Pierre Corneille
| Pierre Corneille | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Rouen, Franța[6][7][8] |
| Decedat | (78 de ani)[1][2][3][5][9] Paris, Regatul Franței |
| Înmormântat | église Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye[*] |
| Frați și surori | Thomas Corneille[*][10] Antoine Corneille[*] |
| Căsătorit cu | Marie de Lampérière[*] |
| Copii | Pierre Corneille[*] |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | dramaturg poet traducător scriitor jurist-poet[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[11][12] |
| Activitate | |
| Alma mater | lycée Pierre-Corneille de Rouen[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Pierre Corneille (n. , Rouen, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine. Supranumit „fondatorul tragediei franceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani.
Biografie
Corneille s-a născut la 6 iunie 1606 în Rouen, Franța și a început să studieze dreptul la 18 ani. În 1629 va scrie prima sa comedie, Mélite. Piesa a avut mare succes la Paris, drept urmare Corneille a început să scrie piese în mod regulat. În 1634 atenția s-a concentrat asupra lui Corneille, când acesta a fost ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille și l-a ales să se numere printre „Cei cinci poeți”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou, și Claude de Lestoile.
Opere
- Mélite (1629, prima lucrare, comedie)
- Clitandre ou l’Innocence persécutée (1631)
- La Veuve (1632)
- La Galerie du Palais (1633)
- La Suivante (1634)
- La Place royale (1634)
- Médée (1635)
- L’Illusion comique (1636)
- Le Cid (1637)
- Horace (1640)
- Cinna ou la Clémence d'Auguste (1641)
- Polyeucte (1642)
- Le Menteur (1644)
- La Mort de Pompée (1643)
- Rodogune (1644)
- La Suite du Menteur (1645)
- Théodore (1646)
- Héraclius (1647)
- Don Sanche d’Aragon (1649)
- Andromède (1650)
- Nicomède (1651)
- Pertharite (1651)
- Œdipe (1659)
- La Toison d'or (1660)
- Sertorius (1662)
- Sophonisbe (1663)
- Othon (1664)
- Agésilas (1666)
- Attila (1667)
- Tite et Bérénice (1670)
- Psyché (1671)
- Pulchérie (1672)
- Suréna (1674)
Note
- ^ a b Pierre Corneille, Filmportal.de, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ Pierre Corneille, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b Pierre Corneille, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Корнель Пьер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Encyclopédie Larousse en ligne
- ^ „Pierre Corneille”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Pierre Corneille, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ IeSBE / Kornel, Toma[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor)
