murseca

română

Variante

• mursica

Etimologie

Din lat. morsicāre, din morsum.

Pronunție

• AFI: /mur.se'ka/

Verb

Conjugarea verbului murseca
Infinitiv	a murseca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mursec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mursece
Participiu	mursecat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (pop.) a muşca rupând, sfâşiind.
2. a mânca cu lăcomie, înghiţind pe nemestecate.
3. (reg.) a strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei fiinţe (vii).
4. (fig.) a bate pe cineva.

Sinonime

• 1: sfârteca, sfâşia
• 2: devora, înfuleca
• 3: învineţi
• 4: bate, lovi

Cuvinte derivate

• mursecare
• mursecat

Traduceri

a muşca; a sfârteca

afrikaans: kou (Afrikaans) catalană: mastegar (català) cehă: přežvykovat (čeština), žmoulat (čeština) daneză: tygge (dansk) engleză: bite (English), chew (English), munch (English), mangle (English) esperanto: maĉi (Esperanto) finlandeză: rouskuttaa (suomi) franceză: mâcher (français) germană: kauen (Deutsch) greacă: μασώ (Ελληνικά) (masó)

italiană: masticare (italiano) neerlandeză: kauwen (Nederlands) occitană: mastegar (occitan) papamiento: kou (Papiamentu) poloneză: żuć (polski) portugheză: mastigar (português) rusă: жевать (русский) (ževat') spaniolă: masticar (español) suedeză: tugga (svenska) turcă: çiğnemek (Türkçe)

Referinţe

• DEX online