Sari la conținut

Bisfosfonat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(dif) ← Versiunea anterioară | afișează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Bisfosfonați

Structura chimică generală a unui bisfosfonat
Identificare
Cod ATCM05BA

Bisfosfonații sunt o clasă de medicamente care previn pierderea densității osoase, fiind astfel utilizate în tratamentul osteoporozei și al unor patologii similare. Sunt cele mai prescrise medicamente pentru tratamentul osteoporozei.[1] Denumirea lor provine de la faptul că în structura lor se regăsesc două grupe fosfonat, PO(OH)
2
.

Utilizări medicale

[modificare | modificare sursă]

Bisfosfonații sunt medicamente de primă intenție pentru tratamentul osteoporozei post-menopauză.[2][3][4][5] De asemenea, mai sunt indicați în osteitis deformans (Boala Paget a oaselor), în metastaze osoase (cu sau fără hipercalcemie), mielom multiplu și în fragilitate osoasă de cauze diverse.

În osteoporoză și în boala Paget, cele mai populare posibilități de tratament sunt alendronatul și risedronatul, iar în caz de lipsă de eficacitate sau reacții adverse gastrice, se poate utiliza pamidronat intravenos. Ranelatul de stronțiu sau teriparatida sunt agenți utilizați în cazuri refractare la tratament, însă ranelatul de stronțiu poate induce tromboembolism venos, embolism pulmonar și probleme cardiovasculare severe, precum infarct miocardic.[6] La femeile aflate la post-menopauză, se utilizează ocazional raloxifen în locul bisfosfonaților. De asemenea, bisfosfonații sunt benefici în reducerea riscului de fracturi vertebrale în osteoporoza indusă de glucocorticoizi.[7]

Studiile au arătat faptul că tratamentul cu bisfosfonați duce la scăderea riscului de fracturi la femeile cu osteoporoză post-menopauză.[8][9][10][2][11]

Țestul osos se află într-un proces continuu de remodelare, iar homeostazia acestuia este asigurată de echilibrul dintre osteoblaste (care biosintetizează țesut osos) și osteoclaste (care distrug țesutul osos). Bisfosfonații inhibă distrugerea osoasă prin creșterea fenomenelor de apoptoză în rândul osteoclastelor, încetinind resorbția osoasă.[12]

Bisfosfonați fără azot

[modificare | modificare sursă]

Bisfosfonați cu azot

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ National Osteoporosis Society. „Drug Treatment”. U.K. National Osteoporosis Society. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b Watts NB, Bilezikian JP, Camacho PM, Greenspan SL, Harris ST, Hodgson SF, Kleerekoper M, Luckey MM, McClung MR, Pollack RP, Petak SM (). „American Association of Clinical Endocrinologists Medical Guidelines for Clinical Practice for the diagnosis and treatment of postmenopausal osteoporosis”. Endocr Pract. 16 Suppl 3: 1–37. doi:10.4158/ep.16.s3.1. PMC 4876714Accesibil gratuit. PMID 21224201. 
  3. ^ „Management of osteoporosis in postmenopausal women: 2010 position statement of The North American Menopause Society”. Menopause. 17 (1): 25–54; quiz 55–6. . doi:10.1097/gme.0b013e3181c617e6. PMID 20061894. 
  4. ^ Hauk L (august 2013). „ACOG releases practice bulletin on osteoporosis”. Am Fam Physician. 88 (4): 269–75. PMID 23944732. 
  5. ^ Compston J, Bowring C, Cooper A, et al. (august 2013). „Diagnosis and management of osteoporosis in postmenopausal women and older men in the UK: National Osteoporosis Guideline Group (NOGG) update 2013”. Maturitas. 75 (4): 392–6. doi:10.1016/j.maturitas.2013.05.013. PMID 23810490. 
  6. ^ „Strontium ranelate: cardiovascular risk—restricted indication and new monitoring requirements Article date: March 2014”. MHRA. 
  7. ^ Allen, CS; Yeung, JH; Vandermeer, B; Homik, J (). „Bisphosphonates for steroid-induced osteoporosis”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 10: CD001347. doi:10.1002/14651858.CD001347.pub2. PMC 6461188Accesibil gratuit. PMID 27706804. 
  8. ^ Eriksen EF, Díez-Pérez A, Boonen S (ianuarie 2014). „Update on long-term treatment with bisphosphonates for postmenopausal osteoporosis: a systematic review”. Bone. 58: 126–35. doi:10.1016/j.bone.2013.09.023. PMID 24120384. 
  9. ^ Serrano AJ, Begoña L, Anitua E, Cobos R, Orive G (decembrie 2013). „Systematic review and meta-analysis of the efficacy and safety of alendronate and zoledronate for the treatment of postmenopausal osteoporosis”. Gynecol. Endocrinol. 29 (12): 1005–14. doi:10.3109/09513590.2013.813468. PMID 24063695. 
  10. ^ Gauthier, K; Bai, A; Perras, C; Cunningham, J; Ahuja, T; Richter, T; Kovacs, C (februarie 2012). „Denosumab, Raloxifene, and Zoledronic Acid for the Treatment of Postmenopausal Osteoporosis: Clinical Effectiveness and Harms”. Rapid Response Report: Systematic Review. PMID 24278999. 
  11. ^ Kanis JA, McCloskey EV, Johansson H, Cooper C, Rizzoli R, Reginster JY (ianuarie 2013). „European guidance for the diagnosis and management of osteoporosis in postmenopausal women”. Osteoporos Int. 24 (1): 23–57. doi:10.1007/s00198-012-2074-y. PMC 3587294Accesibil gratuit. PMID 23079689. 
  12. ^ Weinstein RS, Roberson PK, Manolagas SC (ianuarie 2009). „Giant osteoclast formation and long-term oral bisphosphonate therapy”. N. Engl. J. Med. 360 (1): 53–62. doi:10.1056/NEJMoa0802633. PMC 2866022Accesibil gratuit. PMID 19118304.