Orizontalism
Orizontalismul (sau ”orizontalitatea”) reprezintă un principiu de organizare non-ierarhică elaborat inițial în cadrul mișcărilor sociale radicale din Argentina, după criza economică majoră din 2001 și care a fost ulterior adoptat de mișcări contestatare din alte părți ale globului – Occupy, Indignados/Podemos, Syriza etc.
Trăsăturile generale ale orizontalismului: democrație directă (și suspiciune pentru democrația reprezentativă și delegare a împuternicirilor în cadrul organizației), consens (atît ca rezultat, dar și ca proces de negociere a diferențelor și confruntare a viziunilor diferite asupra lumii), organizare non-ierarhică, suspiciune față de partidele politice, absența unor lideri (deciziile se iau de comun acord).
Bibliografie:
[modificare | modificare sursă]- Marina Sitrin. Horizontalism and the Occupy Movements. Dissent (spring 2012
- Horizontalism: voices of popular power in Argentina, red. Marina Sitrin, AK Press, Edinburgh 2006.