Sari la conținut

Valsul (Ravel)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

Valsul
La Valse
Genulbalet (poem coregrafic)
Nr. acte1 act
CompozitorMaurice Ravel
LibretBronislava Nijinska
Data premierei12 decembrie 1920 (ca muzică de concert)
23 aprilie 1929 (ca balet)
Locul premiereiOpera din Paris, Paris (ca balet)
Duratăaproximativ 13 minute
Locul acțiuniio elegantă sală de bal din Paris
Timpul acțiuniipe la 1885


Valsul (titlul original: în franceză La Valse) este un poem coregrafic pentru orchestră de Maurice Ravel, compus între 1919 și 1920 și dedicat prietenei compozitorului Misia Sert, născută Godebska. Libretul și coregrafia sunt semnate de Bronislava Nijinska iar decorurile de Alexandre Benois,

Premiera baletului a avut loc la Opera din Paris, în interpretarea ansamblului condus de Ida Rubinstein.

Preambul

În 1919, Ravel a primit un comision de la Serghei Diaghilev pentru un balet pe tema „Viena și valsurile sale” pentru Ballets Russes. Când a compus, Ravel a recurs la materialul pe care l-a creat începând din 1906 încoace. Când piesa finită a fost prezentată în 1920 lui Diaghilev, Stravinski, Poulenc și altora, Diaghilev a refuzat-o pentru că nu era un balet, ci un portret al unui balet. La Valse a avut premiera la 12 decembrie 1920 la Paris ca o lucrare pur orchestrală. Abia în 1928 Bronislava Nijinska a coregrafiat-o ca un balet întru-un act, pentru Ida Rubinstein ca La Valse, transpuneri coregrafice ulterioare urmate în 1951 de George Balanchine și în 1958 de Frederick Ashton.

Personaje

  • Ea – o tânără fată fermecătoare
  • El – un tânăr
  • oaspeți (doamne, fete, ofițeri de husari, ofițeri de cavalerie, dragoni, curteni).[1]

Conținut

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

La deschiderea cortinei, ni se înfățișează o sală luxoasă de bal, cu candelabre bogate, oglinzi enorme și mobilă de stil aurită. O a doua sală, în fundalul scenei, se poate vedea printr-o ușă mare, deschisă. Câteva perechi răzlețe, dansează. Pe măsură ce muzica de vals devine tot mai pregnantă, apar tot mai multe perechi care sunt antrenate în dans. Dansatorii din cea de-a doua sală de bal, se rotesc în sens invers celor din prim-plan. În mijloc, se poate vedea o pereche de tineri îndrăgostiți, care veseli, se lasă purtați de armonia valsului.

Referințe

  1. ^ Caraman-Fotea, Daniela; Constantinescu, Grigore; Sava, Iosif, Ghid de balet, Editura Muzicală, p. 284 ;

Bibliografie

  • Caraman-Fotea, Daniela; Constantinescu, Grigore; Sava, Iosif, Ghid de balet, București, 1973: Editura Muzicală, p. 380 ;

Vezi și

Legături externe