Sari la conținut

Musée Picasso: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
mFără descriere a modificării
m Gramatică
 
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 4: Linia 4:


== Istoric ==
== Istoric ==
[[File:HotelSalePicassoInterior.JPG|mini|Casa scării muzeului]]
[[File:HotelSalePicassoInterior.JPG|miniatura|Casa scării muzeului]]
Casa care găzduiește impresionanta colecție a fost construită între anii 1656 - 1659 de către [[Pierre Aubert]], care s-a îmbogǎțit colectând Taxa pe Sare (numele clǎdirii înseamnǎ "Hotelul Sǎrat"). Arhitectul este Jean Boullier, cunoscut mai ales sub numele de [[Jean de Bourges]], a cărui operă este considerată una dintre cele mai frumoase case istorice ale districtului.
Casa ce găzduiește impresionanta colecție a fost construită între anii 1656 - 1659 de către [[Pierre Aubert]], care a obținut averea colectând Taxa pe Sare (numele clǎdirii înseamnǎ "Hotelul Sǎrat"). Arhitectul este Jean Boullier, cunoscut mai ales sub numele de [[Jean de Bourges]], a cărui operă este considerată una dintre cele mai frumoase case istorice ale districtului.

Printre cei care au trăit în această casă se numără: Ambasadorul Veneției (1671), Mareșalul de Villeroi. Clǎdirea a fost proprietatea statului pe timp de război. În 1815 a devenit școala în care a studiat [[Balzac]]. A fost apoi preluată de către stat în 1964 și transformată în monument istoric în 1968, fiind restaurată de cǎtre [[Bernard Vitry]] și [[Bernard Fonquernie]], între anii 1974-1980.
Printre cei care au trăit în această casă se numără: Ambasadorul Veneției (1671), Mareșalul de Villeroi. Clǎdirea a fost proprietatea statului pe timp de război. În 1815 a devenit școala în care a studiat [[Balzac]]. A fost apoi preluată de către stat în 1964 și transformată în monument istoric în 1968, iar între anii 1974-1980 a fost restaurată de cǎtre [[Bernard Vitry]] și [[Bernard Fonquernie]], .
Picasso a spus odată: „Eu sunt cel mai mare colecționar Picasso din lume." Până la moartea lui, survenită în 1973, reușise să strângă o impresionantă colecție a muncii sale de-a lungul întregii sale vieți. Muzeul Picasso include mai mult de 3000 de lucrări semnate Pablo Picasso, incluzând schițe, ceramică și pictură. Această expoziție este completată de colecția lui Picasso însuși, ce include și unele lucrări ale lui Cézanne, Degas, Rousseau, Seurat, de Chirico și Matisse. Mai sunt incluse și niște statuete iberice executate în bronz și câteva exponate de artă primitivă. Unul dintre cele mai impresionante aspecte este faptul că muzeul prezintă un număr mare de picturi pe care Picasso le-a pictat după aniversarea a 70 ani.

Sunt ṣi câteva încăperi cu prezentări tematice, dar în general, muzeul urmeazǎ axa cronologicǎ a întâmplărilor, expunând lucrările începând cu tinerețea lui Picasso, și terminând cu bǎtrânețea sa. Alte exponate includ fotografii, manuscrise și bucăți din ziarele vremii.
Picasso a spus: „Eu sunt cel mai mare colecționar Picasso din lume." Până la moartea lui, survenită în 1973, reușise să strângă o impresionantă colecție a muncii sale de-a lungul vieții. Muzeul Picasso include mai mult de 3000 de lucrări semnate [[Pablo Picasso]], incluzând schițe, ceramică și pictură. Această expoziție este completată de colecția lui Picasso însuși, ce include unele lucrări ale lui [[Paul Cézanne|Cézanne]], Degas, Rousseau, Seurat, de Chirico și Matisse. Mai sunt incluse și niște statuete iberice executate în bronz și câteva exponate de artă primitivă. Unul dintre cele mai impresionante aspecte este faptul că muzeul prezintă un număr mare de picturi pe care Picasso le-a pictat după aniversarea a 70 ani.

Există câteva încăperi cu prezentări tematice, dar muzeul urmeazǎ axa cronologicǎ a lucrărilor, expunând picturi începând cu tinerețea lui Picasso și terminând cu cele din perioada bǎtrâneții. Alte exponate includ fotografii, manuscrise și bucăți din ziarele vremii.

==Colecție==
===Formarea colecției===
În 1968, Franța a creat o lege care permite moștenitorilor să plătească taxe de moștenire cu opere de artă în loc de bani, atât timp cât arta este considerată o contribuție importantă la patrimoniul cultural francez. Aceasta este cunoscută ca o ''dare'' și este permisă numai în circumstanțe excepționale. Dominique Bozo, curator al muzeelor naționale, a selectat acele lucrări care urmau să devină ''dări Picasso''. Această selecție a fost revizuită de Jean Leymarie și a fost ratificată în 1979. Ea conținea lucrarea lui Picasso în toate tehnicile și din toate perioadele și este deosebit de rară în ceea ce privește colecția excelentă de sculpturi. După moartea lui Jacqueline Picasso în 1986, fiica ei s-a oferit să plătească impozitele pe moșteniri printr-o nouă ''dare''. Colecția s-a extins și printr-o serie de lucrări obținute prin achiziție și cadouri.<ref name=ParisDigest>{{Cite web |url=https://www.parisdigest.com/museums/musee-picasso.htm |title=Picasso Museum in Le Marais Paris |author= | year=2018 |publisher=Paris Digest |accessdate=2018-10-19}}</ref> <ref name="Musée Picasso">[http://www.museepicassoparis.fr/en/the-collection/ Musée Picasso, The Collection]</ref>

==Vezi și==
* [[Pablo Picasso]]

==Note==
<references />


== Legături externe ==
== Legături externe ==
{{Commonscat|Musée Picasso (Paris)}}
{{Commonscat|Musée Picasso (Paris)}}


{{Control de autoritate}}
{{Informații bibliotecare}}





Versiunea curentă din 17 aprilie 2024 12:57

Musée Picasso se află în Hôtel Salé

Musée Picasso este unul din cele mai importante muzee din Paris. Este situat în districtul Le Marais, în Hôtel Salé, pe 5 rue de Thorigny.

Casa scării muzeului

Casa ce găzduiește impresionanta colecție a fost construită între anii 1656 - 1659 de către Pierre Aubert, care a obținut averea colectând Taxa pe Sare (numele clǎdirii înseamnǎ "Hotelul Sǎrat"). Arhitectul este Jean Boullier, cunoscut mai ales sub numele de Jean de Bourges, a cărui operă este considerată una dintre cele mai frumoase case istorice ale districtului.

Printre cei care au trăit în această casă se numără: Ambasadorul Veneției (1671), Mareșalul de Villeroi. Clǎdirea a fost proprietatea statului pe timp de război. În 1815 a devenit școala în care a studiat Balzac. A fost apoi preluată de către stat în 1964 și transformată în monument istoric în 1968, iar între anii 1974-1980 a fost restaurată de cǎtre Bernard Vitry și Bernard Fonquernie, .

Picasso a spus: „Eu sunt cel mai mare colecționar Picasso din lume." Până la moartea lui, survenită în 1973, reușise să strângă o impresionantă colecție a muncii sale de-a lungul vieții. Muzeul Picasso include mai mult de 3000 de lucrări semnate Pablo Picasso, incluzând schițe, ceramică și pictură. Această expoziție este completată de colecția lui Picasso însuși, ce include unele lucrări ale lui Cézanne, Degas, Rousseau, Seurat, de Chirico și Matisse. Mai sunt incluse și niște statuete iberice executate în bronz și câteva exponate de artă primitivă. Unul dintre cele mai impresionante aspecte este faptul că muzeul prezintă un număr mare de picturi pe care Picasso le-a pictat după aniversarea a 70 ani.

Există câteva încăperi cu prezentări tematice, dar muzeul urmeazǎ axa cronologicǎ a lucrărilor, expunând picturi începând cu tinerețea lui Picasso și terminând cu cele din perioada bǎtrâneții. Alte exponate includ fotografii, manuscrise și bucăți din ziarele vremii.

Formarea colecției

[modificare | modificare sursă]

În 1968, Franța a creat o lege care permite moștenitorilor să plătească taxe de moștenire cu opere de artă în loc de bani, atât timp cât arta este considerată o contribuție importantă la patrimoniul cultural francez. Aceasta este cunoscută ca o dare și este permisă numai în circumstanțe excepționale. Dominique Bozo, curator al muzeelor naționale, a selectat acele lucrări care urmau să devină dări Picasso. Această selecție a fost revizuită de Jean Leymarie și a fost ratificată în 1979. Ea conținea lucrarea lui Picasso în toate tehnicile și din toate perioadele și este deosebit de rară în ceea ce privește colecția excelentă de sculpturi. După moartea lui Jacqueline Picasso în 1986, fiica ei s-a oferit să plătească impozitele pe moșteniri printr-o nouă dare. Colecția s-a extins și printr-o serie de lucrări obținute prin achiziție și cadouri.[1] [2]

  1. ^ „Picasso Museum in Le Marais Paris”. Paris Digest. . Accesat în . 
  2. ^ Musée Picasso, The Collection

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Musée Picasso