1 Expuneti obiectul si problematica filosofiei in diverse intrepretari. Obiectul de studiu al filosofiei a evoluat i s-a schimbat pe parcursul istoriei.

Iniial, ntrebrile pe care i le punea omul ineau de natur, cum a aprut ea i dac exist vreo for suprem, creatoare. Mai apoi au aprut contiina de sine, superioritatea uman i ntrebrile despre originea i existena acestuia, iar mai trziu apare i corelaia dintre om natur. De aici i i au originea domeniile de reflecie filosofice gnoseologia, ontologia etc. Thales din Milet aborda n lucrri probleme referitoare la existen n general, ct i probleme din cadrul tiinelor concrete, care i-au gsit mai trziu menirea n geometrie, cosmogonie, astronomie, fizic etc. Mai trziu, Socrate poziioneaz omul n centrul filosofiei. n baza raportului lui Platon i Aristotel a avut loc delimitarea cunotinelor tiinifice de cele filosofice. Problema fundamental a filosofiei const n determinarea raportului dintre gndire i materie, contiin i existen, adic dintre lumea spiritual i cea material. Problema fundamental are 2 laturi: latura ontologic care const n a rspunde la ntrebarea ce este primar n raporturile dintre gndire, contiin, idee i natur, lumea material. Unii filosofi afirmau c mai nti exist materia, natura, lumea material i mai apoi apare contiina, gndirea, lumea ideal (materialitii). Alii susineau inversul idealitii. Aadar, latura ontologic a problemei fundamentale mparte filosofii n 2 categorii: materialiti i idealiti. Idealismul i materialismul au mai multe forme de manifestare. Astfel, avem materialism spontan (Grecia Antic), materialism metafizic (sec. XVII-XVIII), m. vulgar (sec. XIX), m. dialectic i istoric (Marx, Hegel). Idealismul are 2 forme de manifestare: idealism obiectiv i subiectiv. latura gnoseologic const n posibilitatea cunoaterii. Aceast latur a dat natere a 3 curente: a. optimism filosofii recunosc posibilitatea cunoaterii lumii; b. scepticsmi filosofii pun la ndoial orice lucru (sceptis a pune la ndoial, din greac); c. agnosticism negarea oricrei posibiliti de cunoatere a lumii (a nu, gnos a cunoate). 2 Enumerati tipurile principale de creatie filosofica Filosofia n modalitate oral Reprezentantul clasic al acestui mod de a filosofa este Socrate. Se tie c acestmare filosof nu a scris nimic, dar ideile sale au avut o imens influen nu numai asupra dezvoltrii filosofiei, ci asupra ntregii culturi europene. Nu pot fi considerai reprezentani ai filosofiei orale autorii de la care nu s-au pstrat scrieri, dar care au folosit scrisul n prezentarea filosofiei lor. Filosofia oral nu este legat de o anumit perioad din istoria omenirii, ea se manifest n toate timpurile, cu accente deosebite n antichitate. Filosofia n form dialogicDialogul filosofic este, la origine, strns legat de filosofia oral, este, de fapt, o prelungire, sau o consemnare a oralitii. Filosofia ca dialog este reprezentat la modul clasic de Platon. La originea filosofiei sale se afl ocul pe care l-a produs n tinereea sa ntlnirea cu Socrate. Filosofia lui Platon se origineaz n acea fantastic admiraie care a durat toat viaa. Socrate are realitate istoric independent de Platon, dar el este inseparabil de Socrate ca personaj al Dialogurilor. Poemul filosofic Poemul filosofic este prezent n toat istoria filosofiei. n antichitatea grecoroman sunt cunoscute poemele despre natur ale lui Parmenide i Lucretius. Dei s-a considerat depit o astfel de modalitate de a filosofa, n perioada modern i n cea contemporan poemul filosofic se impune din nou prin autori de prim mrime, precum Fr. Nietzsche i M. Heidegger . Filosofia n maniera jurnalului Aceast form a creaiei filosofice este strns legat de curentul existenialist. n termeni foarte generali, se poate considera gndirea existenialist ca o reacie a filosofiei omului contra excesului filosofiei ideilor i lucrurilor. Filosofia eseistica Eseul s-a conturat ca form a creaiei filosofice n dou versiuni. Prima este proprie filosofiei clasice engleze, fiind apropiat mai mult de sistem. J. Locke i D. Hume i intituleaz operele lor fundamentale eseuri, dar ele nu seamn cu ceea ce se nelege astzi prin eseu. 3Definiti obiectul de studiu al filosofiei Obiectul filozofie e necesar de studiat in interconexiune cu conceptia despre lume,stiinta ,religie,in genere cu toate formele culturii.Filozofia este o conceptie despre lume ,formulate in termini conceptuali si organizata intr-un system,potrivit unor reguli metodologice .Filozofia are drept obiectiv construirea unor reguli si imagini integrale a lumii cu ajutorul unor categorii si principii generale:materie,miscare spatiu,legi si teorii filozofice.Filozofia insereaza doar acea conceptie generalizatoare despre lume ,care este exprimata in termini conceptuali si poate reprezenta o teorie.Conceptia despre lume are un caracter teoretic,ea nu numai ca proclama anumite principii dar le demonstreaza,le fundamentaeza le deduce in mod logic.Prin aceasta filozofia se deosebeste de alte conceptii despre lume-religioasa ,artistica. 4 Explicati corelatia:filosofie-stiinte filosofice Filosofia este o component a culturii, a vieii spirituale, alturi de tiina literaturii, art, religie, acestea formeaz cultura i viaa societii.Ea se afl n interelaii cu celelalte componente dar nu se confund cu niciuna dintre ele.nc din sec. V .h. Platon spunea c filosofia este cel mai frumos dar pe care l-au dat zeii oamenilor.Hegel spunea c filosofia este floarea cea mai nalt a culturii. Ali filosofi au spus c ea este Kiutesena unei culturi. Dac vrei s cunoti cultura unui popor te duci la filosofia acestuia.L. Blaga spunea c filosofia este unul din modurile umane fundamentale pentru a rezolva ceea ce este.C-tin R. Matru ea este o concepie n care adevrurile vechi sunt mbrcate ntr-o form nou.Filosofia a aprut ca rspuns la ntrebrile oamenilor, ntrebri cum ar fi :Ce este existena ?Care este raportul dintre existena subiectiv i obiectiv ?Cum se constituie valoarea de adevr bine, frumos, dreptate ?Care sunt cauzele nefericirii omului pe pmnt ?Ce este fericirea ? Filosofia i metodologia tiinei, constituind o parte componen a gndirii filosofice, se ocup cu analiza problemelor ce in de apariia, etapele, mecanismele i legitile de dezvoltare ale cunotinelor tehnico-tiinifice, de argumentarea tiinificometodologic i logico-filosofic a celor din urm, de imaginea, de coninutul metodelor de cercetare i conceptul acestora,

de integrarea i clasificarea tiinelor, de interaciunea tehnicii i tiinei, impactului lor asupra procesului de asigurare a securitii umane, rolul acestora n soluionarea problemelor globale ale contemporaneitii. 5 Enumerati functiile si compartimentele filosofiei,aratind rolul lor in educarea tinerii generatii Ontologia (grecescul antos = existen) i care este teoria existenei ca existen. Gnaseologia (cagnas = cunoatere) este teoria filosofic a cunoaterii ca rspuns la ntrebarea cum ar fi dac omul poate s cunoasc sau nu lumea, cum o cunoate, pn unde este adevrul. Axiologia (axis = valoare) este teoria filosofic a valorilor arat cum se nasc florile, cum se clasific i importana lor pentru om. Filosofia istoriei care studiaz legile progresului istoric. Logica este teoria principiilor gndirii corecte. Etica teoria despre moral. Estetica teoria filosofic a artei. Problemele teoretice ale filosofiei sunt n legtur n principal cu raportul dintre existena obiectiv i existena subiectiv. Raport a fost numit ca fiind problema fundamental a filosofiei. Pentru Kant problema fundamental a fost : Cum pot s gndesc unitar cerul nstelat deasupra mea i legea moral din mine. Acest raport n linii mari implic 3 aspecte. 1. Problema primordialitii este existena de factor primordial sau cea sub Filosofia se mparte n concepii filosofice maniste care pot fi materialiste i idealiste i dualiste care pun la baza lumii 2 principii care exist paralel. 2. Concordana dintre cei 2 factori respectiv posibilitatea cunoaterii lumii. 3. Rolul omului n creaia valorilor i sensul vieii. Exist mai multe criterii de apreciere a filosofilor. Specificul filosofiei chiar din sensul etimologic al termenului care este ngemnarea a 2 cuvinte din limba veche greac. philo iubire pentru nelepciune sophia nelepciune Specificul filosofiei din specificul interogaiilor din nsi domeniul care-l studiaz. Deoarece filosofia studiaz existena n general, legile cele mai generale ale existenei, ea reprezint o concepie general despre lume deasemeni cunoaterea filosofiei este o cunoatere general n sensul c surprinde trsturile generale i eseniale ale existeneinaionale, sociale i umane. Cunoaterea filosofiei spre deosebire de cunoaterea tiinific care este profund i verificabil cum filosofia este general ea se sprijin pe cuvnt tiinific dar nu numai pe acesta ci I-a n considerare i practica social istoric, experiena uman este cuvntul prin care se raporteaz lumea la om i se afl locul i rolul omului n acea lume. De-a lungul timpului sa constatat c tiina are nevoie de filosofie, de viziunea ei general despre lume, muli filosofi au fost i oameni de tiin i n acelai timp filosofia se sprijin pe datele tiinei dar nu le preia. 6. Comparati filosofia si religia, aratind asemanarile si deosebirile lor. E uimitor ca religia si filosofia isi unesc si incruciseaza caile? Nimic mai firesc. Filosofia, in chip organic, duce cugetarea inspre imparatia religiei, spre notiunea de Dumnezeu. Daca lumea trebuie cugetata ca o unitate si altfel ea nici nu poate fi cugetata, aceasta unitate nu poate fi conceputa decat prin notiunea unui Dumnezeu, Care, filosoficeste poate fi un postulat; religios, insa, e o realitate. In primul caz, necesara ca o ultima limita: in al doilea caz, ca prima si ultima realitate. Si aici e si deosebirea intre una si alta. Cunoasterea lumii poate ramane obiect al stiintei; valorificarea ei. Insa, e obiect al filosofiei si in ultima instanta, al religiei. Nimic nu ne poate opri de la acest mers al cugetarii. Nici limitele ratiunii si nici modalitatile realizarii. Caci, cum foarte judicios observa Ioan Petrovici, "Oricat nu este ingaduit fapturii noastre sa treaca de anumite limite, este o privinta in care ea poate sa le depaseasca, anume de a vedea ca limitele sale nu sunt si limitele lucrurilor... si care ingaduie pentru filosofie schitarea unei infatitari ideale, indiferent de masura in care aceasta se poale realiza. Si intrucat stiinta "nu pune pietre de hotar intre cugetarea stiintifica si dreptul de a cauta absolutul in religie, ea asigurand doar busola metodei", cautarea acelui principiu unitar al lumii apare ca un imperativ logic pentru filosofie, ca o realitate absoluta pentru religie. 7.Comparati filosofia si stiinta, demonstrind necesitatea ambelor Obiectul filosofiei este straniu i radical diferit de orice altceva, prin " tot ceea ce se gsete" nelegndu-se lucruri reale, fizice, spirituale, ireale, ideale, fantastice, dar n msura n care constitue totul. Obiectul filosofiei este cel care nu poate fi dat, cel care-i este filosofului la nceput total necunoscut, este nici unul din celelaalte obiecte, el fiind totul, acel tot care nu las nimic n afara sa i, prin urmare, singurul obiect i este suficient siei. O alt diferen ntre filosofie i tiin este sensul pe care-l are n fiecare din acestea dou moduri vocabula " cunoatere". Pentru tiinele particulare cunoaterea e soluie pozitiv i concret a unei probleme, ptundere perfect a obiectului de ctre intelectul subiectului. Astfel, tiina este conceput ca o serie de soluii date unor probleme. Pentru a fi filosofie un ansamblu de reflecii trebuie s se constituie ca creatie universal, integral, un sistem absolut al intelectului. Pentru a fi universal, trebuie ca filosofia s-i asume constitutiv obligaia de a se confrunta cu orice problem. Aceasta ns presupune un risc. Exist posibilitatea ca lumea s fie o problem n sine insolubil. Pentru filosofare are primat contiina problemei, iar nu soluia, care se poate s nu fie dat la un moment dat. Pragmatismul, n cadrul cruia o problem insolubil nu este problem, nu este considerat de Ortega filosofie, ci " teoria sincer n care se exprim modul cognitiv al tiinelor particulare 8.Comparati filosofia si arta,indicind similarile si deosebirile

Faptul ca ntre filosofie si arta exista o strnsa legatura este de netagaduit, iar acest lucru nu se datoreaza numai faptului ca att filosofia, ct si arta sunt parti esentiale ale spiritului uman, ca ambele contureaza omul scotndu-l din animalitate, ci mai ales ca prin filosofie si arta, omul ncearca nu numai sa cunoasca lumea ci si sa creeze o lume, sa devina demiurg al acestei lumi, o lume de care este n continuu nemultumit si asupra careia si exercita necontenit efortul creator, ncercnd sa o aduca la stadiul de perfectiune. Faptul ca ambele discipline tind catre un ideal, nu nseamna ca ele (filosofia si arta) sunt preocupate doar de ceea ce ar trebui sa fe, de lumea virtuala pe care ncearca sa o aduca n concret, de fapt att filosofia ct si arta ncearca sa constientizeze ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie, n efortul de a stabili un echilibru ntre existenta concreta si existenta de ordin idestic, pe care omul ncearca sa o creeze dintr-o nevoie interioara de a da un sens lumii si existentei sale. Daca filosofia a aparut din nevoia omului de a ntelege, arta a aparut din nevoia omului de a exprima ceea ce ntelege ( sau, nu ntelege) si ceea ce simte, astfel cele doua discipline sunt complementare, sunt n strnsa legatura nfluientndu-se reciproc. 9.Expuneti problemele externe ale filosofiei, comentindule Prin cele mai importante problem, in jurul carora se axeaza teoriile filosofice ,sint: Corelatia dintre material si spiritual; Difinirea structurii lumii, a existentei; Exista oare substanta relitatii sau nu? Care este esenta? Ce este miscarea, spatial, timpul? Ce este constiinta? Cum apare ea? Care este locul omului in lume? Care este natura omului? Exista un scop al dezvoltarii lumii, o logica a procesului social-istoric sau nu? Se supune natura unor legi universal sau nu? Daca da, apoi care sunt ele? Aceste probleme au un character ontologic. Ontologia este stiinta despre esenta existentei in totalitatea ei. Prin studiile ample ale existentei in general ca realitate obiectiva si in particular ca mod specific uman de existent, filosofia isi onoreaza functia ontologica. Problema fundamentale a folosofiei este raportul dintre existenta si constiinta, natura si spirit, materie si idee, se concretizeaza in studiile originii si esentei lumii 10 Expuneti principalele idei ale filosofiei Chinei Antice n China filosofia ncepe n secolul VI .d.H cel mai de seam filosof cunoscut este LAO-TZ. Acesta a elaborat o concepie filosofic care s-a transmis timp de 2 secole i n secolul IV a fost redat n scris. Concepia despre lume a lui LAO-TZ se temeeaz pe cunoaterea caracterul material necreat al lumii care are la baz un principiu, o substan material. Conceptul cel mai important este conceptul de TAO care nseamn calea spre concept a fost interpretat diferit, unii ca nsemnnd calea cereasc alii ca fiind calea opus. TAO este un concept care desemneaz drumul natural al omului. n opoziie cu ceea ce este supranatural. Tao este un concept a tot cuprinztor, ordinea natural, viaa oamenilor. Interesant este concepia despre om, el spune c cel ce cunoate oamenii este nelept. nelepciunea este mai mult dect o tiin adunat la un loc pentru c nelept nseamn cunoatere i nfptuire. Un alt filosof este KONG FU-ZE , a fost latinizat . Concepia lui este opus concepia lui Lao-tz el s-a remarcat prin doctrina sa etic, a elaborat codul de norme morale privind comportamentul oamenilor fa de superiori fa de ceilali. n centrul doctrinei morale se afl ideea arminiei dintre om i cosmos. Pe de alt parte este c omul trebuie s tind spre perfeciune moral c fericirea depinde de perfeciune. Perfeciunea moral i fericirea depinde de venerarea tradiiilor trecutului cu scopul de a se mbuntii climatul prezent. Printre frumuseiile morale pe care trebuie s le probeze omul 5 (cinci) erau considerate cele mai importante. S fii generos dar nu risipitor. S fii mndru dar nu trufa. S ai dorine dar nu pofte. S ari inocena dar nu asprime. S faci s sr lucreze fr a crea resentimente Aceste frumusei de comportament au valabilitate i astzi. 11.Caracterizati ideile principale ale scolilor filosofice in India Antica Sankya-invata ca exista o prima cauza materiala a lumii- practici (materie, natura). La inceputul practicii a exista tintro stare amorfa, iar transformarea ei in lumea vietatii si a lucrurilor, care se percep prin sensatii, a avut lok prin influenta a 3 elemente calitative: aspiratie, intuneric, claritate, in fiecare lucru in dependenta de caracterul sau predomina unul din aceste elemente. Yoga-(unire, participare) intemeetorul acestui sistem a fost Pandjali( sec 2 i.e.) . categoria principala a sistemului yoga este cita care primeste tutror starilor psihologice potentiale. Un alt element il constituie descrierea reglilor unui antrenament psihologic orientat. Unele trepe ale ei sunt stapinirea de sine, stapinirea respiratiei in unele pozitii stabilite ale corpului, izolarea sentimentelor de influenta exterioara, concentrarea gindului, meditarea. Vaisheshika- este o directie cu tendinte materialiste. Fondator: Canada. Tezele principale reiese din faptul ca exista schimbari permanente, un proces vesnic ciclik de aparitie si decayere. In acest proces exista un element stabil- atomulposeda diferite calitati care sunt in nr de 17. Din unirea temporala a atomilor apar lucruri sufletite si neinsufletite, astfel renasterea este rezultatul unei permanente si al separarii atomilor.

1. 2. 3. 4. 5.

Nyaya-( regula , rationament). Acest sistem se bazeaza pe cercetarea problemelor metafizicii pe baza logicii. In acest sistem se introduk citeva izvoare de cunoastere care sunt: simtirea, concluzia prin analogie, demonstrarea. Nyaya a creat invatatura despre dumnezeu ca creador, ocrotitor si desigur al lumii. Budismul-Buda adika luminatul,buda inmatura pe brama pe dusmanul si aparatorul brahmanilor si fagaduieste chiar existente sufletului. In central invataturii lui buda sta ideea despre 4 adevaruri morale: Care este suferinta?Nasterea este suferinta si batrinetea si boala. Cum se naste suferinta?Din pofta dupa placere, noutate, putere. Cum este calea spre inlaturarea suferintei? Este credinta drepta gindirii, vorbirea, viata , hotarirea. Jainismul- reprezentantii jainismului cared ca omul cu ajutorul esentei sale sufletesti poate controla esenta materiala si o poate conduce. Numai omul singur hotaraste ce este bine si rau. Dumnezeu este doar sufletul care cindva a trait intrun cord material si sa eliberat din mrejelecarmei. In conceptia jainista Dumnezeu nu este privit ca Dumnezeu, creatul sau ca Dumnezeu intreburile omenesti. Vadenta- nestiinta duce la aceea omului lumeai sa para adevarata, iar brahman fiinta personificata superioara. Miniasa- unica cale de eliberare din mrejele carmeisi a samsarei consta in indeplinirea coerenta a aceia ce invata vedele. 12.Comparati filosofia Indiei Antice cu cea a Chinei Antice, aratind asemanarea si deoasebirea lor. Filosofia in India Antica In India antica se considera ca filosofia incepe o data cu Uponisoe care sunt comentarii la Vede. Vedele sunt carti stravechi ale religiei brahmanice si consta in culegeri de imnuri, rugaciuni, vrai. Ele sunt documentare inestimabile ale culturii universale. Uponisodele pun in evidenta existenta a doua orientari filosofice. O tendinta spiritualista dupa care realul este determinat de un principiu spiritual suprem principiul lui BRAHMAN si o tendinta realista dupa care realitatea este determinata de elementele de natura materiala, reprezentarea acestei tendinte este filosofia Hardalake, carew este primul filozof al lumii. Uponisodele contin elemente importante de filosofie, una din filosofiile importante din secolul IV V este Budismul (Buddha). Budismul este o filosofie dar si o religie, a fost adesea contestat ca scoala filosofica sau atestat. Din argumentele pro si contra a dus o dubla ipostaza mai intai ca religie iar apoi ca filosofie. Budismul este legat de numele printului SIDDHARTHA din familia SOKYA, a primit numele de BUDDHA care inseamna iluminatul. Siddhartha era un print dintr-o familie nobila care impresionat de suferintele oamenilor la varsta de 29 de ani a parasit familia, bogatia si s-a retras in pustiu unde a stat timp de 7 ani ducand o viata de ascet consacrata meditatiei. Filosofia in China antica In China filosofia incepe in secolul VI i.d.H cel mai de seama filosof cunoscut este LAO-TZI. Acesta a elaborat o conceptie filosofica care s-a transmis timp de 2 secole si in secolul IV a fost redata in scris. Conceptia despre lume a lui LAO-TZI se iitemeeaza pe cunoasterea caracterul material necreat al lumii care are la baza un principiu, o substanta materiala. Conceptul cel mai important este conceptul de TAO care inseamna calea spre concept a fost interpretat diferit, unii ca insemnand calea cereasca altii ca fiind calea opusa. TAO este un concept care desemneaza drumul natural al omului. In opozitie cu ceea ce este supranatural. Tao este un concept a tot cuprinzator, ordinea naturala, viata oamenilor. Interesanta este conceptia despre om, el spune ca cel ce cunoaste oamenii este intelept. Intelepciunea este mai mult decat o stiinta adunata la un loc pentru ca intelept inseamna cunoastere si infaptuire. 13 DESCRIE APARITIA GINDIRII FILOSOFICE in orinetul antic Cu privire la istoria filosofiei orientului antic sunt nc discuii. Unii spun c nu ar exista o filosofie propriu-zis, se subestimeaz cultura orientului, dar alii spun c fiolsofia din Grecia antic au cam preluat totul de la orient. i o opinie i alta pune n eviden simplismul cu care este totodat filosofia antic. Studiile care s-au fcut n sec. XX, descoperirile arheologice care s-au realizat precum i aprofundarea oparelor fundamentale ale culturii antichitii au scos n eviden c exist o filosofie original n cultura orientului antic. Aceste consideraii sunt mai aproape de aevr. Se cunosc astzi culturile Egiptului, India, Mesopotamia, China. Cultura mesopotamian a nceput s se afirme nc din mileniul al-III lea nainte de Cristos, este o cultur original i prezint un interes multiplu inclusiv pentru filosofi. Un important monument al culturii sumeniene este ciclul de legende despre eroul GHILGAME. Acest ciclu poart numele de Epopeea lui Ghilgame epopee scris pe tbli de cronic i care coninea iniial 3600 de versuri. Ghilgame era rege al oraului URUK astzi se numete WARKA. Legenda l consider ca fiu muritor al zeiei NINSEN. Opera este incomplet dar are o substasn spiritual deosebit rar ntlnit n literatura antichitii. Epopeea este strbtut de un adevrat patos al cunoaterii pentru Ghilgame. A cunoate nseamn s strbai valul necunoscutului care-l nconjoar pe om, o lupt mpotriva destinului vieii. Atingerea acestui el reclam sacrificii dureroase, pierderi care trebuie nlturate. Dup moartea celui mai bun prieten ENKIDE pleac ndurerat de suferinele aoamenilor dar i de dorina ca el nsui s fie nemuritor, pleac n cutarea nemuririi, drumul lung pe care-l strbate l pune n situaia da a lupta cu fore potrivnice. Aceast lupt are o semnificaie simbolic, pune n eviden tragismul credinei umane n faa finetitudinii dar i ncercrile morale la care este supus fiina uman n aspiraia ei spre cunoatere. Trirea fundamental a acestui erou este anxietatea, care este o stare existenial izvort din setea de cunoatere i care nseamn stare de nelinite de frmntare. n filosofia existenial conatemporan anxietatea este trirea fundamental a omului, este interesat des pe care o face ntr-o lucrare BLAGA. Cu privire la sentimentul tragicului spunnd c sumenobabilinienii erau att de nsetai de nemurire nct unul din cele mai nalte sentimente, sentimentul tragicului, apare la ei pentru prima oar dar n legtur strns cu viaa terestr. n epopee este redat sentimentul tragismului prin faptul c omul trebuie se nfrunte zeii s le smulg principala lor nsuire, nemurirea. n concepia timpului respectiv zeii erau fericii pentru c erau nemuritori. Ghilgame pornete n cutarea nemuririi spre gura rurilor , un loc anevoie de strbtut. Drumul este ngrozitor i mai ales apele morii te opresc s te apropii. Este ajutat de un corbier ca s ajung la o plant care ar avea priprietatea de a da nemurirea. Reuete s smulg aceast plant dar n drum spre Uruk obosit se scald i la rdcina unui arbore adoarme

i-I este furat planta de ctre arpe. Ghilgame dezndjduit se ntoarce n Uruk printre ai si pentru a tri i a murii ca ei. El n-a obinut nemurirea, sufer o nfrngere i trebuie s accepte resemnat destinul. El trebuie s se supun acestui destin dar dominnd destinul prin nelegere, cunoatere i creaie. De fapt el s-a ntors la oameni mai om dect era nainte, pentru c a cltoria fcut nu este un eec ci una de descoperire. El a vzut totul pn la marginea pmntului. Ceea ce-I ascuns el a descoperit. Dup ntoarcere pune s se scrie tot chinul ndurat n drumul cel lung pentru ca i alte generaii s ia cunotin, pune s se construiasc zidul Urukului, altare monumente, nfrumuseeaz Urukul cu statui, n felul acesta el dobndete nemurirea, este nemurirea creatorului. Nemurirea pe care voia s-o scurg de la zei nu era numai pentru el, ci pentru a o da i oamenilor ca s fie fericii ca zeii. Aici strbate unuversul. De fapt Ghilgame aduce un dar preios oamenilor i anume cunotina de sine, arat oamenilor c se poate valorifica prin acte omeneti. n epopee gsim rezonane ale umanismului prometeic. Ca i Prometeu din legendele greceti Ghilgame va nfrunta destinul, zeii, forele potivnice, afirmnd capacitatea potrivnic a omului. Prin creaie omul devine nemuritor, credina uman dar i ideea prieteniei, iubirii care-l socializeaz pe om. 14 Caracteristica generala a filosofiei presocratice Filosofia presocratic a nceput n secolul VI .Hr. cu coala milesian. Miletul, oraul grecesc ionian de pe coasta vestic a Asiei Mici devenise un centru ce radia o for deosebit i era cetatea unde s-au nscut Thales, Anaximandru, Anaximene. Tradiia i descrie pe milesieni drept firi practice, activi n viaa politic i interesai de progresul tehnic. Curiozitatea i-a condus ctre primele ncercri de simplificare a fenomenelor naturii, principala lor realizare. Credeau c lumea a aprut dintr-o substan primordial iar schimbrile se datoreaz nu unei cauze externe ci a micrilor materiei primordiale. Astfel, Thales susinea c apa este originea tuturor lucrurilor; Anaximandru a denumit substan a primordial apeiron (infinitul) iar Anaximene considera aerul ca fiind materia originar a tuturor lucrurilor. Spre sfritul aceluiai secol, centrul filosofiei se mut din partea estic a lumii greceti n cea vestic datorit lui Pitagora, care locuia ntr-o colonie greceasc din sudul Italiei. Filosofia pitagoreic face ca filosofia s dobndeasc un caracter mai puin fizic, mai matematic. Se nate o alt configurare a ideii de principiu dect ca substan (ap, aer ca la milesieni), ideea principiului conceput ca form, numrul sau relaia dintre numere. ncepnd cu Parmenide i cu eleai s-a manifestat treptat problema cauzei prime a micrii. Parmenide considera c lumea este n repaus absolut, c micarea i transformarea sunt ireale i c de aceast iluzie sunt vinovate simurile (ceea ce este, este, ceea ce nu este, nu este i niciodat nu survine nimic); spre deosebire de eleai, Heraclit credea c repausul este imposibil i c lumea este un ciclu continuu de transformri. Totul este n micare i nimic nu dinuie venic. Restul perioadei presocratice, filosofii naturii au fost marcai de trecerea de la fizica monist la cea pluralist. Empedocle explic dizarmonia existent printre filosofi prin faptul c ei plecau de la prerea c ar exista o singur materie originar. Empedocle credea c natura are patru materii originare: pmntul, aerul, focul, apa i toate schimbrile din natur le explica prin faptul c aceste patru elemente se amestec i apoi se despart. Urmtorul filosof al naturii, Anaxagora, afirma c natura ar fi alctuit din pri foarte mici care nu pot fi vzute cu ochiul liber iar impulsul micrii a fost denumit nous (raiune sau spirit) Presocraticii au ncercat s rspund la ntrebri de genul Care este geneza lucrurilor existente?, adic din ce provin ele iniial i din ce sunt alctuite acum, cum are loc schimbarea? Au fost primii care au sugerat c rspunsurile la aceste ntrebri se pot gsi pe cale raional i nu mitologic, fr s abandoneze cu totul ideile provenite din credine mistice. 15. Expuneti conceptiile filosofice si metoda lui Socrate. Ca si sofistii, Socrate se afla, ca sa ne exprimam asa, cu amindoua picioarele pe temelia luminismului, caci nici el nu mai accepta parerile traditionale ale poporului, ci le supune mai intii unei judecati critice, fiindca numai cunoasterea trebuie sa devina principiul suprem al sufletului. Socrate credea in rostul inalt al ratiunii umane, care, daca formeaza destinul omului, atunci acesta isi realizeaza intelesul adinc al vietii. Desigur ca aici nu este vorba despre o ratiune ce se pierde in reflexiuni teoretice, ci despre o ratiune practica, care se afirma fata de problematicul vietii, solutionindu-l. Intre filozofia lui Socrate si fanfaronadele sofistilor exista totusi o deosebire fundamentala. Caci in timp ce sofistii, patrunsi de un scepticism ucigator, relativizau si problematizau orice cunoastere si orice moralitate, Socrate traieste din convingerea nestramutata ca trebuie sa existe un adevar absolut, ce este independent atit de parerile insilor cit si de parerile maselor de oameni. Fata de relativismul sofistilor, dupa care fiecaruia in fiecare moment ii este adevarat ceea ce i se pare, fata de lipsa de convingere, ce nu se fundamenteaza pe argumente, ci cauta sa determine numai prin vorbe, Socrate este patruns in intreaga lui fiinta de adevarul ca exista un adevar, care are valabilitate peste toate parerile, asadar o masura dupa care trebuie judecata si examinata orice afirmatie. Socrate crede in valabilitatea adevarului si dreptul critic al acestuia. Aceasta convingere nu poate fi dovedita, din pricina ca ea este conditia oricarei argumentari. Cel care nu o are, in acesta poate fi numai trezita, intrucit acesta invata sa reflecteze asupra sa insusi. Socrate nu vrea sa-i deprinda, pe aceia cu care discuta, decit la aceasta auto-cunoastere. Luminismul i-a dus pe greci la lipsa de masura ; ceea ce cauta Socrate era adevarul ca o masura, careia trebuie sa i se supuna toti indivizii. Acest adevar era "Logosul", care se afla in adincurile ratiunii umane, in om si de aceea el nu poate fi descoperit decit prin reflexiunea proprie a gindirii, asadar prin cunoasterea rationala. Legile gindirii si cu acestea conditiile oricarei cunoasteri rationale se afla in ratiune. Socrate descopera astfel in legile ratiunii umane o lume noua, ce se afla in afara perceptiei senzoriale si a parerilor individuale. Cu aceasta descoperire Socrate depaseste senzualismiul si relaitivlsmul sofistilor si fundamemteaza, pentru prima oara in istoria gindirii omenesti, "stiinta", ceea ce inseamna cunoasterea fundamentata pe legile ratiunii. Istoricii filozofiei antice grecesti sint de acord, cind sustin ca Socrate este cel dintii filozof, care face constient deosebirea clara intre "stiinta" - cunoastere fundamentata - si "parere" (Sola). Stiinta adevarata este numai stiinta notionala, notiunea fiind fundamentul stiintei sau, cu alte cuvinte, norma ce imprumuta cunoasterii general-valabilitate, ce desi se afla in fiecare individ este totusi independenta fata de acesta. 16.Coceptiile etice lui socrate cu ale lui Epicur Se aseamana doar prin faptul ca se refera la problema omului,fericire lui. Epicur este preocupat de fericirea omului.Trebuie sa traim cu prezentul dar nu cu trecutul sau viitorul care adduce doar neliniste si durere.Etica lui Epicur nu reprezinta o

doctrina a unei placeri vulgare,dar trebuie sa mentionam caracterul ei egoist.Nu intilnim la el nimic din doctrina fata de altii pe care tio impune retiune morala .Iar Socrate din potriva interpreteaza stiinta maralei bazata pe autoritatea ratiunii teoretice.Socrate cauta sa convinga pe fiecare om ca trebuie sa priveasca in adincul finite sale,cautind virtute si intelepciunea inainte de a se ocupa de interesele personale. 17. Expuneti conceptiile filosofice ale atomistilor antici ( Democrit , Epicur , Lucretiu ) Lucretiu ( 99 55 I .Hr ) , filosof materialist si poet latin . Lucrarea sa Despre natura lucrurilor reprezinta cea mai completa si sistematica expunerea atomismului antic dintre cele care s-au pastrat . In opinia lui Lucretiu , nasterea si pieirea lucrurilor se explica prin asocierea si separarea atomilor , ce sint necreati , nepieritori , imuabili . Din teza dezvoltarii spontane a atomilor Lucretiu a dedus si posibilitatea libertatii morale a omului , sufletul omului fiind si el alcatuit din atomi . Democrit . Ideile atomiste au fost sistematizate de Democrit ( 460 376 i.Hr ) . El considera ca tot ce exista este compus din particule de materie indistructibile , indivizibile , care se misca continuu si se deosebesc intre ele prin pozitie , forma , materie. Aceste particule au fost numite atomi . Democrit neaga intimplarea si afirma ca toate schimbarile sunt cauzate , de aceea pot fi explicate rational , filosoful evidentiaza doua tipuri de calitati : obiective care exprima caracterul atomilor si subiective . Epicur.Fizica lui Epicur se bazeaza pe teza atomista materialista a lui Democrit: ca lumea este alcatuita din atomi . In opinia lui Epicur atomii sunt prea mici pentru a fi vazuti , in timp ce Democrit admitea si atomi mai mari Epicur a adaugat si greutatea pentru atomi , ca trasatura deosebitoare . 18. Comentati maxima lui Epicur: Totul ce-l face pe om fericit este moral, dar numai....., finisind-o. Pentru a fi fericit, afirma Epicur, omul trebuie sa cunoasca realitatea si sa se conduca de cele patru adevaruri fundamentale: divinitatea nu trebuie sa-si inspire teama; nu trebuie sa-ti fie frica de moarte; este usar sa-ti procuri binele si e usor sa suporti durerea. 19.Comentati maxima lui Socrate Omule cunoastete pe tine insuti A te cunoaste pe tine insuti este cea dintai cerinta pe care ne-o porunceste ratiunea;este temelia cunoasterii si a intelepciunii.Cine nu-si cunoaste cusururile,nu si le poate indrepta,cine nu-si cunoaste nevoile nu are nici o grija de a le implini,cine nu stie ce-nseamna binele si raul,nici lipsurile de orice fel ,nu se poate gandi la ingrijirea si lecuirea lor.Problema cunoasterii de sine nu este un lucru usor de rezolvat de catre oricine,cei mai multi dintre semenii nostri fie se supraapreciaza,fie se subapreciaza.Cel mai important este sa ne autocunoastem asa cum suntem in realitate,pe baza unor reale capacitati sau defecte,pt. a putea adopta un comportament adecvat nu numai in familie,ci si la serviciu si in societate.Reusind sa ne autocunoastem si sa ne autocontrolam,autoperfectionandu-ne continuu,putem reusi usor sa facem distinctia dintre adevar si minciuna,dintre aparent si real,dintre posibil si imposibil.Voi cum reusiti toate acestea sau daca nu,de ce?In speranta ca acest subiect va reusi sa va trezeasca interesul va urez numai bine si spor la autocunoastere! 20. 21 Dati caracteristica generala a filosofiei lui Platon. Platon. Este unul din cei mai mari filosofi, la care gasim un sistem filosofic, o filosofie originala si profunda. S-a nascut in 427 347, dintr-o familie de aristocrati, ajunge pana la neamul carinilor, iar in latura matriala putea sa-si urmareasca ascendenta pana la Salon. S-a bucurat de o educatie aleasa : muzica, pictura, poezie.Spre poezie avea inclinatii reale si spre viata politica. A facut multe calatorii : Egipt, Sicilia, cu scopul de asi imbogati cunostintele dar si pentru a intari legatura cu partidele politice. Cum s-a format filosofia lui Platon n-a aparut pe teren gol, i-si trage seva din marile curente ale ideii ce se manifesta in spiritualitatea Greciei. Dupa cum arata studiul, Platon este cunoscut lui Heraclit, a eliatilor, pitagoricenilor si lui Socrate intrucat I-a fost si elev. In secolul XIX Platon este cel mai mare nume a filosofiei. Se considera ca platonismul este o prelungire a institutiilor anterioare este o creatie neintrerupta si dramatica. Majoritatea scrierilor se prezinta sub forma unor dialoguri, un gen literar care a crescut din metoda Maieutica a lui Socrate. A scris 28 29 de dialoguri. In afara de acestea a scris multe scrisori si alte scrieri. De ce Platon a optat pentru forma de dialog ? Exista 2 motive : era un mare admirator al dramei si a nascut in dialog o forma dramatica de expunere si pedagogica a filosofiei sale el a vazut in dialog posibilitatea de a ajunge la adevar pentru ca unul aduce niste argumente iar celalalt le rastoarna. De-a lungul istoriei s-a facut incercarea de a clasifica dialogurile. Criteriul acceptat este criteriul varstei pe care o avea filosoful cand a scris. Dialogurile se impart in : 1. dialoguri de tinerete Hipias minor despre minciuna Albiciade despre natura omului

2. 3.

Apararea lui Socrate la noi in tara Apolofia lui Socrate dialoguri de maturitate Symposion - banchetul Phaidon despre suflet Phaidros despre dragoste Republica - statul dialoguri de batranete Parmenides Timaios Legile Sofistul.

1. 2. 3. 1. 2.

Personificarile din dialoguri sunt oamenii si filosofii contemporani cu el sau filosofii care au trait inainte, dar in aproape toate dialogurile nu lipseste ca persoana Socrate. In filosofie Platon merge pe urma vietii grecesti (Heraclit, Pitagora, Parmenides). In acela-si timp el prelucreaza natura, religia, mituri stravechi, cu ajutorul carora i-si argumenteaza unele idei. La inceput foloseste ideile lui Socrate dar trece repede la o constructie proprie. 22. Expuneti conceptul de stat ideal al lui Platon si de ce acest filosof a fost numit primul comunist din lume. Filosof-iniiat, cu acces la acea "lume a formelor" sau "ideilor", el nu a expus pur i simplu propria sa concepie, ci a descris ideea de stat aa cum i-a fost revelat - desigur, n limitele raionamentului su uman. Dealtfel, pe lng faptul c a fost discipolul lui Socrate, care pur i simplu i-a schimbat drumul vieii (dinspre viaa aristocratic lipsit de griji creia i aparinea nspre traiul aspru de filosof), el a fost i un continuator al lui Pitagora (un alt exponent al adevratei cunoateri despre om i univers), cruia i purta un mare respect, i ale crui manuscrise le-a cutat cu asiduitate. Statul, aa cum l-a descris el n "Republica" ( de la res publica= despre lucrul public), reprezenta o realitate atemporal, care trebuia s-i permit omului contactul cu Divinitatea i stabilirea locului su n univers. Era, ca s i spunem altfel, "baza metafizic" a societii, ce reprezenta o grupare de oameni bazat pe satisfacerea reciproc a unor necesiti. De aceea, un stat trebuia s includ i un templu, care s asigure reproducerea imaginilor transcedentale la nivelul microcosmosului uman. Statul ideal al lui Platon era un stat aristocratic - acest termen desemnnd ns altceva dect nelegem noi astzi. Aristocraii reprezentau o elit spiritual, i nicidecum una financiar. n funcie de gradul de elevare ale acestei elite, statul platonic coninea patru tipuri de oameni: 1. Oamenii de aur - nelepii - se aflau n vrful piramidei statului. Ei erau cei care cunoteau diferena dintre bine i ru, dintre drept i nedrept. Fiind n permanent legtur cu divinitatea, se aflau dincolo de morala comun - dar nu n sensul de a-i permite excese, ci dimpotriv, n acela de a reflecta n mod direct Legea, de a se confunda cu ea. Ei nu puteau fi dominai de aspectele personale. Totui, rolul lor nu era acela de a transmite direct cunoaterea, ci prin intermediari. Acetia erau: 2. Oamenii de argint. n statul lui Platon, ei erau reprezentai de ctre filosofi. Ei erau cei care acionau din datorie. Cu timpul, din rndul lor se ridicau nelepii. E de neles faptul c nici ei nu erau dominai de aspectele personale, de egoism. ntreaga lor via era dedicat unui ideal moral i educaional. Dac aveau dreptul la o anume fericire, aceasta nu era fericirea uman simpl, ci fericirea filosofic. (Mai trziu, Kant avea s exprime acest lucru prin minunata fraz: "Sunt fericit din dou motive: cerul nstelat deasupra mea, i legea moral din mine.") 3. Oamenii de bronz - agricultorii 4. Oamenii de fier - negustorii Ultimele categorii reprezentau baza piramidei, ei avnd dreptul la fericirea uman. n statul platonic, proprietatea nu putea fi un mod de existen a societii. (A poseda reprezenta o dorin, iar dorina era apanajul eului.) De aceea, oamenii triau n comuniune. Din acest motiv, i s-a reproat lui Platon conceptul familiei lrgite. El postulase c n acest stat copiii erau ai tuturor. De fapt, el a voit, probabil, s introduc acea idee a dragostei universale, ns nu a reuit prea bine. Platon a schiat i evoluia sistemelor politice din stat, definind cinci tipuri de sisteme politice: 1. Sistemul politic aristocratic - reprezenta n concepia sa, dup cum am spus, cel mai evoluat sistem. Conducerea aparinea nelepilor. ns, la un moment dat, ei ncep s se retrag din viaa public. n locul lor, la conducere apare un nou tip de om, instruit de acetia: omul onorabil. 2. Timocraia - este sistemul politic n care conducerea aparine oamenilor onorabili. Acetia acioneaz din datorie, dar nu dein nelepciunea, nu au acces la iluminare. De aceea, n timp, ei nu vor mai susine perfect acest sistem. n sistem apar bree. Oamenii vor dori s se afirme, ns nenelegnd criteriile nelepilor, vor predomina caracteristicile personalitii. Ei vor ncepe s adune valori materiale: averea. 3. Plutocraia (oligarhia) - apare atunci cnd cei bogai preiau puterea. Societatea nu mai poate fi durabil, fiind constituit pe criterii nedrepte. Clasele sociale aprute prin acest proces determin constituirea unui edificiu social deformat. n mod inevitabil, apare lupta de clas. "Masa anonim", poporul, se revolt mpotriva conducerii plutocratice, i uneori chiar reuete s preia conducerea. 4. Democraia - este sistemul politic n care conduc masele. Departe de a-l considera un progres, Platon spune c acesta este cel mai corupt sistem. Atunci cnd se apeleaz la "mulime", i nimeni nu-i ia rspunderea n mod individual, se ajunge, n cele din urm, la anarhie. Aceast faz nu poate dura foarte mult, pentru c la un moment dat, un om cu o personalitate mai puternic va spune: "Stop! Eu tiu ce vreau, voi trebuie s m ascultai." Se pare c au fost astfel de exemple n istorie... 5. Tirania - este o consecin direct a democraiei, dar i o consecin a decderii morale a omului, a ruperii sale de valorile originare. Acest sistem produce suferin, care constituie un "instrument de trezire". n mod paradoxal, n timp, sistemul tiranic va permite reapariia germenilor aristocraiei - a "oamenilor de aur". i acest lucru a fost probat n istorie...i apoi, ciclul sistemelor politice se reia 23 Dati caracteristica generala a conceptelor filosofice si stiintifice ale lui Aristotel Primul care va face una din cele 3 sinteze realizate de gndirea filosofului n istoria gndirii sale Th. d Aquino Heghel Este de menionat pentru a vedea erudiia i profunzimea preocuprilor prin faptul c a scris tratatul Constituia Atenei, cuprinde 2 pri : istoria transformrilor politice ale Atenei, descrie instituiile politice contemporane. Pentru aceast lucrare a studiat 158 constituii ale statelor greceti i barbare.

Aristotel va dezvolta filozofia dar nu dinuntrul platonismului ci din alt perspectiv. El i-a dat seama c nu poate merge pe urmele lui Platon, el se ndoise, iar Aristotel nu putea merge, dar Aristotel se comport respectuos, dar nu face compromisuri adevrului. Aceast poziie este exprimat n celebra exclamaie : Amicus Plato sed magis amica veritas ( Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi este adevrul ). Filozofia lui Aristotel deschide ci noi, meditaii filozofice. El arat erorile lui Platon : c a separat generalul de particular, a considerat c esenele generale ar exista independent de cele particulare, teza participrii ( lucrurile sensibile particip la ideea n sine de lucru ), teza reamintirii. Aristotel arat legtura dialectic dintre general i particular, generalitatea nu poate exista prin ea nsi,ci se afl ntr-un continuu proces de micare i transformare. Filozofia aristotelic are ca obiect determinarea participrilor de baz ale existenei universale. El socotete metafizica ( ontologia ) ca fiind tiina principiilor i cauzelor prime. Prin cauz principal = cauza fundamental. El gsim prima dat definiia principiului .. n 5 accepii : 1. principiul este punctul de pornire al micrii lucrurilor este elementul prim al generrii a tot ce exist; 2. principiul constituie punctul de plecare datorit cruia lucrul este, ia natere i poate fi cunoscut. Pentru Aristotel principiile fundamentale ale existenei sunt materia i forma. Dup el tot ce exist n mod efectiv reprezint sinteza acestor 2 principii sintez numit substan. Materia principiul pasiv care d consisten i care este modelat de form. Forma cea care d configuraie, este elementul activ dttor de structur care face ca lucrurile s fie ceea ce sunt, dar nici forma i nici materia nu pot exista ca principii independente. Forma devine realitate numai acionnd asupra materiei, dup cum materia devine realitate primind form. Ex. de Metafizic : statuia lui Hermes este fcut din piatr, piatra nsi este o materie dar i o form, form pentru c se individualizeaz cu celelalte forme dar n raport cu statuia este materia iar statuia este forma pietrei. Un loc important n filozofia sa o ocup teoria asupra categoriilor. Trateaz categoriile din punct de vedere filozofic ca domenii i grade ale existenei, dar i ca form a gndirii logice, structura realului. Prin categorii, noiuni de maxim generalitate, care exprim cele mai generale elemente, nsuiri i relaii de ordinul esenei lucrurilor sau a cunoaterii lor. Aristotel i-a propus s pun n eviden noiunile necesare cu ajutorul crora se poate examina condiiile oricror lucruri. A elaborat 10 categorii : substana, calitatea, cantitatea, spaiul, timpul, relaia, aciunea, pasiunea, posesia, poziia. Cifra 10 este o rezonan a filosofiei pitagorice, I-au scpat o serie de categorii lui Aristotel : efect, cauz, micare i cu tot schematismul acestei teorii, teoria categoriilor este foarte important att pentru filosofie ct i pentru tiin. Teoria acestei micri consider c natura este de neconceput fr micare i c nu exist micare n afara lucrurilor. Este important ncercarea lui de a clasifica forme de micare; creterea sau descreterea micare n raport cu cantitatea, schimbarea calitativ - micare n raport cu calitatea, deplasarea micarea n raport cu locul. S-a ocupat i de cauzele micrii. tim c Heraclit din Efess lega micarea de dedublarea unitarului (contradicie) dar Heraclit nu a avut raportul tiinific i logic pentru a demonstra aceast problem logic. Aristotel leag micarea de contradicie numai c el nelege contradicia ca un fenomen de suprafa, liniar, ca un fenomen care explic apariia unuia i dispariia altui fenomen. Cum se ajunge la aflarea cauzei micrii ? Aristotel d un exemplu : bila A care se mic ntr-o direcie constatm c a fost pus n micare de mna noastr sau de bila A1 tot n micare. Dac mergem n aceast direcie mpingem cauza micrii la infinit. De aceea Aristotel afirm c exist un mictor iniial nemicat. Se ntreab : aceasta poate fi materie ? Rspuns : nu, pentru c a demonstrat c materia este pasiv. Acest mictor iniial nemicat se afl n afara materiei,este imaterial. Nu poate fi dect Dumnezeu, care aparwe n sistemul filozofiei a lui Aristotel ca fiind izvorul permanent al materiei Primul motor spiritual, unic, absolut care se afl n nemicare, dar care genereaz micarea n lume. Teoria cauzelor prin care el vrea s explice factorii diferii care trebuie s participe la aparia unei entiti determinate. Exemplu : statuia care este fcut dintr-un bloc de marmur. Pentru ca statuia s fie fcut trebuie s existe blocul de marmur (cauz material), trebuie ca n mintea sculptorului s existe imaginea a ceea ce el vrea s fac (cauz formal). Sculptorul trebuie s fac ca forma din capul lui s se concretizeze n blocul de marmur (cauz eficien), n toate acestea trebuie s existe voina sculptorului (cauza final). Concluzia lui Aristotel pentru apariia unei entiti determinate trebuie s existe 4 cauze. Idei social politice. Le gsim n Politic 8 cri Studiul asupra constituiilor pe care el le-a fcut l-a dus la ideea c statul este primordial fa de individual. Apare n aceeai lucrare ideea istoricitii vieii sociale. El susine c statul este o instituie natural, omul de la natur fiin social. Omul se deosebete ns de animalele ce triesc izolat, ct i de cele ce triesc n grup prin aceea c omul face parte dintr-o comunitate de munc. Consider comunitatea de munc ca form politic a activitii naturale. Aristotel analizeaz formele diferite de stat, tipuri de stat, artnd avantajele i dezavantajele fiecruia n parte. Idei actuale ideea c omul este un zoon politikon.(fiina omeneasc este prin esena sa membru unei societi organizate, a unui polis ora, stat, cetean). Aceast celebr tez exprim ideea de sociabilitate a omului. Dup cum Aristotel nu se limiteaz la constatarea faptului c omul este fiin sociabil ci implic i ideea c omul este aa de la natur, este subordonat statului. Dac Platon a admis o egalitate limitat n sfera conductorilor statului, Aristotel dimpotriv, i-a aprarea proprietii private i a familiei, consider c forma ideal de stat este aceea n care puterea politic aparine celor cu stare mijlocie. El admite c pot fi alte forme de stat: monarhie, aristocraie i democraie. Aristotel face o pledorie remarcabil n favoarea democraiei. Arat c mulimea are capacitatea de a judeca mai bine n orice mprejurare dect un grup restrns de oameni. Vorbete de faptul c omul trebuie s se supun legii, c legea are putere suprem n stat. Este ntemeietorul eticii, esteticii, este acela care a stat la nceputul majoritii tiinelor. Aristotel primul filozof la care gsim o construcie teoretic minuioas, un adevrat sistem filozofic, este important analiza conceptelor pe care le face, a categoriilor, de asemenea cu Aristotel se produce primul moment al desprinderii unor discipline stiinifice de filosofie constituindu-se n stiine de sine stttoare care studiaz realitatea din diferite perspective. Analiza critic fcut , filosofia lui Platon.

Filosofia modern i contemporan nu se poate lipsi de el fie pro sau contra se discut cu respect de el i filosofia sa. 24. 25. Expuneti ideile principale ale curentelor filosofice elenistice (scepticismul, epicureicii, stoicismul, neoplatonismul) Scepticismul (din grecescul skeptios, cuttor) este ntr-un sens general, doctrina filosofic potrivit creia nu putem ob ine o cunoatere sigur despre cum sunt lucrurile n realitate. Denumirea de Scepticism este folosit i pentru a desemna o coal din filosofia antic greceasc. Scepticismul se opune dogmatismului. Un sceptic global sau complet susine c oamenii nu au nici un fel de cunoatere, c pretenia de a cunoate ceva este, fr excepie, incorect. Un sceptic localsau parial susine c oamenii nu au cunoatere n anumite domenii. epicureism s.n. (filos.) 1 Concepia filosofic a lui Epicur, care mbogete atomismul antic, introducnd cultul libertii, prin eliminarea dorinelor excesive i eliberarea de superstiii, de teama de moarte i de zei, de cultul voinei individuale, al pasiunii de a cunoate, considerate maladie sacr", i al plcerii, apreciind c scopul omului este fericirea interioar care nseamn echilibru interior prin izolare. coala epicurian. Ext. Form vulgarizat interpretat n termenii hedonismului. 2 Curent de valorificare i de reconsiderare a ideilor lui Epicur, n spe a eticii i atomismului lui, n Renatere, precum i n filosofia iluminist i materialist din sec. 17-18. 3 Morala persoanei care este nclinat (excesiv) spre plceri. Epicureismul intelectual era unul din aspectele acestui olimpian (E. LOV.). Mod de via bazat pe cutarea plcerii. Purtrile blnde ale moierului, epicurismul lui de om cult, nentau pe Felix (CL.). i epicurism s.n Stoicismul este o coal filosofic fondat n Atena de Zenon din Citium (Kition) n jurul anului 300 a.Chr., n perioada elenistic a istoriei antice. Numele deriv de la un portic cu coloane, stoa poikile(gr.: portic zugrvit), decorat de pictorul Polygnotos cu aspecte de la distrugerea Troiei, luptele Atenienilor cu Amazoanele i btlia de la Marathon. Aici i inea leciile Zenon i aveau loc discuiile cu discipolii si. Stoicismul s-a dezvoltat ca o reacie mpotriva epicurismului, avnd originea n filosofia cinic fondat de Antisthene, un discipol al lui Socrate. nvtura central a stoicismului este morala derivat din nsi legile naturii. Acceptarea acestei evidene compenseaz durerea i nefericirea, mpac binele cu rul, viaa cu moartea. O alt trstur const n recomandarea iubirii fa de oricare alte fiine. Neoplatonism este denumirea dat fazei finale a tradiiei platoniciene, inaugurat de gndirea lui Plotin, durnd pn n secolul VI d. Hr. cnd ultimul bastion platonician, coala din Atena, a fost desfiinat de mpratul bizantin Iustinian. Termenul de neoplatonism nu reprezint o invenie a neoplatonicilor ci este mult mai trziu, din secolul al XVIII-lea. El a fost aplicat de ctre istorici pentru a indica existena unei anumite dezvoltri n istoria a ceea ce, tradiional, se numea platonism n mod indistinct. Este prin urmare un termen metodologic sau didactic, un instrument modern de delimitare ntre platonismul precretin i cel de dup Hristos. 26. 27. Dati caracteristica generala a filosofiei medieva In aceasta perioada au concurat scolile filosofice ale stoicilor,epicurienilor, neoplatocienilor,care pe de o parte au fost influentate de religia pagina, iar pe de alta parte, de noua credinta si gindire, care a devenit mai tirziu baza teologiei si filosofiei medievale. Filosofia din acea perioada interpreta toate problemele conceptuale in limitele conceptiei religioase despre lume transforminduse astfel intro slujnika a teologiei.. In conceptia medievala despre lume, care se bazeaza pe religia crestina, pt prima oara lumea capata un vector temporal,- de la crearea lumii de Dumnezeu pinaa la judecata suprema care va avea lok. Locul central al omului in conceptia medievala despre lume este determinat de faptul ca omul este considerat creatia suprema a lui Dumnezeu care la creat dupa chipul si asemanarea sa. Deosebirea esentiala a omului de celelalte fiinte din lume consta in spiritulalitate omului- criteriu conform caruia toti oamenii sunt egali. Caracteristica generala a filosofiei medievale n Europa evului mediu filosofia se ntinde ntre secolele V XV. Fenomenul are nnceput mai repede. S-au exprimat preri unilaterale, aprecieri dogmatice cum este aprecierea c n Europa Vestic filosofia ar fi o noapte de 1000 de ani adic spiritul uman a dus un somn de 1000 de ani ceea ce este n contradicie cu realitatea. n Europa Vestic au existat filosofi care au mbuntit filosofia i au dezvoltat-o, ori a spune c este o noapte de 1000 de ani nseamn c am pune n parantez aceast creaie, nseamn un negativism fa de trecut, nseamn s credem c timp de 10 secole progresul a ncetat. C lucrurile nu stau aa este dovada c Europa Vestic a fost precedat de 2 momente importante ce aparin istoriei, culturii, literaturii, filosofiei. 1. apologetic 2. patristic Aceste 2 momente sunt propuse pentru a nelege filosofia. Apogeoii sunt primii aprtori ai cretinismului iar apologiile sunt cele dinti expuneri ale gndirii i credinei cretine. Reprezentanii apogeoticii sunt : Onadretus, Tatian, Justin, Alewagaros, Dionisie, Arcopagilul, Tertulian. Primii 6 au trit n sec. II. Patristica este o doctrin teologico-filosofic elaborat ntre sec. IV-VIII, de ctre prinii bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii i cultului cretin. Prin Patristic se mai nelege i ansamblul operaiunilor cretine care dateaz din vremea sfinilor prini ai bisericii. Dintre acetia : Grigore din Nazians sec. IV, Vasile cel Mare, Grigore din Nisa, Ioan Damaskinul sec. VI, Aureliu Augustin. Att apologeii ct i sfinii prini au fcut opere de apologie ct i doctrine a cretinismului, urmnd s impun cretinismul ca singura filosofie posibil. Rzboiul nceput cu filosofia greac declarnd-o o sum de eroare Tatian prin opera sa Cuvnt ctre greci arat c filosofia cretin este mai veche dect filosofia grecilor i prezint denaturat activitatea principalilor filosofi. La fel este amendat i Heraclit. Era mndru i nepriceperea i-a dovedit-o moartea. Justin procedeaz mai subtil cu filosofia greac i el vrea s-o anihileze prin cretinizare : cei ce au trit dup logos sunt cretini, chiar dac au trecut drept atei, aa la greci Socrate, Heraclit crora noi le recunoatem activitatea i a cror nume va fi mult timp amintit de aici n colo. Justin obinuia s se adreseze lui Socrate cu sfinte Socrate roagte pentru noi. El i-a dat seama c un negativism

1. 2.

1. 2.

exagerat trezea oroare. i apologeii i sfinii prini vor recurge la filosofie. Pe aceeai linie merge i Dionisie. Aflai n acelai spaiu istoric au trit i ali scrrtori legai de cretinism dar nu au fcut apologii pentru a fi socotii prinii bisericii. Dintre acetia Boethius care i-a adus un aport important prin lucrarea sa Mngierile filosofiei inspirat din platonism i stoicism. A fost una din cele mai citite cri. n 1600 aceast carte avea s ajung la cea de-a 60-a ediie. n aceast lucrare Boethius este cel care a tradus din greac n latin cteva lucrri ale lui Aristotel dintre care i o introducere la tratatul lui Aristotel despre categorie. ntroducerea a fost scris de Porfil n sec. III. Cu aceast traducere ajungnd la dezvoltarea filosofiei n sec. X i secolul urmtor, o problem deosebit de important numit cartea universalilor care va reprezenta coninutul principal al scolasticii. Scolastica este modul concret de a fi al gnditorilor filosofici ntr-un anume moment istoric. Sub mpratul Carol cel Mare n sec. VIII are loc o reformare a colilor constatnd c coala dinaintea lui a deczut mult i el a neles c nu poate conduce fr oameni nvai. Se nfiineaz numeroase coli. n colile nfiinate de Carol cel Mare se predau cele 7 arte liberale n 2 cicluri : trei discipline : gramatic, retoric, dialectic patru discipline : aritmetic, geometrie, muzic, astronomie. Dup studierea celor 7 arte se trecea la studierea filosofiei i apoi a teologiei. Teologia ncununa tiina unui crturar. Termenul de scolastic provine din latinescul SCHOLO scoal. Prin urmare ntr-o accepiune larg prin scolastic se nelege ntregul nvmnt mai ales n latura lui doctrinar. n accepia restrns acest termen nseamn nvtura filosofiei sau filosofia colii. Filosofia ntre secolele V-XVII se va numii scolastc. Scolastica, ca filosofie se baza pe cunoaterea fermelor, rupte de practic, mnuiete n mod perdant i n general se caracterizeaz pe raionament abstact. Primul scolastic a fost ALAUr adus de Carol cel Mare pentru nfptuirea reformei colare. Primii mari Scolastici se individualizeaz mai trziu n secolul XI. Cei mai de seam scolastici sunt: Aeveselm de Canterbury (sec. XI-XII), al doilea este Jean Roscelm rin Conpigne (sec. XI-XII). O dimensiune important a filosofiei din Europa Vestic este cartea universalilor nu epuizeaz ntregul coninut al filosofiei. Ea aduce n discuie o problem pe care o discut i Platon i Aristotel. Scolastica ajunge s pun aceast problem n centrul discuiei. Cartea universului este problema care se refer la natura generalului sau a universalului i raportul lor cu individualismul. Disputa n legtur cu modul sub care exist generalul i raportul cu particularul a dat natere la 2 cerine filosofice care vor fi cele mai importante numite: normalismul adepii nominaliti realismul adepii realiti. Adepii normalismului susin c generalul nu este dect un simplu nume, el nu exist nici n lucruri nici separat de acestea. Numai lucrurile au existen real. Deviza Universalia sunt nomina. Principalii reprezentani sunt: Roselin, Duns Scotus, W. Ocean. Reprezentanii realismului susin c noiuni generale constutuie realiti de sine stttoare cu caracter spiritual, anterior lucrurilor i independente de acestea. Pentru ei universalia sunt realiti (universul exist n realitate). Realitii nterprind unanismul ca nite entiti de sine stttoare pe ct vreme raionalismul contest existena n realitate a universalului. Reprezentanii sunt: Anselm, Toma d Aquina secolul XIII . Att nominalismul ct i realismul sunt 2 orientri filosofice n filosofie, sunt 2 rspunsuri diferite la aceeai problem filosofic, existena i natura existenei universalului. Sunt 2 prezentri diferite dar nu n sensul c una deine adevrul i una eroarea. Nominalismul tindea spre adevr dar ajungea s fie adevr, realismul dei divergent avea semnificaii importante pentru proba pus n discuie. Ambele vor nainta unilateral i nu se vor impune ca singura soluie posibil. Deoarece nominalismul negnd existena universalului punea n pericol ideea de tiin, ori de la Platon i Aristotel se tia c a ti nseamn a ti universal. Realitii nzestreaz universul cu o transcenden, l separ de individual. Prin urmare i realismul avea o poziie unilateral fa de universal, nct nu putea fi departe nici o realitate , dar s-a ales un progres. Pentru a nelege mai bine trebuie s tim c filosofia a existat i n mediul arab, mai ales prin reprezentarea a 2 filosofi: ABEN ALI SINA Anicenna i ILEN ROSED Averras. Acetia vor dezvolta filosofia lui Platon i Aristotel aducnd elemente nnoitoare, fiind nu numai comentator ct i ntregiuitor. Ei au determinat naterea unui climat de liber cugetare i ndrzniri filosofice, punnd n eviden filosofia lui Aristotel i Platon. Amicenna era medic, scriitor, el reprezint ramura oriental a filosofiei arabe. A scris cri de medicin, este considerat un ntemeietor a istoriei medicinii. Lucrarea Cartea tmduirii este o enciclopedie, gsim n ea o logic, matematic, meta-fizic. Sub aspect filosofic se inspir din platonism, dar i din spiritualism islamic. De fiecare dat el aduce lucruri noi fa de filosofii care l-au inspirat. Averroes reprezint ramura occidental a filosofiei arabe. Mai este numit i comentatorul, pentru c a comentat natura. El pune n eviden pe Aristotel cel autentic. Filosofia lui se va rspndi n sec. XII n Europa, va susine n renatere i n filosofia modern. Toma d`Aquino este unul din reprezentanii realismului, un realist mai moderat i se va ncerca s realizeze o sintez a ntregii realiti. Pleac la Paris unde devine profesor universitar, va preda filosofia, a scris numeroase lucrri cum ar fi: De veritate, Suma Theologic. Are un merit deosebit n traducerea lucrrilor lui Aristotel. Prin el n Europa Apusean se va cunoate filosofia lui Aristotel. A ncercat s uneasc filosofia lui Aristotel cu credina cretin i s dea filosofiei o orientare raionalist. Pentru merite deosebite n 1323 a fost canonizat. n 1879 sistemul lui filosofic a fost declarat de Vatican filosofia oficial a catolicismului. n 1925 se ine un congres n care se hotrete s se lase ceea ce nu mai sunt n realitate i s se pstreze credina n Dumnezeu. Aa a aprut curentul filosofic numit neotomism. La aceast dat s-a hotrt s se revin la filosofia lui Toma. Profilul filosofic nu a fost pus n eviden. Filosofia Tomist este

complex, are o bogie impresionant, se caracterizeaz prim metoda sistematic, foarte minuioas, se bazeaz pe raionamentul abstract i pe apelul la nvtur aristocratic. A dominat secolul XIII prin realizrile n plan filosofic. Roger Bacon este filosof englez, a scris multe lucrri n care dezbate raportul dintre filosofie i teologie, cauzele ignoranei umane. El manifest o mare ncredere n raiune, se ridic mpotriva argumentelor autoritilor anticilor. Consider c este util s studiem pe antici dar ei au fost supui greelilor. El critic nominalismul i realismul i opune metoda experimental. Rmne important prin ndemnul de a studia natura, de a nltura credina n minusuri. El creeaz credinele de cercetare tiinific se ridic mpotriva dogmatismului. Duns Scotus secolul XIII- XIV. Este cel care va depi caracterul unilateral al realismului i nominalismului, nu va fi acceptat nici de realiti nici de nominaliti. A lsat o oper bogat, d o interpretare aproape de adevr a nominalismului. n secolul XIII aprea ca un prevestitor al unui nou veac. W. Occan este un mare deschiztor de drumuri, este scolastic dar pare s fie o resimire a renaterii. El va fi acela care va da lumin interpretrii scolasticii. 28. 29. Dati caracteristica generala a filosofiei epocii Renasterii . Epoca renasterii isi are radacini in sec XIV-XIVI.Exista nu nuami o renastere italiana ci si franceza ,engleza,germana,poloneza,romineasca.In renastere isi are inceputul epoca moderna ,viata politica si morala ,religioasa si filozofica,stiintifica si artistica.Filozofia epocii renasterii a devent o etapa importanta in dezvoltarea filozofiei europene care a contribuit la aparitia filozofiei timpurilor noide F.Bacon,R.descartes.Spre exemplu Megel in prelegeri de istoria filozofiei concepe epoca renasterii ca o etapa finala a filozofiei evului mediu.Megel scrie ca principala trasatura a epocii renasterii este Trezirea independentii spiritului insa el cerceteaza aceasta epoca in calitate de etapa de pregatire pt.aparitia filozofiei moderrne. Gindirea filozofica din epoca renasterii a aparut in lupta orasenilor din Italia pt.creare si consolidarea oraselor republicii independente. Totodata filozofia epocii renasterii a fost influentata in mare masura si de dezvoltarea stiintelor naturale, de marele descoperiri geografice, de dezvoltarea medicinii,matematicii si mecanicii. Gindirea filozofica renascentista a creat o noua tendinta in filozofie ce panteeista,care tinde sa excluda din tabloul lumii creatiunea dumnezeeasca ,sal identifice pe dumnezeu ca natura.In evolutia gindirii filozofice renascentista putem distinge 3 perioade: 1.umanista; antropocentista-se contrapuneau teocentrismul medieval prin interesul fata de om si relatiile lui cu lumea 2.Neoplatonista-reluare marelor probleme ontologice 3.Filozofia naturii LEONARDO da VINCI a trit ntre 1452-1519, este un reprezentant de seam al gndirii renascentiste, este un adevrat titan de care perioada a avut nevoie i pe care a creato. Leonardo da Vinci nu a elaborat un sistem filosofic propriu zis dar a fost un remarcabil gnditor ce a tras concluzia teoretic de pe urma a numeroase observaii i experimente. El este cel care face pasul hotrtor n abandonarea principiului autoritii n tiin. El cere ca s se studieze i interpreteaz natura prin propria nelepciune, el cere ca gndirea s fie proprie, s se treac de la declaraia abstract a cunotinelor privind demnitatea omului la afirmarea valorii. Evul mediu poate fi depit prin afirmarea capacitii creatoare a omului dnd drept cluz puterile sale intelectuale. Refuz nelepciunea gata fcut i cere contactul direct cu natura care s fie cercetat prin observaii i experien, dar i raiunea care este cristalizat n modelele matematicii. Leonardo consider c cea mai important problem a tiinei este cea a naturii. n acest sens el aduce o contribuie important la teoretizarea i aplicarea metodei n tiin. La baza metodei tiinifice trebuie s stea experiena pentru c nelepciunea este fiica experienei. Critic pe filosofii speculativi care sunt reprezentanii unei false tiine. Dup el nu se poate spune c o tiin este adevrat care ncepe i sfrete n minte. Leonardo formuleaz dou rezultate ale metodei experimentale, valabile i astzi : s procedeze n mod sistematic s repei de mai multe ori experiena nainte de a face generalizri. Leonardo pune accentul pe observaii i experien, nu a neglijat rolul intelectului n cunoatere. El nu este un empirist i are n vedere rolul raiunii, gndirii prin descoperirea cauzelor, s descopere legile ce guverneaz fenomenele. El clarific problema dintre teorie i practic, consider c practica este subordonat teoriei. El spune c tiina este cpitanul i practica soldaii. Studiaz mai nti tiina i apoi practica nscut din aceast tiin, ironizeaz pe aceea care in mori la practic. Leonardo a dat o importan deosebit matematicii spunnd c aceasta ne ofer adevruri sigure i necesare. A avut preocupri multiple pictor, sculptor, arhitect, fizician, anatomist, muzician, botanist, scriitor. n toate astea a adus o contribuie important. n domeniul artistic apare ca un adevrat inovator al artei din sec. XV. Tablourile pictate de el Monalisa, Cina cea de tain, Buna vestire, Madona i pruncul sunt adevrate opere nemuritoare. Leonardo este un adevrat UOMO UNIVERSALE. Criticul Edgard Papu arat crei personaliti i se poate atribui acest apelativ de uomo universale (om universal). Se poate atribui apelativul de uomo universale acelei personaliti care stpnesc cu geniu mai multe domenii ale culturii. n sec. XVI Neagoie Basarab este considerat un uomo universale, n lucrarea lui gsim o limb bine calculat n efecte, caliti de orator i poet. Antimonie Tineanu uomo universale cu o contribuie deosebit la cultura romneasc. A scris opera de baz Didahiile. Din aceast oper reies calitile lui de om universal orator, xilograf, sculptor, arhitect, miniaturist. Dimitrie Cantemir uomo universale filosof, istoric, compozitor, desenator, scriitor Creterea i descreterea Imperiului Otoman. GIORDANO BRUNO 1548-1600 s-a nscut la Nala n apropiere de Napoli. La vrsta de 11 ani a fost ncredinat unui clugr pentru educare, apoi ntr-o mnstire ce o prsete n curnd, fiind nevoit s duc o via de pelerin, deoarece era urmrit de Inchiziie. Neputndu-i suprima ideile, inchiziia la 17 februarie 1600 la ars pe rug. El este considerat un erou al filosofiei. Opera sa reprezint prototipul cunoaterii umane. A scris mult, dintre operele lui amintim : Arca lui Noe, Despre infinit, Despre cauz, Dialoguri Italiene.

Dei a dus o via chinuit el a studiat operele marilor filosofi ai Antichitii. Concepia filosofic a lui se caracterizeaz prin atitudinea autodogmatic i antiscolastic. El i-a propus s elaboreze o nou teorie asupra naturii spunnd c obiectul filosofiei este natura, iar scopul ei este cunoaterea naturii. Lui i sunt proprii 2 caracteristici : dinamismul intern ordinea. Natura este finit i ntruchiparea ordinii i perfeciunii. El susine idei dup care Pmntul nu poate fi centrul absolul al lumii fiindc exist o infinitate absolut de lumi. O alt idee important este considerentul c dinamismul i dificultatea sunt determinate de contrar i iminente naturii, el consider c natura i Dumnezeu sunt totuna. Susinnd ideea infinitii Universului pe care o argumenteaz, completeaz teoria geocentric a lui Copernic. A fost i rmne un filosof al Renaterii ce a contribuit la dezvoltarea gndirii i apropierea Renaterii de perioada modern sec. XVII. 30 Expuneti continutul antropocentrismului si umanismului renascentist Umanismul renascentis- Renaterea manifest, ca una din tendinele sale fundamentale, antropocentrismul, care reprezint o schimbare radical n perceperea condiiei umane. Dei epoca nu renun la credin i omul este vzut n continuare drept legtura privilegiat dintre pmnt i cer, n filosofie se manifest panteismul, care socotete divinul ca imanent lumii iar lumea, n consecin, este preuit ca parte a lui Dumnezeu. n acest context se subliniaz i fora omului, nu slbiciunile lui, nsuirile pozitive nu cele negative, voina, curajul, capacitatea de a ti i de a face n virtutea propriei sale condiii. Asemenea lui Dumnezeu, omul este privit prin prisma rolului de creator iar opera sa ntemeietoare n cadrul lumii este calificat drept a doua creaie. Renaterea continu practic idei pe care gnditorii evului mediu deja le formulaser dar ntr-o form n care locul nti era acordat mereu lui Dumnezeu. Renaterea schimb accentele, exprimnd mult mai clar contiina de sine a omului ncreztor n propriile sale..........." Antropocentrism , semnificatie antropocentrism - Concepie filozofic potrivit creia omul este centrul i scopul universului Concepie filozofic idealist potrivit creia omul este centrul i scopul universului ANTROPOCENTRSM concepie potrivit creia omul este raiunea de a fi a universului ANTROPOCENTRSM sn Concepie idealist potrivit creia omul este raiunea de a fi a universului, scopul acestuia 31. 32. 33 Comentati maxima lui Descartes,,cuget deci exist Descartes Rene (1596-1650), filozof si savant francez, unul dintre intemeietorii filozofiei epocii moderne. Descartes a fost un exponent ideologic al burgheziei franceze in ascensiune; in filozofia lui si-au gasit expresia teoretica nevoile devenite actuale ale dezvoltarii stiintei moderne, care se nastea in lupta cu scolastica medievala. Totodata, conceptia despre lume a lui Descartes oglindeste insuficienta dezvoltare a burgheziei, tendinta ei de a ajunge la un compromis politic si ideologic cu nobilimea si cu biserica. Ca si F. Bacon, Descartes a subliniat insemnatatea practica a filozofiei, contributia ei la sporirea dominatiei omului asupra naturii. Trasatura dominanta a filozofiei lui Descartes o constituie conceptia dualista despre existenta a doua substante, independente una de alta: substanta materiala, cu atributul intinderii, si substanta spirituala, cu atributul gandirii. In filozofia sa, Descartes porneste de la indoiala metodica asupra tuturor cunostintelor, asupra datelor simturilor si chiar asupra existentei lumii si accepta ca unic fapt sigur, care trebuie sa constituie, dupa el, temeiul filozofiei si al stiintei, vestita teza: ,,Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist. Descartes are un caracter idealist, deoarece considera ca adevar fundamental, de la care trebuie sa porneasca intrega filozofie, existenta certa a gandirii si nu existenta realitatii obiective. Aceasta teza a influentat idealismul de mai tarziu. Indoiala sa a avut insa o semnificatie progresista, ascutisul ei fiind indreptat impotriva dogmatismului scolastic. Descartes, a fost un reprezentat de seama al rationalismului in filozofia moderna. Pentru el, criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta notiunilor noastre. La baza metodei sale de cunoastere, el a pus deductia, care trebuie sa porneasca de la adevaruri clare si distincte, cunoscute nemijlocit de ratiune. Descartes a recunoscut totusi si valoarea cunoasterii experimentale. Descartes a adus o contributie insemnata la dezvoltarea matematicii, fizicii, biologiei si a altor stiinte. 34.Comparati nominalismul si realismul medieval cu emperismul si rationalismul modern demonstrind rudenia emperismului cu nominalismul si rationalismul cu realismul Multe din caracteristicile specifice perioadei medievale dintre realism si nominalism . Ei purtau discutii pe marginea problemei aparente inca din antichitate probabil despre corelatia dintre ideile vesnice ale lucrurilor senzoriale . Realistii inspirinduse din perioada lui Platon sustineu ca notiunile generale reprezinta realitati de sine statatoare , cu caracter spiritual anterioare lucrurilor individuale . Nominalistii insa sustineau ca lucrurie individuale au existenta reala ca , generalul nu exista nici separatnici in lucruri iar notiunile generale nu sind decit simple cuvinte . In sec. XVII aceste doua directii filozofice sunt prezente deja in forme de empirism si rationalism . Daca ar fi sa facem o comparatie intre empirism si nominalism si intre rationalism cu realism , am observa o asemanare destul de mare intre aceste forme ale filozofiei . Empirismul si nominalismul reprezentate in diferite secole totusi au la baza lor experienta . Acesta fiind si cel mai important factor ce le caracterizeaza . Chiar daca empirismul este o invatatura gnoseologica iar nominalismul este un studio asupra lucrurilor , ambele se bazeaza pe experienta . La fel si realismul si rationalismul daca totusi isi desfasoara interesele pe diferite planuri ambele totusi se bazeaza pe ratiune . 35. 36.Carcteristica iluminismului . Reprezentanti

Iluminismul current rationalist caractrerizat prin tendinta de a inlatura viciile sociale pe calea raspindirii cunostintelor stiintifice , a culturii . Atribuind cunostintei rolul decisiv in dezvoltarea invatamintului , a presei , a tuturor ramurilor culturii nationale . Iluminismul a sustinut idea inlocuirii feudalismului cu o orinduire rationala . In lupta lor impotriva obscuralitismului clerical , iluministii au adus o contributie de seama la dezvoltarea stiintei si raspindirii culturii in mase . Reprezentantii de seama ai iluminismului sint : Voltaire , Montesquieu , Rouseau . 37.Filosofia clasica germana Filosofia germana isi are traditiile sale nationale .Epoca Renasterii in Germania se caracterizeaza prin patrunderea in filozofie a ideilor istorismului si dezvoltarii stiintelor naturii.Filosofia clasica germana nu reprezinta o directie unica..Insa pe toti clasicii filozfiei germane ii uneste linia continuitatii,esentialul constind in cercetarea formelor generalitatiii in care Kant si Ficht vedeau forme proprii ale gindirii omului ,iar Shelling si Hegel-forme ale insasi realitatii vizata ca ceva spiritual,ca o ratiune care se dezvolta pe calea autonegarii.Clasicii idealismului gerrman au reflectat adeseori mai profound si mai veredic realitatea decit unii materialisti metafizici.In sec.XIX o valoroasa apreciere si o lunga raspindire a capatat stiintele filozofice, care pot fi prezentate drept o comtinuare si un sfirsit al transformarillor spirituale care sau inceput in epoca Iluminismului.In aceasta perioada cea mai pronuntata imagine a lor o purta filosofia germana.Filozofii din aceasta perioada au ajuns la o interpretare larga a ratiunii ,considerind ca natura istoria si activitatea umana sunt in miscare,gratie propriilorjudicizitatiiinterne.Rationalismul fiind o directie filozofica,aprecia ratiunea ca baza a cunoasterii oamenilor.Termenul de rationalism a fost folosit pt.caracterizarea si explicarea conceptiilor filozofiei incepind cu sec.XIX.Rationalismul ca sistem integru de idei gnoseologice sa cristalizat mai tirziu in epoca Moderna ca o consecinta a dezvoltarii matematicii,a stiintelor naturale. 38. 39.Caracteristica generala a lui Imanuel Kant este intemeietorul filozofiei clasice germane.Kant a fost un om cu pregatire multilaterala.La universitate preda cuursuri ale filosofiei ,logica ,fizica.Principalele lucrari ale sale sunt:Istoria universala a naturii si teoria cerului el a enuntat ipoteza geniala despre provenienta sistemului planetei din nebuloasa initiala si care se dezvolta pe baza legilor miscarii mecanice proprii materiei.Ipoteza cosmogonoca a lui Kant a avut o importanta progresista caci din ea a decurs necesitatea analizei istorice a naturii.El a avansat problema despre rolul fluxurilor si refluxurilor in istoria Pamintului si a demonstrate ca datorita cestui fenomen viteza rotatiei diurne a pamintului se micsoreaza.Ideile lui Kant despre dezvoltarea naturii care au pus capat dominatiei absolute a modulului metafizic de a gindi al naturalistilor.Kant divizeaza procesorul cunoasterii in 3 etape:intuitia senzoriala,intelectul analitic,ratiunea. 40.Comparati agnosticismul lui Kant cu scepticismul antic, demonstrindule adevarul sauinconstienta 41.Expuneti sistemul filosofic si metoda dialectica a lui Hegel Hegel, numeste metoda sa cu termenul de dialectica sau cu expresia de metoda speculativa si o opune metodei metafizice (metoda vechii metafizici). Metoda dialectica este o metoda interioara filosofiei si, respectiv, obiectului ei de studiu: Absolutul. "Metoda nu este altceva decat structura intregul infatisat in pura sa esentialitate" (Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, 1965, p 33). Toate celelalte metode, considera Hegel, erau exterioare obiectului filosofiei, Absolutului; erau abstracte si metafizice. Metoda dialectica este o metoda concreta care vrea sa reproduca in planul mintii miscarea reala a gandirii. Dialectica este, cum sustine Hegel, o metoda care admite, in mod constitutiv, contradictia. Ontologia sau metafizica, pune problema Fiintei in sine a principiului. Dar ce este Fiinta in sine? Ea este ceea ce este, ea este si nu poate decat sa fie. Dar aceasta afirmatie - "Fiinta este ceea ce este" - este o judecata de tip analitic (in sens kantian). Prin aceasta judecata este afirmata Fiinta pura, Fiinta fara determinatii, fara proprietati. Ea este o judecata tautologica. Desfacem explicit intr-o judecata ceea ce deja stim; anume ca este ceea ce este. Prin urmare, spunem ca fiinta este dar nu si cum este. Avem, spune Hegel, un concept abstract asupra fiintei in sine. In paranteza fie spus, abstract, in sens hegelian, inseamna acel concept care poseda (contine) note, insusiri sau determinatii mai sarace (putine) prin raportare la un alt concept subordonat logic lui. De exemplu "animal" este un concept abstract pentru faptul ca el contine mai putine insusiri decat conceptul "om" pe care il include in sfera sa. Prin raportare la conceptul "om", conceptul "animal" are o sfera mai larga, cuprinzand si alte notiuni in extensiunea lui. In schimb, "animal" are un continut mai sarac decat conceptul "om". A fi abstract sau concret depinde de felul in care conceptele se raporteaza unele la altele in functie de sfera si continutul lor. Evident ca cel mai abstract concept este "fiinta", intrucat el le cuprinde toate celelalte concepte fara ca la randul sau sa fie cuprins de un concept de o mai larga generalitate. Fiinta se contine doar pe sine. Despre fiinta nu putem spune decat ca este. In schimb despre om, in calitate de concept concret, cu multe insusiri, putem spune extrem de multe lucruri: ca este o fiinta rationala, bipeda, ca vorbeste, rade etc. 42. 43.Imperativul categoric Morala in viziunea lui Kant se reprezinta subforma de lege morala neschimbata buna pt.toti oamenii si pentru toate timpurile si care determina comportarea oamenilor.El scrie ca fapta va fi morala daca se infaptuieste benevol din stima fata de legea morala si amorala cind omul este impus sa o repete .El vorbeste despre pacea civica ,dar analizeaza pacea dintre oameni ca scop indepartat subliniind ca vin viata oamenilor si statelor lupta si razboiul sunt de nelimitat.In revolutie se vede primejdia distrugerii statului. 44.Expuneti principalele conceptii ale filosofiei romanesti din secolul 19-20 enumerind reprezentantii de vaza. 1.conceptiile referitoare la originea latinaa a poporului romin (toti cronicarii G.Ureche,Miron Costin) 2.conceptia filosofica despre lume(Miron Costin) 3.conceptia crestina(Miron costing) 4.Conceptia despre lume(I.Neculce) 5.Conceptia unitatii poporului(constantin contacuzino). 45.Enumerati curentele principale ale filosofiei contemporane si reprezentantii acestora pozitivismul(Augusto Comte,John Stuart Mill,Herbert Spencer),

neopozitivismu(Russell Bertrad,Rodolf Carnap), Filosofia marxista(Karl Marx) Fenomenologie-Edmund Hasserl,Max Scheler, Existentialismul-Martin HeideggerFiinta si timpul,Jean Paul Sort-Fiinta si neantul Pragmatismul-W.Jeames,J.Dewes,Charles Sanders Peirce,Wiliam Geims Strucutralismul Hermeneutica Filosofia religioasa Neotomismul Personalismul Teiordismull Pozitivismul are mai multe faze: 1.pozitivismul classic,2.Empiriocriticismul3.Neopozitivismul Reprezentantii pozitivismului sunt preocupati de problemele stiintei,legilor dezvoltarii ei. Neotomismul considera material ca fiind pasiva,iar miscarea acesteia ca fiind introdusa din afara de catre o fortaprima natura spirituala 46. Caracteristica existentialismuli ca filozofie contemporana demonstrindui utilitatea si acutualitatea sau inutilitatea si neactoalitatea. Finnta si timpul de heigel si Finnta si neantul de j.paul Sartre sint cele 2 lucrari fundamentale consecrate filosofiei existentialiste care a tulburat atit de mult lumea.Adevaratul obiect al acestor opera nu e fiinta abstracata ci omul in existenta lui cea mai concreta existentacotidiana in lume ,printer ceilalti oameni cu toate proiectele si grijile ce se inscriu in acest cadru, dar si omul in existenta sa reflexive, in care nemaifiind distras de ocupatiile zilnice,se va simti cuprins de teama de neant,incapabil sa inteleaga de ce si cum sa desprina din el si dindu-si seama ca ezistenta sa e croita pen tru moartea care-l va reabsorbi . Existentialismul e singura ontologie posibila pentru modalitatea fenomenologica . Individul simtind , crezind , existind , nu poate fi surprins in concepte , afirma ginditorii existentialisti; cunoasterea rationala nu e in stare sa cuprinda existenta aceasta fiind pentru ea un concept limita . Astfel existenta e ca care il intereseaza pe om in primul rind . Arborele existentialismului ii are ca maestri pe : Socrate , Sf.Augustin , Stoici ; radacinile lui converg catre Pascal de unde se ridica trunchiul care il simbolizeaza pe Kierkegaard . In virful sau infloresc 3 ramuri : una il reprezinta pe Nietzsche , Heidegger si Sartre ; pe ginditorii religiosi : Sevtov, Soloviov , Berdiaeff , Barth , Blondel , Marcel ; a treia pe Jaspers . La baza celor 3 ramuri sta fenomenologia , care apare ca instrumental propriu pentru a exploata bogatia existentialista . Existentialismul e probabil unul dintre simptomele cele mai vadite ale prabusirii doctrinelor , fenomen characteristic epocii noastre . A da un sens vietii inseamna a considera propria viata drept un segment dintr-un tot mai vast, care ii defineste menirea si ii fixeaza intr-un fel partea sa de contributie . Caracteristicile existentialismului , cele mai esentiale sint : 1) Adeptii acestui current filosofic pornesc de le ceea ce se numeste experienta existentiala , care isi gaseste expresia la Jaspers in constiinta fragilitatii finite , la Heidegger in experienta propulsarii catre moarte iar la in greata generala . Aceasta filosofie poarta amprenta experientei personale . 2) existentialistii accepta asa numita existenta ca obiect suprem al cercetarii , dar semnificatia pe care o acorda acestui cuvint foarte greu de determinat . Omul e un termen utilizat destul de rar , este in genere substituit prin : Simt existenta si ego fiinta pentru sine mai precis omul nu poseda ci el este existenta sa . Daca omul poseda existenta , atunci aceasta esenta este existenta sa , sau este o urmare a acesteia . 3) existenta este conceputa ca absolut actuala : ea niciodata nu este ci se creeaza in mod liber pe sine, ea devine , ea este o proiectie , cu fiecare clipa ea e mai mult decit este . 4) existentialistii considera omul ca pura subiectivitate , dar nu in semne clasice ,ci ca pura exterioritate .Aceasta subiectivitate neconceputa intrun sens creator.Omul se creaza pe el insusi in mod liber si este libertatea sa. 5)In viziunea existentialistilor omul nu se inchide in sine ci este deschis realitatii nefiind complet incheiat niciodata.Natura s ail leaga strins si necesar de lume si de ceilalti oameni. 6)Ei respind distinctia dintre subiect si obiect. Cunoasterea nu ar avea loc decit prin experienta realitatii,experienta prin care omul devine constient de finitudinea si de fragilitatea sa ca fiinta aruncata in lume si inchinata mortii dupa cum spune si Heidegger. 47 Comentati teza lui J P Sertre Omul este condamnat la libertate Omul are trasatura domintanta de a se dori in permanenta evolutie, in permanenta schimbare. Astfel, numai datorita acestei nevoi si indrumat adesea de motive mai mult decat fragile, a gasit mereu, caun animal dotat cu ratiune, libertatea in cea mai intunecoasa carcera, dar cel mai des a gasit carcera in cea mai mare intindere. Libertatea e o temnita, si nu una oarecare, ci cea mai sinistra dintre toate o temnita fara limite. Libertatea deplina inseamna anularea tuturor constrangerilor si conceptiilor si acceptarea nimicului ca unic adevar. Libertatea ar insemna renegarea asazisei morale, elogierea fiecarui individ ca propria sa divinitate. 48 Definiti antropologia ca stiinta filosofica. Antropologia se ocup cu studiul tiinific al omului (genul Homo Hominis). Este o disciplin holistic din dou puncte de vedere: se ocup de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile i trateaz toate dimensiunile umanitii. n centrul antropologiei se afl ideea de cultur i noiunea c aceasta reprezint specia uman, c specia noastr i-a dezvoltat o capacitate universal de a concepe lumea simbolic, de a preda i nva astfel de simboluri n mod social i de a transforma lumea (i pe noi nine) pe baza acestor simboluri. Antropologia a debutat ca tiin a istoriei. Inspirat de triumful metodei tiinifice n tiinele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau c fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi i principii care pot fi descoperite.

Aceast convingere, existent nc nainte ca tiinele sociale s-i formeze teorii i metode, era dublat de viziunea iluminist a umanitii - concomitent ncreztoare n emanciparea socio-cultural a oamenilor i critic fa de ndeprtarea acestora de natura lor inocent. Aceast dubl sensibilitate, fa de tradiiile culturale (tradiie) i fa de procesele schimbrii sociale (modernizare) va caracteriza ntotdeauna discursul antropologiei. 49. Analizati hermeneutica ca current al filosofiei contemporane si ca metoda filosofica de cercetare si interpretare . Hermeneutica reprezinta in filosofie metodologia interpretarii si intelegerii unot texte . Denumirea deriva de la numele zeului grec Hermes , mesagerul zeilor si interpretul ordinelor lui Zeus . Obiectivul hermeuticii , aparuta in secolele XV-XVI in perioada dezvoltarii umanismului , au fost la inceput scrierile autorilor clasici ai antichitatii Greco-romane , apoi in special interpretarea continutului Bibliei . Teologii crestini sau straduit sa stabileasca o metoda , prin care sa se patrunda sensul adevarat al Scripturii si in acelasi timp sa usureze intelegerea textelor clasice . In decursul timpului hermeneutica , devine mai ampla ,avind tendinta de a da un sens compehesibil tuturor scrierilor greu de inteles , devine astfel o teorie generala a regulilor de interpretare . Punind accentual pe continut si semnificatie , indifferent de forma sau amanunte de redactare , hermeneutica se deosebeste astfel de exegeza . In zilele noastre se vorbeste si despre o hermeneutica a jurisprudentei si despre una artistica , fiind inteleasa ca o metodologie a interpretarii normelor juridice si operelor de arta . Este interesant ca hermeneutica a influentat si studiile in ultimii ani asupra inteligentei artificiale , unii cercetatori in acest domeniu considerind inadecvata metoda cognitivistica sau aceea a elaborarii informatiilor pentru intelegerea gindirii omenesti . 50.Definiti ontologia si enumerati categoriile ei de baza Termenul de ontologie dateaza inca de la inceputul sec.XVII . Ontologia incepe prin a formula ipoteze despre existenta in genere dar se desavirseste printr-un discurs asupra existentei umane , asupra problematicii si destinului uman , ea cauta sa surprinda fundamentele existentei . Ontologia moderna sic ea contemporana se refera in aceeasi masura la societate . Obiectivul principal definirea statutului existential al omului de obicei interesul pentru ontologie a fost mai pronuntat in perioadele istorice de rascruce din necesitatea de a reformula sau fundamenta conceptia despre lume a noilor forte sociale. Teoriile ontologice contemporane se pot clasifica in citeva directii : conceptii ontologice de tip traditional , naturalist stiintifice ; conceptii in care accentual cade pe existenta social umana , pe actiunile oamenilor , pe civilizatie si cultura ; conceptii ce plaseaza in centrul existentei omului . Categoriile ontologiei : conceptual existentei materiei , substanta , miscarea , spetiul si timpul , unitatea si infinitatea lumii , idealul si materia , autoconstiinta , constiinta sociala morala , arta religie . 51. Efectuati o analiza succinta a pozitivismului si neopozitivismului , postpozitivismului comparindu-le . Pozitivismul este un current filosofic al carui teza principala este ca singura cunoastere autentica este cea stiintifica, iar aceasta nu poate veni decit de la afirmarea pozitiva a teoriilor prin aplicarea stricta a metodei stiintifice . Conceptul a fost conceput de Auguste Comte . Termenul de positivism a fost folosit pentru prima oara de Henri , contele de Saint Simon pentru a indica metoda stiintifica si legatura ei la filosofie . Adoptat in cle din urma de Auguste Comte , acsta devine un puternic current filosofic ce a influentat diferite domenii ale stiintei , incepind cu sec.XVIII-lea . Sursele principale ale pozitivismului sint lucrarile lui Francis Bacon , ale empiristilor englezi , dar si cele ale filosofilor ilumunisti ; iar climatul cultural ce a determinat aparitia lui a fost revolutia industriala din sec.XVIII-lea si marele val de optimism care a dat nastere primelor succese industriei tehnologice. Pozitivismul a creat din acest climat un program filosofic , si anume , un proiect universal pentru viata umana . Se disting doua forme principale ale pozitivismului , si anume : - positivism social cu un caracter predominant practic - pozitivismul evolutiv , cu un caracter teoretic. Neopozitivismul sau pozitivismul logic este un current filosofic aparut la inceputul sec.XX . bazele neopozitivismului au fost puse de Cercul vienez , pornind de la teoriile logice ale lui Bertrand Russell si Ludwig Wittgenstein . Reprezentantii princepali ai neopozitivismului sint : Rudolf Carnap , Moritz Schlick , Otto Neurath , Philipp Frank , Alfred Ayer s.a. Fondatorii neopozitivismului au intentionat sa dea filosofiei un character riguros , exact , eliminind din ea ceea ce ei numeau speculatii arbitrare si inlocuindu-le cu logica stiintei . Neopozitivismul a influentat numerosi fizicieni si logcieni. 52. Comparati ontologia cu metafizica demonstrind utilitatea sau inutilitatea lor. Ontologia (din limba greac: , genetivul participiului trecut al verbului = a fi, i = nvtur despre...), termen creat n secolul al XVII-lea de ctre Rudolf Goclenius, este o disciplinfilozofic, ramur fundamental a metafizicii, al crei obiect de studiu este Fiina i Existena, i categoriile n care acestea se mpart: lucruri, proprieti, procese, fapte. n literatura filosofic de limb englez, ontologia este opus teoriei cunoaterii, fcndu-se deosebirea ntre lucruri (sau atributele lor), aa cum sunt n sine, i felul cum ele ne apar. Deja n filosofia antichitii greceti s-a dezbtut problema "fiinei a ceea ce exist" (Sein des Seienden), de exemplu n "Metafizica" lui Aristotel. n Evul Mediu, reprezentanii scolasticei abordeaz temele ontologiei n relaie cu discutarea problemelor teologice. Metafizica este numele uneia din operele eseniale ale metafizicii (ramur a filozofiei), scris de gnditorul i filozoful grec Aristotel. Subiectul lucrrii se refer la tot ce exist, privit prin perspectiva strict a simplei sale existen e i nu a relativei importane pe care acel corp, lucru, obiect, concept, idee, noiune etc. l-ar avea sau nu. n aceast lucrare Aristotel trateaz de asemenea diferite aspecte ale cauzalitii, existena obiectelor matematice i a lui Dumnezeu. 53.Dati caracteristica.spatiului si timpului comparind cnceptiile despre ele ale lui Newton,Kant si teoria relativitatii Spatiul este acea modalitate a existentei ce sa manifesta in raporturile de coexistenta dintre obiecte si fenomene in intinderea,distanta si pozitia lor reflectata.

Timpul este acea modalitate a existentii ce se manifesta in durata de fiintare a obiectelor si fenomenelor in simultaneitatea,succesiunea si ritmul existentei si dezvoltarii lor. Marele mecanician si mathematician Newton a realizat distinctiadintre spatial absolute si timpul absolute intelese ca existente de sine statatoare ca receptacole ce pot exista si fara obiecte si fenomene si nefiind influentate de miscarea acestora , si spatial si timpul relative ca fiind caracteristice obiectelor concrete si variind in functie de miscarile acestora . Conform opiniei lui Kant spatial si timpul nu sint forme de organizare si moduri ale existentei ca atare sau existentei obiective , numite lucru in sine ci intuitii ale sensibilitatii umane . Conceptia lui Kant despre spetiu si timp se bazeaza in mare masura pe absolutitatea (ideilor) mecanicii newtoniene care continea convingerea in invariabilitate absoluta si in independenta totala a proprietatilor spatio-temporale in raport cu existenta si miscarea obiectelor si fenomenelor. Teoria relativitatii evidential dependenta si variabilitatea proprietatilor spatio-temporale in functie de miscarea sistemelor materiale . 54 Definiti conceptele gnoseologiei si epistemologiei Problema cunoasterii urmeaza problemei ontologice. Ontologia isi pune intrebarea : Ce exisat cu adevarat iar cunoasterea Cat si cum cunoastem? I. Primii care au abordat problema cunoasterii sunt sofistii. (Protagoras). Ei plecau de la premisa ca omul este o fiinta individuala care cunoaste inductive, de la particular la general, plecand de la experienta zilnica. Exista o realitate dincolo de aparente, inaccesibila simturilor, dar posibil de cunoscut cu ajutorul gandirii. Nici binele nici raul, nici adevarul si nici falsul nu pot fi absolute, deoarece la originea lor se afla obiceiuri sau credinte diferite. Protagoras arata ca nu exista decat lumea fenomenelor, iar din pacate despre aceasta lumen nu putem avea decat opinii dau pareri. Opiniile sunt asertiuni schimbatoare odata cu oamenii, cu epocile, de unde rezulta relativismul lor. In conceptia lui Protagoras, omul poate fi considerat un fel de entelehia (punctual cel mai inalt al existentei). Omul este masura tuturor lucrurilor. Concluzia este ca exista tot atatea adevaruri cati oameni exista. Astfel totul este omenesc, prea omenesc. II. Platon in dialogurile Republica , Sofistul, Thaitetos aduce teze noi asupra adevarului si falsului, asupra cunoasterii, asupra drumurolor cunoasterii. Pentru Platon exista cunoastere deplina (autentica) sicunoastere prin opinie (insuficienta). III. Aristotelare un spirit stintific extrem de dezvoltat (este intemeietorul tuturor stiintelor). A dat singura teorie de definire a adevarului adevarul este corespondenta dintre enunt si realitate. (teoria adevarului corespondenta). I V. Inepoca moderna accentual a fost mutat decisive de pe ontologie pe teoria cunoasterii. Au aparut doua orientari, doua linii de gandire: Rationalismul : Benedict Baruch Spinoza, G.W. Leibniz. Teza fundamentala este : sursa ultima a intregii cunoasteri este gandirea. Tot gandirea este garantul cunoasterii. Empirismul : John Locke, David Hume. Teza fundamentala este inceputul absolut al cunoasterii se afla in simturi. Aceste doua orientari in Gnoseologie (th. cunoasterii) au meritul istoric de a fi contribuit in chip inestimabil la aprofundarea aspectelor fundamentale ale celor doua drumuri in cunoastere. V. Immanuel Kantin Critica ratiunii pure reuseste sa depaseasca disputa empirismrationalism, oferind o noua viziune epistemological. Solutia lui Kant este considerata o revolutie copernicana in th. cunoasterii. Kant pune intrebarea cum este posibila stiinta, pe ce se intemeiaza?. Descopera ca la baza cunoasterii stau distinctiile apriori-apostpriori. Pentru prima data la Kant philosophia prima nu mai este ontologia ci gnoseologia. VI. Teoria adevarului coerentasi teoria adevarului pragmatic. Exista th. epistemologice contemporane care incearca sa depaseasca filosofia kantiana, reveland aspecte inedite ale cunoasterii. A aparut termenul failibilism. Adevarurile noastre nu sunt sigure. Stiinta nu mai este o acumulare continua a adevarurilor ci un demersde eliminare a erorilor. Criticand rational ipotezele, cercetatorii trebuie sa falsifice prin tot felul de teste severe marile certitudini din stiinta si filosofie: teoria falsificationala. Opinie si cunoastere A cunoaste = a poseda o opinie, o idee adevarata. Pe de alta parte, nicio opinie falsa nu poate fi considerata cunoastere, nicio opinie considerate adevarata nu poate fi cunoastere. Exista o diferenta intre a aveaopinii sicunostinte. Opinie = credinta caideea este adevarata. Credinta= atitudine mentala. Xenofan (filosof antic) exprima ca una este opinia si alta este cunoasterea. Oamenilor nu le este data cunoasterea Fiintei ci doar cunoasterea fenomenelor. Numai zeilor le este data cunoasterea Fiintei. Xenofan spune ca exista o cunoastereobscura (vedere, auz, gust, pipait) si o cunoastere autentica (diferita de cea obscura). Platon dezvolta aceasta distinctie a lui Xenofan vorbind despre diferenta ontological dintre lumea sensibila (a fenomenelor) silumea inteligibila (a ideilor). Idealul cunoasterii este trecerea de la stadiul simplelor opinii subiective la stadiul cunostintelor adevarate si obiective, independente de vointa si cunostinta agentului cunoscator. 55. Expuneti teoria adevarului si criteriile lui Istoria conceptului de adevar isi are originea in opera lui Platon si Aristotel. Exemplele uitate ne demonstreaza potrivit teoriei coerentei urmatorul lucru:coerenta nu este numai un criteriu al adevarului,ci chiar caracteristica definitoare a acestuia.Ceva e adevarat atunci si numai atunci cind concorda cu alte propozitii,nu cu alte faptele. Dialogul care este nevoia vitala a oricarui individ ,are absoluta nevoie de coerenta pt. a fi perceputa correct deoarece exprimind doar coerent gindurile putem oglindi toata gama transparenta a adevarului. Astfel conform criteriului concurentei,daca afirmam ca o propozitie din text sau spusele noastre sunt adevarata pur logic rezulta ca tot textul reprezinta adevarul.Deci teoria data presupune capacitatea de a evalua textul in intregime si ne ofera optiune de ai conferi statutul de adevarat sau fals.

56 Explicati structura procesului de cunoastere Formele cunoasterii sin de obicei devizate in 2:forme ale cunoasterii senzoriale si forme ale cunoasterii rationale.La formele cunoasterii senzoriale se raporta senzsatiile ,perceptiile si reprezentarile.Ele constituie dimensiunea psihologica a procesului de cunoastere.Noi vom reiesi din faptul ca cunoasterea umana ,desi este conditionata de procesul de reflectare elementare,incepe dincolo de acestea,o data cu codificarea informatiei primare dobindite prin senzatii si perceptii in semen, expresii lingvistice intersubiectiv comunicabile.Structura procesului de cunoastere mai poate fi determinate prin luarea in considerare a etapelor sau nivelurilor lui.Se disting urmatoarele niveluri fundamentale ale cunoasterii : Cunoasterea de observatie;empirica si teoretica. 57.Comparati cunoasterea senzoriala cu cea rationala teoretica si empirica,stiinta fundamentala si cea aplicata Comparind cunoasterea senzoriala cu ce aratioanala putem afirma ca exista o oarecare diferenta intre ele cea senzoriala se efectueaza prin intermediul simturilor din aceasta categorie fac parte:perceptiile ,senzatiile si reprezentarile.Insa cunoastrea ratioanala pura exista in noi in mod intual de la nastere si este capabila san e ajute sa descoperi adevaruri.Lebnis spunea ca numai o cunoastere ratioanala care exista in noi de la nastere ne ingaduie accesul spre adevaruri.Cunoasterea empirica si cunoasterea teoretica este foarte dificil de a le desparti,deoarece legaturile dintre ele au un caracter de continuitate .Ele se deosebesc si prin natura legilor pe care le formuleaza.Legile empirice se refera la corelatii relative constante si repetabile intre aspectele exterioare ale obiectelor si fenomenelor si legile teoretice referitoare la corelatii si comportarea obiectelor teoretice,ideale,elaborindu-le prin abstractizarea constructive.Se mai deosebesc si prin limbajele utilixzate.Nivelul empiric ii corespunde un limbaj empiric iar cel theoretic are la baza un limbaj teoretic. 58 Definiti constiinta indicind esenta si originea ei Termenul constiinta este de origine latina si in trad din lat inseamna a cunoaste, a sti. Constiinta etse o categ filosofica dar si o notiune cotidiana. In vorbirea cotidiana cind se spune ca un individ este constient de sine, aceasta inseamna ca el isi da seama ce fc, atunci cind omul actioneaza fara a se gindi asupra actiunilor sale, se spune ca el procedeaza in mod mecanic, adica fara careva intentie determinata. In istoria filosofica, constiinta ca notiune incepe a fi folosita doar in filosofia moderna si acest fapt de evidentiere a constiintei ca categorie filosofica in filosofia moderna est elegata de numele lui Descartesm, si anume de indoiala carteziana cuget inseamna ca exist, adica daca eu gindesc rezulta ca eu exist. In continuare notiunea data a ft mult dezvoltata de catre filosofia clasica germana. Constiinta are o anumita structura: Senzatiile Reprezentarile Perceptiile Gindirea Intuitia Memoria Emotiile Constiinta in filosofie a ft abordata de multi filosofi. In special Toma dAquino, in gindirea medievala in analiza constiintei foloseste la stabilirea principiilor morale, ca izvor direct al principiilor care constituie vointa dreappta in filosofia lui Descartes regasind motivul lui Augustin, al cunoasterii de sine, care capata un rol intemeietor. Asertiunea gindesc deci exist la Descartes reprezinta propozitia liprita de orice dubiu. In timp ce la Augustin constiinta atesta certitudinea fiintei omenesti ca atare, aceasta functie afirmativa este limitata de Descartes la unica existenta a gindirii, inteleasa ca substanta care gindeste si care face abstractie de materie. In fenomenologia spiritului, Hegel a determinat parcursul prin intermediul caruia se elaboreaza continutul constiintei reale, pt a ajunge la nivelul de constientizare a subiectului absolut, adica la nivelul unei constiinte perfecte de sine, identice cu stiinta absoluta, unde este integrata orice instrainare sau alienare. In psihologie termenul de constiinta desemneaza fie constientizarea faptului ca indivizii au propriile procese psihice, fie functia de control, exercitata de individ asupra propriilor procese psihice. Freud a afirmat ca a deveni constient de o reprezentare inconstienta inseamna a-I atribui cuvintul corespondent, de aici deriva importanta cuvintului in tratamentul psihanalitic. Constiinta de sine: esenta, caracteristica, manifestarea. Constiinta de sine in sens filosofic general presupune constientizarea de sine, de necesitatile personale. In copilarie constiinta de sine apare in momentul cand micutul sesizeaza diferenta dintre eu si noi. Constiinta se manifesta sub forma individuala, specifica fiecarei persoane in parte. Kant imparte constiinta de sine in constiinta a intelectului si constiinta a simtului intern, prin care eul este in acelasi timp, subiect al gandirii si obiect al perceptiei. La Schelling actul constiintei de sine este ideal si real deopotriva. La hegel constiinta de sine este ratiunea inteleasa ca subtsanta, realitate. 59 Expuneti ideile principale ale teoriei despre inconstient Inconstientul uman are o dimensiune sociala colectiva. Despre un asmenea inconstient colectiv a vorbit si psihanalistul Carl Jung, in viziunea caruia acesta este format din arhetipuri culturale mostenite. Lucian Blaga identifica un inconstient cultural colectiv in coordonatele stilistice ale culturilor nationale. Pe plan sociologic, despre un asemenea inconstient vorbea si Marx, care mentiona chiar un instinct de clasa. Freud lanseaza o conceptie noua a constiintei care depaseste conceptia traditionala si afirma ca psihica omului contine si alte componente decat ratiunea. Sunt 3 componente:

1. libido multimea instinctelor din care predomina cele sexuale; 2. Ego (eul) sau aceeasi constiinta de sine; 3. Super ego sau constiinta sociala. Intemeind psihanaliza, Freud releva functia cruciala a inconstientului in dinamica vietii psihice, mentionand ca omul este o fiinta atat rationala pe cat se crede. Cand vbim despre acele 3 elemente inaintate de catre Freud trebuie sa mentionam ca eul reprezinta dorintele proprii, super ego societatea, iar sinele forta care trebuie sa decida pasul urmator. Statistic vbind, in marea majoritate a cazurilor, eul castiga, adica ceea ce individul isi doreste. 60 Dati caracteristica generala a determinismului,si explicati categoriile lui principale(cauza si efectul,necesitatea sin intimplarea,realitatea si posibilitatea,legea si legitatea,necesitatea si libertatea,voluntarismul si fatalismul) Caracterizarea generala a determinismului Determinismul e o parte integranta a ontologiei . Esenta lui consta in recunoasterea existetei unor relatii de dependenta si de conditionare obiectiva in virtutea carora producerea si existenta tuturor fenomenelor se realizeaza pe temei propriu . Problema determinismului e fundamentala atat pentru stiinta cat si pentru filosofie . Determinismul releva faptul ca universul nu este un haos total , ci configureaza o anumita ordine data de diversele legaturi cauzale necesare , unele de conditionare , iar altele mult mai slabe , intamplatoare , intre fenomene . Determinismul exprima caracterul determinat al fenomenelor prin ele insele si prin relatiile reciproce si studiaza totodata aceste forme concrete de determinare si conexiune exprimate prin categoriile determinismului care sunt : O Interactiunea O Cauzalitatea O Conditionarea O Necesitatea O Intamplarea O Posibilitatea O Probabilitatea O Finalitatea O Libertatea Ideea caracterului determinat al obiectelor , fenomenelor si proceselor s-a nascut in procesul practicii , ca reflectare fireasca a unor relatii de determinare existente intre acestea , in realitatea obiectiva . Constatarile aspectelor de ordine din diferite domenii ale existentei au condus la formularea teoriei determinismului . Continutul acestei teorii rezida in utmatoarele idei fundamentale : O Ideea caracterului ordonat structurat al lumii O Ideea ca nimic nu se poate produce fara o cauza determinanta O Ideea ca procesele , fenomenele sunt legate intre ele prin interactiuni complexe O Ideea posibilitatii cunoasterii mecanismului de determinare Conceptia determinista isi are evolutia sa istorica ; elemente ale acesteia pot fi intalnite inca in primele sisteme filozofice ale antichitatii . Spiritul gandirii deterministe a intampinat in evul mediu ostilitatea religiei . Acestea au imprimat o orientare spiritualista , mistica in intelegerea si explicarea lumii . Ideea determinarii naturale e inlocuita cu ideea de predeterminare divina . Ideea de determinism isi croieste drum in secolele XVII-XVIII. Filosofia acestor vremuri pornea de la afirmatia ca in natura nu exista nici un cel mai mic fenomen fara o cauza precisa si ca lumea in ansamblul ei se dezvolta , guvernata de legi specifice , obiective proprii . De un timp incoace ideea determinismului se impleteste cu viziunea sistemica care s-a impus in chimie , biologie si stiintele sociale . Determinismul ca teorie filosofica si stiintifica are doua functii : O Functia teoretico-explicativa asupra lumii O Functia metodologica Orice teorie stiintifica cuprinde doua feluri de enunturi : O Descriptive O Explicative Metode ale determinismului Modelul determinismului clasic sau mecanicist Acest model al determinismului se bazeaza pe absolutizarea cauzalitatii mecanice si a legilor dinamice , a unei necesitati riguroase , excuzand intamplarea si orice incertitudine . Tocmai pentru ca intamplarea introduce unele elemente de incertitudine , ea era exclusa . Intamplarea era socotita doar expresia recunoasterii cauzelor ascunse ale fenomenelor . Modelul determinismului probabilist Incepand cu a doua jumatate a secolului XIX , determinismul mecanicist a venit tot mai mult in conflict cu dezvoltarea stiintelor . Mai intai cu teoria darwinsta a evolutiei speciilor , care lua in seama si variatiile individuale , intamplatoare ca factor de evolutie ; mai apoi cu teoria moleculara a caldurii . In secolul XX , vechiul determinism a fost infirmat de mecanica , statistica ,etc . Noile stiinte aparute in secolul XX precum genetica , noile teorii asupra evolutiei vietii , cibernetica , teoria informatiei intra si ele in conflict direct cu conceptia determinismului mecanicist . Criza determinismului a insemnat in fond o criza a modelului mecanicist care nu putea admite hazardul si libertatea umana .

Determinismul este propozitia filozofica potrivit careia orice eveniment, inclusiv cognitia si actiunea umana, este determinat in mod cauzal de un lana neintrerupt de evenimente anterioare. Nici un miracol misterios sau eveniment pur intamplator nu are loc. Daca a existat vreodata un eveniment indeterminist de la inceputul timpului, atunci determinismul este fals. Principala consecinta a filozofiei deterministe este ca liberul arbitru (vointa libera) devine o iluzie, cu exceptia definitiei din compatibilismul strict. Conform credintei populare, determinismul afirma ca toate evenimentele viitoare au fost deja predeterminate si vor avea loc in mod obligatoriu (pozitie cunoscuta sub numele de fatalism); ,iar metafizicienii inca dezbat aceasta problema. Determinismul este asociat cu, si se bazeaza pe ideile de materialism si cauzalitate. Cei care s-au ocupat cu problema includ Omar Khayyam, David Hume, Thomas Hobbes, Immanuel Kant, si, mai recent, John Searle. [modifica]Natura determinismului Semnificatia exacta a termenului "determinism" a fost subiectul a diferite interpretari. Unii privesc determinismul si liberul arbitru ca excluzandu-se reciproc, in timp ce altii, numiti "compatibilisti", cred ca cele doua idei pot fi reconciliate. Mare parte din disputa provine din faptul ca definitia "liberului arbitru", ca si cea a determinismului de altfel, variaza. Unii sunt convin?i ca se refera la adevarul metafizic al unei capacitati umane de a lua decizii si de a impune aceste decizii la nivel colectiv, de obicei prin mijloace democratice. Al?ii insa il definesc ca senza?ia acestei capacita?i pe care oamenii o traiesc atunci cand ac?ioneaza. De exemplu, David Hume a afirmat ca este posibil ca un individ sa nu i?i poata duce la implinire dorin?ele ?i convingerile numai prin liber arbitru (voin?a independenta) , ci mai degraba liberul arbitru se refera la abilitatea unui individ de a transpune acele convingeri ?i dorin?e in ac?iune voluntara. [modifica]Perspective moderne asupra determinismului Inca la inceputul secolului trecut, cand astronomul Edwin Hubble a afirmat ca decalajul spre ro?u arata ca Universul se extinde, opinia predominanta in randul exper?ilor a fost ca Universul a inceput cu Big Bang, prin urmare are o varsta finita. Diferi?i astrofizicieni au pareri diferite privind apari?ia Universului, dar o perspectiva consistenta este ca determinismul ? tiin?ific se confirma la nivel macroscopic de la na?terea Universului. [modifica]Determinismul in tradi?ia occidentala Ideea ca intreg Universul este un sistem determinist a fost enun?ata in religia, filozofia ?i literatura ocidentala ?i orientala. Atomi?tii greci Leucip ?i Democrit au fost primii care au anticipat determinismul cand au teoretizat ca toate procesele lumii au loc datorita interac?uinile mecanice ale atomilor, dar aceasta teorie nu s-a bucurat de larga acceptan?a in acea vreme. In Occident, determinismul este adesea asociat cu fizica newtoniana, care descrie materia fizica a Universului operand potrivit unui set de legi cognoscibile, stabile. Ipoteza numita "Bila de biliard", un produs al fizicii newtoniene, afirma ca odata ce au fost stabilite condi?iile existen?ei Universului, restul istoriei Universului urmeaza in mod inevitabil. Daca ar putea sa avem cuno?tin?e complete despre materia fizica ?i despre toate legile care guverneaza acea materie la orice moment dat, atunci ar fi teoretic posibil sa calculam timpul ?i spa?iul al oricaruio eveniment care va avea loc vreodata (Demonul lui Laplace). In acest sens, particulele elementare ale Universului ac?ioneaza de aceea?i maniera preucm mingile de pe o masa de biliard, mi?cand-se ?i lovindu-se una de alta intr-un mod previzibil, pentru a produce rezultate previzibile. Mecanica newtoniana se ocupa doar de evnimente cauzate. De exemplu, daca pozi?ia ini?iala a unui obiect este x, y, z, ?i daca acesta este lovit de un alt obiect care se mi?ca de-a lungul unui vector V, atunci primul obiect va fi impins drept catre un alt punct x', y', z'. Daca merge altundeva, atunci, conform mecanicii newtoniene, trebuie sa ne indoim de propriile noastre masuratori a pozi?iei originale a obiectului, direc?ia exacta a obiectului care se deplaseaza pe vectorul V, campuri gravita? ionale sau de alt tip care au fost ignorate neinten?ionat, etc. Experimentele repetate ?i imbunata?iri in precizie vor intotdeauna vor apropia observa?iile noastre de rezultatele prognozate prin teorie. Cand avem de-a face cu situa?ii la scara umana obi?nuita, fizica newtoniana a avut atat succes, incat nu are rivali. Dar e?ueaza lamentabil in experimente care implica viteze care sunt frac?iuni substan?iale din viteza luminii ?i cand se studiaza interac?iunile la scara atomica. Anterior descoperirii efectelor cuantice ?i a altor provocari la adresa fizicii newtoniene, "incertitudinea" a fost intotdeauna un termen folosit cu referire la cuno?tin?ele umane despre cauze ?i efecte, ?i nu la cauzele ?i efectele insele. Argumente impotriva determinismului Argumente din partea moralitatii Unii critici ai determinismului afirma ca daca oamenii nu sunt capabili de liber arbitru, nu poate exista nici o baza ra?ionala pentru moralitate, prin urmare unele aspecte ale jurispruden?ei ?i legisla?iei penale ?i civile par sa fie ira?ionale ?i nedrepte. Cum poate cineva sa fie pedepsit(a) pentru o fapta involuntara? Pentru a men?ine integritatea institu?iilor sociale care se bazeaza par?ial pe culpabilizarea oamenilor pentru ac?iunile lor, in ochii lor devine necesara negarea determinismului, cel pu?in in masura in care acesta se aplica la ceea ce noi numim in mod banal fapte voluntare. Determini?tii au raspuns la aceasta critica facand distinc?ie intre afirma?ii normative ?i pozitive. Afirmarea unor fapte se poate ?i trebuie sa fie facuta independent de consecin?ele acestora. Astfel, chiar daca determinismul nu este compatibil cu ideea unui Univers moral, asta nu invalideaza neaparat concluziile sale. Utilitatea sociala presupusa a ideilor de crima ?i justi?ie nu ar trebuie sa aiba voie sa inlocuiasca chestiunile de adevar. Filozoful contemporan american Donald Davidson, printre al?ii, a sus?inut ideea potrivit careia daca oamenii s-ar purta intrun mod necauzat, atunci am putea descrie faptele lor ca nebune, nu ca libere. Perspectiva lui este consistenta cu pozi?ia filozofica a lui Mencius, conform careia caracteristicile imanente ale unui individ sunt cauzate in mod determinist, iar in randul acestor caracteristici imanente exista un set de trebuin?e (analoage altor trebuin?e cum ar fi cea sexuala) care sunt de natura axiologica sau morala; factorii externi acestor trebuin?e morale pot sa inhibe func?ionarea lor. A le inhiba ac?iunea este echivalent cu pierderea liberta?ii, ceea ce oamenii evita in mod instinctiv. In termeni occidentali, Mencius ar spune ca oamenii se nasc cu con?tiin?a, ?i ac?ioneaza potrivit propriilor lor naturi ?i inclina?ii atunci cand se lasa ghida?i in ac?iunile lor de con?tiin?a (impreuna cu celelalte trebuin?e ale lor, cum ar fi foamea) ?i ca noi to?i traim o pierdere a liberta?ii atunci

cand ne dam seama ca suntem controla?i in mod direct sau indirect de for?e externe -- indiferent daca aceste for?e sunt efectele persistente ale condi?ionarii sau pericolul iminent reprezentat de un pistol ?inut la capul cuiva. Pe scurt, autodeterminarea inseamna libertate, iar determinarea cauzata de factori externi este pierderea liberta?ii. Moralitatea depinde de exercitarea a ceea ce natura unui individ l-a determinat pe acesta sa fie ?i de condi?ia de a fi de facto raspunzator pentru toate consecin?ele care decurg dintr-o decizie individuala de a ac?iona. Daca un individ este liber de control extern, acesta este considerat a fi o entelehie; in masura in care un individ este determinat de factori externi, acesta i?i pierde propia identitate ?i devine doar extensia unei alte entita?i. [modifica]Determinismul, mecanica cuantica ?i fizica clasica De la inceputul secolului XX, mecanica cuantica a aratat aspecte ale unor evenimente care pana atunci ramasesera ascunse. Fizica newtoniana luata izolat ?i nu ca o aproximare a mecanicii cuantice, ne arata un Univers unde obiectele se mi?ca de o maniera care poate fi perfect determinata. La scara de interac?iune proprie omului, mecanica newtoniana ofera prognoze care din toate punctele de vedere se dovedesc a fi complet perfectibile, daca nu perfecte in practica. Dependen?a prognozelor se dovede?te a fi o imbunata?ire a cuno?tin?elor noastre despre condi?iile ini?iale. Tunurile ?i muni?ia slab proiectate ?i construite i?i risipesc trageile intr-un cerc larg de-a lungul centrului ?intei, iar tunurile mai bune produc tipare mai bune. Cunoa?terea absoluta a for?elor care accelereaza un glon? ar trebui sa produca prognoze absolut corecte a traiectoriei sale, sau cel pu?in a?a ne-am a?teptat. In contradic?ie cu prognozele mecanicii newtoniene, la scara atomica, traiectoriile obiectelor pot fi prognozate doar intr-un mod probabilist. [modifica]Prima cauza Intrinseca dezbaterii privind determinismul este chestiunea primei cauze. Deismul, o filozofie dezvoltata in secolul XVII, afirma ca Universul a fost determinist de la crearea sa, dar atribuie aceasta creeare unui Dumnezeu metafizic sau unei prime cauze externa lan?ului determinist. Dumnezeu poate ca a inceput procesul, dar nu i-a influen?at evolu?ia. Aceasta perspectiva ilustreaza un puzzle care sta la baza oricarui concept de determinism.. Presupunere:Toate evenimentele au cauze, iar cauzele lor sunt toate evenimente premergatoare acestora. Prin urmare, evenimentul AN este precedat de evenimentul AN-1, care este precedat de evenimentul AN-2, ?i a?a mai departe. Potrivit acestei prezum?ii, exista doua posibilita?i, ambele aruncand o umbra de indoiala asupra validita?ii prezum?iei ini? iale: (1) Exista un eveniment A0 inaintea caruia nu a existat nici un alt eveniment care sa-l fi cauzat. (2) Nu exista nici un eveniment A0 inaintea caruia sa nu fi existat un alt eveniment, ceea ce inseamna ca avem o serie infinita de evenimente legate cauzal, care este ea insa?i un eveniment, ?i totu?i nu exista nici o cauza pentru acest ?ir infinit de evenimente. In cadrul acestei analize, presupunerea ini?iala trebuie sa fie par?ial defectuoasa. Se poate rezolva admi?and o excep?ie, un eveniment crea?ionist (ori creearea evenimentului sau evenimentelor ini?iale, ori a seriei infinite de evenimente) care el insu?i nu este un eveniment cauzat in sensul in care cuvantul cauzat este folosit in formularea presupunerii ini?iale. Un agent anume, pe care multe sisteme de gandire il numesc Dumnezeu, creeaza spa?iul, timpul, ?i entita?ile care se gasesc in Univers, prin intermediul unui proces care este analog cauzalizarii dar nu este cauzalizare a?a cum o ?tim noi. Aceasta solu? ie la dificultatea ini?iala a determinat oamenii sa indoaie daca exista vreun motiv ca sa existe doar un singur act cauzal cvasi-divin, daca nu a existat un numar de evenimente care au avut loc in afara secven?ei obi?nuite de evenimente. evenimente care pot fi numite miracole. Pozi?ia filozofica extrema este cea a lui Gottfried Wilhelm Leibniz, care in cadrul filozofiei sale moniste a afirmat ca toate interac?uinile aparent cauzale intre doua (sau mai multe) entita?i, A <-> B, sunt de fapt interac?iuni mediate de Dumnezeu, A<->Dumnezeu<->B. Immanuel Kant a continuat aceasta idee a lui Leibniz, in conceptul sau de rela?ii transcendentale, ?i prin urmare a avut un efect profund asupra incercarilor filozofice ulterioare de a clarifica aceste probleme. Cel mai influen?ial dintre succesorii sai imedia?i, un critic puternic al lui Kant a fost Edmund Husserl, ini?iatorul fenomenologiei. 61 Definiti conceptual de Filosofie antropologica Ce este filosofia antropologica ? In primul rind ea nu trebuie sa fie echivalenta cu reflectia asupra finite umane ce insoteste intreaga traditie filosofica . Nici conceptia platonica , nici aristotelica despre om nu constituie un model pentru antropologia filosofica . Antropologia filosofica traieste mai degraba prin legatura sa pozitivacu stiintele empirice despre om . Antropologia filosofica cu calitate de current filosofic a fost inaugurat in anii 20 ai sec. XX de catre Swecheler si Plessner , continuata de Gehlen , Rothacker , Litt si Portman si reinviata dupa cel deal II lea razboi mondial de catre Laudmann , Balnow etc. Potrivit lui Max Scheler , antropologia filosofica nu trebuie sa fie doar o disciplina , ci un fel de baza sau fundament a filozofiei . Chiar daca este nouadupa metode , ea a trebuit sa preia mostenirea filosofiei clasice moderne de la Descartes pina la Kant . Astfel sar fi anulat dialectic ace strabate istoria filosofiei . Antropologia este condusa de la inceputurile sale de skepticism . Antropologia filosofica isi propune sa depaseasca viziunile unilaterale ale filosofiei traditionale fata de om prin cuprinderea toturor problemelor teoretice ale omului prin cunoasterea totala , obiectiva a omului in vederea modelarii lui . In urma cercetarilor , antropologia apare ca o disciplina simultan teoretica si practica . Raspunsurile antropologiei filosofice la problematica experientei pot fi private sub 2 aspecte: 1. Antropologia lui Gehlen explica de ce omul este dependent de experiente si anume pentru a supravietui pur si simplu din punct de vedere logic . 2. Antropologia filosofica a adincit intelegerea noastra privind modalitatile experientei emotionale si senzoriale de multe ori neglijate de filosofia traditionala . O varietate a antropologiei filosofice este antropologia sociala si culturala . In aceste 2 antropologii sunt lansate doua directii devenite traditional : antropologia sociala (engleza) si antropologia culturala (americana) .

62. Analizati problema sensului vietii , mortii , si a eternitatii umane Problema sensului vietii este prin natura ei o problema esentiala a filosofiei . La intrebarea care este sensul vietii raspunsul este, este cel pe care i-l atribuim : Un prim aspect in abordarea vietii umane este acela de a pune problema in centrul constiintei , adic de a medita asupra ei , asupra intrebarilor : are valoare viata ? merita ea sa fie traita ? . Albert Camms afirma ca sensul vietii este cea mai presanta dintre chestiuni . Intrebarile de mai pus se refera la viata in genere . Pentru om viata nu este numai un process biologic , ci un fenomen cu mult mai complex . Viata are valoare daca este traita in conditii umane . Omul insasi isi oate da sens vietii sale prin activitatea sa in calitate de fiinta producatoare de bunuri si fiinta rationala , constienta. De fapt un sens al vietii , un scop suprem raspunde atit necesitatilor de motivare , de justificare a propriei vieti cit si aspiratiei spre realizarea valorica , autorealizare , si depasirea de sine . Cu fiecare clipa a vietii noastre , ne indepartam spre propria moarte , si in acest sens ne putem intreba , impreuna cu Thomas Negel ; doar moartea este sfirsitul neechivoc si definitive al existentei noastre . Despre importanta reflectiei asupra problemei mortii se poate spune ca nu se va vorbi niciodata in deajuns . Moartea a generat in orizontul cultural al constiintei determinate istoria arhietipurilor vietii . Traieste etern cel ce traieste in present . 63. Definiti si expuneti continutul conceptului Eutanasia Prin eutanasie, care din grecete nseamn moarte frumoas sau uoar, se subnelege ajutorul medicului n curmarea vieii bolnavului ce sufer de o boal incurabil. Pentru prima dat n istoria omenirii eutanasia a fost legiferat n anul 1906 n statul Ohio, SUA. A fost practicat i n Germania hitlerist, unde erau omori copii nou-nscui cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili i invalizii. Mai trziu, n unele state eutanasia a devenit ceva normal. Numai n anul 1995, n Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedai. Orict de strict ar fi legea eutanasiei, n privina aprrii drepturilor bolnavilor, viaa, fiind un dar de la Dumnezeu, trebuie aprat i nu distrus. n locul dreptului de a-i decide propria moarte, ar trebui s i se dea bolnavului dreptul de a apela la mila lui Dumnezeu, fiindc orice suferin pentru om este o posibilitate de a-i ispi pcatele prin pocin, de a mplini lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul lui, adic Biserica (Cor. 1,24).Potrivit nvturii cretine, omul are trei mari datorii: fa de Dumnezeu, pe care trebuie s-L iubeasc cu toat inima lui, cu tot sufletul lui i cu tot cugetul lui; fa de el nsui i fa de aproapele, pe care trebuie s-l iubeasc ca pe sine nsui (Matei 22,3739). Dragostea de sine trebuie s cuprind ntreaga persoan uman trup i suflet, avnd grij - n primul rnd - de suflet (fiindc, ce-i va folosi omului dac ar ctiga lumea ntreag, iar sufletul l va pierde? (Matei 16,26), dar avnd grij i de sntatea trupului, pentru a-l putea folosi n slujb lui Dumnezeu i a aproapelui, att timp ct este rnduit de Creator. n caz de boal, ne putem ndeprta de Dumnezeu, sau ne putem uni mai strns cu El. n primul rnd, trebuie s cerem ajutor de la Domnul nostru Iisus Hristos, care este Doctor al sufletului i al trupului, pentru c El a venit s vindece i s mntuiasc omul ntreg, trup i suflet. De aceea, n faa oricrei suferine, trebuie s dm dovad de rbdare i s ne rugm lui Dumnezeu s ne trimit ajutorul de care avem nevoie, aa cum ne-a fgduit Mntuitorul: i toate cte vei cere, rugnduv cu credin, vei primi(Matei 21,22). E necesar s apelm i la ajutorul medicului, pe care trebuie s-l cinstim cu cinstea ce i se cuvine, cci i pe el l-a fcut Domnul, s nu se deprteze de la tine, cci i de el ai trebuin (Sirah 38,112). Medicul trebuie s fie pregtit din punct de vedere profesional i totodat moral. Datoria lui este de a lupta pentru sntatea pacientului, iar celor n stadiul de pe urm s le aline suferinele i nu este n drept s grbeasc n mod intenionat procesul natural al morii. 64 Definiti conceptele de ecosofie si problemele globale Ecosofia este un termen filosofic conceput de Felix Guattari, elaborat in cartea lui "Les trois ecologies" aparut n 1989. Conceptul de ecosofie constitue baza formrii unei noi ideologii ce integreaz individul n societate i societatea n mediu. Ecosofia este intelepciunea viitorului, o soluie pentru problemele secolului nostru. Termenul de "ecosofie" este compus din rdcina "eco", care provine de la cuvntul grecesc Oikos = cas, bun domestic, habitat, mediu natural si cuvntul "sophia", ce semnific nelepciune, cunoatere. n concluzie, ecosofia s-ar traduce ca "nelepciunea de a locui". Ecosofia este intelepciunea raportului omului cu mediul sau si a convietuirii tuturor speciilor pe planeta. Sau, cum spunea Guattari: "O ecosofie, adica o perspectiva care sa includa dimensiunile etice si care sa articuleze intre ele ansamblul ecologiilor: stiintifica, politica, environmentala, sociala si mentala. Astfel, aceasta ecosofie ar putea fi chemata sa se substituie vechilor ideologii care sectorizeaza, de o maniera abuziva, socialul, privatul si civilul si care sunt incapabile sa stabileasca jonctiunile intre politica, etica si estetica". Ecosofia se naste din mpletirea a trei ecologii: environmental, politic i mental. Ecologia mediului (environmental) definete echilibrul natural prin simbioza elementelor sale, omul fiind si el unul din elemente. Ecologia politic se refer la praciticile si politicile menite s previn i s reduc distrugerea mediului. Dei n ultimii ani ncercrile de a lua msuri drastice n sensul controlrii i diminurii cauzelor degradrii ecosferei s-au intensificat, acestea s-au dovedit ineficiente i insuficiente. Este necesar adoptarea pe scar larg n cadrul societii a unei noi filosofii fa de mediu i via. Aici intervine ultima dimensiune a ecosofiei, ecologica mental, care se refer la subiectivitatea uman, la decondiionarea percepiei noastre asupra rolului omului n ecosistem. n aceeai manier, ecosistemul gndurilor, mentalitilor, valorilor i aciunilor trebuie s se regndeasc i s se adopte principiile naturale de funcionare, eliberndu-ne de antropizarea psihologic a societii de consum. 65. Comentati maxima sofistului Protagoras. Omul este masura tutror lucrurilor Filosoful grec Protagoras defineste sofistica drepr arta de a duca oamenii. Problema morala sa bucurat de un interes deosebit din partea lui Protagoras el isi incepea cartea sa Despre zei, cu urm propozitie * Omul este masura tutror lucrurilor, a celor ce sunt ca sunt, acelor ce nu sunt, ca nu sunt.Fiinta este identica cu ceea ce apare cuiva. Continutul intregii doctrini promovate de sofisti poate fi chiar concentrat in aceasta formula, in sensul relativist-individualist al interpretarii lui Platon.

In fond socrate insusi cu deviza sa care indeamna la cunoasterea de sine nu face decit sa dea expresie principiului protagoreic.Acestea insa veneau in conflict cu traditiile existente,dar relativismul-individualist al sofistilor loveste in general, adica chiar fundanmentele teoretice a statului atenian. 66. Definiti conceptele de axiologie si praxiologie Conceptul de axiologie, etimologic, deriv de la termenii greceti axios (preios, demn de stim) i logos (teorie); are sensul de teorie, tiin a valorilor. Axiologia, ca ramur distinct a filosofiei, constituie o consecin a disocierii valorii generice de valorile speciale studiate de tiinele particulare: etica, estetica, teologia, economia, logica etc. Spre deosebire de acestea, axiologia pune n centrul preocuprilor sale problema raportului dintre momentul obiectiv i subiectiv al valorii, modul de funcionare a sistemului de valori n ansamblu sistemului social, ncercnd s clarifice esena valorii ca atare . Din aceast perspectiv, conceptul de valoare generic fixeaz ntr-o denumire i desemneaz exclusiv notele eseniale i generale ale diferitelor specii de valori: etice, politice, economice, ideologice etc. Bazele axiologiei au fost puse ncepnd cu a doua jumtate a secolului XIX, proces care s-a amplificat n secolul urmtor i continu i astzi cu contribuii strine i autohtone remarcabile. Dintre acestea evocm numai cteva nume emblematice pentru acest domeniu: H. Lotze, Nietzsche, Rickert, Windelband, Scheler, N. Hartmann, P. Andrei, L. Blaga, M. Florian, M. Ralea, E. Lovinescu, T. Vianu etc. Praxiologia, sau teoria actiunii eficiente, al carui scop este de a cerceta conditiile de care depinde eficienta maxima,1) reprezinta n gndirea filozofica contemporana una din directiile de cercetare cele mai apropiate de problemele concrete ale vietii sociale. Interesul discursului filozofic actual pentru asemenea cercetare izvoraste ndeosebi din valoarea operationala si metodologica pe care ea o are pentru toate compartimentele stiintei ce au preocupari de ordin aplicativ. Ca disciplina teoretica, praxiologia este totodata metodologie, ea oferind instrumente algoritmice pentru sporirea gradului de eficienta a actiunii. n obiectul praxiologiei, cercetarile fundamentale vizeaza scopuri aplicative. Ca teorie generala a actiunii eficiente, praxiologia este o stiinta multidisciplinara, cumulnd cunostinte din toate celelalte stiinte. Dintre acestea, se remarca, n primul rnd, ntregul grup al stiintelor actiunii (stiintele tehnice, economice, agricole, medicale, stiintele educatiei si instructiei, stiintele administrative si de organizare a societatii).2) Analiza lor ne prilejuieste, n primul rnd, constatarea existentei unui evantai complex de discipline particulare cu un caracter nemijlocit actional, att practice ct si teoretice fiecare dintre acestea avnd, dupa cum s-a sugerat n schema anterioara, o legatura strnsa cu stiintele particulare ale existentei si, respectiv, cu stiintele generale. Aceasta pentru ca, stiintele actiunii nu cerceteaza un anume fragment al existentei (naturale, sociale, umane), ci doar relatia actionala dintre agent si actor, accentul principal n demersurile praxiologice fiind pus pe aspectele de natura normativ-metodologica ale acestei relatii, n functie de mijlocirea carora se sconteaza provocarea unor niveluri superioare de eficienta ale actelor umane productive. Conceptul de actiune eficienta ofera modelul cel mai adecvat al determinismului social, n configurarea caruia interfereaza raporturi cauzale si de conditionare (actionnd din necesitate) cu raporturi teleologice (actionnd, din libertate) prin intermediul carora determinismul vietii sociale se realizeaza ca expresie a unitatii dintre subiect si obiect.