Mihail de Șandru: Diferență între versiuni
link+ |
→Biografie: compl. |
||
| Linia 4: | Linia 4: | ||
== Biografie == |
== Biografie == |
||
În anul |
În anul 1882 Mihail a desăvârșit studiile sale militare la [[Academia Militară Tereziană]] din [[Wiener Neustadt]]. După acea a fost preluat ca locotenent în regimentul de infanterie ''Erzherzog [Arhiducele] Ludwig Viktor'' nr. 65, unde în 1887, a avut gradul de căpitan de clasa a 2-a.<ref>Kaiserlich königlicher Militärschematismus pentru 1888, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, decembrie 1887, p. 398</ref> |
||
În ziua de 1 mai 1895, fiind căpitan de prima clasă în același regiment, purtător al medaliei de merit militar ''Signum Laudis'' la banda roșie,<ref>Schematismus für das kaiserliche und königliche Heer und für die kaiserliche und königliche Kriegsmarine, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1895, p. 184</ref> a fost promovat în afară de tur la rangul de maior și transferat la regimentul ''Erzherzog Joseph'' nr. 37. La 2 iulie a fost trimis cu batalionul nr. 2 la [[Orosháza]], unde izbucnise o revoltă denatură socialistă-agrară, și după suprimarea ei în numai patru zile, a putut să se reîntoarcă la baza militară în [[Oradea]].<ref>Edmund Finke: „Geschichte (Istoria) des k. u. k. ungarischen Infanterie-Regimentes Nr. 37“, vol. 2, Editura ''St. Norbertus'' Buch- und Kunstdruckerei, Viena 1896, p. 1428</ref> |
În ziua de 1 mai 1895, fiind căpitan de prima clasă în același regiment, purtător al medaliei de merit militar ''Signum Laudis'' la banda roșie,<ref>Schematismus für das kaiserliche und königliche Heer und für die kaiserliche und königliche Kriegsmarine, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1895, p. 184</ref> a fost promovat în afară de tur la rangul de maior și transferat la regimentul ''Erzherzog Joseph'' nr. 37. La 2 iulie a fost trimis cu batalionul nr. 2 la [[Orosháza]], unde izbucnise o revoltă denatură socialistă-agrară, și după suprimarea ei în numai patru zile, a putut să se reîntoarcă la baza militară în [[Oradea]].<ref>Edmund Finke: „Geschichte (Istoria) des k. u. k. ungarischen Infanterie-Regimentes Nr. 37“, vol. 2, Editura ''St. Norbertus'' Buch- und Kunstdruckerei, Viena 1896, p. 1428</ref> |
||
Versiunea de la 3 decembrie 2014 19:13
Mihail Șandru, în germană Michael S(ch)andru von Kismiháldya, (n. 10 martie 1852, com. Mehadica, județul Caraș-Severin; d. 9 aprilie 1930, Viena) a fost un general de origine română în armata austro-ungară, comandant al brigăzii nr, 31, care a avansat până la gradul de general de divizie (Feldmarschalleutnant).
Biografie
În anul 1882 Mihail a desăvârșit studiile sale militare la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt. După acea a fost preluat ca locotenent în regimentul de infanterie Erzherzog [Arhiducele] Ludwig Viktor nr. 65, unde în 1887, a avut gradul de căpitan de clasa a 2-a.[1]
În ziua de 1 mai 1895, fiind căpitan de prima clasă în același regiment, purtător al medaliei de merit militar Signum Laudis la banda roșie,[2] a fost promovat în afară de tur la rangul de maior și transferat la regimentul Erzherzog Joseph nr. 37. La 2 iulie a fost trimis cu batalionul nr. 2 la Orosháza, unde izbucnise o revoltă denatură socialistă-agrară, și după suprimarea ei în numai patru zile, a putut să se reîntoarcă la baza militară în Oradea.[3]
În anul 1902 a devenit colonel și comandant al regimentului Alexander I. Kaiser von Russland nr. 2 la Sibiu.[4] A fost decorat în 1905 cu Ordinul Habsburgic al Coroanei de fier de clasa a 3-a.[5]
Șandru a devenit general de brigadă cu rang de la 14 mai 1907 și comandant al brigăzii nr, 31 în cadrul diviziei de trupe nr. 16 la Brașov, apoi decorat la 1 august al anului cu medalia jubiliară Carol I și la 2 noiembrie cu Ordinul împărătesc rusesc Sf. Stanislav de clasa a 2-a cu steaua.[6] În sfârșit a fost numit general cu caracter de divizie (Feldmarschalleutnant) pe 1 mai 1911 și pensionat.[7]
În anul 1913 a mai fost onorat cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a și a fost nobilat, conform regulii ordinului, cu predicatul Cavaler de Kismiháldya.[8]
Trecut la pensie s-a stabilit la Viena unde a activat in cadrul Societății România Jună, iar împreună cu generalul Alexandru Lupu și Grigore Trailovici a militat activ pentru capela ortodoxă a românilor din Viena.[9]
Note
- ^ Kaiserlich königlicher Militärschematismus pentru 1888, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena, decembrie 1887, p. 398
- ^ Schematismus für das kaiserliche und königliche Heer und für die kaiserliche und königliche Kriegsmarine, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1895, p. 184
- ^ Edmund Finke: „Geschichte (Istoria) des k. u. k. ungarischen Infanterie-Regimentes Nr. 37“, vol. 2, Editura St. Norbertus Buch- und Kunstdruckerei, Viena 1896, p. 1428
- ^ Hof- und Staats-Handbuch der Österreichisch-Ungarischen Monarchie, Editura k. k. Hof- und Staastsdruckerei, Viena 1902, p. 275, 1311
- ^ Hof- und Staats-Handbuch der Österreichisch-Ungarischen Monarchie, vol. 32, Editura k. k. Hof- und Staastsdruckerei, Viena 1906, p. 94
- ^ Verordnungsblatt für das k. u. k. Heer-Personal-Angelegenheiten Nr. 41, din 8. noiembrie 1907, S. 603
- ^ Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918, Österreichisches Staatsarchiv (Arhiva de Stat a Austriei), Viena 2007, p. 157
- ^ Handbuch des Allerhöchsten Hofstaates für das Jahr 1894, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1913, p. 258
- ^ http://www.caransebes.ro/cultura/personalitati/Mihail_Sandru.htm