcolar la jocurile cu subiecte şi reguli şi la
jocurile cu text şi melodie;
• Îndrumarea din exterior e specifică jocurilor cu reguli, fără
subiect, a celor cu caracter competitiv sau cu elemente de
activitate sportivă, a jocurilor de mişcare la aparate sau cu
diferite materiale. Acest tip de îndrumare se
materializează prin îndrumare, sugestii, explicaţii,
observaţii.
Beneficii în dezvoltarea
fizică a copilului
Beneficiile fizice ale jocului în aer liber sunt cele mai
numeroase pentru dezvoltarea copilului. Petrecerea
timpului în aer liber încurajează, inainte de orice,
practicarea multor tipuri de sport: fotbal, baschet,
handbal, volei etc., care se dovedesc esenţiale pentru
cresşerea lui armonioasă;
 Supraponderalitatea şi obezitatea sunt cele mai mari
riscuri pentru sănătate la care sunt expusi copiii erei
moderne;
 copiii care se joacă frecvent în mijlocul naturii se
dezvoltă mai armonios din punct de vedere fizic decât
cei care petrec majoritatea timpului în scaun la
calculator sau pe canapea, cu ochii în televizor.
Beneficii emoţionale şi de ordin
social şi comportamental

 Activitatea fizică şi jocurile care se practică în aer liber

au un impact puternic şi asupra dezvoltării
emoţionale şi sociale, dar şi asupra
comportamentului copiilor.
 Atunci când copilul construieşte castele, se joacă
frunza, şotronul sau elasticul cu ceilalţi prichindei sau
explorează diverse spaţii şi locuri din natură, îşi
dezvoltă gândirea logică şi capacitatea de a raţiona.
 Joaca afară în aer liber, încurajează copilul să îşi
dezvolte imaginaţia si creativitatea, să îşi asume
riscuri şi responsabilităţi, să găsească singur soluţii
sau strategii şi să descopere plăcerea de a face
anumite lucruri.
 Activităţile făcute de copii în mijlocul naturii se
dovedesc a fi cel mai puternic remediu antistres.
Alergarea şi petrecerea timpului în aer liber
contribuie la redarea unei stări de relaxare şi
destindere, esenţiale pentru sănătatea lui
emoţională.
 Contactul cu natura îi oferă copilului oportunitatea de
a învăţa şi de a înţelege mai bine mediul înconjurător.
Este un izvor nesecat de cunoştinţe şi informaţii
pentru cel mic. Îl ajută nu doar să îşi dezvolte cultura
generală, dar şi să se integreze mai bine în
comunitate şi să înţeleagă care sunt regulile ei.
 Rolul educativ al jocului în aer liber este nelimitat. De
cand iesi cu micuţul pe uşa clasei, ai şansa să îl înveţi
lucruri esenţiale pentru educaţia şi siguranţa lui.
 Îmbinarea jocului în natură cu regulile de siguranţă pe
care le presupun anumite medii de joacă, cu conduita
potrivită pe care trebuie să o aibă în public şi
învăţarea locurilor pe unde şi cum să traverseze
corect , ajută copilul să se descurce mai uşor în
spaţiile exterioare, din afara clasei.

Mişcarea e sănătate!