Sari la conținut

mârâi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mâr + sufixul -âi.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.rɨˈi/


Verb


Conjugarea verbului
mârâi
Infinitiv a mârâi
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		mârâi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să mârâie
Participiu mârâit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a scoate sunete guturale, aspre, hârâite, care de obicei arată iritarea, nemulțumirea.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni; peior.) a vorbi neclar, printre dinți, manifestând nemulțumire, enervare.
  3. (v.tranz.) a spune ceva în silă, pe un ton posac, nemulțumit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=mârâi&oldid=991550”