Sari la conținut

Curuți: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Addbot (discuție | contribuții)
m Migrare a 13 legături interwiki, furnizate acum de Wikidata la d:q615881
Fără descriere a modificării
Etichete: Editare vizuală Modificare mobilă Modificare de pe versiunea pentru mobil
Linia 1: Linia 1:
'''Curuți''' (din {{hu|kuruc}}, în trad. "haiduc") este numele dat inițial în [[Ungaria]] și [[Transilvania]] cetelor de răsculați conduse de [[Gheorghe Doja]] ([[1514]]). Ulterior au primit aceeași denumire participanții de diferite etnii la lupta antihabsburgică (antiaustriacă) de la începutul secolului al XVIII-lea sub conducerea lui [[Francisc Rákóczi al II-lea]]. Adversarii curuților au fost [[lobonți|lobonții]].
'''[[Pintea Viteazul|Curuți]]''' (din {{hu|kuruc}}, în trad. "haiduc") este numele dat inițial în [[Ungaria]] și [[Transilvania]] cetelor de răsculați conduse de [[Gheorghe Doja]] ([[1514]]). Ulterior au primit aceeași denumire participanții de diferite etnii la lupta antihabsburgică (antiaustriacă) de la începutul secolului al XVIII-lea sub conducerea lui [[Francisc Rákóczi al II-lea]]. Adversarii curuților au fost [[lobonți|lobonții]].


Răscoala curuților s-a încheiat în [[1711]] prin [[Pacea de la Sătmar]] ([[Satu Mare]]). Cetatea ''Sólyomkővár'' (azi [[Șinteu]]), bază militară și centru de rezistență a curuților, a fost distrusă și depopulată. La [[Șinteu]] au fost colonizați slovaci.
Răscoala curuților s-a încheiat în [[1711]] prin [[Pacea de la Sătmar]] ([[Satu Mare]]). Cetatea ''Sólyomkővár'' (azi [[Șinteu]]), bază militară și centru de rezistență a curuților, a fost distrusă și depopulată. La [[Șinteu]] au fost colonizați slovaci.

Versiunea de la 26 martie 2020 23:44

Curuți (din maghiară kuruc, în trad. "haiduc") este numele dat inițial în Ungaria și Transilvania cetelor de răsculați conduse de Gheorghe Doja (1514). Ulterior au primit aceeași denumire participanții de diferite etnii la lupta antihabsburgică (antiaustriacă) de la începutul secolului al XVIII-lea sub conducerea lui Francisc Rákóczi al II-lea. Adversarii curuților au fost lobonții.

Răscoala curuților s-a încheiat în 1711 prin Pacea de la Sătmar (Satu Mare). Cetatea Sólyomkővár (azi Șinteu), bază militară și centru de rezistență a curuților, a fost distrusă și depopulată. La Șinteu au fost colonizați slovaci.

Vezi și