Venerabil (catolicism)

Venerabil este al doilea titlu de recunoaștere a meritelor pe care Biserica Catolică îl atribuie unei persoane după cel de slujitor al lui Dumnezeu, pe drumul sfințeniei (beatificare și canonizare), fiind recunoscută „eroicitatea virtuților sale”.^[1]

Procedura Bisericii Catolice

Orice persoană, chiar mireană, poate solicita introducerea cauzei unei persoane moarte în mireasmă de sfințenie episcopului diocezei în care această persoană a murit. Episcopul dispune studierea problemei de către câțiva specialiști. În cadrul procedurii ordinare, ancheta eparhială adună toate mărturiile, întocmește documentația. Episcopul numește o comisie canonică (istorici, teologi, vaticaniști) care face un studiu critic al scrierilor sale și le condensează într-un document transmis la Roma Congregației pentru Cauzele Sfinților, care realizează instrucțiunea finală. Dacă dosarul este acceptat de Congregație, aceasta numește un raportor însărcinat cu realizarea unei sinteze (denumită positio) a întregii documentații (biografie, virtuți, eventual miracol). Un colegiu de cardinali și episcopi studiază apoi positio și decide asupra eroicității virtuților (virtuți teologice: credință, speranță, caritate; virtuți cardinale: tărie, prudență, cumpătare, dreptate). „Decretul eroicității virtuților” face, din slujitorul lui Dumnezeu, un venerabil.^[2]