ierta

Romanian

Etymology

Inherited from Latin lībertāre, present active infinitive of lībertō (“liberate, exempt”), ultimately from lībertās (“liberty, freedom”). Compare Aromanian ljert, ljertu.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Verb

a ierta (third-person singular present iartă, past participle iertat) 1st conj.

1. to forgive
2. to exempt, to relieve someone of an obligation or a debt
3. (dated) to free someone from slavery

Conjugation

    conjugation of ierta (first conjugation, no infix)

infinitive			a ierta
gerund			iertând
past participle			iertat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	iert	ierți	iartă	iertăm	iertați	iartă
	imperfect	iertam	iertai	ierta	iertam	iertați	iertau
	simple perfect	iertai	iertași	iertă	iertarăm	iertarăți	iertară
	pluperfect	iertasem	iertaseși	iertase	iertaserăm	iertaserăți	iertaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să iert	să ierți	să ierte	să iertăm	să iertați	să ierte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		iartă			iertați
	negative		nu ierta			nu iertați

Derived terms

• iertare
• iertat
• neiertat

Related terms

• iertăciune

See also

• scuti
• scuza

Romansch

Etymology

From Latin hērēs, hērēdem (“heir, heiress”).

Noun

ierta f (plural iertas)

1. estate, inheritance