Limbi sino-tibetane
| Limbile sino-tibetane | |
| Vorbită în | Asia de Est |
|---|---|
| Regiuni | Asia |
| Număr de vorbitori | 1 miliard 260 milioane |
| Clasificare | |
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-2 | sit |
| Răspândire în lume | |
 Distribuția limbilor sino-tibetane | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limbile sino-tibetane sunt o familie de aproximativ 449 (Ethnologue) de limbi din Asia de Est, Asia de Sud-Est și părți din Asia de Sud, incluzând limbile sinitice (chineze) și tibeto-burmane. În numărul de vorbitori nativi le depășește doar familia indo-europeană. Sunt majoritare în China, Thailanda, Birmania, Laos, Bhutan, Nepal, Bangladesh, India, Pakistan. Include cea mai vorbită limbă din lume, limba mandarină, care are 845 milioane de vorbitori. Clasificarea internă a familiei este dezbătută.
Subgrupuri
[modificare | modificare sursă]Numele familiei lingvistice provine de la cele două subgrupuri recunoscute, cel sinitic și cel tibetobirman. Mult timp s-au inclus și limbile tai-kadai și hmong-mien în același grup, dar acum sunt considerate familii lingvistice diferite, cu excepția lingviștilor chinezi care încă le consideră din aceeași familie.
