Fertilizare in vitro

Fertilizarea in vitro (FIV) este o componentă a Reproducerii Umane Asistate Medical (RUAM), și reprezintă un proces prin care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator. Acolo se formează embrionul care este transferat in uterul mamei în general la 72 ore de la concepție. Fertilizarea nu intervine în complexul genetic al copilului, astfel că între fătul creat in vitro și fătul procreat natural nu apar deosebiri ale dezvoltării. Atunci cand toate alte metode de concepție nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima soluție pentru femeia sterilă sau barbatul steril.

Punerea la punct și utilizarea acestui procedeu în tratarea infertilității la om a fost realizată de către medicul britanic sir Robert Geoffrey Edwards, permițând nașterea, la 25 iulie 1978, în clinica Bourn Hall din Londra, a primului copil conceput prin acest procedeu, Louise Joy Brown.

Fertilizarea in vitro a devenit ulterior o metodă răspândită de tratare a infertilității iar Edwards a primit în 2010 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină „pentru dezvoltarea fertilizării in vitro”.

Generalități

Fertilizarea in vitro (prescurtare uzuală FIV: traducerea adliteram este fertilizarea în sticlă”) a fost dezvoltată datorită inspirației și priceperii unui ginecolog, Patrick Steptoe, și unui om de știință. Robert Edwards. Steptoe a fost pionierul folosirii laparoscopului, pentru vizualizarea directă a organelor pelviene. în timpul intervențiilor chirurgicale abdominale. Tehnica permite medicului să vadă ovarele, permițând colectarea de ovule, cu o tehnică minim invazivă. Edwards era specializat în fiziologia reproducerii umane și a lucrat ani de zile făcând studii experimentale de fertilizare in vitro pe șoareci, înainte de a lucra pe oameni. Primul lor succes a fost medi-atizata naștere a Louisei Brown, în Oldham, Lancashire, în anul 1978. Aceasta a deschis drumul uneia dintre cele mai importante cuceriri ale medicnii moderne: posibilitatea de a concepe copii în eprubetă. Inițial fertilizarea in vitro a fost concepută pentru tratamentul infertilității femeilor care aveau trompele uterine blocate, ceea ce împiedica spermatozoizii să ajungă la ovul. Fertilizarea in vitro a evitat această cale, scoțând ovulul din organism, fertilizându-l in vitro și reintroducând embrionul în uter pentru a se dezvolta. Curând, FIV a devenit o metodă de a trata orice cauză specifică a infertilității, deși până nu demult tratamentul infertilității masculine grave cu ajutorul FIV rămânea fără succes.

Etapele tratamentului

Pentru inceput se stabileste diagnosticul si indicatia de FIV. In mod uzual are loc o discutie amanuntita in care ii sunt precizate cuplului procedurile, riscurile si sansele de succes ale tratamentului propus. Sunt controlate initial premizele pentru efectuarea tratamentului si, la nevoie, sunt efectuate investigatii complementare.

Terapia cuprinde o etapa de inhibare hormonala si o etapa de stimulare ovariana. Terapia de inhibare hormonala ovariana incepe dupa o prealabila ecografie efectuata la pacienta si excluderea unei infectii prezenta in sperma barbatului. Aceasta etapa dureaza in medie 2 saptamani si are rolul prevenirii unei ovulatii precoce. Urmeaza apoi etapa de stimulare ovariana.

Terapia de stimulare hormonala ovariana, cuprinde in prima saptamana injectii de stimulare care se efectueaza zilnic. Urmeaza apoi o asa numita monitorizare a ciclului, efectuandu-se la anumite intervale controale ecografice si hormonale. Doza de hormoni se individualizeaza apoi in functie de aceste rezultate. Aceste controale se efectueaza pana ce se obtin valori optime in ceea ce priveste marimea si numarul foliculilor, si respectiv valorile hormonale din sange. Cand sunt obtinute conditiile optime, se administreaza un nou hormon in vederea pregatirii ovocitelor pentru recoltare. Acest hormon se numeste HCG, este tot o injectie care determina ruperea foliculilor si eliberarea ovocitelor.

Dupa 36 de ore de la administrarea HCG, se realizeaza recoltarea ovocitelor, procedeu care se numeste punctie foliculara. Aceasta tehnica se realizeaza prin vagin sub control ecografic si anestezie. Recoltarea ovocitelor dureaza 10–20 de minute. Ovocitele se evidentiaza apoi la microscop si se introduc intr-un mediu special de cultura. In ziua punctiei foliculare, sotul trebuie sa obtina o proba de sperma. Dupa o pregatire speciala, spermatozoizii sunt pusi in contact direct cu ovocitele.

Dupa aproximativ 18 ore se controleaza fecundarea ovocitelor. Ovocitul fertilizat prezinta 2 pronuclei, care reprezinta materialul genetic ce provine de la ovocite si de la spermatozoid. Acesta este primul stadiu in dezvoltarea embrionului.

Peste 48-72 ore de la punctia foliculara, embrionii astfel rezultati, vor fi introdusi in uter, tehnica numita embriotransfer. Acest procedeu nu necesita anestezie, deoarece este o manevra extrem de blanda.

Dupa embriotransfer este necesar un tratament special pentru sustinerea dezvoltarii embrionului. La 2 saptamani de la embriotransfer se efectueaza testul de sarcina din sange.

Rezultate

Rata de sarcini dupa FIV - ET este dependenta de cauzele care determina sterilitatea. Un alt factor important este varsta pacientei. In lumea intreaga se considera ca rata de reusita / embriotransfer este de 25%-35%.

Riscuri

In rare cazuri (<1%) se pot intalni urmatoarele complicatii ca urmare a punctiei folicular lezare de vase de sange, vezica urinara, intestin subtire, intestin gros. Intr-un procent de 5-10% apare sindromul de suprastimulare ovariana, care necesita o supraveghere mai atenta a pacientei dupa embriotransfer. Rata de sarcini multiple este de 5%, usor mai crescuta la pacientele tinere si la care se transfera mai mult de 3 embrioni. Evolutia unei sarcini aparuta dupa FIV este exact ca a unei sarcini aparuta pe cale naturala. FIV, ultima solutie Cu toate ca pretul total pentru o fertilizare este destul de mare, tot mai multe cupluri din Romania recurg la reproducerea asistata. Foarte important este de stiut motivul pentru care femeile ajung sa apeleze la conceptia in vitro. Atunci cand toate celelalte metode clasice nu mai pot fi aplicate, FIV este ultima solutie pentru femeia sterila sau a barbatului steril. De obicei femeile care recurg la FIV sunt cele cu o sterilitate indelungata sau cele care au suferit sau sufera de unele boli severe ale aparatului genital. In aceste conditii se ajunge la asa zisa mama purtatoare. Ferilizarea in vitro este utilizata in general la cuplurile care nu au putut concepe un copil dupa un an de incercari sau care au una sau mai multe din urmatoarele probleme:

1. tubul falopian este blocat sau prezinta deformari ale anatomiei pelviene. Femeile carora li s-au legat trompele cat si barbatii care au suferit o operatie de vasectomie
2. Infertilitate masculina severa (cantitate mica de spermatozoizi produsi sau o motilitate scazuta a acestora)
3. Procedeul de stimulare ovariana a esuat de cateva ori
4. Femei cu varsta avansata (peste 38 de ani)
5. Cantitatea si calitatea slaba a ovulelor. Aceasta problema se poate rezolva prin FIV sau FIV folosind ovulele donate de o alta femeie.
6. Endometrioza severa

Riscurile stimularii ovariene:

In cca. 10% din cazuri, in ciuda stimularii, pot sa apara foarte putini foliculi sau chiar deloc. In aceste cazuri, este necesara intreruperea procedurii si startul uneia noi, unde se recomanda o stimulare diferita.

Aproape toate pacientele care sunt sub tratamentul de stimulare ovariana resimt anumite dureri abdominale, crampe, balonari. In cca 1% din cazuri aceste simptome sunt mai grave si se dezvolta hiperstimularea ovariana, caz in care ovarele se maresc, dureri abdominale mai acute sunt prezente. Iar in cele mai severe cazuri, lichidul se acumuleaza in abdomen si este cazul sa fie drenat. Daca aceste simptome sunt prezente deja in timpul stimularii, incetarea procedurii sau congelarea tuturor embrionilor poate deveni necesara.

Fertilizarea in vitro în România

Fertilizarea in vitro este practicată și în România din anul 1993. Aproape 4.000 de cupluri de români vor, anual, să apeleze la această procedură. În anul 2008 existau 10 centre medicale unde se practică fertilizarea in vitro.

Note

Tüp Bebek