socoti
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Probably from Hungarian szokotál. Compare Ukrainian сокотити. Another theory derives it from Latin succutere ("shake up").
Verb
[edit]a socoti (third-person singular present socotește, past participle socotit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of socoti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a socoti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | socotind | ||||||
past participle | socotit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | socotesc | socotești | socotește | socotim | socotiți | socotesc | |
imperfect | socoteam | socoteai | socotea | socoteam | socoteați | socoteau | |
simple perfect | socotii | socotiși | socoti | socotirăm | socotirăți | socotiră | |
pluperfect | socotisem | socotiseși | socotise | socotiserăm | socotiserăți | socotiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să socotesc | să socotești | să socotească | să socotim | să socotiți | să socotească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | socotește | socotiți | |||||
negative | nu socoti | nu socotiți |