AUDITUL

BANCII

Cuprins
REZUMAT..................................................................................................................1
O societăți bancare necesită ținerea registrelor de conturi în conformitate cu
secțiunea 209 din Legea societăților din 1956. Bancar, în general, un sistem solid de
control intern tranzacția lor de zi cu zi. Auditorul trebuie să evalueze cu atenție un
astfel de sistem. Cerința fundamentală a unui audit, în ceea ce privește raportarea
asupra extrasului de cont poate fi eliminată din examinarea verificării interne și a
verificării activelor și pasivelor prin efectuarea unei comparații și reconciliere a
soldului cu cele din exercițiu și cea a sumei veniturilor și cheltuieli prin aplicarea
controalelor de testare. Actul de reglementare bancară atribuie responsabilități mai
mari asupra directorilor băncilor în comparație cu cele ale altor companii în materie
de supraveghere a activității acestora. Prin urmare, aceștia exercită sau se așteaptă să
exercite o supraveghere mai mare asupra afacerilor băncii. Auditorul este entitățile
care să se bazeze pe o astfel de supraveghere și să își limiteze verificarea la
verificări de testare. Poziția financiară a unei bănci depinde de starea activelor,
împrumutului, investițiilor, numerarului echilibrat și a pasivelor și fondului acesteia.
Verificarea lor reprezintă o parte importantă a bilanţului. Majoritatea băncii au
propriul departament de audit intern sau de inspecție încredințat cu responsabilitățile
de verificare a contului diferitelor sucursale. Prin urmare, auditorul statutar nu poate
duplica munca..............................................................................................................1
INTRODUCERE.........................................................................................................2
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................34

REZUMAT

O societăți bancare necesită ținerea registrelor de conturi în conformitate cu

secțiunea 209 din Legea societăților din 1956. Bancar, în general, un sistem
solid de control intern tranzacția lor de zi cu zi. Auditorul trebuie să

34
 AUDITUL
BANCII

evalueze cu atenție un astfel de sistem. Cerința fundamentală a unui audit, în

ceea ce privește raportarea asupra extrasului de cont poate fi eliminată din
examinarea verificării interne și a verificării activelor și pasivelor prin
efectuarea unei comparații și reconciliere a soldului cu cele din exercițiu și
cea a sumei veniturilor și cheltuieli prin aplicarea controalelor de testare.
Actul de reglementare bancară atribuie responsabilități mai mari asupra
directorilor băncilor în comparație cu cele ale altor companii în materie de
supraveghere a activității acestora. Prin urmare, aceștia exercită sau se
așteaptă să exercite o supraveghere mai mare asupra afacerilor băncii.
Auditorul este entitățile care să se bazeze pe o astfel de supraveghere și să își
limiteze verificarea la verificări de testare. Poziția financiară a unei bănci
depinde de starea activelor, împrumutului, investițiilor, numerarului
echilibrat și a pasivelor și fondului acesteia. Verificarea lor reprezintă o
parte importantă a bilanţului. Majoritatea băncii au propriul departament de
audit intern sau de inspecție încredințat cu responsabilitățile de verificare a
contului diferitelor sucursale. Prin urmare, auditorul statutar nu poate
duplica munca.

INTRODUCERE

34
 AUDITUL
BANCII

Auditul companiilor bancare joacă un rol foarte important în India,

deoarece ajută la reglementarea corectă a companiilor bancare. Auditul
băncilor include diferite tipuri de audit care se desfășoară în mod normal în
companiile bancare, cum ar fi auditul statutar, auditul
veniturilor/cheltuielilor, auditul concurent, auditul computerului și al
sistemului etc. auditul de mai sus este efectuat în principal de personalul
propriu sau extern al băncii. auditor. Cu toate acestea, regulile și
reglementările referitoare la desfășurarea diferitelor tipuri de audit sau
inspecții diferă de la o bancă la alta, se așteaptă la auditul statutar pentru care
se aplică liniile directoare RBI. În acest sens, am acordat mai multă
importanță sistemului general de audit bancar. În lumea competitivă de
astăzi, auditul este atât de necesar, cât și obligatoriu, deoarece decizia
investitorului de investiție depinde de acel concept, dacă auditorul și-a
exprimat opinia despre o anumită organizație este adevărată și corectă,
atunci investitorul își poate obține ideile despre cât de mult ar trebui să
investească. anumite companii.

34
 AUDITUL
BANCII

ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA AUDITULUI

1) Originea termenului:

Termenul de audit este derivat din termenul latin „audire” care

înseamnă a auzi. În primele zile, un auditor obișnuia să înscrie în cont
citit de contabil pentru a le verifica.

2) Origine veche:

Auditul este la fel de vechi ca contabilitatea. A fost folosit în toate

țările antice, cum ar fi Mesopotamia, Egipt, Grecia, Roma, Marea
Britanie și India. Vedele, Ramayana, Mahabharata conțin referințe la
contabilitate și audit. Arthashasastra de Kautilya oferă reguli detaliate
pentru contabilitatea și auditul finanțelor publice. Mauryas, Guptas și
Mughals au dezvoltat un sistem de contabilitate și audit pentru a controla
finanțele statului. Astfel, practic, contabilitatea și auditul și-au avut
originea în nevoia guvernului de a controla veniturile și cheltuielile
statului și ale armatei. Obiectul inițial al auditului a fost detectarea și
prevenirea erorilor și fraudelor.

3) Audituri obligatorii ale companiilor:

Odată cu creșterea numărului de companii, actele companiilor din

diferite țări au început să prevadă auditul obligatoriu al conturilor
companiilor. Astfel, auditul britanic al conturilor societăților cu
răspundere limitată a devenit obligatoriu în 1900. În India, legea
companiilor din 1913 a făcut auditul conturilor companiei obligatoriu.
Odată cu creșterea dimensiunii companiilor, obiectul auditului s-a mutat,
de asemenea, spre a verifica dacă conturile erau „adevărate și corecte”

34
 AUDITUL
BANCII

mai degrabă decât „adevărate și corecte”. Astfel, accentul nu s-a pus pe

acuratețea aritmetică, ci pe reprezentarea corectă a afacerilor financiare.

4) Dezvoltarea standardului de contabilitate si audit:

Comitetul pentru standarde internaționale de contabilitate și

consiliul de standarde contabile al Institutului Contabilului autorizat din
India au dezvoltat practici standard de contabilitate și audit pentru a
ghida contabilii și auditorul în activitatea lor de zi cu zi.

5) Tehnologia calculatoarelor:
Cea mai recentă dezvoltare în domeniul auditului se referă la
utilizarea computerelor în contabilitate, precum și în audit.

Într-adevăr, auditul a parcurs un drum lung de la „auzirea”

conturilor în vremurile antice la utilizarea computerelor pentru a examina
conturile computerizate de astăzi.

34
 AUDITUL
BANCII

DEFINIȚIA AUDITULUI

Diverse persoane, cum ar fi proprietarii, acționarii, investitorii,

creditorii, creditorii, guvernele etc. utilizează contul final al preocupărilor de
afaceri în diferite scopuri. Toți acești utilizatori trebuie să se asigure că
conturile finale pregătite de conducere sunt de încredere. Un auditor este un
expert independent care examinează conturile unei întreprinderi și
raportează dacă conturile finale sunt fiabile sau nu. Diferite autorități au
definit auditul după cum urmează.

 Mautz definește auditul ca „auditul se preocupă de verificarea datelor

contabile, de determinarea acurateței și fiabilității situației contabile și a
rapoartelor”.

 Orientările internaționale de audit definesc auditul ca „auditul este o

examinare independentă a informațiilor financiare ale oricărei entități în
vederea exprimării unei opinii asupra acestora”.

34
 AUDITUL
BANCII

PRINCIPALUL DE BAZĂ AL AUDITULUI:

1) Integritate, obiectivitate și independență:

Auditorul trebuie să fie onest și sincer în activitatea sa de audit. El trebuie să
fie corect și obiectiv. Ar trebui să fie și independent.

2) Confidențialitate:
Auditorul trebuie să păstreze confidenţiale informaţiile obţinute în timpul
auditului. El nu ar trebui să dezvăluie astfel de informații niciunei terțe părți.
Ar trebui să-și țină ochii și urechile deschiși, dar gura închisă.

3) Abilități și competențe:
Auditorul trebuie să aibă pregătire, experiență și competență adecvate în
audit. Ar trebui să aibă o calificare profesională (adică să fie expert contabil)
și experiență practică. El ar trebui să fie la curent cu evoluțiile recente din
domeniul auditului, cum ar fi declarația ICAI, modificările în dreptul
societăților comerciale, deciziile instanțelor etc.

4) Documente de lucru:
Auditorul ar trebui să păstreze documente de lucru ale aspectelor importante
pentru a dovedi că auditul a fost efectuat cu atenția cuvenită în conformitate
cu principiile de bază.

5) Planificare:

34
 AUDITUL
BANCII

Auditorul ar trebui să-și planifice activitatea de audit. El ar trebui să

pregătească un audit programat pentru a finaliza auditul în mod eficient și la
timp.

6) Dovezi de audit:
Raportul auditorului trebuie să se bazeze pe dovezile obținute în cursul
auditului. Dovezile pot fi obținute prin confirmarea tranzacțiilor, verificarea
activelor și pasivelor, analiza ratelor etc.

7) Evaluarea sistemului contabil și a controlului intern:

Auditorul trebuie să se asigure că sistemul contabil este adecvat. Ar trebui să
se asigure că toate tranzacțiile au fost înregistrate corect. El ar trebui să
studieze și să evalueze controalele interne.

8) Opinie și raport:
Auditorul ar trebui să își formuleze opinia cu privire la cont pe baza probelor
de audit și să prezinte raportul său. Opinia poate fi fără rezerve, cu rezerve
sau adversă. Raportul de audit ar trebui să-și exprime clar opinia. Legea ar
trebui să impună conținutul și forma raportului de audit.

34
 AUDITUL
BANCII

COMITETUL DE AUDIT
În conformitate cu circulara RBI din 26 septembrie 1995, o bancă
trebuie să constituie un comitet de audit al Consiliului său. Membrii
comitetului de audit se limitează la directorul executiv, persoanele
nominalizate ai Guvernului Central și RBI, directorul contabil autorizat și
unul dintre directorii neoficiali.

Una dintre funcțiile acestui comitet este să ofere direcție și să

supravegheze operațiunile întregii funcții de audit din bancă. De asemenea,
comitetul trebuie să revizuiască funcția de inspecție internă din bancă, cu
accent deosebit pe sistem, calitatea acestuia și eficacitatea în ceea ce privește
urmărirea. Comitetul trebuie să revizuiască sistemul de numire și remunerare
a auditorilor concurenți.

Comitetul de audit este, așadar, legat de funcționarea sistemului de

audit concurent. Metoda de numire a auditorilor, remunerarea acestora și
calitatea muncii lor urmează să fie revizuite de Comitetul de Audit. În acest
context, întâlnirile periodice ale membrilor comitetului de audit cu auditorii
concurenți ajută comitetul de audit să supravegheze operațiunile întregii
funcții de audit din bancă.

34
 AUDITUL
BANCII

Având în vedere acoperirea acestei misiuni de audit și natura specializată a

muncii, este, de asemenea, nevoia ca personalul auditorilor să fie importat de
formare. Această pregătire trebuie să fie oferită în domenii specializate, cum
ar fi schimbul valutar, informatizarea și zonele de scurgere a veniturilor,
zonele predispuse la fraudă, determinarea ratingului de credit și alte domenii
similare de specialitate. Banca poate organiza astfel de instruiri programate
in diverse locuri astfel incat sa poata asigura calitatea auditului.

34
 AUDITUL
BANCII

AVANTAJELE AUDITULUI

1) Asigurarea conturilor adevărate și corecte:

Auditul oferă diverșilor utilizatori ai conturilor finale, cum ar fi

proprietarii, conducerea, creditorii, creditorii, investitorii, guvernele etc.,
o asigurare că conturile sunt adevărate și corecte.

2) Bilanțul adevărat și corect:

Conturile utilizatorilor pot fi siguri că activele și pasivele

prezentate în bilanțul auditat arată îngrijorarea, adică nu este nici mai
mult, nici mai puțin.

3) Contul de profit și pierdere adevărat și corect:

Utilizatorul poate fi sigur că contul de profit și pierdere auditat

arată valoarea reală a profitului sau pierderii așa cum este, adică nici mai
mult, nici mai puțin.

4) Număr cu cărțile:

Contul final auditat poate fi luat în concordanță cu registrele

contabile. Astfel, fiscalul poate începe cu cifra profitului contabil auditat,
poate face ajustări și poate calcula venitul impozabil. Un utilizator extern
nu trebuie să parcurgă toate cărțile.

5) Conform practicilor standard de contabilitate și audit:

34
 AUDITUL
BANCII

Conturile finale auditate urmează principiile standard de

contabilitate și audit stabilite de organismele profesionale. Astfel,
conturile auditate se bazează pe standarde de obiective și nu pe capriciile
și fanteziile personale ale unui anumit contabil sau auditor.

6) Detectarea și prevenirea erorilor și fraudelor:

Conturile auditate pot fi presupuse în mod rezonabil lipsite de erori

și fraude. Auditorul, cu cunoștințele sale de specialitate, ar avea grijă
cuvenită să se asigure că erorile și fraudele sunt detectate, astfel încât
conturile să aibă o imagine fidelă și fidelă.

7) Consiliere privind sistemul, impozitare, finanțe:

De asemenea, auditorul poate sfătui clientul cu privire la sistemul

contabil, controlul intern, verificarea internă, auditul intern, impozitarea,
finanțele etc.

34
 AUDITUL
BANCII

LIMITAREA AUDITULUI

1. Un auditor nu poate verifica fiecare tranzacție pe care o are, pentru a

verifica doar zonele și tranzacția selectate pe bază de eșantion.

2. Probele de audit nu sunt concludente în natură, astfel că confirmarea de

către un debitor nu este o dovadă concludentă că suma va fi încasată. Se
spune că dovezile sunt mai degrabă decât concludente în natură.

3. Nu se poate aștepta de la un auditor să descopere fraude adânci, de

obicei, implică acte menite să le ascundă, cum ar fi fals, eșecul celibat
al înregistrării tranzacțiilor, explicații false și, prin urmare, sunt dificil
de detectat.

4. Auditul nu poate asigura utilizatorii de cont cu privire la profitabilitatea

viitoare, perspectivele sau eficiența managementului.

5. Un auditor trebuie să se bazeze pe un expert. Auditorul poate fi nevoit

să se bazeze pe experți în domeniul conex, cum ar fi avocați, ingineri,
valori etc. pentru estimarea datoriilor contingente, evaluarea activelor
fixe etc.

34
 AUDITUL
BANCII

CONTROL INTERN

General

 Personalul și ofițerul unei bănci ar trebui să treacă de la o poziție la alta

în mod frecvent și fără notificare prealabilă.
 Munca unei persoane ar trebui să fie întotdeauna verificată de o altă
persoană în cursul normal al activității.
 Toată acuratețea aritmetică a cărții ar trebui dovedită în mod
independent în fiecare zi.
 Toate formularele bancare (de exemplu, cărți, carte la cerere, cec de
„călător” etc.) ar trebui să fie păstrate în posesia unui ofițer, iar un alt
ofițer responsabil ar trebui să verifice ocazional stocul unui astfel de
document.
 Poșta ar trebui să fie deschisă de către ofițerii responsabili. Semnătura
tuturor scrisorilor și sfaturile primite de la alte sucursale ale băncii sau
corespondența acesteia trebuie verificată de un ofițer cu carnet de
semnături.
 Registrul de semnături al registrului de coduri telegrafice trebuie păstrat
cu ofițerii responsabili, utilizat și văzut numai de ofițerii autorizați.
 Banca ar trebui să încheie polițe de asigurare împotriva pierderilor și a
infidelității angajaților.
 Puterea ofițerilor de diferite grade ar trebui să fie clar definită.
 Ar trebui să existe o inspecție surprinzătoare a biroului și a sucursalelor
la intervale periodice de către departamentul de audit intern. Neregulile
semnalate în rapoartele de inspecție trebuie remediate cu promptitudine.

34
 AUDITUL
BANCII

ETAPE ÎN AUDIT

1) Muncă preliminară:

a) Auditorul trebuie să dobândească cunoștințe despre mediul de

reglementare în care își desfășoară activitatea banca. Astfel, auditorul
trebuie să se familiarizeze cu prevederile relevante ale legilor
aplicabile și să stabilească domeniul de aplicare al îndatoririlor și
responsabilităților sale în conformitate cu aceste legi. El trebuie să
cunoască bine prevederile Legii privind regulamentul bancar, 1956, în
cazul auditului unei societăți bancare, în măsura în care acestea se
referă la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare și auditul
acestora.

b) De asemenea, auditorul trebuie să dobândească cunoștințe despre

mediul economic în care își desfășoară activitatea banca. În mod
similar, auditorul trebuie să dobândească cunoștințe bune de lucru cu
privire la serviciile oferite de bancă. În dobândirea acestor cunoștințe,
auditorul trebuie să fie conștient de numeroasele variații ale serviciilor
de bază de depozit, împrumut și trezorerie care sunt oferite și continuă
să fie dezvoltate de bănci ca răspuns la condițiile pieței. Pentru a face
acest lucru, auditorul trebuie să înțeleagă natura serviciilor prestate
prin instrumente precum scrisori de credit, acceptări, contracte
forward și alte instrumente similare.

c) De asemenea, auditorul trebuie să obțină și să înțeleagă natura

registrelor și înregistrărilor păstrate și terminologia utilizată de bancă
pentru a descrie diferite tipuri de tranzacții și operațiuni. În cazul
auditorilor în comun, ar fi de preferat ca auditorul să obțină și o
înțelegere generală a registrelor și înregistrărilor etc., referitoare la

34
 AUDITUL
BANCII

activitatea celorlalți auditori. În plus față de cele de mai sus, auditorul

ar trebui să întreprindă următoarele:

I. Obținerea de rapoarte de audit intern, rapoarte de inspecție,

rapoarte de inspecție și rapoarte de audit concomitent aferente
băncii/sucursalei.

II. Obținerea celui mai recent raport al auditurilor de venituri sau

venituri și cheltuieli, acolo unde este disponibil.

III. În cazul auditorilor de sucursală, obținerea raportului transmis de

către directorul sucursalei care iese sucursalei care vine în cazul
schimbării titularului sucursalei în cursul anului auditat, în măsura
în care același lucru este relevant pentru audit.

d) RBI a introdus un sistem de supraveghere offsite pentru băncile

comerciale cu privire la diferite aspecte ale operațiunilor, inclusiv
solvabilitatea, lichiditatea, calitatea activelor, câștigurile, performanța,
tranzacțiile privilegiate etc. și a indicat că astfel de rapoarte vor fi
transmise la intervale periodice din anul care începe 1- 04-1995. Va fi
oportun să se familiarizeze cu rapoartele prezentate și să le revizuiască
în cazul în care acestea sunt relevante în scopul auditului.

e) Într-un mediu computerizat, este posibil ca procedura de audit să fie

adaptată în mod corespunzător la circumstanțe, mai ales că registrele
nu sunt autentificate ca în conturile ținute manual și este posibil ca
auditorul să nu dispună de un computer propriu pentru a degusta
programele software. Accentul ar trebui pus pe procedura de control
intern legată de intrări, securitate în materie de acces la sistemul EDP,
utilizarea codurilor, parolelor, intrările de date pregătite de către o
persoană independentă de operatorii cheie și alte proceduri

34
 AUDITUL
BANCII

încorporate pentru validarea datelor și controale de sistem pentru a

asigura completitatea și corectitudinea tranzacției introduse.
documentația de sistem a software-ului poate fi obținută și examinată.

f) Un set de teste pe care auditorul, atât la nivel de sucursală, cât și la

nivelul sediului central, le poate aplica pentru auditul băncilor în
procedura analitică.

2) Evaluarea sistemului de control intern:

Se poate observa că tranzacțiile în bănci sunt voluminoase și repetitive și se

încadrează în categorii limitate/șefi de cont. Prin urmare, poate fi mai
potrivit ca evaluarea controlului intern să se facă pentru fiecare
clasă/categorie de tranzacție. Dacă exercitarea evaluării controlului intern
este efectuată în mod corespunzător, acesta ajută auditorul să determine
eficacitatea sau nu a sistemelor de control și, în consecință, îi permite să-și
consolideze procedurile de audit și să pună un accent adecvat pe zonele
predispuse la riscuri. Controlul intern ar include controlul contabil
controalele administrative.

a) Controale contabile:

Controalele contabile acoperă domenii direct legate de înregistrarea

tranzacțiilor financiare și de menținerea unor astfel de registre/înregistrări
pentru a asigura fiabilitatea acestora.

Controalele contabile interne au în vedere, de asemenea, proceduri care

ar determina responsabilitatea și ar fixa responsabilitatea în ceea ce
privește protejarea activelor băncii. Nu ar fi deplasat să menționăm că
există o distincție între sistemul contabil și controalele contabile interne.
Sistemul de contabilitate are în vedere procesarea tranzacției și a

34
 AUDITUL
BANCII

evenimentelor, recunoașterea acestora și înregistrarea corespunzătoare.

Controalele interne sunt tehnici, metode și proceduri astfel concepute și
integrate de obicei în sisteme, care ar permite prevenirea, precum și
detectarea erorilor, omisiunilor sau neregulilor în procesul de execuție și
înregistrare a tranzacțiilor/evenimentelor.

Controalele contabile interne care ar asigura prevenirea erorilor,

omisiunilor și neregulilor ar include următoarele:

I. Nicio tranzacție nu poate fi înregistrată/înregistrată decât dacă este

sancționată/aprobată de autoritatea desemnată.

II. Procedurile de control/supraveghere încorporate asigură că există o

verificare automată independentă a intrărilor/voucherelor.

III. Nicio persoană nu are autoritatea de a iniția tranzacția și de a

înregistra toate etapele în registrul general. În fiecare zi,
tranzacțiile sunt înregistrate cu acuratețe și cu promptitudine, iar
evidențele de control și subsidiare sunt ținute echilibrate prin
personal independent unul de celălalt.

Auditorul ar fi bine sfătuit să analizeze alte domenii care pot duce la

detectarea erorilor, omisiunilor și neregulilor, printre altele în
următoarele:

I. Lipsa/pierderea hârtiei de securitate, formulare de papetărie.

II. Acumularea de tranzacții/solde în conturi nominale, cum ar fi

conturi suspans, diverse, conturi inter-ramură sau alte conturi
nominale, mai ales dacă există conturi, în special dacă aceste
conturi sunt utilizate pe scară largă pentru a echilibra registrele, în
ciuda disponibilității informațiilor.

III. Acumularea de înregistrări vechi/mari inexplicabile/nefondate în

conturi la Reserve Bank of India și alte bănci și instituții.

34
 AUDITUL
BANCII

IV. Tranzacție reprezentată de simple ajustări contabile

neevidențiate/fundamentate sau la nerespectarea
contractelor/angajamentelor.

V. Debitări de inițiere I conturi la sediul central/conturi interfiliale.

VI. Procedura de revizuire analitică.

VII. Nereguli grave semnalate în auditul intern/inspecția/auditul special

VIII. Plângeri/probleme aflate pe rol în celula de vigilență/reclamații, în

ceea ce privește discrepanțe în conturile alegătorilor etc.

IX. Rezultatele revizuirii periodice analitice, dacă sunt observate ca

fiind negative.

b) Control administrativ:

Acestea se referă, în general, la procesul de luare a deciziilor și la stabilirea

autorității/delegării de competențe de către conducere. Se poate observa că,
în mod normal, sediul central utilizează birourile zonale/regionale nu
desfășoară nicio activitate bancară. În general, aceștia sunt responsabili
pentru deciziile administrative și de politică care sunt executate la nivel de
sucursală.

3) Pregătirea programului de audit pentru testarea de fond și

executarea acestuia

După ce l-a familiarizat cu cerințele auditului, auditorul trebuie să

pregătească un program de audit pentru teste de fond care să acopere în mod
adecvat domeniul de aplicare al activității sale. În elaborarea programului de
audit, auditorul ar trebui să acorde ponderea cuvenită domeniilor în care, în
opinia sa, există deficiențe în controalele interne. Programul de audit al

34
 AUDITUL
BANCII

auditorilor statutari ar fi diferit de cel al auditorului sucursalei. La nivelul

sucursalei, operațiunile bancare de bază vor fi acoperite de audit. Pe de altă
parte, auditorii statutari de la sediul central (provizioane pentru gratuitate,
conturi interoficiale etc.). Sfera de activitate a auditorilor statutari ar implica,
de asemenea, tratarea diferitelor aspecte contabile și cerințe de prezentare
care decurg din declarațiile sucursalei.

4) Intocmirea si transmiterea raportului de audit

Auditorul sucursalei transmite raportul său auditorilor statutari care trebuie

să se ocupe de acesta în modul pe care îl consideră necesar. Este de dorit ca
rapoartele auditorilor sucursalei să fie adecvat în termeni lipsiți de
ambiguitate. Pe cât posibil, impactul financiar al tuturor calificărilor sau
comentariilor negative asupra conturilor sucursalei ar trebui să fie clar
evidențiat în raportul de audit al sucursalei. Ar ajuta auditorii statutari dacă
este urmat un model standard de raportare, de exemplu, înțelept, începând cu
activele, apoi cu pasivele și ulterior elementele legate de venituri și
cheltuieli.

În pregătirea raportului de audit, auditorul trebuie să țină cont de conceptul

de semnificație. Astfel, elementele care nu afectează în mod semnificativ
punctul de vedere prezentat de situațiile financiare pot fi ignorate. Cu toate
acestea, în opinia auditorului, un element, deși nu este semnificativ, este
contrar principiilor contabile sau oricăror declarații ale Institutului
Contabililor Autorizați din India sau în cazul în care ar necesita o revizuire a
procedurii relevante, ar fi potrivit pentru el. să atragă atenția conducerii
asupra acestui aspect în raportul său de audit în formă lungă. În toate
cazurile, chestiunile care acoperă responsabilitățile statutare ale auditorului
trebuie tratate în raportul principal. LFAR ar trebui utilizat pentru a elabora
în continuare aspectele cuprinse în raportul principal și ca înlocuitor al
acestuia. În mod similar, atunci când își întocmește raportul principal,

34
 AUDITUL
BANCII

auditorul ar trebui să ia în considerare, ori de câte ori este posibil,

semnificația diferitelor comentarii în LFAR-ul său, în cazul în care oricare
dintre comentariile făcute de auditor este negativ, ar trebui să ia în
considerare dacă este necesară o calificare în raportul său principal prin
utilizarea discreția sa asupra faptelor și împrejurărilor fiecărui caz. În se
poate sublinia faptul că raportul principal ar trebui să fie document autonom.

CĂRȚI DE CONTURI ALE BANCURILOR

O societate bancară este obligată să țină registrele de conturi în conformitate

cu sec.209 din legea societăților. Există, totuși, anumite imperative în
afacerile bancare, acestea sunt cerințele pentru a menține un cont exact și
mereu la zi. Prin urmare, băncile își instalează sistemul de contabilitate
pentru a se potrivi acestor cerințe. Principalele caracteristici ale unui sistem
bancar de contabilitate sunt următoarele:
înregistrările în registrele personale se fac direct din bonuri în loc să fie
afișate din registrele de înscriere principală.

a. Voucherele înscrise în diferite registre personale în fiecare zi

sunt rezumate pe foaia de vară; totalurile fiecăruia sunt
înregistrate în conturile de control din registrul general.

b. Balanța traseului registrului general este extrasă și convenită în

fiecare zi.

c. Toate înregistrările din registrele personale de detaliu și fișa de

rezumat sunt verificate de altă persoană decât cei care au făcut
înscrierile, cu rezultatele generale că majoritatea greșelilor de
scris sunt detectate înainte de a începe o altă zi.

34
 AUDITUL
BANCII

d. O balanță de verificare a registrelor personale detaliate este

pregătită periodic, de obicei o dată la două săptămâni, și
convenită cu conturile de control ale registrului general.

e. Așteptând tranzacțiile în numerar, întotdeauna se pregătesc

două vouchere pentru fiecare tranzacție, unul pentru debit și
celălalt pentru credit. Acest sistem asigură intrarea dublă la
nivelul de bază și evită posibilitatea apariției erorilor în postare.

PRINCIPALE CĂRȚI DE CONT

 Registrul general:

Conține conturile de control ale tuturor registrelor personale, contul de

profit și pierdere și diferite conturi de active și pasive. Există anumite
conturi suplimentare cunoscute sub numele de conturi contra, care este o
caracteristică unică a contabilității bancare. Aceste conturi contra sunt
menținute în vederea păstrării controlului asupra tranzacțiilor, care nu au
efect direct asupra pozițiilor băncilor.
De exemplu, scrisoarea de credit deschisă, facturile primite pentru
încasare, se acordă garanție etc.

 Registre de profit și pierdere;

Unele bănci păstrează un singur cont pentru profit și pierdere în acest

registru general și țin registre separate pentru conturile detaliate. Acestea
sunt cărți cu coloane care au coloane separate pentru fiecare chitanță de
venit și cap de cheltuieli. Alte bănci țin registre separate pentru debitele și

34
 AUDITUL
BANCII

creditele înregistrate sunt înscrise în contul de profit și pierdere în registrul

general.

34
 AUDITUL
BANCII

CĂRTI DE CONTURI SUBSIDIARE

 Registre personale:

Bănci țin registre separate pentru diferite tipuri de conturi, adică cont curent,
cont de economii etc. După cum s-a menținut anterior, aceste registre sunt
înregistrate direct din vouchere și întregul voucher introdus în fiecare
registru într-o zi este rezumat în Foile de rezumat voucher.

 Registrele facturilor:

Detaliile diferitelor tipuri de facturi sunt păstrate în registre separate, care

au coloane adecvate. De exemplu, factura achiziționată, factura de intrare
pentru încasare, facturile de ieșire pentru încasare etc. sunt introduse în
serie de zi cu zi în registre separate. Înregistrările în aceste registre se fac
prin referire la documentele originale.

 Alte registre subsidiare:

Există registre diferite pentru diferite tipuri de tranzacții. Numărul, volumul

și detaliile acestora, care diferă în funcție de nevoile individuale ale fiecărei
bănci. De exemplu, vor exista registre pentru:

A. Cite la cerere, transferuri telegrafice și poștale emise pe sucursale sau

agenții.

B. Cite de cerere, transferuri telegrafice și poștale primite de la sucursale

și agenții.

C. Scrisori de credit.

D. Scrisoare de garantie.

34
 AUDITUL
BANCII

34
 AUDITUL
BANCII

NPAGHIDURI

Ghidul cere băncilor să-și clasifice avansurile în patru mari categorii, după
cum urmează:

1. Activ standard: -

Un activ standard este unul care nu dezvăluie nicio problemă și care nu

prezintă un risc mai mare decât cel normal legat de afacere, astfel de activ nu
este un activ neperformant.

2. Activ sub standard:

Este unul care a fost clasificat ca NPA pentru o perioadă care nu depășește
18 luni.

3. Activ îndoielnic:

Este unul, care a rămas cu NPA pentru o perioadă ce depășește 18 luni.

4. Activ de pierdere:

Este unul în care pierderea a fost identificată de către bancă sau auditorii
interni sau externi sau inspecția RBI, dar suma nu a fost anulată total sau
parțial, cu alte cuvinte, un astfel de activ este considerat necolectat și de o
valoare atât de mică încât este continuu. deoarece activul bancar nu este
garantat, deși poate exista o anumită valoare de salvare sau de recuperare.

În vederea îndreptării către practici internaționale și pentru a asigura un

transfer mai mare, s-a decis adoptarea normelor de identificare în termen de

34
 AUDITUL
BANCII

90 de zile. Din NPA din anul care se încheie la 31 martie 2004, conform cu
efect de la 31 martie 2004, un activ neperformant va fi un împrumut sau
avansuri în care:

i. Dobânda și rata de principiu rămân restante pentru o perioadă mai

mare de 90 de zile în ceea ce privește împrumutul pe termen.

ii. Contul rămâne nefuncțional pentru o perioadă mai mare de 90 de

zile. În ceea ce privește descoperirea de cont sau limita de credit în
numerar.

iii. Factura rămâne restante pentru o perioadă mai mare de 90 de zile

în cazul facturilor cumpărate și reduse.

iv. Dobânda și rata de principiu rămân restante pentru două perioade

de recoltare, dar nu depășesc 2,5 ani în cazul avansurilor acordate
în scop agricol.

v. Orice sumă de primit rămâne scadentă pentru o perioadă mai mare

de 90 de zile în alt cont.

Identificarea NPA trebuie să se facă pe baza poziției ca în ziua bilanţului

dacă un cont a fost regularizat înainte de ziua bilanţului prin plata sumei
restante din surse autentice și nu prin sancționarea unor facilități
suplimentare sau transfer de fonduri între conturi. , conturile nu trebuie
tratate ca NPA, banca ar trebui totuși să se asigure că conturile rămân în
ordine ulterior. În cazul în care contul este nefuncțional sau deficitar pentru
o perioadă temporară din cauza indisponibilității puterii de tragere adecvate.
Nedepunerea extrasului de stoc, nereînnoirea termenului de scadență nu vor
fi clasificate ca NPA

34
 AUDITUL
BANCII

Clasificarea NPA va fi conform împrumutatului și nu în funcție de facilitate.

Înseamnă că, dacă oricare dintre facilitățile de credit acordate unui
împrumutat devine neperformantă, toate facilitățile acordate unui
împrumutat vor trebui tratate ca NPA fără a ține cont de starea de
performanță a altor facilități.

Unele dintre scutiri sunt următoarele,

i. Proiect finantat:

În cazul finanțării bancare acordate pentru proiect industrial sau pentru statut
agricol în care se dispune de o perioadă de moratoriu pentru plata dobânzii,
plata dobânzii devine scadentă după expirarea perioadei de moratoriu și nu
la data debitării dobânzii.

ii. Avans la personal:

Ca și în cazul finanțării proiectelor în ceea ce privește împrumutul pentru

locuințe, toate avansurile similare acordate membrilor personalului în cazul
în care dobânda este plătibilă după recuperarea principiului. Statutul de
restante ar trebui să fie recunoscut de la data la care există întârziere la plata
dobânzii la data scadentă a plății.

iii. Progresele agricole afectate de calamități naturale:

În ceea ce privește instrucțiunile RBI în cazul în care calamități naturale în

târguri, capacitatea de rambursare a împrumutatului agricol, banca poate
converti împrumutul de producție pe termen scurt, în împrumut pe termen
sau reeșalonează rambursarea și sancționează împrumuturi pe termen scurt
în astfel de cazuri împrumutul pe termen, precum și împrumutul proaspăt. pe

34
 AUDITUL
BANCII

termen scurt pot fi tratate drept cotizații curente și nu trebuie clasificate ca

NPA

iv. Împrumuturi și avansuri susținute sau susținute de guvern:

Orice împrumuturi și avans acordate de bancă în cadrul oricărei scheme

introduse de GOVT. ca PMRY. Schema nu va fi tratată ca NPA, deși contul
este restante sau restant de mai mult de 90 de zile.

v. Avansuri garantate împotriva anumitor instrumente:

Avansurile garantate împotriva Depozitelor la Termen, Certificatul Național

de Economie eligibil pentru răscumpărare, Indira Vikas Pattra și Polițele de
Asigurare de Viață au fost exceptate de la regulile de mai sus, astfel încât
dobânda pentru astfel de avansuri poate fi luată în contul de venit la
scadență, cu condiția ca marjele adecvate disponibile pentru astfel de
conturi.

În ceea ce privește avansurile consorțiului, fiecare bancă poate clasifica

conturile debitorului în funcție de evidența proprie de recuperare și de alte
aspecte. Având o influență asupra recuperabilității avansurilor.

34
 AUDITUL
BANCII

TIPUL AUDIT ÎN BANCĂ

 Audit statutar:

Auditul statutar, care este obligatoriu conform legii. Auditul statutar al

băncilor include examinarea și inspecția auditului intern, auditul concurent
etc. Auditul statutar al băncilor este ca o activitate post mortem. Sugestiile
auditorilor statutari pot ajuta conducerea băncii în îmbunătățirea eficacității
funcțiilor de audit intern/audit concurent/inspecție etc. În acest fel statutul
joacă un rol foarte important în reglementarea companiilor bancare.

 Audit intern:

Băncile au în general un sistem bine organizat de audit intern. Acolo

auditorii interni fac vizite frecvente la sucursale. Ele reprezintă o verigă
importantă în controlul intern al băncii. Sistemele de audit intern din diferite
bănci au, de asemenea, un sistem de inspecție periodică a sucursalelor și a
sediului central. Un departament separat în cadrul băncilor de către firme de
contabili autorizați desfășoară funcția de audit intern și inspecție.

34
 AUDITUL
BANCII

 Audit concomitent:

Auditul concurent este sistemul introdus de RBI cu scopul ca intervalul

dintre producerea tranzactiei si vederea sa de ansamblu sa fie mentinut la
minim si examinarea tranzactiilor de catre auditori are loc imediat ce
tranzactia are loc. A perceput mijloacele eficiente de control. Viziunea
principală a auditorilor concurenți este să vadă că tranzacțiile sunt
înregistrate, documentate și garantate corespunzător.

 Audit de sistem:

În progresele tehnologice de astăzi, companiile bancare folosesc un sistem

informatic bine organizat pentru a-și efectua tranzacțiile. Deci, este foarte
necesar să se efectueze „audit de sistem” pentru a evalua eficacitatea
sistemului informatic.

Auditul de sistem este auditul unui astfel de mediu/sistem informatic și

cuprinde următoarele controale interne asupra activităților EDP și cu
controale aplicațiilor proceduri de control specifice asupra aplicațiilor
contabile/asigurând că toate tranzacțiile sunt înregistrate și autorizate și
procesate complet, corect și în timp util, care la rândul lor sunt verificate de
calculator.

 Audit venituri:

Auditul veniturilor se referă la auditul veniturilor/veniturilor. În auditul

veniturilor companiilor bancare, auditorii parcurg diferitele surse de venituri
din care banca realizează venituri. În auditul veniturilor băncilor, auditorul
verifică dacă toate înregistrările arată o imagine adevărată și corectă a
veniturilor sau nu.

34
 AUDITUL
BANCII

34
 AUDITUL
BANCII

CONCLUZIE

Proiectul poziția sistemului bancar indian, precum și principiul stabilit de

Comitetul de la Basel privind supravegherea bancară. Proiectul a
concluzionat că, având în vedere complexitatea și dezvoltarea sectorului
bancar indian, nivelul general de conformitate cu standardele și codurile este
de înaltă calitate. Acest proiect oferă idei corecte despre cum pot fi găsite
domeniile majore prin intermediul unui sistem de audit eficient, adică erori,
fraude, manipulări etc., din care acest auditor obține idei clare cum să
recomande cu privire la poziția băncilor. Proiectul conține, de asemenea,
cum se efectuează auditul băncilor, care sunt diferitele proceduri prin care ar
trebui efectuat auditul băncilor. Din punct de vedere al auditului, există o
urmărire adecvată a lucrărilor efectuate în fiecare organizație, fie că este
vorba de o companie bancară sau orice altă companie sau orice altă
companie, nu există nicio conduită greșită a tranzacțiilor în acest scop,
auditul este un aspect foarte important în scenariul actual. forma companiei
si punct de vedere.

34
 AUDITUL
BANCII

BIBLIOGRAFIE

Site-uri web

www.google.com
www.icai.org

Cărți

Auditul

34