Anatemă
Anatema (din greacă ἀνάθεμα[1]) este o formulă de blestem folosită pentru prima dată de Pavel (Romani 9:3, Corinteni 16,22), mai târziu de biserică, cu ocazia excomunicărilor.
Sensul cuvântului anatema este acela de condamnare, excludere din societate, pieire eternă. Ea se aplică atât clericilor cât și mirenilor.[2]
Mica anatemă (excommunicatio minor) reprezintă refuzul acordării sacramentelor sau a titlului de preot, iar Marea anatemă (excommunicatio major) înseamnă excluderea din biserică.
Referințe
Legături externe
- Despre Anatema la enciclopedia OrthodoxWiki
- Binecuvântare și blestem: cu sau fără Dumnezeu, 14 februarie 2010, Diac. George Aniculoaie, Ziarul Lumina
