Zgârie-nori

Un zgârie-nori sau zgârie nori (adeseori chiar zgârienori) este o clădire foarte înaltă, continuu folosibilă până la cele mai înalte niveluri ale sale.

Deși nu există o definiție propriu-zisă pentru un zgârie-nori, se consideră (mai ales în Statele Unite și Canada) că orice clădire mai înaltă de 150 metri sau 500 de picioare, respectiv una care are cel puțin 30 de etaje, este un zgârie-nori sau chiar cei ce depasesc 80 de metri.

Conform unei alte interpretări, orice clădire pentru care, în faza proiectării sale, importanța studiului rezistenței opuse de mișcările aerului are o pondere similară sau mai mare decât studiul greutății propriu-zise a clădirii, este în această categorie.

Definirea structurală a unui zgârie nori, a fost făcută mai târziu de către istoricii arhitecturii, considerând dezvoltarea ingineriei structurilor construcțiilor de la sfâșitul anilor 1880. Astfel, scheletele metalice, care au apărut tot atunci, folosite în locul zidăriei "clasice", care trebuia să fie progresiv mai groasă pe măsură ce clădirea era mai înaltă, au determinat o adevărată revoluție a construcțiilor, care au putut fi ridicate dintr-o dată, cel puțin aparent, "la infinit".

Se poate considera că limita maximă de înălțime atinsă folosind metoda clasică de zidărie a fost atinsă în realizarea, în 1891, a clădirii cunoscută sub numele de Monadnock Building din Chicago, Illinois. Clădirea primăriei din Philadelphia, Pennsylvania, cunoscută ca Philadelphia's City Hall, încheiată în 1901, este o altă clădire despre care se pretinde că ar deține recordul mondial de înălțime a unei clădiri construite cu "zidărie clasică".

Cuvântul zgârie-nori a apărut prima dată în engleza americană ca un cuvânt compus, skyscraper = sky + scraper, adică zgârietor al cerului, care a devenit zgârietor de nori, adică zgârie-nori în română. Cuvântul în sine, desemnând inițial un catarg foarte înalt (conform skyscraper mast), fusese folosit pentru prima dată în limbajul uzual la sfârșitul secolului al 19-lea, reflectând uimirea publică a rezidenților orașului New York la vederea acestor clădiri foarte înalte, care păreau a zgâria cerul. Ulterior, a fost rapid adoptat în multe limbi, sub forma compusă specifică a acelor limbi.

Primul zgarie-nori (de peste 150m) este Philadelphia City Hall, din Philadelphia, Pennsylvania, construit in anul 1901.

Evoluția definirii "corecte" a unui zgârie nori a evoluat în timp, fiind o funcție nu numai de realizarea tehnică respectivă, dar și de evoluția noțiunii pe măsură ce din ce în ce mai multe clădiri au ajuns să merite acest statut. Uneori se consideră că o clădire ar avea statutul de zgârie-nori doar pentru că domină cu detașare clădirile înconjurătoare. Alteori, se conferă acest statul unei clădiri înalte pentru că implică mândrie și satisfacție locuitorilor unui oraș care are o astfel de structură. Oricum, dincolo de aceste definiții și nominalizări, există și alte criterii (mai mult sau mai puțin obiective) care trebuiesc luate în considerare, așa cum ar fi plasamentul, forma, destinația și aspectul clădirii, care contribuie per ansamblu la definirea unei structuri de a fi sau nu considerată un zgârie-nori.

Istoric

Apariția și existența zgârie-norilor este strict legată de progresul științific și tehnologic, care a generat posibilitatea de a construi clădiri ale căror structură de rezistență să fie preluată de materiale extrem de durabile, oțelul și betonul armat. Astfel, alături de acestea, elementele tehnice absolut necesare pentru apariția acestor structuri supra-înalte au fost și sticla termoizolantă, pompele de apă, lifturile și aerul condiționat.

Până în secolul al 19-lea clădirile cu mai mult de 5-6 etaje erau extrem de rare pentru că structurile în sine ridicau probleme tehnice greu de surmontat. La acest fapt se adăugau existența unor scări lungi și greu de urcat precum și problema presiunii apei, de cele mai multe ori insuficientă pentru a asigura apa curentă la înălțimi mai mari de 15 metri.

Oricum, în ciuda acestor multiple insuficiențe și incoveniențe, realizarea de construcții relativ înalte datează încă de la începutul anilor 1600 în anumite locuri. Spre exemplu, în Edinburgh, Scoția, zidul defensiv ce înconjura orașul limita clar expansiunea teritorială a acestuia. Ca urmare construcțiile din interiorul apărat au început să crească în înălțime. Astfel, construcții cu 10 - 11 niveluri au devenit comune, înregistrându-se și clădiri record de înalte cu 14 - 15 niveluri. Multe din acele clădiri înalte stau încă în picioare și pot fi văzute în partea veche a orașului, mai ales în zonele cunoscute ca Wynds și Closes, în apropiere de Royal Mile.

Cea mai veche clădire încă "în picioare", construită structural pe baza unei structuri metalice (de fier) este The Flaxmill (cunoscută local ca [the] "Maltings"), ce se găsește în Shrewsbury, Anglia. Construită în 1797, poate fi considerată "clădirea mamă a zgârie-norilor" datorită combinației de coloane și grinzi realizate din oțel rezistent la foc, conținând mai mult de 2% carbon (în engleză, cast iron) aidoma scheletelor metalice moderne ce au făcut posibilă existența structurilor înalte de azi. Din păcate a fost mult timp desconsiderată, având statut de ruină. În 31 martie 2005, organizația non-profit English Heritage a anunțat că va cumpăra Flaxmill, pentru reparare, menținere și conservare.

Primul zgârie nori modern a fost clădirea de zece etaje Home Insurance Building din Chicago, Illinois, construită între 1884 – 1885. Deși clădirea nu este deloc impresionantă azi ca înălțime, este importantă în istoria arhitecturii pentru că arhitectul acesteia, William Le Baron Jenney, a creat primul schelet metalic structural capabil de a suporta întreaga greutate a clădirii. Pentru prima dată, scheletul metalic al clădirii a fost astfel conceput încât zidurile nu trebuiau să suporte nimic din masa clădirii, aceasta fiind integral suportată de structura scheletului metalic. Această primă realizare de acest gen a condus la așa numitul "Chicago skeleton" ("scheletul Chicago") model structural care a dovedit în timp, că expresia "cerul este limita" (în engleză, în original, "The sky is the limit!") avea acoperire conceptuală, tehnică și materială.

Istoria celor mai înalți zgârie-nori

Pentru a studia actuala listă de zgârie-nori, ordonați după înălțime, vedeți Listă de zgârie-nori.

Această listă ține cont și de înălțimea acoperișului. Un element mult mai comun de măsurare îl constituie cel mai înalt detaliu arhitectural (conform, [the] highest architectural detail); astfel de considerări includ Petronas Towers, turnuri gemene, construite în 1998.

Construit	Clădire	Oraș	Stat / Țară	Acoperiș	Etaje	Vârf		Statutul actual
1873	Equitable Life Building	New York	New York, SUA	43 m	6			Dărâmat
1876	St Pancras Chambers	Londra	Marea Britanie	82 m	9			În picioare
1889	Auditorium Building	Chicago	Illinois, SUA	82 m	17	349 ft	106 m	În picioare
1890	New York World Building	New York	New York, SUA	94 m	20	349 ft	106 m	Dărâmat
1894	Manhattan Life Insurance Building	New York	New York, SUA	106 m	18			Dărâmat
1895	Milwaukee City Hall	Milwaukee	Wisconsin, SUA	107 m	9			În picioare
1899	Park Row Building	New York	New York, SUA	119 m	30			În picioare

1908	Singer Building	New York	New York, SUA	187 m	47			Dărâmat
1909	Met Life Tower	New York	New York, SUA	213 m	50			În picioare
1913	Woolworth Building	New York	New York, SUA	241 m	57			În picioare
1930	40 Wall Street	New York	New York, SUA	283 m	70			În picioare
1930	Chrysler Building	New York	New York, SUA	282 m	77	1,046 ft	319 m	În picioare

1931	Empire State Building	New York	New York, SUA	381 m	102	1,472 ft	449 m	În picioare
1972	World Trade Center (North tower)	New York	New York, SUA	417 m	110	1,732 ft	528 m	Distrus
1974	Sears Tower	Chicago	Illinois, SUA	442 m	108	1,729 ft	527 m	În picioare
1998	Petronas Towers	Kuala Lumpur	Malaysia		88	1,483 ft	452 m	În picioare
2004	Taipei 101	Taipei	Taiwan	448 m	101	1,671 ft	509 m	În picioare
2009	Burj Khalifa	Dubai	Emiratele Arabe Unite	810m	160	2,719 ft	828,9m	În picioare
2022	Kingdom Tower	Djedda	Arabia Saudita	668m	200	3,281 ft	1000m	În constructie

Sursă -- emporis.com

În momentul de față construcția superstructurii numită Burj Dubai are loc în Dubai. Înălțimea sa exactă este ținută secretă, dar este de așteptat să atingă minimum 700 m înălțime, făcând din această clădire cea mai înaltă din lume la data terminării sale, prevăzută pentru 2008.

Odată cu construirea Burj Dubai va apare o nouă clasă de clădiri numite Super zgârie-nori, conform denumirii deja date de comunitatea arhitecturală, superscraper.

Chiar dacă înălțimea sa finală este necunoscută, acest fapt nu îi va scade cu nimic meritele de a fi primul superscraper realizat material, deși proiecte de superstructuri au existat de mai bine de 50 - 60 de ani. Exemplul proiectului lui Frank Lloyd Wright, al cărui proiect nefinalizat, The Illinois, ar fi fost de o milă înălțime (sau 1 609 metri), este celebru.

Galerie de imagini

MetLife Building, New York, SUA, arhitect Walter Gropius
Hong Kong, China, vedere generală a portului și a aglomerației urbane
Turnurile gemene Deutsche Bank, Frankfurt am Main, Germania
Osaka World Trade Center Building, (sau WTC Cosmo Tower), în Osaka, Japonia
Triumph Palace Building, Moscova, Rusia
Gran Hotel Bali, Benidorm, Alicante, Spania
Zgârie-nori în Singapore
Q1, cea mai înaltă clădire rezidențială din lume, Gold Coast, Queensland, Australia
Turnul Complexe Desjardins, Montreal, Canada
Beetham Tower, cea mai înaltă clădire rezidențială din Marea Britanie
Cea de-a doua cea mai înaltă clădire din emisfera sudică dupa Q1 tot din Australia, (Gold Coast), Eureka Tower din Melbourne
Conturul clădirilor înalte (skyline) ale orașului Dallas, statul american Texas, la apus