Eveniment Miyake
Un eveniment Miyake este o creștere bruscă observată în producția de izotopi cosmogeni cauzată de razele cosmice. Acesta poate fi marcat de un vârf al concentrației izotopului radioactiv carbon-14 în inelele arborilor, precum și de beriliu-10 și clor-36 în carotele de gheață, toate datate independent.
Există dovezi puternice că evenimentele Miyake sunt cauzate de ejecții extreme de particule solare și că acestea sunt probabil legate de super-erupțiile stelare descoperite pe stele de tip solar. Cu toate acestea, nu a fost încă stabilită o origine unică pentru toate evenimentele cunoscute, iar unele ar putea fi cauzate de alte fenomene cosmice, cum ar fi o explozie de raze gamma.
Descriere
[modificare | modificare sursă]În prezent, sunt cunoscute cinci evenimente semnificative (7176 î.Hr., 5259 î.Hr., 660 î.Hr., 774 și 993) pentru care vârful de carbon-14 este destul de semnificativ, prezentând o creștere de peste 1% pe o perioadă de 2 ani, iar alte patru evenimente (12350 î.Hr., 5410 î.Hr., 1052 și 1279) necesită confirmare independentă. Nu se știe cu certitudine cât de des apar evenimentele Miyake, dar, pe baza datelor disponibile, perioada este estimată între 400 și 2400 de ani.[1]
Există dovezi solide că evenimentele Miyake sunt cauzate de ejecții solare extreme de particule[2][3] și că acestea sunt probabil legate de super-erupțiile descoperite pe stele de tip solar.[3][4] Deși evenimentele Miyake se bazează pe creșteri extreme ale concentrației de carbon-14 la scara unui an, durata perioadei de creștere sau de platou poate depăși uneori un an.[5][6]
Cu toate acestea, nu a fost încă stabilită o origine unică pentru toate evenimentele cunoscute, iar unele dintre acestea ar putea fi cauzate de alte fenomene cosmice, cum ar fi o explozie de raze gamma.[7]
Un vârf de carbon-14 raportat recent, survenit în 12350 î.Hr., ar putea reprezenta cel mai mare eveniment Miyake cunoscut. Acesta a fost identificat într-un studiu realizat de o echipă științifică internațională care a măsurat nivelurile de radiocarbon în copacii antici recuperați de pe malurile erodate ale râului Drouzet, lângă Gap, în Alpii de Sud din Franța.[8][9][10] Conform studiului inițial, acest nou eveniment este de aproximativ două ori mai puternic decât vârfurile din 774 și 993, însă puterea furtunii solare corespunzătoare este încă necunoscută. Cu toate acestea, evenimentul din 12350 î.Hr. nu a fost încă confirmat în mod independent în lemnul din alte regiuni și nici nu este susținut în mod fiabil de un vârf corespunzător în alți izotopi[9] precum beriliu-10 și clor-36.
Un eveniment Miyake care ar avea loc în condiții moderne ar putea avea consecințe semnificative asupra infrastructurilor tehnologice ale lumii, cum ar fi sateliții și rețelele de telecomunicații și de electricitate.[6][11][12]
Descoperirea
[modificare | modificare sursă]Aceste evenimente poartă numele fizicienei japoneze Fusa Miyake care, în timpul pregătirii tezei sale de doctorat, a fost prima care a identificat aceste vârfuri de radiocarbon și a publicat rezultatele împreună cu coautorii săi în 2012 în revista Nature.[13] Studiul efectuat la momentul respectiv a evidențiat o creștere importantă a carbonului-14 în inelele anuale ale cedrilor japonezi pentru anii 774-775. Evenimentul din 775 a fost, de asemenea, descoperit independent în același an de către Gennady A. Kovaltsov și Ilya Usoskin[14], folosind date etalonate cu rezoluție scăzută de la IntCal.[15]
În 2013, Fusa Miyake și coautorii săi au publicat descoperirea unui alt vârf de radiocarbon similar datat 993-994.[16] În decembrie 2013, ea a obținut doctoratul la Universitatea din Nagoya, Japonia.[17]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Tree-rings reveal two strong solar proton events in 7176 and 5259 BCE”, Nature Communications, 13 (1), p. 1196
- ^ „The AD775 cosmic event revisited: the Sun is to blame”, Astronomy and Astrophysics Letters, 552, pp. L3
- ^ a b „Extreme solar events”, Living Reviews in Solar Physics, 19 (1), p. 2
- ^ „Super-flares on solar-type stars”, Nature, 485 (7399), pp. 478–481, accesat în
- ^ „Modelling cosmic radiation events in the tree-ring radiocarbon record”, Proceedings of the Royal Society A: Mathematical, Physical and Engineering Sciences, 478 (2266), accesat în
- ^ a b Miyake, Fusa, Extreme Solar Particle Storms: the hostile Sun, Bristol, UK: Institute of Physics, ISBN 978-0-7503-2232-4
- ^ „Mystery of Ancient Space Superstorms Deepens: A fresh analysis of tree-ring data suggests barrages of cosmic radiation that washed over Earth centuries ago may have come from sources besides our sun”. Accesat în .
- ^ „Largest known solar storm struck Earth 14,300 years ago”, New Scientist, 260 (3460), p. 9, accesat în
- ^ a b „A radiocarbon spike at 14 300 cal yr BP in subfossil trees provides the impulse response function of the global carbon cycle during the Late Glacial”, Philosophical Transactions of the Royal Society A, 381 (2261)
- ^ „Largest Ever Solar Storm Identified in Ancient Tree Rings – Could Devastate Modern Technology and Cost Billions”. Accesat în .
- ^ „Tree-rings reveal two strong solar proton events in 7176 and 5259 BCE”, Nature Communications, 13 (1), p. 1196, accesat în
- ^ „Radiocarbon (14C)”. Accesat în .
- ^ „A signature of cosmic-ray increase in AD 774–775 from tree rings in Japan”, Nature, 486 (7402), pp. 240–242, accesat în
- ^ Ilya Usoskin este un astronom finlandez, vicepreședinte al Uniunii Astronomice Internaționale, din 2021 până în 2024.
- ^ „Occurrence of Extreme Solar Particle Events: Assessment from Historical Proxy Data”, Astrophysical Journal, 757 (1), p. 92
- ^ „Another rapid event in the carbon-14 content of tree rings”, Nature Communications, 4, p. 1748
- ^ „Faculty Profiles: MIYAKE Fusa”. Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Furtuna solară din 1859 (evenimentul Carrington)
- Ejecție de masă coronală
- Dendrocronologie
- Furtună geomagnetică
- L'Anse aux Meadows
