ELABORAT DE PROF. CONSILIER ȘCOLAR MITRACHE OTILIA
Bariere în comunicarea eficientă tendința de a judeca, de a eticheta, exprimarea aprobării sau dezaprobării, atât prin limbaj verbal, cât și nonverbal, amenințarea exprimată verbal/nonverbal, oferirea de soluții și sfaturi în afara situației în care acestea sunt cerute/așteptate, moralizarea “ar trebui”, „ar fi trebuit”, „ar fi fost mai bine” recurgerea la ordine – care duce la reacții defensive, de rezistență, folosirea excesivă sau inadecvată a întrebărilor, întreruperea deasă a celuilalt, evitarea abordării problemelor, etc. Modalitățialecomunicăriieficiente
1. Limbajul responsabilității (asertivitatea) - care presupune
exprimarea gândurilor și emoțiilor într-un fel care să nu fie perceput lipsit de considerație de către interlocutor, focalizarea în comunicare fiind asupra comportamentelor, nu asupra persoanei. 2. Evitarea și prevenirea reacțiilor defensive în comunicare prin accesarea unor atitudini și comportamente de respect reciproc: - Nu evaluăm persoane, ci descriem comportamente. - Nu controlăm (prin sfaturi, insinuări), ci ne orientăm spre problemă. - Nu încercăm să manipulăm, ci exprimăm spontan și onest opiniile personale fără impunere. - Nu arătăm indiferență, ci empatie, cu luarea în considerare a perspectivei celuilalt. - Nu comunicăm superioritate, ci respectul și acceptarea celuilalt. 3. Explorarea alternativelor insuflă sentimentul de a fi cu adevărat în echipă, implică și responsabilizează fiecare parte în cadrul comunicării. Este excelentă în comunicarea cu copiii, adolescenții, în familie dar și în clasa de elevi. 4. Exprimarea emoțională adecvată și facilitatoare care presupune: - cunoașterea, identificarea și recunoașterea diferitelor emoții; - identificarea cauzelor care declanșează o emoție; - recunoașterea reacțiilor comportamentale asociate emoției, realizarea diferenței dintre emoție și comportament; - exprimarea emoțiilor printr-un limbaj adecvat și clar; - acceptarea responsabilității pentru ceea ce simțim Thomas Gordon – expert în “training-ul eficienţei părinţilor” şi “training-ul eficienţei profesorilor”- discută conceptul de proprietate asupra problemei. Atunci când tinerii se confruntă cu o problemă, fie o înfăţişează unui adult pentru ca acesta să o rezolve în locul lor, fie adultul intră în situaţie fără să fie «invitat», astfel încât aceștia îşi imprimă cumva ideea că rezolvarea problemei nu le aparține. Ei pot fi ghidaţi să îşi rezolve singuri problemele şi disputele astfel încât să învețe să ia decizii bune iar soluţiile găsite să fie, de câte ori este posibil, de tipul win- win (câștig-câștig). Procesul acesta ghidat are 6 paşi: Pasul 1: Identificaţi şi definiţi problema sau situaţia. Soluţiile bune depind de o identificare acurată a problemei. Întrebări care pot fi puse în această etapă: «Ce se întâmplă cu adevărat?», «Ce probleme avem?», «Ce trebuie, mai exact, să rezolvăm sau să facem?», «Este vreo problemă mai adâncă aici?» Pasul 2: Generaţi alternative. Odată problema clarificată, generăm un număr de soluţii posibile. Întrebările şi afirmaţiile utile în acest caz: «Ce am putea face în mod diferit?» «Ce pași, reguli sau proceduri avem nevoie să urmăm?» «Haideţi să vedem cu câte idei putem veni!» «Ne-am mai putea gândi la alte soluţii?» Pasul 3: Evaluaţi alte sugestii. Odată specificate alternativele, participanţii sunt rugaţi să le comenteze. Scopul aici este să alegem soluţia care se dovedeşte agreabilă pentru toţi. Este potrivit să întrebăm: «Ce credeţi despre această sugestie?», «Care sunt avantajele şi dezavantajele ei?», «Ce aspecte lasă nerezolvate?», «Dacă încercăm această idee, ce credeţi că se va întâmpla?»
Pasul 4: Luaţi decizia.
După examinarea alternativelor, este aleasă cea care pare a se potrivi cel mai bine celor mai mulţi implicaţi în situaţie. Pasul 5: Implementaţi soluţia sau decizia. Soluţia aleasă este folosită în situaţia respectivă Trebuie știut că aceasta ar putea sau nu să funcţioneze aşa cum a fost anticipat şi că poate fi schimbată dacă este necesar.
Pasul 6: Faceţi o evaluare follow-up.
Rezultatele soluţiei încercate sunt analizate şi evaluate. Întrebări ajutătoare: “A fost rezolvată problema?” “Este toată lumea fericită în urma deciziei?” “Cât de bună a fost decizia noastră?” ___________________________________________________ . SUCCES!