Republica Socialistă Serbia

	Istoria Serbiei
	; Acest articol este parte a unei serii
Serbia Preistorică
	Cultura Starčevo
	Cultura Vinča
	Moesia
Originile sârbilor
Serbia Medievală
	Rascia
	Doclea
	Zeta
	Zahumlia
	Travunia
	Țaratul Sârb
	Serbia moravă
	Bătălia de la Kosovo
	Despotatul Serbiei
Serbia otomano-habsburgică
	Prima Serbie Habsburgică
	A doua Serbie Habsburgică
	Serbia Revoluționară
Serbia Modernă
	Principatul Serbiei
	Regatul Serbiei
	Campania din Serbia
	Regatul Iugoslaviei
	Serbia (1941–1944)
	Republica de la Užice
	RS Serbia
	RF Iugoslavia
	Serbia și Muntenegru
	Serbia
	Portal Serbia; v • d • m

Serbia

Socijalistička Republika Srbija
Социјалистичка Република Србија

— O republică în cadrul R.S.F. Iugoslavia —

←

1943 – 1992

→


Steagul R.S. Serbia	Stemă

Republica Socialistă Serbia (roșu), în cadrul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia

Capitală

Belgrad

Limbă

sârbo-croată, (maghiara, româna co-oficiale în P.S.A. Voivodina; albaneza co-oficială în P.S.A. Kosovo

Guvernare

Formă de guvernare

stat socialist

Istorie

Date statistice

Suprafață

-

88.361 km²

Populație

- est.

9.506.174 loc.

Densitate

107,6 loc./km²

Economie

Monedă

dinar iugoslav,
(динар, dinar)

În prezent parte din

Serbiei

Republica Socialistă Serbia (în sârbocroată Socijalistička Republika Srbija, cu caractere chirilice: Социјалистичка Република Србија) a fost un stat socialist, și o țară constituțională în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Acesta a fost un predecesor al actualei Serbii moderne, care a reprezentat cea mai mare republică în federația iugoslavă, deținea numărul cel mai mare al populației dintre toate republicile iugoslave și a găzduit dezvoltarea economică și politică cea mai mare din Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, iar capitala acestuia Belgrad, a fost de asemenea și capitala Iugoslaviei.

Istorie

Din 1945 până în 1963, republica a fost oficial cunoscută ca Republica Populară a Serbiei (Narodna Republika Srbija), și din 1963 până în 1990 ca Republica Socialistă Serbia (Socijalistička Republika Srbija). Republica a fost împărțită în 1974 pentru a include două provincii autonome, Voivodina și Kosovo care aveau aceleași drepturi și privilegii precum republicile constituționale ale Iugoslaviei.

În cea mai mare parte a existenței sale în R.S.F.I, Serbia a fost loială, și în general subordonată guvernului federativ. Acest lucru sa schimbat după moartea lui Tito, în 1980 și răscoala naționalismul albanezilor precum și a sârbilor, care a dus la o împărțită în Liga comuniștilor cu privire la modul de a răspunde. O serie de lovituri succesive în conducerea Partidului Comunist din Serbia, precum și în Muntenegru au avut loc din 1988 până în 1989, condusă de Slobodan Miloșevici, care sprijinea naționalismul sârb din Kosovo pentru a elimina autonomia provinciei.

În 1989, Miloșevici a devenit președintele republicii, și a cerut guvernului federativ iugoslav să acționeze pentru interesele Serbiei în Kosovo, prin trimiterea Armatei Populare Iugoslave, pentru a prelua conducerea provinciei. Opoziția la o astfel de decizie precum și cererile Serbiei pentru un sistem "un singur membru, un singur vot" în Liga Iugoslavă a Comuniștilor care ar fi dat o majoritate de voturi pentru sârbi, vor duce la revolte etnice și la căderea Ligii Comuniste din Iugoslavia, precum și înseși Iugoslaviei în 1991.

După 1990, statul a fost cunoscut doar ca Republica Serbia (Republika Srbija), o republică constituțională din rămășița Republicii Federale Iugoslavia, iar apoi ca Serbia și Muntenegru până în 2006, când Serbia a devenit un stat independent.

Diviziuni administrative

În cadrul Republicii Socialiste Serbia, au existat două provincii autonome: Provincia Socialistă Autonomă Voivodina și Provincia Socialistă Autonomă Kosovo. Partea centrală din Republica Socialistă Serbia, situată în afara celor două provincii autonome a fost, în general cunoscut sub numele de "Serbia proprie" ("Uža Srbija").

Demografie

Recensământul din 1971

În 1971, populația din Republica Socialistă Serbia era de 8.446.591 de locuitori, dintre care:

Sârbi = 6.142.071 (72.71%)
Albanezi = 984.761 (11.66%)
Unguri = 430.314 (5.10%)
Croați = 184.913 (2.19%)
Musulmani = 154.330 (1.83%)
Iugoslavi = 123.824 (1.47%)
Slovaci = 76.733
Români (Banat/Timoc) = 72.143
Bulgari = 53.800
Romi = 49.894
Macedoneni = 42.675
Rusini = 20.608
Turci = 18.220
Sloveni = 15.955

Recensământul din 1981

În 1981, populația din Republica Socialistă Serbia era de 9.313.677 de locuitori, dintre care:

Sârbi = 6.331.527 (67.96%)
Albanezi = 1.303.032 (13.99%)
Iugoslavi = 441.941 (4.75%)
Unguri = 390.468 (4.19%)
Musulmani = 215.166 (2.31%)
Croați = 149.368 (1.60%)
Romi = 110.956 (1.19%)
Macedoneni = 48.986
Sloveni = 12.006

Politică

În Republica Socialistă, unicul partid politic legal a fost Liga Comuniștilor din Serbia (Savez komunista Srbije), care a făcut parte din Liga Comuniștilor din Iugoslavia. Partidul a rămas relativ stabil și loial partidului federației până spre sfârșitul anilor 1980, când partidul a fost dezbinat ce măsuri să fie aplicate în Kosovo, când protestele și luptele s-au dezlănțuit între etnicii albanezi și sârbi.

Cei mai mulți comuniști l-au susținut pe președintele Ivan Stambolic, care a continuat să caute modalități pentru a rezolva disputele, în timp ce mai mulți membrii radicaliști și naționaliști l-au susținut pe Slobodan Miloșevici care susținea protecția sârbilor din Kosovo, argumentate de acești că populația lor era presată să plece din provincie din cauza albanezilor separatiști. Miloșevici s-a folosit de simțământul și de opoziția publicului la separatismul provinciei Kosovo, pentru a aduna un număr mare de susținători cu scopul de a fi ajutat la eliminarea liderilor comuniști din Voivodina, Kosovo și Republica Socialistă Muntenegru, având ca rezultat așa numita revoluție anti-birocratică. Ca urmare, Liga Comuniștilor Sârbi l-au ales președinte pe Miloșevici. Acesta a luat o măsură drastică pentru naționalismul albanez din Kosovo, și a făcut presiuni la guvernul iugoslav pentru a i se oferi puteri urgente cu scopul comunicării cu separatiștii kosovari. În plus, a redus autonomia provinciilor autonome Kosovo și Voivodina, și a instalat politicieni care îi sunt loiali, pentru a servi ca reprezentanții lor.

La Congresul de la Liga Comuniștilor Iugoslavi din 1990, Miloșevici și reprezentanții săi subordonați pentru Metohia, Kosovo, și Republica Socialistă Muntenegru, au încercat să nu se opună la opoziția Republicii Socialiste Slovenia, care s-au opus la măsurile luate împotriva provinciei Kosovo, prin blocarea tuturor reformelor propuse de reprezentanții sloveni. Tactica a eșuat iar Slovenia și aliata acesteia Croația au abdicat de la Partidul Comunist Iugoslav. Acest lucru a dus la destrămarea partidului comunist iugoslav, iar un an mai târziu a republicilor din Iugoslavia.

Șefi de instituții

Vezi și

Istorie

Diviziuni administrative

Demografie

Recensământul din 1971

Recensământul din 1981

Politică

Șefi de instituții

Președintele ASNOS (1944 - 1945)

Președinți

Prim-miniștrii

Vezi și