Sari la conținut

Ordinul Leopold (Austria): Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Compl.
Rescuing 0 sources and tagging 1 as dead.) #IABot (v2.0.9.2
 
(Nu s-au afișat 30 de versiuni intermediare efectuate de alți 8 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Fișier:Leopoldorden (Österreich).png|thumb|Ordinul Imperial Leopold]]
{{dezvoltare}}
'''Ordinul Imperial Austriac Leopold''' a fost un premiu de merit civil și militar înalt sub forma de trei ranguri, care a fost donat de împăratul [[Francisc I al Austriei]] și atribuit de la anul [[1808]] până la sfârșitul monarhiei în [[1918]].
[[Fișier:GM Eugen Bregant Leopoldorden.jpg|thumb|Ordinul Imperial Leopold]]

'''Ordinul Imperial Austriac Leopold''' a fost un premiu de merit civil și militar înalt sub forma de trei ranguri, care a fost donat de împăratul [[Francisc I al Austriei]] și atribuit de la anul 1808 până la sfârșitul monarhiei în 1918.


== Istorie ==
== Istorie ==
[[Fișier:Ornat Leopoldorden Detail.jpg|thumb|Ornatul Ordinului Leopold]]
Împăratul Francisc I a fondat Ordinul în ziua sa de logodnă cu [[Maria Ludovica de Austria-Este]] la 8 ianuarie 1808. Maria avea să devină a treia soție. Anterior s-a gândit să denumească decorația ''Ordinul lui Rudolf'', după marele său predecesor [[Rudolf I]] (1218-1291), rege al [[Sfântul Imperiu Roman|Sfântului Imperiu Roman]], apoi după el ''Ordinul lui Franz''. În sfârșit s-a decis pentru numele Leopold, stimând în așa fel pe tatăl său [[Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman|Leopold II]]. Ordinul a fost acordat sub numele Mare Cruce, Cruce de Comandor (Comtur) și Cruce de Cavaler. Marea Cruce a putut fi acordată, ca expresie celei mai mari favori, cu brilianți. În cei 110 de ani au beneficiat numai 55 de personalități de această onoare. Ca Mare Maestru al Ordinului a figurat mereu monarhul domnind.<ref name="Karl von Bundschuh">Karl von Bundschuh: „Handbuch aller seit dem Militärjahre 1767: als dem Anfange des in der k. k. bestehende Militär-Oekonomie-Systems”, vol. 3, Editura Gottlieb Haase, Praga 1822, p. 6</ref>
Împăratul Francisc I a fondat Ordinul în ziua sa de logodnă cu [[Maria Ludovica de Austria-Este]] la 8 ianuarie 1808. Maria avea să devină a treia soție. Anterior s-a gândit să denumească decorația ''Ordinul lui Rudolf'', după marele său predecesor [[Rudolf I]] (1218-1291), [[Rege al Romanilor|rege]] al [[Sfântul Imperiu Roman|Sfântului Imperiu Roman]], apoi după el ''Ordinul lui Franz''. În sfârșit s-a decis pentru numele Leopold, stimând în așa fel pe tatăl său [[Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman|Leopold II]]. Ordinul a fost acordat sub numele Mare Cruce, Cruce de Comandor (Comtur) și Cruce de Cavaler. Marea Cruce a putut fi acordată, ca expresie celei mai mari favori, cu brilianți. În cei 110 de ani au beneficiat numai 55 de personalități de această onoare. Ca Mare Maestru al Ordinului a figurat mereu monarhul domnind.<ref name="Karl von Bundschuh">Karl von Bundschuh: „Handbuch aller seit dem Militärjahre 1767: als dem Anfange des in der k. k. bestehende Militär-Oekonomie-Systems”, vol. 3, Editura Gottlieb Haase, Praga 1822, p. 6</ref>

[[Fișier:Alexandru Guran als Generalmajor.png|miniatura|170px|Generalul [[Alexandru Guran]]]]
Prin decretul din 23 ianuarie și 23 februarie 1860, a urmat introducerea decorației de război pentru toate clasele, ca recunoaștere pentru dobândire de curaj și angajament în fața inamicului. Aceasta a constat din două ramuri de laur încrucișate și îndoite în sus sub coroana imperială. Peste timp au fost create decorațiuni suplimentare pentru ordin.<ref name="Heyer von Rosenfeld">Friedrich Heyer von Rosenfeld: „Die Orden und Ehrenzeichen der k. und k. oesterreichisch-ungarischen Armee”, Editura Anton Schroll & Comp., Viena 1899, p. 7, 12</ref>
[[Fișier:Graf Georg Wassilko von Serecki 1907.png|thumb|170px|Contele [[Gheorghe Wassilko de Serecki]]]]
[[Fișier:Stephan Graf Wassilko v. Serecki 1918.jpg|thumb|170px|Contele [[Ștefan Wassilko de Serecki]]]]
Prin decretul din 23 ianuarie și 23 februarie 1860, a urmat introducerea decorației de război pentru toate clasele, ca recunoaștere pentru dobândire de curaj și angajament în fața inamicului. Aceasta a constat din două ramuri de laur încrucișate și îndoite în sus sub [[Coroana imperială a Austriei|coroana imperială]]. Peste timp au fost create decorațiuni suplimentare pentru ordin.<ref name="Heyer von Rosenfeld">Friedrich Heyer von Rosenfeld: „Die Orden und Ehrenzeichen der k. und k. oesterreichisch-ungarischen Armee”, Editura Anton Schroll & Comp., Viena 1899, p. 7, 12</ref>


De la 13 decembrie 1916 au putut fi montate între brațele ordinului și pe cruce săbii de aur sau argint. Acele de aur au însemnat dobândirea decorației de război cu săbii la gradul actual, acele de argint deja primise la un grad inferior.
De la 13 decembrie 1916 au putut fi montate între brațele ordinului și pe cruce săbii de aur sau argint. Acele de aur au însemnat dobândirea decorației de război cu săbii la gradul actual, acele de argint deja primise la un grad inferior.


Ultimul destinatar, Ernst Conte de Silva-Tarouca, a fost decorat în ziua de 11 noiembrie 1918, cu câteva ore înaintea demisiunii împăratului [[Carol I al Austriei]]. De la sfârșitul monarhiei ordinul nu a mai fost acordat.<ref>[http://deutsch-themen.de/order_of_leopold_%28austria%29 Silva Tarouca]</ref>
Ultimul destinatar, Ernst Conte de Silva-Tarouca, a fost decorat în ziua de 11 noiembrie 1918, cu câteva ore înaintea demisiunii împăratului [[Carol I al Austriei]]. De la sfârșitul monarhiei ordinul nu a mai fost acordat.<ref>[http://deutsch-themen.de/order_of_leopold_%28austria%29 Silva Tarouca]{{Legătură nefuncțională|date=decembrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref>


Ordinul Leopold a fost una dintre cele patru cele mai înalte distincții ale Imperiului Austro-Ungar, cu care au fost decorați ofițeri și funcționari superiori.
Ordinul Leopold a fost una dintre cele patru cele mai înalte distincții ale [[Imperiul Austriac|Imperiului Austriac]] și ale [[Austro-Ungaria|Austro-Ungariei]], cu care au fost decorați ofițeri și funcționari superiori.


== Descrierea ordinului ==
Însemnul ordinului este o cruce pattée octogonală, emailată roșu cu ramă albă. În centrul medalionul pe față se pot citi literele împletite F.I.A. (Franciscus Imperator Austriae), care sunt înconjurate de deviza ordinului ''Integritati et Merito'' (Pentru integritate și merit.). Pe spate arată ordinul deviza lui Leopold al II-lea., ''Opes Regum corda subditorum'' (Faptele Regilor câștiga inimile supușilor săi.), care este înconjurată de o cunună de stejar. Crucile primei ediții (1808-1818) au condus trei frunze de stejar în unghiuri, care au fost îndepărtate mai târziu. Suspendarea insignei la bandă este [[Coroana imperială a Austriei]] (așa zisă „coroană de casă” al împăratului [[Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman]]), decorată cu două benzi fluturânde. Banda decorației este de culoare roșie luminoasă cu margine albă.<ref name="Heyer von Rosenfeld"/>


== Felul de purtat ==
Cavalerii au purtat însemnele ordinului la o panglică triunghiulară pliată pe pieptul stâng, comandorii la o bandă in jurul gâtului. Designații cu crucea mare au purtat decorația la o bandă largă de la umărul drept la șoldul stâng, în plus pe pieptul stâng o stea. Aceasta a fost octogonală și ținută în argint.<ref name="Karl von Bundschuh"/><ref name="Heyer von Rosenfeld"/>


== Descrierea ordinului ==
== Privilegii ==
Până în anul 1884 decorarea pentru cetățenii țărilor habsburgice a fost legată de atribuirea unui titlu de nobilitate: dotarea în clasa de cavaler însemna ridicarea la titlul de cavaler ereditar, în clasa de comandor la titlul de baron ereditar. Acordarea crucii mari a adus titlul de consilier secret, intitularea „excelență” și calitatea de membru al Curții Imperiale.<ref>Militär-Zeitung, rr. 38, Sâmbătă, 12 iunie 1858, p. 327</ref>
Însemnul ordinului este o cruce pattée octogonală, emailată roșu cu ramă albă. În centrul medalionul pe față se pot citi literele împletite F.I.A. (Franciscus Imperator Austriae), care sunt înconjurate de deviza ordinului Integritati et Merito (Pentru dreptate și merit.). Pe spate arată ordinul deviza lui Leopold al II-lea., ''Opes Regum corda subditorum'' (Faptele Regilor câștiga inimile supușilor săi.), care este înconjurată de o cunună de stejar. Crucile primei ediții (1808-1818) au condus trei frunze de stejar în unghiuri, care au fost îndepărtate mai târziu. Suspendarea insignei la bandă este Coroana imperială a Austriei (așa zisă „coroană de casă” al împăratului [[Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman]]), decorată cu două benzi fluturânde. Banda decorației este de culoare roșie luminoasă cu margine albă.<ref name="Heyer von Rosenfeld"/>


La 24 august 1884, înnobilarea automată a fost abrogată din statutele Ordinului Leopold (Decretul Ministerului de Interne KK), precum și din cele ale [[Ordinul Coroana de Fier (Austria)| Ordinului Coroanei de Fier]]. Ordinului Leopold.<ref>Ernst Mayerhofer: „Handbuch für den politischen Verwaltungsdienst”, vol. V, Viena 1901, p. 175 p.</ref>


== Note ==
<references/>


== Bibliografie ==
== Bibliografie ==
Linia 26: Linia 34:
* Karl Megner: „Zisleithanische Adels- und Ritterstanderwerber 1868–1884”, Hausarbeit am Institut für österreichische Geschichtsforschung, Viena 1974
* Karl Megner: „Zisleithanische Adels- und Ritterstanderwerber 1868–1884”, Hausarbeit am Institut für österreichische Geschichtsforschung, Viena 1974


== Legături externe ==
De la 13 decembrie 1916 au putut fi montate între brațele ordinului și pe cruce săbii de aur sau argint. Acele de aur au însemnat dobândirea decorației de război cu săbii la gradul actual, acele de argint deja primise la un grad inferior.
* {{Commonscat-inline|Imperial Order of Leopold|Ordinul Leopold}}
* [http://www.austro-hungarian-army.co.uk/leopold.htm Ordinul Leopold, imagini] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20180105205039/http://www.austro-hungarian-army.co.uk/leopold.htm |date=2018-01-05 }}


{| align="center"
Ultimul destinatar, Ernst Conte de Silva-Tarouca, a fost decorat în ziua de 11 noiembrie 1918, cu câteva ore înaintea demisiunii împăratului [[Carol I al Austriei]]. De la sfârșitul monarhiei ordinul nu a mai fost acordat.<ref>[http://deutsch-themen.de/order_of_leopold_%28austria%29 Silva Tarouca]</ref>
{|align=center class=wikitable width=60%

|colspan="3" align="center"|[[Image:Divisa.Ord.ImperialeLeopoldo.png|400px|center]]
Ordinul Leopold a fost una dintre cele patru cele mai înalte distincții ale Imperiului Austro-Ungar, cu care au fost decorați ofițeri și funcționari superiori.
|-

! colspan=3 |'''Panglica purtată pe uniformele militare'''
== Note ==
|-
<references/>
|width=20% valign=top align=center|[[File:Ord.Leopold.PNG|100px|center]]<small>Cavaler
|width=20% valign=top align=center|[[File:Ord Leopold-COM.png|100px|center]]<small>Comandor
|width=20% valign=top align=center|[[File:Ord Leopold-GC.png|100px|center]]<small>Cavaler al Crucii Mari
|-
|}
</div>


[[Categorie:Ordine, decorații și medalii ale Austriei]]
== Weblinks ==
[[Categorie:Decorațiile Austro-Ungariei]]
* [http://www.austro-hungarian-army.co.uk/leopold.htm Ordinul Leopold, imagini]
[[Categorie:Austria]]
[[Categorie:Austro-Ungaria]]
[[Categorie:Purtători al Ordinului Leopold (Austria)| ]]
[[Categorie:Medalii de aur]]

Versiunea curentă din 5 decembrie 2022 21:53

Ordinul Imperial Leopold

Ordinul Imperial Austriac Leopold a fost un premiu de merit civil și militar înalt sub forma de trei ranguri, care a fost donat de împăratul Francisc I al Austriei și atribuit de la anul 1808 până la sfârșitul monarhiei în 1918.

Ornatul Ordinului Leopold

Împăratul Francisc I a fondat Ordinul în ziua sa de logodnă cu Maria Ludovica de Austria-Este la 8 ianuarie 1808. Maria avea să devină a treia soție. Anterior s-a gândit să denumească decorația Ordinul lui Rudolf, după marele său predecesor Rudolf I (1218-1291), rege al Sfântului Imperiu Roman, apoi după el Ordinul lui Franz. În sfârșit s-a decis pentru numele Leopold, stimând în așa fel pe tatăl său Leopold II. Ordinul a fost acordat sub numele Mare Cruce, Cruce de Comandor (Comtur) și Cruce de Cavaler. Marea Cruce a putut fi acordată, ca expresie celei mai mari favori, cu brilianți. În cei 110 de ani au beneficiat numai 55 de personalități de această onoare. Ca Mare Maestru al Ordinului a figurat mereu monarhul domnind.[1]

Generalul Alexandru Guran
Contele Gheorghe Wassilko de Serecki
Contele Ștefan Wassilko de Serecki

Prin decretul din 23 ianuarie și 23 februarie 1860, a urmat introducerea decorației de război pentru toate clasele, ca recunoaștere pentru dobândire de curaj și angajament în fața inamicului. Aceasta a constat din două ramuri de laur încrucișate și îndoite în sus sub coroana imperială. Peste timp au fost create decorațiuni suplimentare pentru ordin.[2]

De la 13 decembrie 1916 au putut fi montate între brațele ordinului și pe cruce săbii de aur sau argint. Acele de aur au însemnat dobândirea decorației de război cu săbii la gradul actual, acele de argint deja primise la un grad inferior.

Ultimul destinatar, Ernst Conte de Silva-Tarouca, a fost decorat în ziua de 11 noiembrie 1918, cu câteva ore înaintea demisiunii împăratului Carol I al Austriei. De la sfârșitul monarhiei ordinul nu a mai fost acordat.[3]

Ordinul Leopold a fost una dintre cele patru cele mai înalte distincții ale Imperiului Austriac și ale Austro-Ungariei, cu care au fost decorați ofițeri și funcționari superiori.

Descrierea ordinului

[modificare | modificare sursă]

Însemnul ordinului este o cruce pattée octogonală, emailată roșu cu ramă albă. În centrul medalionul pe față se pot citi literele împletite F.I.A. (Franciscus Imperator Austriae), care sunt înconjurate de deviza ordinului Integritati et Merito (Pentru integritate și merit.). Pe spate arată ordinul deviza lui Leopold al II-lea., Opes Regum corda subditorum (Faptele Regilor câștiga inimile supușilor săi.), care este înconjurată de o cunună de stejar. Crucile primei ediții (1808-1818) au condus trei frunze de stejar în unghiuri, care au fost îndepărtate mai târziu. Suspendarea insignei la bandă este Coroana imperială a Austriei (așa zisă „coroană de casă” al împăratului Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman), decorată cu două benzi fluturânde. Banda decorației este de culoare roșie luminoasă cu margine albă.[2]

Felul de purtat

[modificare | modificare sursă]

Cavalerii au purtat însemnele ordinului la o panglică triunghiulară pliată pe pieptul stâng, comandorii la o bandă in jurul gâtului. Designații cu crucea mare au purtat decorația la o bandă largă de la umărul drept la șoldul stâng, în plus pe pieptul stâng o stea. Aceasta a fost octogonală și ținută în argint.[1][2]

Până în anul 1884 decorarea pentru cetățenii țărilor habsburgice a fost legată de atribuirea unui titlu de nobilitate: dotarea în clasa de cavaler însemna ridicarea la titlul de cavaler ereditar, în clasa de comandor la titlul de baron ereditar. Acordarea crucii mari a adus titlul de consilier secret, intitularea „excelență” și calitatea de membru al Curții Imperiale.[4]

La 24 august 1884, înnobilarea automată a fost abrogată din statutele Ordinului Leopold (Decretul Ministerului de Interne KK), precum și din cele ale Ordinului Coroanei de Fier. Ordinului Leopold.[5]

  1. ^ a b Karl von Bundschuh: „Handbuch aller seit dem Militärjahre 1767: als dem Anfange des in der k. k. bestehende Militär-Oekonomie-Systems”, vol. 3, Editura Gottlieb Haase, Praga 1822, p. 6
  2. ^ a b c Friedrich Heyer von Rosenfeld: „Die Orden und Ehrenzeichen der k. und k. oesterreichisch-ungarischen Armee”, Editura Anton Schroll & Comp., Viena 1899, p. 7, 12
  3. ^ Silva Tarouca[nefuncțională]
  4. ^ Militär-Zeitung, rr. 38, Sâmbătă, 12 iunie 1858, p. 327
  5. ^ Ernst Mayerhofer: „Handbuch für den politischen Verwaltungsdienst”, vol. V, Viena 1901, p. 175 p.
  • Václav Měřička: „Orden und Ehrenzeichen der Österreichisch-Ungarischen Monarchie”, Viena și München 1974
  • Karl Megner: „Zisleithanische Adels- und Ritterstanderwerber 1868–1884”, Hausarbeit am Institut für österreichische Geschichtsforschung, Viena 1974

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Panglica purtată pe uniformele militare
Cavaler
Comandor
Cavaler al Crucii Mari