Alexei Brusilov: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea curentă din 18 martie 2023 04:33

Date personale
Alexei Brusilov

Născut	3 august 1853 Tbilisi, Imperiul Rus^[1]
Decedat	17 martie 1926 (72 de ani)^[2]^[3]^[4] Moscova, RSFS Rusă, URSS^[5]^[3]
Înmormântat	Mănăstirea Novodevici[*]
Cauza decesului	pneumonie
Părinți	Alexei Nikolaevici Brusilov[*]
Căsătorit cu	Q125491331[] Q125626209[]
Copii	Aleksei Brusilov[*]
Cetățenie	Imperiul Rus Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație	ofițer memorialist[*]
Limbi vorbite	limba rusă^[6]^[7]
Studii	Pajeski korpus[*]
Activitate
Ramura	Armata Imperială Rusă Armata Roșie
Gradul	porucik[] (din 2 aprilie 1874) shtabs-kapitan[][[shtabs-kapitan (military rank)\|]] (din 29 octombrie 1877) căpitan (din 15 decembrie 1881) rotmistăr[] (din 18 august 1882) podpolkovnik[] (din 9 februarie 1890) colonel (din 30 august 1892) general-maior (din 18 mai 1900) general-locotenent (din 6 decembrie 1906) General of the Cavalry[][[General of the Cavalry \|]] (din 19 decembrie 1912) adjutant general[] (10 aprilie 1915)
Bătălii / Războaie	Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 Primul Război Mondial Războiul Polono-Sovietic Campania din Caucaz din Războiul Ruso-Turc (1877-1878)[] Siege of Ardahan[][[Siege of Ardahan (1877 siege)\|]] Battle of Kars[] Bătălia Galiției Zîmova bîtva v Karpatah[] Ofensiva Brusilov Ofensiva Kerenski
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul „Sfânta Ana”, clasa I[] (19 decembrie 1909) Ordinul Sfântului Stanislav, clasa III[] (1 ianuarie 1878) orden Sveatoi Annî 3-i stepeni[] (16 martie 1878) orden Sveatogo Stanislava 2-i stepeni[] (3 septembrie 1878) orden Sveatoi Annî 2-i stepeni[] (3 octombrie 1883) Ordinul Sf. Vladimir, clasa a IV-a[] (18 decembrie 1895) Order of noble Bukhara[] (1896) orden Sveatogo Vladimira 3-i stepeni[] (18 decembrie 1898) orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni[] (19 decembrie 1903) Ordinul Sf. Vladimir, clasa a II-a[] (16 martie 1913) Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a IV-a[] (23 august 1914) orden Sveatogo Gheorgia III stepeni[] (18 septembrie 1914) Ordinul Vulturul Alb (10 ianuarie 1915) zolotoe orujie s nadpisiu «Za hrabrost»[] (27 octombrie 1915) zolotoe orujie s nadpisiu «Za hrabrost»[] (20 iulie 1916) "Şiri-Xurşid" ordeni[][["Şiri-Xurşid" ordeni (award)\|]] (1874) Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[] (1897) Roter Adlerorden 2. Klasse[] (1898) Za voenna zasluga[] (1902) grande ufficiale dell'Ordine della Corona d'Italia[] (1903) "Şiri-Xurşid" ordeni[][["Şiri-Xurşid" ordeni (award)\|]] (1903) Comandor al Legiunii de Onoare[] (1903) Ordinul Sfântului Alexandru[] Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[] (1916) Médaille militaire (1916) orden Sveatoi Annî 3-i stepeni s meceami i bantom[] orden Sveatogo Stanislava 2-i stepeni s meceami[] orden Sveatogo Stanislava 3-i stepeni s meceami i bantom[] Ordinul Vulturul Roșu Ordinul Leului și Soarelui gradul I[] 5-ci dərəcəli "Şiri-Xurşid" ordeni[] orden Sveatogo Stanislava[*]
Semnătură

Modifică date / text

Alexei Alexeevici Brusilov (în rusă Алексей Алексеевич Брусилов; n. 3 august 1853, Tbilisi, Imperiul Rus – d. 17 martie 1926, Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un general rus de cavalerie, cunoscut în special pentru dezvoltarea tacticilor militare ofensive folosite în timpul ofensivei care-i poartă numele (1916). În timpul planificării și pregătirii ofensivei, statul major al lui Brusilov a creat metode inovatoare de atac, care au anticipat tacticile de infiltrare extrem de eficiente ale germanilor, folosite de aceștia în 1918. Ofensiva Armatei a 8-a ruse a fost una dintre cele mai importante campanii țariste din primul război mondial. Austro-Ungaria a pierdut aproape 1,5 milioane de soldați și aproximativ 25.000 km ² de teritoriu în timpul sus-numitei campanii ruse. Ofensiva Brusilov și-a atins scopul inițial de a forța Germania să oprească atacul asupra Verdunului și să transfere forțe considerabile spre est pentru sprijinirea Austro-Ungariei. Ofensiva de asemenea a cauzat Armatei Austro-Ungare pierderi atât de mari, încât în război nu a mai avut niciun rol semnificativ. Din cauza pierderilor mari al rușilor, ofensiva este considerată un eșec și de partea rusă, fiind una din motivele pentru care Rusia țaristă s-a retras din Primul Război Mondial.

Biografie

Brusilov s-a născut în Tiflis, Georgia. A urmat cursurile Școlii Imperiale de Cadeți, iar după intrarea în serviciul activ a participat la războiul ruso-turc, 1877-1879. A fost promovat la gradul de general în 1906. Brusilov a comandat în timpul primului război mondial Armata a 8-a și după ceva vreme, Frontul de sud-vest, câștigând reputația de a fi fost cel mai capabil general rus. În ciuda monarhismului său declarat, Brusilov i-a susținut pe cei care cereau abdicarea țarului.

După abdicarea țarului Nicolae al II-lea în februarie 1917, guvernul provizoriu l-a numit pe Brusilov în funcția de comandant suprem. În august 1917, generalul Brusilov a fost demis, el fiind izolat de politicienii care îl considerau un trădător al revoluției.

După Revoluția din Octombrie din 1917 și pe durata războiului civil rus, Brusilov a rămas inactiv. În 1920, el a intrat în rândurile Armatei Roșii. Brusilov, deși îi disprețuia pe bolșevicii ajunși la putere, vedea în ei mijlocul prin care națiunea rusă se putea ridica din nou la statutul de "Rusia Mare", unită și indivizibilă. Bolșevicii victorioși în războiul civil au reușit să reunifice prin forță sub comanda centralizată a Moscovei majoritatea teritoriilor care aparținuseră fostului Imperiu Țarist. Această realizare se pare că l-a încurajat pe Brusilov să intre în rândurile Armatei Roșii. El a considerat tot timpul că, mai devreme sau mai târziu, bolșevicii aveau să fie îndepărtați de la putere de un partid mai puternic și cu mai multă priză (autoritate, putere) la popor. Deși simpatizant al albilor, el nu i-a sprijinit deoarece, în timp ce aceștia atacau Rusia, comuniștii deschideau un front împotriva atacatorilor polonezi. Generalul Brusilov a participat la campania împotriva Poloniei, dar nu a ocupat o poziție importantă de comandă, fiind în principal consilier militar și inspector al cavaleriei.

După ce s-a pensionat la 70 de ani, el a trăit alături de soția sa bolnavă într-un apartament comun, alături de altă familie. A murit la Moscova, fiind înmormântat cu onoruri de stat în Cimitirul Novodevici, cu participarea reprezentanților noii Rusii (bolșevicii), cât și de cei ai vechii Rusii (clerul și câțiva foști burghezi). Soția generalului a socotit serviciul funerar unul simbolic, în care noua Rusie îngropa pe cea veche.

Memoriile de război ale lui Brusilov au fost traduse în engleză și au fost publicate în 1930 sub titlul "A Soldier's Notebook, 1914-1918".

Note

^ „Alexei Brusilov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 11 decembrie 2014
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b Брусилов Алексей Алексеевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Aleksej Aleksejevič Brusilov, Gran Enciclopèdia Catalana
^ „Alexei Brusilov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

Bibliografie

en Bark, Sir Peter. "The Last Days of the Russian Monarchy—Nicholas II at Army Headquarters", Russian Review, Vol. 16, No. 3. (1957), pp. 35–44.
en Brown, Stephen. "[Review:] Красная звезда или крест? Жизнь и судьба генерала Брусилова (The Red Star or the Cross? Life and Fate of General Brusilov) by Ю.В. Соколов", Slavic Review, Vol. 54, No. 4. (1995), pp. 1087–1088.
en Brusilov, A.A. A Soldier's Note-Book, 1914–1918. Westport, CT: Greenwood Press, 1971 (hardcover, ISBN 0-8371-5003-5).
en Feldman, Robert S. "The Russian General Staff and the June 1917 Offensive", Soviet Studies, Vol. 19, No. 4. (1968), pp. 526–543.
en Jones, David R. "The Officers and the October Revolution", Soviet Studies, Vol. 28, No. 2. (1976), pp. 207–223.
en Kersnovskiy, A.A. История русской армии (The History of the Russian Army), Vol. 4. (1994), pp. 32–64.
en Myatskogo, V.P. (ed.) Biographies of Russian Military Leaders in the First World War. Elakos. (1994) pp. 113–158.
en Nikolaieff, A.M. "The February Revolution and the Russian Army", Russian Review, Vol. 6, No. 1. (1946), pp. 17–25.
en Stone, Norman. The Eastern Front 1914-1917. London, Hodder and Stoughton (1975).
en Wildman, Allan. "The February Revolution in the Russian Army", Soviet Studies, Vol. 22, No. 1. (1970), pp. 3–23.

[739a3ebd8fa287cc3b34962a1d9c4961-1] „Alexei Brusilov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 11 decembrie 2014

[3f62952bcdfeb09f156f9f4d1490ff3a-2] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[c584436794bde8487cf31e624f435777-3] Брусилов Алексей Алексеевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] |access-date= necesită |url= (ajutor)

[538eded8eb8ff44225db82474180723a-4] Aleksej Aleksejevič Brusilov, Gran Enciclopèdia Catalana

[53d68cb79d0949f5074d742c3599453e-5] „Alexei Brusilov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014

[7b57188bc0d7f319161273f241f2c260-6] CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[4a22a66b9f0dabe4a15b20e0d49d84ae-7] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 {{Infocaseta Militar}}
 '''Alexei Alexeevici Brusilov''' (în {{ru|Алексей Алексеевич Брусилов}}; {{Date biografice}}) a fost un general [[rus]] de cavalerie, cunoscut în special pentru dezvoltarea tacticilor militare ofensive folosite în timpul [[Ofensiva Brusilov|ofensivei care-i poartă numele]] (1916). În timpul planificării și pregătirii ofensivei, statul major al lui Brusilov a creat metode inovatoare de atac, care au anticipat [[tactică de infiltrare|tacticile de infiltrare]] extrem de eficiente ale germanilor, folosite de aceștia în [[1918]]. Ofensiva Armatei a 8-a ruse a fost una dintre cele mai importante campanii țariste din [[primul război mondial]]. [[Austro-Ungaria]] a pierdut aproape 1,5 milioane de soldați și aproximativ 25.000&nbsp;km <sup>2</sup> de teritoriu în timpul sus-numitei campanii ruse.
-Ofensiva Brusilov și-a atins scopul inițial de a forța Germania să oprească atacul asupra  Verdunului și să transfere forțe considerabile spre est pentru sprijinirea Austro-Ungariei. Ofensiva de asemenea a cauzat Armatei Austro-Ungare pierderi atât de mari, încât în război nu a mai avut niciun rol semnificativ. Din cauza pierderilor mari al rușilor ofensiva este considerată un eșec și de partea rusă, fiind una din motivele pentru care Rusia țaristă s-a retras din Primul Război Mondial.
+Ofensiva Brusilov și-a atins scopul inițial de a forța Germania să oprească atacul asupra  Verdunului și să transfere forțe considerabile spre est pentru sprijinirea Austro-Ungariei. Ofensiva de asemenea a cauzat Armatei Austro-Ungare pierderi atât de mari, încât în război nu a mai avut niciun rol semnificativ. Din cauza pierderilor mari al rușilor, ofensiva este considerată un eșec și de partea rusă, fiind una din motivele pentru care Rusia țaristă s-a retras din Primul Război Mondial.
 == Biografie ==
 Brusilov s-a născut în [[Tbilisi|Tiflis]], [[Georgia]]. A urmat cursurile Școlii Imperiale de Cadeți, iar după intrarea în serviciul activ a participat la [[războiul ruso-turc, 1877-1879]]. A fost promovat la gradul de general în 1906. Brusilov a comandat în timpul primului război mondial Armata a 8-a și după ceva vreme, Frontul de sud-vest, câștigând reputația de a fi fost cel mai capabil general rus. În ciuda monarhismului său declarat, Brusilov i-a susținut pe cei care cereau abdicarea țarului.
 După abdicarea [[Nicolae al II-lea al Rusiei|țarului Nicolae al II-lea]] în [[Revoluția din Februarie|februarie 1917]], [[Guvernul provizoriu rus, 1917|guvernul provizoriu]] l-a numit pe Brusilov în funcția de comandant suprem. În august 1917, generalul Brusilov a fost demis, el fiind izolat de politicienii care îl considerau un trădător al revoluției.
-După [[Revoluția din Octombrie]] din [[1917]] și pe durata [[războiul civil rus|războiului civil rus]], Brusilov a rămas inactiv. În [[1920]], el a intrat în rândurile [[Armata Roșie|Armatei Roșii]]. Brusilov, deși îi disprețuia pe [[bolșevic]]ii ajunși la putere, vedea în ei mijlocul prin care națiunea rusă se putea ridica din nou la statutul de "Rusia Mare", unită și indivizibilă. Bolșevicii victorioși în războiul civil au reușit să reunifice prin forță sub comanda centralizată a Moscovei majoritatea teritoriilor care aparținuseră fostului Imperiu Țarist. Această realizare se pare că l-a încurajat pe Brusilov să intre în rândurile Armatei Roșii. El a considerat tot timpul că, mai devreme sau mai târziu, bolșevicii aveau să fie îndepărtați de la putere de un partid mai puternic și cu mai multă priză la popor. Deși simpatizant al [[Mișcarea Albă|albilor]], el nu i-a sprijinit deoarece, în timp ce aceștia atacau Rusia, comuniștii deschideau un front împotriva atacatorilor polonezi. Generalul Brusilov a participat la [[războiul polono-sovietic|campania împotriva Poloniei]], dar nu a ocupat o poziție importantă de comandă, fiind în principal consilier militar și inspector al cavaleriei.
+După [[Revoluția din Octombrie]] din [[1917]] și pe durata [[războiul civil rus|războiului civil rus]], Brusilov a rămas inactiv. În [[1920]], el a intrat în rândurile [[Armata Roșie|Armatei Roșii]]. Brusilov, deși îi disprețuia pe [[bolșevic]]ii ajunși la putere, vedea în ei mijlocul prin care națiunea rusă se putea ridica din nou la statutul de "Rusia Mare", unită și indivizibilă. Bolșevicii victorioși în războiul civil au reușit să reunifice prin forță sub comanda centralizată a Moscovei majoritatea teritoriilor care aparținuseră fostului Imperiu Țarist. Această realizare se pare că l-a încurajat pe Brusilov să intre în rândurile Armatei Roșii. El a considerat tot timpul că, mai devreme sau mai târziu, bolșevicii aveau să fie îndepărtați de la putere de un partid mai puternic și cu mai multă priză (autoritate, putere) la popor. Deși simpatizant al [[Mișcarea Albă|albilor]], el nu i-a sprijinit deoarece, în timp ce aceștia atacau Rusia, comuniștii deschideau un front împotriva atacatorilor polonezi. Generalul Brusilov a participat la [[războiul polono-sovietic|campania împotriva Poloniei]], dar nu a ocupat o poziție importantă de comandă, fiind în principal consilier militar și inspector al cavaleriei.
 După ce s-a pensionat la 70 de ani, el a trăit alături de soția sa bolnavă într-un apartament comun, alături de altă familie. A murit la [[Moscova]], fiind înmormântat cu onoruri de stat în [[Cimitirul Novodevici]], cu participarea reprezentanților ''noii Rusii'' (bolșevicii), cât și de cei ai ''vechii Rusii'' (clerul și câțiva foști burghezi). Soția generalului a socotit serviciul funerar unul simbolic, în care noua Rusie îngropa pe cea veche.
@@ Linia 16: / Linia 15: @@
 ==Note==
+<references />
-{{listănote|}}
 == Bibliografie ==
-* Bark, Sir Peter. "The Last Days of the Russian Monarchy—Nicholas II at Army Headquarters", ''[[Russian Review]]'', Vol.&nbsp;16, No.&nbsp;3. (1957), pp.&nbsp;35–44.
+* {{en_icon}}Bark, Sir Peter. "The Last Days of the Russian Monarchy—Nicholas II at Army Headquarters", ''[[Russian Review]]'', Vol.&nbsp;16, No.&nbsp;3. (1957), pp.&nbsp;35–44.
-* Brown, Stephen. "[Review:] ''Красная звезда или крест? Жизнь и судьба генерала Брусилова'' (The Red Star or the Cross? Life and Fate of General Brusilov) by Ю.В. Соколов", ''[[Slavic Review]]'', Vol.&nbsp;54, No.&nbsp;4. (1995), pp.&nbsp;1087–1088.
+* {{en_icon}}Brown, Stephen. "[Review:] ''Красная звезда или крест? Жизнь и судьба генерала Брусилова'' (The Red Star or the Cross? Life and Fate of General Brusilov) by Ю.В. Соколов", ''[[Slavic Review]]'', Vol.&nbsp;54, No.&nbsp;4. (1995), pp.&nbsp;1087–1088.
-* Brusilov, A.A. ''A Soldier's Note-Book, 1914–1918''. Westport, CT: Greenwood Press, 1971 (hardcover, ISBN 0-8371-5003-5).
+* {{en_icon}}Brusilov, A.A. ''A Soldier's Note-Book, 1914–1918''. Westport, CT: Greenwood Press, 1971 (hardcover, ISBN 0-8371-5003-5).
-* Feldman, Robert S. "The Russian General Staff and the June 1917 Offensive", ''[[Soviet Studies]]'', Vol.&nbsp;19, No.&nbsp;4. (1968), pp.&nbsp;526–543.
+* {{en_icon}}Feldman, Robert S. "The Russian General Staff and the June 1917 Offensive", ''[[Soviet Studies]]'', Vol.&nbsp;19, No.&nbsp;4. (1968), pp.&nbsp;526–543.
-* Jones, David R. "The Officers and the October Revolution", ''[[Soviet Studies]]'', Vol.&nbsp;28, No.&nbsp;2. (1976), pp.&nbsp;207–223.
+* {{en_icon}}Jones, David R. "The Officers and the October Revolution", ''[[Soviet Studies]]'', Vol.&nbsp;28, No.&nbsp;2. (1976), pp.&nbsp;207–223.
-* Kersnovskiy, A.A. ''История русской армии (The History of the Russian Army)'', Vol.&nbsp;4. (1994), pp.&nbsp;32–64.
+* {{en_icon}}Kersnovskiy, A.A. ''История русской армии (The History of the Russian Army)'', Vol.&nbsp;4. (1994), pp.&nbsp;32–64.
-* Myatskogo, V.P. (ed.) ''Biographies of Russian Military Leaders in the First World War''. Elakos. (1994) pp.&nbsp;113–158.
+* {{en_icon}}Myatskogo, V.P. (ed.) ''Biographies of Russian Military Leaders in the First World War''. Elakos. (1994) pp.&nbsp;113–158.
-* Nikolaieff, A.M. "The February Revolution and the Russian Army", ''[[Russian Review]]'', Vol.&nbsp;6, No.&nbsp;1. (1946), pp.&nbsp;17–25.
+* {{en_icon}}Nikolaieff, A.M. "The February Revolution and the Russian Army", ''[[Russian Review]]'', Vol.&nbsp;6, No.&nbsp;1. (1946), pp.&nbsp;17–25.
-* Stone, Norman. ''The Eastern Front 1914-1917''. London, Hodder and Stoughton (1975).
+* {{en_icon}}Stone, Norman. ''The Eastern Front 1914-1917''. London, Hodder and Stoughton (1975).
-* Wildman, Allan. "The February Revolution in the Russian Army", ''[[Soviet Studies]]'', Vol.&nbsp;22, No.&nbsp;1. (1970), pp.&nbsp;3–23.
+* {{en_icon}}Wildman, Allan. "The February Revolution in the Russian Army", ''[[Soviet Studies]]'', Vol.&nbsp;22, No.&nbsp;1. (1970), pp.&nbsp;3–23.
+{{Control de autoritate}}
-{{Informații bibliotecare}}
 {{DEFAULTSORT:Brusilov, Alexei}}
@@ Linia 38: / Linia 37: @@
 [[Categorie:Oameni ai Primului Război Mondial]]
 [[Categorie:Oameni din Tbilisi]]
+[[Categorie:Înmormântări în cimitirul Novodevici]]