Abuzul de medicamente si

droguri
 Definirea obisnuintei, abuzului si dependentei
de substante

Obişnuinţa = obiceiul de a consuma o substanță in

cantitati mici sau moderate si include adaptarea la
efectele produse de acea substanta.
Chiar daca este prezenta o dorinta de a consuma acea
substanta, aceasta prezinta urmatoarele caracteristici:
 ea nu este niciodata imperioasa
 nu este insotita de manifestari fizice sau psihice
In aceasta categorie intra: cafeaua, tutunul, ceaiul.
 Abuzul = consum de substante in cantitate si frecventa mult
mai mare decat in cazul obisnuintei.
 intalnit ocazional, substanta incriminata cel mai des in
aceasta categorie fiind alcoolul.
 tot in categoria abuzului pot fi incluse si cafeaua, tutunul si
ceaiul, daca intrunesc criteriile de mai sus.
 în urma abuzului apar frecvent tulburari fizice si/sau de
comportament.
 Dependenţa de medicamente si droguri se definineste
ca o intoxicatie cronica, produsa prin consumul
repetat al unei substante, consum caracterizat prin:
 dorinta imperioasa de a consuma acea substanta si de
a o obtine prin orice mijloace, inclusiv acte antisociale
 instalarea tolerantei, care determina cresterea dozei
pentru obtinerea unui anumit efect
 dependenta fizica, manifestata prin fenomene severe
de sevraj la intreruperea administrarii
 dependenta psihologica si psihotoxicitate
 Dependenţa fizică
Dependența fizică consta in aparitia unui sindrom de
abstinenta sau sevraj, caracterizat prin:
 Aparitia unui complex de manifestari clinice, semne si
simptome aparute la oprirea administrarii drogului
 Aceaste semne si simptome sunt caracteristice fiecarui drog
 De obicei se manifesta prin efecte inverse celor provocate
de drog.
Exemple de manifestari clinice in functie de drog:
 Alcool: tremuraturi ale extremitatilor, greata, varsaturi,
tahicardie, insomnie, transpiratii abundente, delir cu forma
sa cea mai grava delirium tremens, convulsii
• Amfetamine: letargie, depresie, hiperfagie,
anxietate, epuizare
• Opioide: agitatie, anxietate, midriaza, dureri
generalizate, colici abdominale, diaree ce poate
merge pana la deshidratare, colaps si deces
• Cocaina: oboseala, depresie, hiperfagie
• Barbiturice: agitatie, tremor, delir, convulsii
• Benzodiazepine: anxietate cu stare permanenta de
panica, convulsii
 Are caracter autolimitat, evolueaza progresiv, atinge o
intensitate maxima, iar apoi dispare treptat, in cateva zile
daca persoana dependenta renunta la consumul drogului
 Dureaza cateva zile, nedepasind niciodata 2 saptamani
 Dispar brusc la administrarea unei noi doze de drog
 Toleranta

 Toleranta consta in tendinta de administrare a dozelor tot

mai mari de drog, pentru a obtine un anumit efect si la
interval de timp cat mai scurte.
Alte caracteristici:
 Toleranta se poate instala si fata de unele efecte adverse
ale drogului, de exemplu pentru opioide exista toleranta la
efectul de deprimare a respiratiei
 Fenomenul de supradoza, intalnit la toxicomania de strada,
se poate datora scaderii tolerantei datorita imposibilitatii
procurarii drogului pe o perioada de cateva zile; la o noua
doza, similara ultimei doze administrate inainte de pauza,
se pot produce fenomene de intoxicatie acuta, ce pot merge
pana la stop respirator si deces
 Toleranta poate fi produsa de:
 Stimularea metabolizarii drogului prin autoinductie
enzimatica, intalnita in cazul alcoolului, barbituricelor
 Scaderea reactivitatii unor receptori la drogul respectiv:
opioide
 Dependenta psihica si psihotoxicitatea
Dependenta psihica este o stare care il determina pe
toxicoman sa isi administreze continuu drogul pentru a
obtine un efect dorit. Aceasta dependenta este favorizata de:
 Efectul pe care utilizatorul il considera placut, de exemplu:
euforie, halucinatii, cresterea intensitatii unor stimuli, de
obicei pozitivi, cresterea capacitatii de a accepta absurdul,
recompense, senzatie de evadare, sedare
 Inlaturarea unor manifestari neplacute, de exemplu anxietate,
durere
 Inlocuirea trairii unor sentimente neplacute cu alte trairi
determinate de drog, de exemplu, in urma unui deces
 Anturajul si mediul social al toxicomanului, care il indeamna
la consumul drogului
 In unele cazuri, la inceputul utilizarii drogului, acesta
provoaca disforie; dupa o perioada de cateva zile – o
saptamana de consum zilnic, acesta va produce euforie. Pe
acest efect se bazeaza vanzatorii de droguri, ce furnizeaza
gratuit primele doze, pana cand persoana respectiva devine
dependenta. Exemplu: heroina si alte opioide.

Spre deosebire de obisnuinta, dependenta se caracterizeaza

prin:
 Dorinta imperioasa, compulsiva, intensa, de a utiliza
drogul; este descrisa ca fiind asemenatoare senzatiei de
foame sau sete
 Toxicomanul nu isi poate controla comportamentul legat de
utilizarea drogului
 Toxicomanul pierde capacitatea de a evalua corect
realiatea, pierzand capacitatea de valorizare
 Pentru a-si putea procura drogul, el va recurge adesea la
infractiuni si acte antisociale, cum ar fi furtul, prostitutia
mergand chiar pana la crima. Toate aceste fapte nu vor avea
conotatie negativa pentru o persoana dependenta de
droguri, cea mai importanta actiune fiind procurarea
drogului
 Este corelata cu efectele psihofarmacologice
Psihotoxicitatea produsa de droguri:
 este strans legata de efectele psihofarmacologice si
dependenta psihica
 toate manifestarile la nivelul SNC produse de drog sunt
manifestari toxice
 unele manifestari pot deveni de tip psihotic, cu halucinatii
si fenomene de tip maniacal
 exista cazuri in care, dupa utilizarea indelungata a unui
drog, se poate dezvolta o psihoza, de cele mai multe ori
schizofrenie, ce este ireversibila chiar si dupa renuntarea la
drog

Dezvoltarea starii de dependenta se afla in interrelatie cu

locul actiunii drogurilor la nivelul SNC. Majoritatea
interactioneaza cu anumiti receptori si produc modularea
unor mediatori chimici, in primul rand la nivel cerebral. In
tabel sunt prezentate cateva exemple de droguri cu risc
crescut si foarte crescut de dependenta.
Drog Mecanism de actiune
Canabinoizi Agonisti ai receptorilor canabinoizi
Benzodiazepine si barbiturice Agonisti ai receptorilor GABA-
ergici, mai bogat reprezentat la nivelul
sistemului limbic, responsabil de comportamentul
emotiv
Cocaina Blocheaza canalele rapide de Na, ↑eliberarea
de adrenalina si noradrenalina, ↑sensibilitatea la
adrenalina si noradrenalina prin blocarea recaptarii
neuronale
Heroina si substantele opoide
de abuz Agonisti ai tuturor receptorilor opioizi (µ, κ si
δ) dar in special ai receptorilor µ,responsabili de
analgezie si euforie
LSD Agonist al receptorilor dopaminergici
Amfetamine Stimularea sistemului activator ascendent,
eliberare de adrenalina, efect inhibitor asupra
monoaminoxidazei
Alcool Actioneaza la nivelul membranei neuronale,
inhiband transmiterea neuronala glutamatergica
Modificarile de la nivel cerebral ar putea fi responsabile de
dezvoltarea si intretinerea dependentei, dar mecanismele
concrete prin care aceasta se instaleaza, nu sunt pe deplin
cunoscute. Pe termen lung, aceasta dependenta poate fi
perpetuata, prin transformarea unor tulburari functionale in
modificari structurale la nivel molecular, celular si
neuronal.
 Tratamentul toxicomaniei si dependentei
Tratamentul toxicomaniei si dependentei cuprinde doua etape
esentiale:
Detoxifierea
Prevenirea reluarii toxicomaniei
1. Detoxifierea dureaza 1-2 saptamani si se adreseaza
dependentei fizice. Ea consta in:
 Internarea in spital sau intr-o clinica specializata
 Eliminarea drogului din organism se realizeaza prin
intreruperea supravegheata a administrarii drogului. Nu se
recomanda administrarea unui antidot, deoarece induce un
sindrom de sevraj acut si sever
 Inlaturarea manifestarilor severe ale sevrajului se poate
efectua prin inlocuirea drogului initial cu un alt drog, ce are
un timp de injumatatire mai lung si determina fenomene de
sevraj de o severitate mult redusa. De exemplu, in cazul
morfinomaniei (mai frecvent la consumul de heroina) se
foloseste Metadona sau Buprenorfina
 Supravegherea medicala a manifestarilor sevrajului si
mentinerea functiilor vitale, acolo unde ele nu se pot inlatura
 Metoda diminuarii treptate a dozei de drog, pana la
intreruperea completa a administrarii lui, este eficienta sau
chiar lipsita de rezultate
2. Prevenirea reluarii toxicomaniei are o durata lunga de
timp, este dificila si frecvent sortita esecului. Se
adreseaza dependentei psihice. Ea consta in:
 Terapie psihologica si sociala
 Scoaterea persoanei respective din anturajul in care ea
este sustinuta sa consume droguri
 Administrarea de antagonisti, acolo unde acestia exista.
De exemplu, Naltrexona pentru opioide si
Flumazemilul pentru benzodiazepine
 Administrarea unui tratament de aversiune, prin
provocarea unei experiente neplacute la un nou
consum de drog. Se poate aplica in cazul dependentei
de alcool, prin administrarea de Disulfiram.
 Administrarea unor antagonisti partiali sau a unor agonisti
completi, cu timp de injumatatire foarte lung, atunci cand
se doreste combaterea toxicomaniei de strada. De exemplu,
in cazul intreruperii consumului de heroina, se poate
administra gratuit Metadona cu urmatoarele avantaje:
◦ Sindromul de sevraj este mai putin sever
◦ Administrarea se face oral, deci este inlaturat pericolul
reprezentat de transmiterea unor boli prin acele de
seringa
◦ Scade dorinta imperioasa de administrare a drogului
◦ Scade frecventa accidentelor de supradoza
◦ Scade delicventa si comportamentul antisocial, persoana
dependenta nu mai prezinta dificultati de procurare a
drogului
◦ Descurajeaza piata ilicita de droguri
Atributiile asistentei medicale in cazul pacientilor
dependenti de droguri sunt urmatoarele:
 Sa coopereze cu familia persoanei dependente, pentru
a asigura o reintegrare in societate cat mai rapida si pe
cat posibil, cat mai completa
 Sa administreze tratamentul indicat de medic in dozele
si calea de administrare prescrise
 Sa nu cedeze la rugamintile toxicomanului de a-i
administra o doza de drog pentru ameliorarea
simptomelor; toxicomanul adesea isi exagereaza
suferinta pentru a-i determina pe cei din jur sa ii
furnizeze drogul
 Sa arate rabdare in ingrijirea acestor pacienti, mai ales
in faza acuta de sevraj
 Sa informeze medicul asupra oricaror semne sau simptome
observate, cat si in cazul unei ameliorari spectaculoase a
sindromului de sevraj. Acestea se pot datora unei noi doze
de drog pe care toxicomanul a reusit sa si-o procure.
 Sa informeze medicul ori de cate ori exista suspiciunea
unui nou consum de droguri (altul sau acelasi drog).