TALAMUSUL – conformaţie externă

•Formă de nucleu ovoid de substanţă cenuşie cu marele ax orientat

oblic înainte şi înăuntru
•4 feţe şi 2 extremităţi

a) Faţa superioară:
-Acoperită de o lamă de substanţă albă – stratum zonale
-Extern este delimitată de nucleul caudat printr-un şanţ – şanţ
talamo-striat
-Intern este delimitată de pedunculul anterior al epifizei cu care
delimitează un trigon – trigonul habenular cu nucleul habenular
-Este străbătută de un şanţ coroidian în 2 porţiuni: una laterală care
face parte din ventriculul lateral şi alta internă acoperită de trigonul
cerebral.
b) Faţa inferioară:
-Vine în raport cu regiunea subtalamică unde găsim nuclei şi fibre.
-Nucleii:
-nucleul subtalamic al lui Louis
-zona incerta,
-extremitatea superioară a nucleului roşu şi a substanţei negre
-nucleii câmpului lui Forel.
-Fibrele se întretaie şi alcătuiesc câmpul lui Forel. Sunt reprezentate
de ansa lenticulară, fascicolul lenticular şi cel dento-talamic.

c) Faţa internă:
-Ia parte la formarea peretelui lateral al ventriculului III
-Este separată de hipotalamus printr-un şanţ concav cu concavitatea
în sus – şanţul lui Monroe.

d) Faţa externă – este în raport cu capsula internă

•Extremitatea anterioară delimitează cu trigonul cerebral orificiul lui
Monroe prin care ventriculul III comunică cu ventriculul lateral

•Extremitatea posterioară este mai dezvoltată şi se numeşte pulvinar.

Sub pulvinar avem 2 proeminenţe: corpul geniculat medial şi lateral.

•Faţa internă este legată de cea din partea opusă printr-o comisură –
comisura cenuşie.
 VENTRICULUL III (mijlociu, diencefalic)

•Situat pe linia mediană între cei 2 nuclei talamici, sub trigonul cerebral
şi deasupra hipotalamusului
•Comunică cu ventriculii laterali prin orificiile lui Monro şi cu ventriculul
IV prin apeducul lui Sylvius
•Formă de pâlnie turtită lateral, cu baza în sus
•Are 2 pereţi laterali, un plafon (baza) şi un planşeu format din 2
margini (anterioară şi posterioară). Cele 2 versante se unesc şi formează
vârful ventriculului III.
a) Pereţii laterali:
•Formă triunghiulară cu vârful în jos
•Prezintă un şanţ antero-posterior concav superior – şanţul lui Monro –
se termină posterior într-o depresiune deasupra orificiului superior al
apeductului Sylvius.
•Şanţul lui Monro împarte peretele lateral într-un etaj superior
(talamic) şi altul inferior (hipotalamic).

1.Etajul talamic ţine anterior până la stâlpul anterior al trigonului

cerebral, superior este delimitat de plafon prin pedunculul anterior al
epifizei (habena), iar inferior este separat de etajul hipotalamic prin
şanţul lui Monro. Are aspect ovalar cu axul mare oblic în sus şi dinainte
înapoi. Este format de faţa talamusului şi prezintă în mijloc comisura
cenuşie cu aspect de punte transversală între feţele interne ale celor 2
nuclei talamici.
2.Etajul inferior este situat sub cel talamic, are formă triunghiulară cu
baza spre şanţul Monro şi vârful în jos, spre infundibul. Este constituit
din regiunea infundibulo-tuberină a hipotalamusului.
b) Plafonul (baza):
•Triunghiular, cu vârful înainte, între cele 2 orificii ale lui Monro şi cu
baza înapoi
•Lateral, se întinde până la nucleii talamici
•Este format de jos în sus de membrana tectoria şi vălul coroidian
superior, prin intermediul cărora vine în contact cu trigonul cerebral.
•Membrana tectoria se întinde de la un talamus la altul, se răsfrânge şi
se continuă pe feţele interne ale nucleilor talamici cu membrana
ependimară a ventriculului III.
•Superior, membrana este aderentă feţei inferioare a vălului coroidian
superior, format din 2 foiţe ale piei-mater. Între cele 2 foiţe există o
prelungire a spaţiului subarahnoidian cu arteriole din arterele
coroidiene mijlocii şi venule ce drenează în venele lui Galien.
•Aceste ramificaţii vasculare formează plexurile coroide ale
ventriculului III
c) Planşeul ventriculului III:
•Prezintă o margine anterioară şi una posterioară. Locul lor de întâlnire
reprezitnă vârful ventriculului III

•Marginea anterioară este oblică de sus în jos şi dinainte înapoi,

formată din mai multe elemente:
-Anterior şi superior – stâlpii anteriori ai trigonului cerebral care
formează între ei un spaţiu triunghiular – vulva – cu baza în jos
-Comisura albă anterioară
-Lama terminală – de la ciocul corpului calos până la chiasma optică
-Chiasma optică, care împreună cu lamela supraoptică, delimitează
un diverticul – recesul optic
-Versantul anterior al tuber cinereumului
•Marginea posterioară – alcătuită de la vârful ventriculului III spre
înapoi şi în sus de:
-Versantul posterior al tuber cinereumului
-Spaţiul perforat posterior
-Substanţa albă a pedunculilor cerebrali
-Orificiul superior al apeductului Sylvius
-Comisura albă posterioară
-Baza epifizei
d) Vârful ventriculului III – realizat din unirea celor 2 margini ale
planşeului, se continuă descendent cu tija pituitară.

e) Cavitatea ventriculului III – căptuşită de membrana ependimară şi

conţine LCR provenit din secreţia plexurilor coroide sau din ventriculii
laterali prin orificiile lui Monro. De aici, LCR trece prin orificiul superior
al apeductului Sylvius (anus) spre ventriculul IV.
 VENTRICULUL IV CEREBRAL
•Format de cavitatea primitivă a rombencefalului
•Delimitat anterior de faţa posterioară a bulbului şi punţii, posterior de
cerebel şi lateral de pedunculii cerebeloşi superiori şi inferiori
•Formă rombică cu axul mare (30-35 mm) logitudinal şi axul mic (15-20
mm) transversal
•Are 2 pereţi: anterior (bulbo-pontin), posterior (cerebelo-tectorial), 4
laturi şi 4 unghiuri
a) Peretele anterior (planşeul) – format de 2 triunghiuri lipite prin
bazele lor: unul superior – pontin şi altul inferior – bulbar

• Triunghiul inferior (calamus scriptorius):

-Prezintă pe linia mediană un şanţ – tija calamusului, care la unghiul
inferior are formă triunghiulară – ciocul calamusului.
-Înapoia şanţului – o lamă de substanţă cenuşie, de la un fascicul
Goll la altul – obex.
-Lateral de tija calamusului (stânga-dreapta) – câte 3 formaţiuni
triunghiulare – aripi: 2 aripi albe între care una cenuşie de fiecare
parte.
-Aripa albă internă – în profunzimea ei – nucleul n.XII
-Aripa albă externă – nucleii vestibulari şi acustici
-Aripa cenuşie – nucleul fasciculului solitar şi nucleii vegetativi
parasimpatici bulbari
•Triunghiul superior (pontin):
-Prezintă un şanţ pe linia mediană în continuarea tijei calamusului
scriptorius până la apeductul lui Sylvius
-În afara şanţului şi deasupra aripei albe externe – o proeminenţă
rotunjită – eminenţia teres în profunzimea căreia – nucleul n.VI. Se
continuă în sus cu un cordon longitudinal – funiculus teres. Cele 2
formaţiuni delimitează pe linia mediană foseta media.
-Lateral, aproape de unghiul extern, apare baza aripei albe externe –
tuberculul acustic.
-Deasupra tuberculului acustic – foseta superior sau foveea
trigemeni – în profunzimea ei este nucleul masticator al
trigemenului
-Superior şi lateral de foveea trigemeni – locus coeruleus
•Sub planşeul ventriculului IV – centrii vegetativi (respiratori, cardiaci,
vasomotori)
b) Peretele posterior (plafonul) – prezintă 3 porţiuni:
1) Porţiunea inferioară – constituită din 2 planuri:
•Membrana tectoria
-Ocupă spaţiul dintre cei 2 corpi restriformi, cu vârful inferior
-Baza se fixează la elementele care delimitează în jos diverticulul
ventricular
-Pe părţile laterale, după ce formează lingula, se reflectă pentru a
acoperi planşeul.
•Vălul carotidian inferior
-Prezintă îngroşări neregulate formate din ghemuri conjunctivo-
vasculare dispuse sub formă de cordoane – plexurile coroide ale
ventriculului VI (formă de T) cu ramura verticală dublă şi 2 ramuri
orizontale;
-Ramura verticală formează plexurile mediene care se termină inferior
de o parte şi alta a orficiului lui Magendie;
-Ramurile transversale formează plexurile coroide transversale.
-Orificiul lui Magendie (7-8 mm/5-6 mm) este deasupra ciocului
calamusului, pe linia mediană. Prin acest orificiu – comunicarea
ventriculului IV cu spaţiul subarahnoidian.
2. Porţiunea superioară – alcătuită pe părţile laterale de feţele
anterioare ale pedunculilor cerebeloşi superiori şi de faţa anterioară a
valvulei lui Vieussens

3. Porţiunea mijlocie:
•Reprezintă diverticulul ventriculului IV
•Delimitată lateral de pedunculii cerebeloşi superiori, mijlocii şi inferiori
fuzionaţi, în sus de valvula lui Vieussens şi în jos de vermisul inferior şi
valvulele lui Tarin

c) Marginile ventriculului IV:

•2 supero-interne – reprezentate de linia de unire a pedunculilor
cerebeloşi superiori cu puntea
•2 infero-interne – corespund locului unde membrana tectoria se
continuă prin lingulă cu membrana ependimară care acoperă planşeul
ventriculului IV.
d) Unghiurile:
•Unghiul superior – se continuă cu apeductul lui Sylvius prin care
comunică cu ventriculul III
•Unghiul inferior – se continuă cu canalul ependimar
•Unghiurile laterale (2) – sunt situate în locul unde diametrul
transversal întâlneşte pedunculii cerebeloşi inferiori. Ele se prelungesc
lateral cu 2 culoare transversale – recesusurile transversale. Acestea,
spre partea posterioară poartă numele de „cornul abundenţei” care se
deschide în spaţiul subarahnoidian prin orificiul lui Luschka.
 HIPOTALAMUSUL – conformaţie externă
•Situat sub talamus
•Are o faţă superioară acoperită de talamus şi una inferioară care se
observă în spaţiul opto-peduncular.
•Spaţiul opto-peduncular este de formă rombică şi e delimitat supero-
extern de tracturile optice şi infero-extern de pedunculii cerebrali.

Faţa inferioară are 3 regiuni:

-Una anterioară mascată de chiasma optică (regiunea suboptică)
-Una mijlocie (zona infundibulo-tuberiană) de pe care se desprinde
tulpina hipofizei
-Zona posterioară – reprezentată de corpii mamilari
 EMISFERELE CEREBRALE – conformaţie externă

•Formă de semi-ovoid
•Prezintă 3 feţe, 3 margini şi 2 poli
•Pe suprafaţa lor, avem şanţuri de 3 categorii:
- Cele mai adânci (de oridinul I)– scizuri – împart faţa externă în lobi
- Şanţurile de oridinul II (mai puţin adânci) – împart lobii în girusuri
- Şanţuri de ordinul III (cele mai superficiale) – împart girusurile în
lobuli
•Între 2 girusuri învecinate se stabilesc legături care se numesc pliu de
pasaj dacă girusurile aparţin unor lobi diferiţi, sau de anastomoză, dacă
aparţin aceluiaşi lob
•Pe faţa externă se găsesc următoarele girusuri:
-Şanţul lui Sylvius (scizura laterală) – începe pe faţa inferioară,
încrucişează marginea externă, după care are traiect în sus şi
îndărăt. Ea dă 2 prelungiri: una anterioară (orizontală) şi alta
posterioară (verticală).

-Scizura lui Rolando (centrală) care începe pe faţa internă,

încrucişează marginea superioară şi coboară pe faţa externă,
terminându-se în unghiul format de scizura lui Sylvius cu prelungirea
verticală.

-Scizura perpendiculară externă (parieto-occipitală) începe pe faţa

internă, încrucişează marginea superioară şi se temină pe faţa
externă.
•Scizurile împart faţa externă a emisferului cerebral în 4 lobi: frontal,
parietal, temporal şi occipital

a) Lobul frontal:
•Pe faţa externă a lui, se găsesc 2 şanţuri paralele cu marginea
superioară – şanţurile frontale superior şi inferior.
• La extremitatea posterioară se bifurcă şi formează al treilea şanţ
paralel cu scizura lui Rolando (şanţul precentral).
•Ele împart faţa ext a lobului frontal în girusurile:
Frontal I (superior) – deasupra şanţului frontal superior
Frontal II (mijlociu) – între cele 2 şanţuri
Frontal III (inferior) – sub şanţul frontal inferior
Frontal IV (precentral) – între şanţul precentral şi scizura centrală
•Aria precentrală (frontală IV) este aria motorie principală.
•Girusul frontal inferior (frontal III) este împărţit de cele 2 prelungiri ale
scizurii lui Sylvius în 3 zone: orbitară (sub prelungirea orizontală),
triunghiulară (între cele 2 prelungiri) şi opreculară.
•La nivelul zonei operculare – centrul vorbirii articulare a lui Broca.
•Între lobul frontal şi cel parietal se delimitează 2 pliuri de pasaj:
•unul la extremitatea superioară a scizuriii Rolando – lobul
paracentral
•altul la extremitatea inferioară a scizurii Rolando – opercul
rolandic.
b) Lobul parietal
•Este delimitat înapoia scizurii Rolando, deasupra scizurii Sylvius şi
înaintea scizurii perpendiculare externe.
•Prezintă un şanţ (şanţul interparietal) (de oridinul II) care se împarte în
2 braţe la extremitatea superioară (formă de T).
•El împarte lobul parietal în 3 girusuri:
-parietal superior
- inferior (sub şanţ)
-parietal postcentral (aria senzitivă principală).
c) Lobul temporal
•Situat pe faţa externă a emisferelor inferior de scizura Sylvius, fiind
delimitat de lobul occipital printr-un plan fictiv ce trece prin
extremitatea posterioară a corpului calos.
•Se observă 2 şanţuri de ordinul II – temporal superior şi inferior,
paralele cu scizura Sylvius.
•Se identifică 3 girusuri: temporal I, II şi III sau inferior, sub şanţul
inferior.
•Între girusul temp superior şi lobul parietal – formaţiuni de legătură ce
trec prin fundul scizurii Sylvius şi care formează circumvoluţiunile lui
Heschl.
d) Lobul occipital
•Delimitat sub scizura perpendiculară externă şi înapoia planului fictiv
care trece prin corpul calos.
•Se observă 2 şanţuri paralele cu scizura perpendiculară externă:
-şanţul occipital superior
-şanţul occipital inferior.
•Avem girusurile: occipital I (superior), II (mijlociu) şi III sau inferior.
e) Pe faţa externă a emisferelor cerebrale, în afară de cei 4 lobi, mai
avem un lob în fundul scizurii lui Sylvius – lobul insulei.
•Are formă aproximativ triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos.
•Este împărţit printr-un şanţ de ordinul II în 2 regiuni:
•Regiunea anterioară cu 3 lobuli: i1, i2, i3
•Regiunea posterioară cu 2 lobuli: i4 şi i5
•În fundul scizurii Sylvius:
-Trec circumvoluţiunile lui Heschl
-Se găseşte lobul insulei
-Se găseşte artera silviană (cerebrală mijlocie).
 EMISFERELE CEREBRALE – FAŢA INTERNĂ

Are la bază formaţiunile comisurale: corpul calos şi trigonul cerebral

Prezintă 3 şanţuri de ordinul I (scizuri):

•Scizura caloso-marginală – merge paralel cu marginea superioară şi
corpul calos. Are 3 prelungiri: una anterioară, una superioară şi alta
posterioară care va continua direcţia scizurii
•Scizura perpendiculară internă (parieto-occipitală)
•Scizura calcarină
Aceste scizuri împart faţa internă a emisferelor cerebrale în
următoarele girusuri şi lobi:

•Frontal intern – între marginea superioară şi scizura caloso-marginală

•Girusul corpului calos (girus cinguli) – între scizura caloso-marginală şi
corpul calos
•Cuneusul (lobul cuneiform) – între scizura perpendiculară internă şi
scizura calcarină
•Recuneusul (lobul patrulater) – situat în faţa cuneusului

Pe faţa internă a emisferelor, se găseşte porţiunea de început a scizurii

lui Rolando. De o parte şi alta a ei – un mic lobul – lobulul paracentral.
 FAŢA INFERIOARĂ
•Prezintă la unirea 1/3 anterioare cu 2/3 posterioare începutul scizurii
lui Sylvius care împarte faţa inferioară în 1/3 anterioară (lobul orbital) şi
2/3 posterioare (lobul temporo-occipital)

1. Lobul orbital prezintă şanţurile:

-În partea cea mai internă de formă ovalară – şanţ olfactiv (aici stă
bulbul olfactiv)
-Extern de şanţul olfactiv – un şaţ de formă inconstantă (litera H sau
K) – şanţul cruciform
-Un şanţ inconstant – şanţul orbital intern
Aceste şanţuri împart faţa inferioară a lobului orbital în următoarele
girusuri:
Girusul orbital intern – intern faţă de şanţul olfactiv
Girusul orbital mijlociu – între şanţul olfactiv şi şanţul cruciform
Girusul orbital extern – extern faţă de şanţul cruciform
2. Pe lobul temporo-occipital avem 2 şanţuri paralele cu marginea
externă:
•Şaţul temporo-occipital intern
•Şanţul temporo-occipital extern

Un plan imaginar împarte faţa inferioară a lobului temporo-occipital în

următoarele girusuri:
•Temporal III
•Occipital III
•Temporal IV
•Occipital IV
•Temporal V
•Occipital V
Emisferele cerebrale au 3 margini:
•Marginea superioară – la intersecţia dintre faţa internă şi cea externă.
Este încrucişată de scizura lui Rolando şi de cea perpendiculară externă
•Marginea externă – la intersecţia feţei externe cu cea inferioară. Este
încrucişată de scizura lui Sylvius
•Marginea internă – la intersecţia feţei interne cu cea inferioară.
Emisferele au 2 poli: anterior (frontal) şi posterior (occipital)

Lobii de la nivelul polilor (lobi polari) se găsesc pe toate cele 3 feţe:

•Lobul frontal are 4 girusuri pe faţa externă: frontal I, II, III şi precentral.
Are girusul frontal intern pe faţa internă şi are lobul orbitar pe faţa
inferioară
•Lobul occipital pe faţa externă are girusurile occipital I, II şi III. Pe faţa
inferioară, girusurile occipitale III, IV, V şi pe faţa internă, are cuneusul.
•Lobul parietal este numai pe 2 feţe. Pe faţa externă are 3 girusuri:
parietal superior, inferior şi postcentral, iar pe faţa internă are lobul
patrulater.
•Lobul temporal are pe faţa internă girusurile temporal I, II, III şi pe faţa
inferioară, girusurile temporal III, IV şi V
 VENTRICULII LATERALI

•Sunt 2 cavităţi cu formă de potcoavă cu concavitatea îndreptată

anterior, situate în grosimea emisferelor cerebrale.
•Fiecare are 3 prelungiri: antero-superioară (cornul frontal), una
antero-inferioară (cornul sfenoidal) şi alta posterioară (cornul
occipital)
•Fiecare din aceste coarne are un perete superior (plafon) şi un
perete inferior (planşeu)
a) Cornul frontal:
Plafonul – partea inferioară a corpului calos
Planşeul – capul şi corpul nucleului caudat, talamusul şi partea
superioară a trigonului cerebral

b) Cornul sfenoidal:
Plafonul – coada nucleului caudat şi talamusul
Planşeul – 3 proeminenţe care aparţin rinencefalului şi care se
găsesc una în concavitatea celeilalte: cornul lui Ammon, corpul
brodant şi corpul gudronat

c) Cornul occipital:
Plafonul – fibre care aparţin tapetumului şi forcepsului posterior
Planşeul – 2 proeminenţe de substanţă albă: bulbul cornului
posterior şi scizura calcarină.