latură
Variante
Etimologie
Din latină *latora (= latera, pluralul lui latus, lateris).
Pronunție
- AFI: /'la.tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului latură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | latură | laturi |
| Articulat | latura | laturile |
| Genitiv-Dativ | laturii | laturilor |
| Vocativ | latură | laturilor |
- parte laterală, margine a unui obiect.
- (spec.) fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului unei ființe, în dreptul coastelor.
- parte, sens, direcție.
- (înv. și pop.) bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ținut.
- aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru.
- (geom.) fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) În lături = la o parte, într-o parte.
- Pe lături = într-o parte și în alta.
- Pe de lături = alături, pe lângă; (fig.) pe ocolite, indirect.
- (loc.prep.) Pe de lăturile... = pe marginile...
Expresii
- A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva
- A bate laturile = a umbla fugar
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online