Cronicile Wardstone Cartea nti: Ucenicul Vraciului Cartea a doua: Blestemul Vraciului Cartea a treia: Secretul Vraciului Capitolul

Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 1. Spintecatorul din Horshaw 9 2. Trecutul Vraciului 39 3. Urgia 61 4. Priestown 73 5. nmormntarea 90 6. Un pact cu diavolul 114 7. Evadarea si prinderea 133 8. Ce a povestit fratele Peter 9. Catacombele 160 10. Scuipatul fetei 184 11. Judecata Vraciului 207 12. Poarta de Argint 224 13. Arderea pe rug 235 14. Povestea tatei 258 15. Lantul de argint 276 16. Un pu{ pentru Alice 296 17. Soseste Inchizitorul 313 18. Cosmarul de pe deal 329 19. Mormintele de piatra 348 20. Scrisoarea mamei 373 21. Un sacrificiu 389 22. Un trg e un trg 417

143

Cel mai nalt deal din Comitat ESTE NVALUIT N MISTER. Se zice ca un om a murtt aici ntr-o APRIGA BATALIE, N TIMP CE NCERCA SA SUPUNA UN DEMON CARE AMENINTA NTREAGA LUME. APOI GHETURILE AU VENIT DIN NOU PESTE PAMNT, IAR CND S-AU RETRAS, PNA SI FORMA DEAL URILOR, PNA SI NUMELE TRGURILOR DIN VALE SE SCHIMBASERA. Astfel, pe vrful cel mai nalt DIN LANTUL DEALURILOR, N-A RAMAS NICIUN SEMN DIN CE S-A NTMPLAT ODINIOARA. Doar numele i s-a pastrat. I SE SPUNE Wardstone Lespedea care pecetluieste raul. Spintecatorul din horshaW Cnd am auzit primul tipat, m-am ntors cu spatele si mi-am dus minile la urechi, apa sndu-le ct am putut de tare, de-am simtit ca-mi plesneste capul. n clipa aceea, nu puteam sa-l ajut cu nimic. Cu toate acestea, am continuat sa-l aud glasul unui p reot n chinuri si a trecut multa vreme pna cnd, treptat, s-a stins. Am ramas tremurnd n hambarul ntunecat, ascultnd ploaia rapaind pe acoperis, ncercnd sa-mi adun curajul. Era o noapte nesuferita si se pregatea sa devina si mai urta. Zece minute mai trziu, cnd au sosit tapinarul si ajutorul lui, am dat fuga la usa sa-i ntmpin. Amndoi erau niste zdrahoni, carora eu de-abia le ajungeam pna la umeri . Ei, baiete, unde e domnul Gregory? ma ntreba tapinarul, cu o unda de nerabdare n glas. si ridica felinarul si si roti privirile n jur, banuitor. Avea ochi ageri si intel igenti. Niciunul dintre ei nu parea sarac cu duhul.

A cazut bolnav, am raspuns eu, ncercnd sa-mi stapnesc ncordarea care-mi facea glasu l nabusit si nesigur. A zacut la pat, cu febra mare, toata saptamna, asa ca m-a tr imis pe mine n locul lui. Sunt Thomas Ward, ucenicul sau. Tapinarul si-a trecut rapid privirile peste mine, din cap pna-n picioare, ca un cioclu care-mi lua masurile pentru viitoarea sa comanda. Apoi si-a ridicat o sprn ceana att de sus nct i-a disparut sub cozorocul sepcii de pe cap, din care nca se ma i scurgeau picurii de ploaie. Ei bine, domnule Ward, zise el, cu o nota accentuata de zeflemea n voce, astepta m instructiunile dumneavoastra. Mi-am vrt mna stnga n buzunarul pantalonilor si-am scos schita pe care o desenase me sterul pietrar. Tapinarul puse felinarul jos, pe pamnt, si cu un soi de lehamite de viata clatina din cap, aruncnd o privire scurta tovarasului sau, apoi, lund sch ita din mna mea, se apuca s-o cerceteze. Instructiunile mesterului pietrar cuprindeau dimensiunile putului ce trebuia sa pat si masurile lespezii care avea sa fie asezata peste el. Dupa cteva clipe, tapinarul clatina iarasi din cap si ngenunche lnga felinar, apro piind hrtia de lumina. Cnd se ridica din nou n picioare, era ncruntat. Putul ar trebui sa aiba noua picioare adncime, zise el. Asta n-are dect sase. Tapinarul stia bine ce avea de facut. Desi sarcina lui era sa manevreze cu prec izie lespedea, astupnd cu ea, la momentul oportun, gura putului, de cele mai mult e ori se ndeletnicea si cu saparea acestuia din urma. Putul obisnuit pentru un du h rau este de sase picioare, dar pentru un spintecator era nevoie de unul adnc de noua picioare. Cu siguranta ca aici aveam de-a face cu un spintecator tipetele preotului erau o dovada nsa nu era timp de sapat noua picioare. Trebuie sa mearga si asa, am zis eu. Trebuie sa fie gata pna dimineata, altminter i va fi prea trziu, preotul o sa moara. Pna n momentul acela, amndoi parusera niste oameni zdraveni, siguri pe pamntul de su b picioarele lor, raspndind ncredere prin fiecare por al fapturii lor. Acum dintrodata aratau intimidati. Cunosteau situatia din biletul pe care li-l trimisesem, chemndu-i la hambar. Ma folosisem de numele Vraciului ca sa fiu sigur ca vor ven i nentrziat. Stii ce trebuie sa faci, baiete? ma ntreba tapinarul. Esti pregatit pentru asta? M-am uitat drept n ochii lui, ncercnd din rasputeri sa nu clipesc. Pai, am nceput cu dreptul, i-am raspuns eu. I-am angajat pe cei mai buni tapinari din Comitat. A fost cel mai nimerit raspuns, caci chipul tapinarului s-a ncretit ntr-un zmbet. Cnd vine lespedea? ntreba el. nainte de a se lumina de ziua. O aduce pietrarul nsusi. Va trebui sa fim gata pna a tunci. Tapinarul ncuviinta cu un semn din cap. Atunci, condu-ne, domnule Ward! Arata-ne unde vrei sa fie sapat putul. De data aceasta nu mai era nici urma de ironie n glasul sau. Rostise cuvintele c a un om pus pe treaba. Voia sa-si vada lucrarea facuta si ncheiata. Cu totii vo-i am acelasi lucru, iar timpul era scurt, asa ca mi-am tras gluga peste cap si, cu toiagul Vraciului n mna stnga, i-am condus afara, n ploaia rece, marunta si deasa. Carul lor cu doua roti era n fata hambarului, echi-pamentul din car acoperit cu o prelata, calul rabdator ntre ulube, scotnd aburi n ploaie. Am traversat pajistea noroioasa, apoi am luat-o de-a lungul gardului de nuiele de porumbar, spre locul unde tufele se rareau, sub ramurile unui stejar secular de la marginea cimitirului. Putul trebuia sa se afle aproape de pamntul sfintit, dar nu foarte aproape. Primele pietre de mormnt erau la douazeci de pasi distanta . Sapati putul ct mai aproape de asta, le-am zis eu, aratnd spre trunchiul copaculu i. Sub privirile atente ale Vraciului, si eu sapsem o multime de puturi de proba. L a nevoie, as fi putut face eu nsumi aceasta operatiune, dar oamenii acestia erau de meserie si aveau sa lucreze repede. Cnd s-au ntors la car dupa uneltele lor, eu am trecut prin gard si am luat-o prin tre pietrele de mormnt spre biserica veche. Era foarte darapanata: i lipseau tigle din acoperis si nu mai primise un strat de vopsea de ani buni. Am mpins usa

laterala, care s-a deschis cu un scrsnet si un scrtit ascutit. Batrnul preot ramasese n aceeasi pozitie, ntins pe spate, lnga altar. Femeia ngenunc hease pe dalele de piatra, aproape de crestetul sau, si plngea. Singura deosebire era ca acum biserica era scaldata n lumina. Femeia scotocise prin sacristie dupa rezerva de lumnari si le aprinsese pe toate. Erau pe putin o suta, grupate cte ci nci sau sase. Le asezase pe banci, pe pardoseala si pe politele ferestrelor, dar cele mai multe erau la altar. Cnd am nchis usa, o pala de vnt a patruns n bise-rica, iar flacarile au plpit toate d eodata. Femeia si-a ridicat ochii spre mine, cu fata uda de lacrimi. Moare, a zis ea, cu vocea frnta de suferinta amplificata de ecou. De ce ti-a lua t atta pna sa vii? Dupa ce primisem mesajul acasa, la Chipenden, avusesem nevoie de doua zile ca s a ajung pna aici. Erau mai bine de treizeci de mile ntre Chipenden si Horshaw si n u pornisem la drum imediat. La nceput, Vraciul, nca prea bolnav ca sa se dea jos d in pat, nu-mi ngaduise sa plec numai eu. De obicei, un vraci nu-si trimite niciodata ucenicii n misiune, sa lucreze singu ri, pna cnd nu i-a pregatit cel putin un an. Eu tocmai mplinisem treisprezece ani si eram ucenicul lui de mai putin de sase luni. Era o ndeletnicire grea, nfricosatoare, care adeseori presupu nea sa nfrunti ceea ce numeam noi ntunericul", nvatasem cum s-o scot la capat cu vra jitoarele, sta-fiile, duhurile rele si celelalte creaturi ale raului care bntuie noaptea. Dar eram oare pregatit si pentru ncercarea asta? Era vorba despre un duh rau care trebuia nchis, ceea ce, daca treaba era facuta cum se cuvenea, avea sa se petreaca fara piedici. l vazusem pe Vraci facnd-o de do ua ori. De fiecare data, tocmise oameni priceputi sa l ajute, iar treaba mersese snur. Dar misiunea mea de acum era putin diferita. Existau deja complicatii. Vedeti dumneavoastra, preotul era chiar fratele Vraciului. l vazusem o singura d ata mai nainte, cnd trecuseram prin Horshaw, n primavara. Holbase ochii la noi si f acuse un urias semn al crucii n aer, cu fata schimonosita de furie. Vraciul nici macar nu se uitase n directia lui, pentru ca era prea putina dragoste frateasca nt re ei si nu-si vorbisera de mai bine de patruzeci de ani. Dar familia era famili e si de aceea, n cele din urma, ma trimisese la Horshaw sa-l ajut. Preotii! izbucnise Vraciul. De ce nu se multumesc oare cu ceea ce stiu ei sa fa ca? De ce trebuie ntotdeau-na sa se amestece unde nu le fierbe oala? Ce-o fi fost n mintea lui cnd a ncercat sa se ia de un spintecator? Sa ma lase pe mine sa-mi va d de treaba mea si ceilalti sa-si vada de-ale lor. Pna la urma, se potolise si petrecuse ore n sir dndu-mi instructiuni despre ceea c e trebuia facut, spunndu-mi numele tapinarului si pietrarului pe care trebuia sai tocmesc si unde locuiau. mi spusese, de asemenea, si numele unui doctor, starui nd ca ar fi singurul potrivit. Asta nsemnase nca o piedica, fiindca doctorul locui a destul de departe de Horshaw. Fusesem nevoit sa-i tri-mit vorba si nadajduiam ca va pomi imediat spre noi. M-am uitat la femeia ngenuncheata, care, foarte blnd, i stergea fruntea preotului cu o crpa umeda. Parul lui alb, rar si lipicios, i era dat pe spate, si si ros-togo lea delirant ochii n cap. Nu stiuse ca femeia avea sa trimita dupa Vraci, cerndu-i ajutorul. Daca ar fi stiut, s-ar fi mpotrivit, asa ca era mai bine ca nu ma pute a vedea acum. Din ochii femeii curgeau lacrimi care scnteiau n lumina lumnarilor. Era doar menaj era lui, adica nu-i era ruda, si mi amintesc ca m-am gndit ca preotul trebuie sa se fi purtat cu foart e multa bunatate fata de ea, daca plngea att de mila lui. Doctorul o sa vina curnd, i-am zis eu, si o sa-i dea ceva ca sa-i mai aline dure rea. De durere a avut parte toata viata lui, mi ras-punse ea. Si eu i-am dat multa ba taie de cap. Asta l-a facut sa se teama de moarte. Este un pacatos si stie unde o sa se duca. Indiferent ce fusese sau facuse, batrnul preot nu me-rita ce i se ntmpla. Nimeni n -ar fi meritat-o. Cu sigu-ranta, fusese un om curajos. Ori curajos, ori foarte p rost. Cnd duhul se saturase de scielile lui, ncercase sa se descurce singur, folosin du-se de mijloacele preotesti: clopotul, scriptura si lumnarea. Dar nu asa o scot

i la capat cu ntunericul. n cele mai multe cazuri, stradaniile lui nici n-ar fi co ntat, pentru ca duhul pur si simplu l-ar fi ignorat pe preot cu exorcismul lui c u tot. Cel mult s-ar fi mutat mai ncolo, si atunci preotul, cum se ntm-pla adesea, ar fi cstigat prestanta n ochii enoriasilor. Dar acesta era un duh din cea mai periculoasa cate-gorie cu care ne-am fi putut noi confrunta. De obicei, noi le ziceam spintecatori de vite", din pricina hrane i lor de capetenie. Dar cnd preotul ncepuse sa se amestece, devenise chiar el victim a duhului. Iata de ce duhul era acum un spintecator de temut, care daduse de gus tul sngelui de om, iar preotul ar fi avut mare noroc daca ar mai fi scapat cu via ta. n pardoseala bisericii era o crapatura n zigzag, care ducea de la picioarele alta rului pna la vreo trei pasi dincolo de preot. n locul unde era cel mai mult cascat a, semana cu o prapastie si avea aproape o palma latime. Dupa ce despicase pardo seala, duhul l prinsese pe batrnul preot de un picior si i-1 trasese n pamnt pna la g enunchi. Acum, n ntunericul de dedesubt, i sugea sngele, scotndu-i viata din el ncetul cu ncetul. Era ca o lipitoare enorma si umflata, care-si pastra victima n viata ct mai mult cu putinta, pentru a-si prelungi desfatarea. Orice as fi facut eu, nu se putea sti daca preotul avea sa supravietuiasca sau nu. n orice caz, trebuia sa nchid duhul. De acum ncolo, dupa ce bause snge de om, nu avea sa se mai multumeasca doar cu spintecat vitele. Salveaza l daca poti", mi spusese Vraciul, cnd ma pregateam sa plec. Dar, orice altce va ai vrea sa faci, asigura-te nti ca ai terminat cu duhul. Asta este prima ta ndatorire." * * * Am nceput sa ma pregatesc si eu. Lasndu-l pe ajutorul de tapinar sa sape mai departe putul, m-am ntors cu tapinaru l la hambar. Stia ce avea de facut: mai nti de toate, a turnat apa ntr-o caldare ma re, pe care o adusese cu el. Acesta era unul dintre avantajele de a lucra cu oam eni care aveau experienta n astfel de treburi: veneau ei cu echipamentul greu. Ca ldarea era un adevarat hrdau, din doage zdravene de lemn, prinse cu inele metalic e, si destul de ncapa-tor ct sa-l folosesti si pentru un put de douasprezece picio are adncime. Dupa ce l-a umplut pe jumatate cu apa, tapinarul a nceput sa presare o pulbere r uginie din uriasul sau sac, pe care l adusese din car. Turna putin cte putin si, d upa ce punea o mna, amesteca bine cu un bat solid. Curnd a devenit o munca dificila, pentru ca, treptat, amestecul s-a prefacut ntro pasta groasa, care cerea din ce n ce mai mult efort. Pe deasupra mai si putea ca un strv vechi de vreo cteva saptamni, ceea ce nu era de mirare, avnd n vedere ca p ulberea aceea era din oase pisate. Rezultatul final avea sa fie un clei vrtos si, pe masura ce tapinarul amesteca, nadusea mai tare si rasufla mai greu. Vraciul ntotdeauna si amesteca singur cleiul si ma pusese si pe mine sa exersez, dar acum timpul era foarte scurt, iar tapin arul avea muschii potriviti pentru asta. Stiind acest lucru, se apucase de lucru fara sa mai astepte sa i-o cer. Cnd cleiul a fost gata, am nceput sa adaug pilitu-ra de fier si sarea din sacii, mult mai mici, pe care i adusesem eu, amestecnd ncet, ca sa fiu sigur ca se mprastie uniform n toata compozitia. Fierul este periculos pentru un duh rau, pentru ca p rin el i se scurg puterile, iar sarea l arde. Odata intrat n put, acolo avea sa ra mna, din pricina ca partea de dedesubt a lespezii si interiorul putului urmau sa fie captusite cu acest amestec, silindu-1 sa se ghemu- iasca si sa stea n limitel e spatiului dinauntru. Binenteles, problema era sa aduci duhul n put, n primul rnd. Deocamdata, nu-mi bateam capul cu asta. n sfrsit, si tapinarul si eu am fost mult umiti de rezultat. Cleiul era gata. * * * Cum putul nca nu era terminat, nu aveam altceva de facut dect sa-l astept pe doct or pe drumul strmt si ntortocheat care ducea spre Horshaw. Ploaia se oprise si aerul parea neclintit. Era sfrsitul lui septembrie, iar vrem ea se nrautatea. Curnd, urma sa avem parte de-o adevarata furtuna si primul bubuit , neasteptat, nabusit, al tunetului dinspre apus mi-a sporit ncordarea. Dupa vreo

douazeci de minute, am auzit tropotul copitelor n departare. Mnndu-si calul de parc a ar fi avut pe urma lui toti diavolii din iad, doc-torul se ivi de dupa colt, n galop nebun, cu pelerina fluturndu-i n spate. Eu ma sprijineam n toiagul Vraciului, asa ca n-a mai fost nevoie de prezentari s i, n orice caz, doctorul calarise cu o asemenea viteza ca si pierduse rasuflarea. Am dat doar din cap catre el, iar el si-a lasat calul n spume sa pasca n iarba nalta din fata bisericii si m-a urmat, pna la usa laterala. I-am tinut-o deschisa, n semn de respect, lasndu-l pe el sa intre primul. Tata ma nvatase sa arat tuturor respect, pentru ca n felul acesta si ceilalti ave au sa ma respecte, la rndul lor. Nu-l cunosteam pe doctorul acesta, dar Vraciul s taruise asupra lui, asa ca stiam ca trebuie sa fie bun n meseria lui. Se numea Sh erdley si avea un sac mare de piele neagra. Parea la fel de greu ca al Vraciului , pe care l adusesem cu mine si l lasasem n hambar. Doctorul l-a lasat jos pe al lu i la vreo sase picioare de pacient si, nelund-o n seama pe femeie, cutremurata nca de suspine fara lacrimi, a nceput sa-l examineze. Eu am stat n spatele lui si putin mai ntr-o parte, ca sa vad ct mai bine. Cu multa bagare de seama, i-a ridicat preotului pulpana sutanei, dezvelindu-i picioarele . Dreptul era subtire, alb si aproape fara par, dar stn-gul, cel prins de duh, era stacojiu si umflat, cu venele purpurii iesite n afara, care se nchideau la culoar e cu ct erau mai apropiate de crapatura din pardoseala. Doctorul clatina din cap si rasufla lung. Apoi i se adresa ngrijitoarei, cu voce att de scazuta, ca abia de i-am prins cuvintele: Va trebui sa-l scoatem de aici, zise el. Este singu-ra speranta. La acestea, lacrimile femeii se pornira din nou sa-i curga pe obraji, iar doctor ul se uita la mine, facndu-mi semn spre usa. Afara, se rezema cu spatele de zid s i suspina. Ct mai aveti pna sunteti gata? ntreba el. Mai putin de un ceas, doctore, i-am raspuns eu, dar depinde de pietrar. El vine cu lespedea. Daca dureaza mai mult, o sa-l pierdem. Adevarul este ca oricum nu-i dau prea mul te sanse. Nu-i pot da nimic mpotriva durerii, pentru ca trupul lui n-o sa reziste la doua doze si va trebui sa-i administrez una mai puternica nainte sa-l amputez . Chiar si atunci, socul ar putea sa-l ucida pe loc. Iar pentru faptul ca va tre bui sa-l mutam imediat dupa operatie, situatia se complica si mai tare. Am ridicat din umeri. Nu-mi placea sa ma gndesc la asta. Stii exact ce trebuie facut? ma ntreba doctorul, cercetndu-mi fata cu atentie. Domnul Gregory mi-a explicat totul, i-am zis eu, ncercnd sa par ncrezator. Adevarul este ca, daca Vraciul se apuca sa-ti explice un lucru, ti-l explica de zece ori. Ma punea apoi sa repet lectia, nca o data si nca o data, pna era el mult umit. Acum vreo cincisprezece ani, am avut de-a face cu un caz asemanator, zise docto rul. Am facut tot ce ne-a stat n puteri, dar omul tot a murit, si era un tnar ferm ier, sanatos si voinic, n floarea tineretii. Nu putem dect sa-i tinem pumnii. Cteod ata, nsa, batrnii sunt mult mai drji dect ai crede. A urmat o lunga tacere, pe care am ntrerupt-o ca sa verific un lucru care ma fra mnta. Asadar, stii si dumneata ca mi trebuie niste snge de-al lui. nvata oul gaina, mormai doctorul, apoi mi zmbi obosit si arata n jos, pe drumul cat re Horshaw. Se apropie pietrarul, asa ca mai bine te duci sa-ti vezi de treaba t a. Poti sa lasi restul n seama mea. Am ciulit urechea si am auzit, n departare, zgomo-tul unei carute apropiindu-se, si atunci am dat fuga sa vad unde ajunsesera tapinarii cu lucrul. Putul era gata si ei deja asamblasera platforma de lemn sub copac. Ajutorul tap inarului se urcase n copac si fixa bratul si scripetii de o creanga groasa. Dispo zitivul avea marimea unui cap de om, era facut din fier si de el atrnau lanturile si un crlig urias. Urma sa avem nevoie de el ca sa ridicam lespedea grea si apoi s-o asezam ct se putea de precis deasupra putului. A sosit pietrarul, am zis eu. Numaidect, amndoi au lasat totul deoparte si m-au urmat spre biserica.

Acum, nca un cal astepta pe drum, lespedea fiind pusa n caruta la care era nhamat. Pna n momentul acela, totul mersese struna, dar pietrarul nu arata prea multumit si mi ocolea privirile. Cu toate acestea, fara ntrziere, am ntors caruta de-a curmez isul drumului, cu fata catre poarta si am intrat pe pajiste. Odata ce-am ajuns lnga stejar, pietrarul a strecurat crligul prin belciugul din m ijlocul lespezii si aceasta a fost ridicata din caruta. Daca avea sau nu sa se p otri-veasca pe gura putului, trebuia sa asteptam sa vedem. Pietrarul fixase bine belciugul, pentru ca lespedea atrna orizontal n lant, ntr-un echilibru perfect. A fost coborta cu grija pna la doi pasi deasupra gurii putului. Apoi mesterul pie trar mi-a dat vestea proasta. Fiica lui cea mai mica era foarte bolnava, cu febra mare, aceeasi care bntuia pr in Comitat si care-l tintuise si pe Vraci la pat. Nevasta lui veghea la capatiul micu-tei, iar el trebuia sa se ntoarca fara ntrziere acasa. mi pare rau, zise el, uitndu-se n ochii mei pen-tru prima oara. Dar lespedea este buna si n-o sa ai nicio problema. Pot sa-ti dau cuvntul meu n privinta asta. L-am crezut. Facuse tot ce putuse si se ocupase de lespede fara zabava, cnd ar f i trebuit mai degraba sa stea lnga fiica lui. Prin urmare, i-am platit si l-am la sat sa plece, multumindu-i n numele Vraciului si-al meu si urndu-i nsanatosire grab nica fiicei lui. Cu acestea, m-am ntors sa iau n mna mea friele problemei. La fel cum stiu sa slefui asca lespedea, pie-trarii sunt specialisti n pozitionarea acesteia si de aceea mi -ar fi placut ca mesterul sa ramna pe-aproape, n caz ca n-ar fi mers totul bine. T otusi, tapinarul si ajutorul sau erau foarte priceputi. Tot ce trebuia sa fac er a sa-mi pastrez capul pe umeri si sa fiu atent sa nu comit vreo greseala stupida . Mai nti, trebuia sa lucrez repede si sa captusesc interiorul putului cu clei, dup a care aveam sa repet operatiunea pentru fata de jos a lespezii, cu putin nainte de a fi coborta definitiv. Am sarit n put si, cu o bidinea, lucrnd la lumina felinarului pe care mi-l tinea ajutorul tapinarului, am trecut la treaba. Se cerea multa atentie. Nu-mi era ngad uit sa ocolesc niciun locsor, ct de mic, pentru ca acela ar fi fost de ajuns ca d uhul sa scape. Iar cu putul de numai sase picioare adncime, n loc de noua, cum se obisnuia, trebuia sa fiu si mai atent dect de obicei. Amestecul se mbiba n pamnt, n timp ce lucram, ceea ce era de bine, caci altminteri ar fi crapat cu usurinta si s-ar fi scorojit cnd pamntul s-ar fi uscat, n vara. Par tea proasta era ca mi venea mai greu sa apreciez ct de mult sa dau, astfel nct strat ul sa fie ndeajuns de gros. Vraciul mi spusese ca priceperea aveam s-o dobndesc cu vremea. Pna atunci, statuse el lnga mine, ca, la sfrsit, sa-mi verifice lucrarea si sa mai dea cteva pensule, de siguranta. Acum, trebuia sa fac totul singur. Pentr u prima oara. Cnd am terminat, am iesit din put si m-am apucat sa aranjez si marginea de sus. De la suprafata n jos, primii treisprezece inci, ct masura lespedea n grosime, gura putului era mai lunga si mai larga dect putul propriu-zis, alcatuind un soi de b ordura pe care lespedea avea sa se sprijine fara sa-i lase duhului nicio crapatu ra, ct de mica, prin care sa se poata strecura. Bordura aceasta cerea multa atent ie, pentru ca reprezenta locul unde lespedea se lipea de pamnt. n clipa n care am fost gata, a fulgerat si, peste cteva secunde, s-a auzit si urui tul gros al tunetului. Furtuna venise ntins drept spre noi. M-am ntors la hambar, sa iau un obiect important din sacul meu. Era ceea ce Vrac iul numea farfuria-momeala". Facuta din metal, era special lucrata pentru ce avea m noi nevoie, si avea trei gauri mici, la distante egale, aproape de margine. Am scos-o din sac, am lus-truit-o cu mneca si-apoi am alergat spre biserica, sa-i s pun doctorului ca noi eram gata. Cnd am deschis usa, am simtit un puternic miros de catran si, imediat n stnga alta rului, am zarit un mic foc. Deasupra flacarilor, pe niste pirostrii de metal, o oala bolborosea si mprosca. Doctorul Sherdley avea sa se foloseasca de catran ca sa opreasca sngerarea. Ungnd apoi ciotul piciorului cu el, mpiedica rana sa faca ga ngrena. Am zmbit n sinea mea cnd am vazut de unde si facuse rost doctorul de lemnul pentru foc. Afara toate erau ude, asadar luase singurul lemn uscat disponibil.

Taiase cu toporul una dintre stranele bisericii. Fara ndoiala ca preotul n-ar fi fost foarte multumit, dar asta i-ar fi putut salva viata. n orice caz, acum era l ipsit de cunostinta, respirnd foarte adnc, si avea sa ramna astfel cteva ceasuri bun e, pna cnd se ducea efectul doctoriei. Din crapatura pardoselii se auzea duhul hranindu-se. Era un soi de glgit ngretosat or, amestecat cu sorbi-turi, care dovedea ca sugea n continuare snge din picior. E ra prea preocupat ca sa-si dea seama ca ne aflam pe aproape si ca ne pregateam s a punem capat ospatului sau. N-am vorbit. Eu doar am dat din cap catre doctor, iar el mi-a raspuns n acelasi fel. I-am ntins farfuria adnca de metal ca sa strnga n ea sngele de care aveam nevoie , iar el a scos din sacul lui un mic ferastrau de metal si a apropiat dintii rec i si stralucitori de fluierul piciorului preotului, imediat sub genunchi. Menajera statea la fel cum o lasasem, dar tinea ochii strns nchisi si murmura cev a ca pentru sine. Probabil se ruga si era limpede ca nu avea sa-i fie de prea ma re ajutor doctorului. Asadar, cu un fior de groaza, am ngenuncheat eu lnga el. Acesta a clatinat nsa din cap. Nu e nevoie sa vezi si tu asta, zise el. Fara ndoiala ca ai sa fii martor la nis te lucruri si mai rele, ntr-o buna zi, dar nu trebuie sa ncepi de acum. Pleaca, ba iete. ntoarce te la treaba ta. Pot sa ma descurc si singur. Trimite-i doar pe ceila lti doi, sa ma ajute sa-l sui n car, dupa ce termin. Scrsnisem din dinti, pregatindu-ma sa rezist, dar n-am asteptat sa-mi spuna de d oua ori ca puteam pleca. Cu nespusa usurare, m-am ntors la put. Mai nainte de a aj unge, un tipat sfsietor a spintecat vazduhul, urmat de un hohot de plns ndurerat. D ar nu era preotul. El era inconstient. Era menajera. Tapinarul si ajutorul lui deja naltasera singuri lespedea, fixnd-o sa stea atrnata si se cazneau s-o curete de noroi. Apoi, cnd ei au plecat spre biserica, eu am nm uiat pensula n ceea ce mai ramasese din clei si am ntins un strat uniform pe parte a de dedesubt a lespezii. Abia am avut timp sa-mi admir opera, cnd ajutorul tapinarului se ntoarse n fuga. n urma lui venea tapinarul, miscndu-se mult mai ncet, caci aducea farfuria cu snge, a tent sa nu verse vreo picatura. Vasul-momeala era o piesa foarte importanta a ec hipamentului nostru. Vraciul avea o colectie ntreaga, acasa, la Chipenden, toate facute dupa indicatiile lui. Am scos un lant lung din sacul Vraciului. Prevazut cu un inel mare, la unul dint re capete, la celalalt avea trei lanturi mai mici, fiecare terminndu-se cu un crli g de metal. Am vrt cele trei crlige n gaurile de pe mar-ginea vasului. Cnd am ridicat lantul de inel, vasul-momeala atr-na dedesubt ntr-un echilibru perfe ct, asadar n-a fost nevoie de cine stie ce ndemnare ca sa-l cobor n put si sa-l ase z, cu grija, drept la mijloc. Nu, ndemnarea consta n scoaterea celor trei cr-lige. Trebuia sa fiu foarte atent si sa las lantul liber ast-fel nct crligele sa cada de pe marginea farfuriei fara sa d ea peste ea si sa verse sngele. Ore n sir exersasem treaba asta si, cu toate ca eram foarte ncordat, am izbutit sa desprind crligele de la prima ncercare. Acum nu ne mai ramasese dect sa asteptam. * * * Cum am mai spus, spintecatorii sunt unele dintre cele mai periculoase duhuri, pe ntru ca se hranesc cu snge. De obicei, gndirea lor este foarte rapida si plina de viclenie, dar, cnd se hranesc, gndesc foarte greoi si le ia mult pna pricep ce se ntm pla. Piciorul amputat era nca nfipt n despicatura din pardoseala bisericii, iar duhul s ugea preocupat sn-gele din el, dar foarte ncet, ca sa-si prelungeasca placerea ct m ai mult. Asa procedeaza orice spinte-cator. Soarbe si suge, fara sa se gndeasca l a nimic altceva, pna cnd, treptat, descopera ca din ce n ce mai putin snge i ajunge n gura. El mai vrea snge, dar sngele de baut are multe arome diferite, iar lui i plac e gustul celui pe care l suge n clipa aceea. i place foarte mult. Asadar, duhul nostru avea sa vrea sa mai bea tot din cel din care bause si, cnd avea sa nteleaga ca restul trupului a fost separat de picior, avea sa plece dupa el. Iata de ce fusese nevoie ca tapinarii sa-l mute pe preot pna la docar. n momen tul acela, docarul ajunsese pro-babil la marginea trgului Horshaw, fiecare trop-t

rop al copitelor calului ndepartndu-l de duhul attat, nne-bunit sa mai bea snge dintr -acela si nu de alt fel. Un spintecator este ca un cine de vnatoare. Avea sa adulmece fara gres directia n care fusese dus preotul. De asemenea, avea sa priceapa ca sursa lui de hrana se ndeparta din ce n ce mai ta re. nsa, tot atunci, avea sa simta si altceva. Si anume ca snge dintr-acela din ca re si dorea el se afla undeva foarte aproape. Iata de ce pusesem vasul n put. Iata de ce vasul acela se numea farfurie-momeala . Era ispita care avea sa-l ademeneasca pe spintecator n capcana. Odata ce avea s a intre n put si sa se apuce de baut din vas, noi tre-buia sa actionam repede si nu ne permiteam sa facem nicio greseala. Mi-am ridicat privirile. Ajutorul tapinarului statea n picioare, pe platforma, c u o mna pe capatul scurt al lantului, gata sa nceapa sa coboare lespedea. Tapinaru l statea vizavi de mine, cu mna pe lespede, gata s-o dirijeze la coborre. Niciunul dintre ei nu parea ctusi de putin nfricosat, nici macar ncordat, si dintr-odata am fost foarte multumit ca lucrez cu oameni ca ei. Oa-meni care stiau exact ce fac eau. Toti ne jucam rolul, toti faceam ceea ce trebuia facut, ct mai repede si mai efi-cient cu putinta. Asta ma facea sa ma simt bine. Ma facea sa ma simt o part e dintr-un ansamblu, n liniste, l asteptam pe duh. Dupa vreo cteva minute, l-am auzit venind. La n-ceput, a fost aidoma fosnetului vn tului printre copaci. Numai ca nu sufla nicio boare de vnt. Vazduhul era cu desavrsire neclintit si, pe o fsie ngusta de cer nstelat, undeva ntre marginea norului de ploaie si orizont, se vedea secera lunii, adaugndu-si palida lumina la aceea raspndita de felinare. Tapinarul si ajutorul sau nu puteau auzi nimic, binenteles, fiindca niciunul nu era al saptelea fiu al unui al saptelea fiu, ca mine. Asadar, trebuia sa-i avert izez eu. A pornit, am zis eu. Va spun eu cnd. ntre timp, zgomotul apropierii duhului devenise mai ascutit, aproape ca un tipat , si puteam deslusi nca ceva: un soi de mrit profund, tunator. Veni straba-tnd rapid cimitirul, tinnd-o drept catre vasul cu snge din fundul putului. Spre deosebire de un duh obisnuit, un spintecator este un pic mai periculos dect un spirit, mai ales atunci cnd se hraneste. Chiar si atunci, cei mai multi oamen i, desi nu-l pot vedea, l pot simti perfect, daca le atinge cumva trupul. Nici macar eu nu vedeam mare lucru doar ceva fara forma si de-o culoare batnd n t randafiriu. Apoi am simtit o pala de aer aproape de obrazul meu, iar spintecator ul a intrat n put. Am spus Acum!" catre tapinarul care, la rndul lui, i-a facut un semn din cap tova rasului sau, care a strns mai tare de capatul lantului. Chiar nainte de a trage de el, din put s-a auzit un zgomot. De data aceasta era destul de puternic ct sa-l auzim toti trei. Am aruncat iute o privire catre nsotitorii mei si le-am vazut oc hii holbati si gurile pungite de spaima a ceea ce se afla la picioarele noastre. Zgomotul pe care-l auzeam era al duhului care se hranea din vas. Era ca leorpai tul unei limbi mon-struoase, mpletit cu pufnelile si fornaielile lacome ale unui animal carnivor urias. Aveam la dispozitie ceva mai putin de un minut pna ce avea sa termine tot din vas. Apoi avea sa ne adulmece noua sngele. De acum era attat s i toti eram buni de mncat. Ajutorul tapinarului ncepu sa slabeasca lantul, iar les-pedea cobor drept. Eu o d irijam dintr-o parte, tapinarul din cealalta. Daca ei sapasera putul cu precizie , iar les-pedea avea ntocmai dimensiunile notate pe schita, nu trebuia sa fie nic io problema. Asta mi spuneam eu n gnd dar nu ma puteam opri sa nu ma gndesc si la ul timul ucenic al Vraciului, bietul Billy Bradley, care mu-rise ncercnd sa nchida un duh rau din categoria aceas-ta. Lespedea se ntepenise, prinzndu-i degetele sub muc hia ei. Mai nainte sa-l poata elibera ceilalti, duhul i muscase degetele si-i sups ese sngele. Murise n scurt timp, din pricina socului prea marii pierderi de snge. N u mi-l puteam scoate din minte, orict ma straduiam. Cel mai important lucru era sa potrivim lespedea deasupra gurii putului din pri ma si, binenteles, eu sa-mi feresc degetele. Tapinarul era stapn pe situatie, suplinind rolul mesterului pietrar. La semnalul lui, lantul se opri, cnd lespedea mai avea doar un sfert de inci pna sa atinga pa

mntul. Atunci se uita la mine, fara pic de emotie pe fata, si si ridica o sprnceana . M-am aplecat si am mpins usor lespedea, astfel nct marginea dinspre mine sa fie n pozitie perfecta. Am mai verificat o data, ca sa fiu sigur, apoi am dat din cap catre tapinar, care i-a facut semn tovarasului sau. Scripetele s-a mai nvrtit de vreo doua ori si piatra s-a lasat n jos, intrnd din pr ima exact n lacas, pecetluindu-l pe duh n put. Un racnet de mnie s-a ridicat dinspr e spintecator, pe care l-am auzit toti trei. Dar nu mai conta, fiindca de acum e ra nchis si nu mai aveam de ce ne teme din partea lui. Buna treaba! a strigat ajutorul de tapinar, sarind de pe platforma, cu un rnjet labartat de la o ureche la alta, pe toata fata. S-a potrivit la fix! Da, zise tapinarul, glumind sec, poate ca era facuta pentru asta! Am simtit o imensa usurare, fericit ca se terminase totul. Atunci, n bubuitul tu netului si n licarul fulgerului tsnind drept deasupra capetelor noastre si luminnd lespedea, am observat, pentru prima oara, ceea ce mes-terul pietrar gravase pe e a si m-am simtit deodata foarte mndru.

Marea litera greceasca beta, taiata cu o linie n diagonala, era semnul care arat a ca un duh rau zacea nchis sub lespede. Dedesubtul ei si mai la dreapta, cifra r omana unu nsemna ca era un duh de primul nivel de periculozitate. Existau zece ni vele n total, iar duhurile ntre nivelul unu si patru te puteau ucide. Apoi, sub ac este doua caractere, era scris numele meu, Ward, ca o recunoastere a meritului p e care-l avusesem n ceea ce se facuse. Tocmai ntemnitasem primul meu duh rau. Si acesta era un spintecator, nici mai mu lt nici mai putin!

Trecutul vraciuluI Doua zile mai trziu, ntors la Chipenden, Vraciul m-a pus sa-i povestesc, de-a fir a par, tot ce se ntmplase. Cnd am terminat, m-a pus sa o iau de la nceput. Sfrsind de repetat, s-a scarpinat n barba si a scos un oftat lung si zgomotos. Ce a spus doctorul despre smintitul ala de fra- te-meu? ntreba Vraciul. Crede casi va reveni? A spus ca parea sa fi trecut de ce a fost mai rau, dar ca era prea devreme sa se pronunte. Vraciul dadu din cap gnditor. Ei, baiete, te-ai descurcat bine, zise el. Nu gasesc niciun singur lucru despre care sa-ti spun ca l-ai fi putut face mai bine. Asadar, te poti odihni, ai program de voie pna la sfrsitul zi lei. Dar vezi sa nu ti-o iei n cap. Mine ai treaba, ca de obicei. Dupa toate emoti ile astea, trebuie sa reintri n rutina stricta. Ziua urmatoare m-a muncit de doua ori mai mult ca de obicei. Lectiile au nceput n data dupa rasarit si au inclus ceea ce numea el practica". Cu toate ca, ntre timp, legasem de-adevaratelea un duh, practica a nsemnat saparea de puturi. Chiar trebuie sa mai sap nca un put de duhuri? am ntrebat eu, plictisit. Vraciul mi-a aruncat o privire ucigatoare, iar eu mi-am plecat ochii, simtinduma foarte prost. Crezi ca nu mai e de nasul tau asa ceva, baiete? ntreba el. Ei bine, gresesti, n u te culca pe-o ureche! nca mai ai o gramada de nvatat. Poate c-ai legat primul ta u duh, dar ai avut oameni foarte priceputi care sa te ajute. ntr-o buna zi, s-ar putea sa fii nevoit sa sapi putul tu nsuti si nca s-o faci repede, ca sa salvezi o viata. Dupa sapatul putului si captusitul lui cu sare si fier, a trebuit sa exersez ad

ucerea si coborrea vasului-momeala n put, fara sa vars nicio picatura de snge. Binenteles, pentru ca era doar o parte a antrenamen-tului meu, foloseam apa si nu snge, dar Vraciul o lua foarte n serios si de obicei se supara daca nu izbuteam d in prima. Dar, de data aceasta, n-a avut prilejul. Reusisem la Horshaw si am ram as la fel de bun si la exercitii, izbutind de zece ori la rnd. Cu toate acestea, Vraciul nu mi-a spus niciun cuvnt de lauda si-am nceput sa ma simt putin nedreptat it. Dupa aceea, a urmat un exercitiu care mi placea cu adevarat folosirea lantului d e argint al Vraciului. Aveam un stlp de sase picioare naltime, asezat n gradina din spre soare-apune, si ceea ce trebuia sa fac consta n a nfasura, din aruncare, lant ul n jurul lui. Vraciul ma punea sa stau la diferite distante de stlp si sa exerse z mai bine de un ceas, fara sa uit ca, la un moment dat, s-ar putea sa am de nfru ntat o vrajitoare adevarata, cnd, daca as rata, n-as mai avea parte de o a doua s ansa. Era o metoda speciala de a folosi lantul. l ncolaceai pe bratul stng si-l aru ncai cu o zvcnire din ncheietura pumnului, astfel nct se rotea invers acelor ceasorn icului, caznd ntr-o spirala la stnga, pentru a se nfasura pe stlp si a se strnge n jur l lui. De la o distanta de opt picioare, puteam acum sa arunc lantul peste stlp d e noua ori din zece ncercari, dar, ca de obi-cei, Vraciul era zgrcit cu laudele. Nu-i rau, presupun, zise el. Dar nu ti-o lua n cap, baiete. O vrajitoare n carne si oase n-o sa-ti faca serviciul sa stea nemiscata pna ti-arunci tu lantul. Pna la sfrsitul anului, astept sa reusesti de zece ori din zece, fara exceptie! La acestea, m-am simtit mai mult dect agasat. Muncisem din greu si facusem mari progrese. n plus de asta, tocmai legasem primul duh rau si-o facusem fara niciun fel de ajutor din partea Vraciului. M-am trezit ntrebndu-ma daca el facea mai bine pe vremea cnd era ucenic! Dupa-amiaza, Vraciul mi dadea voie n biblioteca lui, ca sa lucrez de unul singur, sa citesc si sa iau notite, dar ma lasa sa citesc numai anumite carti. Era foar te riguros n aceasta privinta. Eu nu-mi ncheiasem nca primul an de ucenicie, asadar duhurile rele erau prin-cipalul meu subiect de studiu. Dar, uneori, cnd era dus cu treaba, nu ma puteam opri de a nu arunca o privire si prin cteva dintre celela lte carti ale sale. Astfel, dupa ce mi-am citit seria data ca tema despre duhuri, m-am ndreptat catr e cele trei rafturi lungi de lnga fereastra si am ales unul dintre marile caiete cu nsemnari legate n piele din vrful raftului de sus. Acolo erau jurnalele, unele d intre ele scrise de niste vraci cu sute de ani n urma. Fiecare caiet cuprindea o perioada de vreo cinci ani. De data aceasta, stiam precis ce anume cautam. Am ales unul dintre cele dinti ju rnale ale Vraciului, curios sa vad cum se descurcase el n tinerete si daca fusese n stare sa faca lucrurile mai bine dect mine. Binenteles, el fusese preot mai naint e de a se pregati sa devina un vraci, asadar cnd ncepuse era destul de batrn pentru un ucenic. n orice caz, am ales cteva pagini la ntmplare si-am nceput sa citesc. I-am recunoscu t scrisul de mna, fireste, dar daca un strain ar fi citit un fragment, pentru pri ma oara, n-ar fi ghicit ca Vraciul fusese cel care l scrisese. Cnd vorbea, graiul i era tipic cel din Comitat, direct la obiect si fara niciun fir din ceea ce tata l meu numea ifose si sclifoseli". Cnd scria, era diferit. Ai fi zis ca toate carti le pe care le citise i altera-sera vorbirea, n vreme ce eu, cel mai adesea, scriu cum vorbesc: daca tata mi-ar citi vreodata notitele, ar fi mndru de mine si ar st i ca am ramas tot fiul lui. La nceput, ceea ce am citit nu parea deosebit de cele mai recente nsemnari ale Vr aciului, n afara de faptul ca facea mai multe greseli. Ca de obicei, era foarte s incer si de fiecare data explica ntocmai cum si unde gresise. Dupa cum mi spunea e l mereu, era important sa asterni totul pe hrtie si sa nveti din experientele trec utului. Descria de pilda cum, ntr-o saptamna, petrecuse ceasuri ntregi facnd exercitii cu v asul-momeala, iar magistrul sau se suparase rau pe el, pentru ca nu izbutise o m edie mai buna dect opt din zece ncercari! Asta m-a facut sa ma simt mult mai bine. Apoi am dat de un fragment care mi-a ridicat si mai tare moralul. Vraciul nu si legase primul sau duh pna ce nu facuse optsprezece luni de ucenicie. Ba, mai mult , acela fu-sese un duh paros si nu un spintecator periculos!

Nici ca s-ar fi putut sa gasesc vreo alta pagina care sa ma binedispuna mai mul t: n mod vadit, Vraciul fusese un ucenic ascultator si muncitor. Multe dintre nsem na-rile peste care am dat se refereau la rutina, asadar am trecut repede peste p aginile acelea, pna ce am dat de momentul n care magistrul meu devenise Vraci, luc rnd pe cont propriu. Vazusem tot ce avusesem nevoie sa vad si eram pe punctul de a nchide caietul, cnd ceva mi-a atras privirea. Am dat paginile napoi, pna la nceputu l povestirii, ca sa fiu sigur, si iata ce am citit. Nu o repro-duc exact, cuvnt c u cuvnt, dar am o memorie destul de buna si relatarea mea este destul de fidela. n plus, dupa ce-am citit ceea ce scrisese el, cu siguranta ca nu aveam cum sa mai uit. Pe la sfrsitul toamnei, am calatorit pna departe, n nordul Comitatului, chemat sa nfrunt o creatura supranaturala, care semana groaza n district de mult prea mufta vreme. Multe familii din partea locului suferisera de pe urma nemiloaselo r sale mini si multe morti si schilodiri avusesera foc. Am intrat n padure pe nserat. Toate frunzele cazusera si putrezisera ori se us casera pe pamnt, iar turnul era ca un deget negru de demon aratnd spre cer. O fata fusese vazuta facnd semne disperate de la singura fereastra a acestui turn , cernd nnebunita ajutor. Creatura o rapise de la ai sai si acum o tinea prizoni era, la bunul sau plac, ntre zidurile acelea jilave de piatra. Mai nti, am aprins un foc si am stat uitndu-ma fix, n flacarile sale, casa-mi adun curajul. Scotndu-mi gresia din sac, mi-am ascutit lama pna ce n-am mai putut so ating cu degetele fara sa-mi dea sngele. n cele din urma, la miezul noptii, m-a m dus la turn si am batut provocator n usa cu toiagul. Creatura a aparut nvrtind pe deasupra capului o ghioaga uriasa si mugind mnioas a. Era un demon mbracat n piei de animale, duhnind a snge si a seu, si m-a ataca t cu o furie dezlantuita. La nceput, m-am dat napoi, asteptnd clipa potrivita, dar cnd s-a napustit di n nou asupra mea, mi-am scos lama din lacasul secret al toiagului meu si, c u toata puterea, i-am nfipt-o n frunte. A cazut ca fulgerat, mort, la picioarel e mele, dar n-am simtit nicio strngere de inima pentru faptul ca i luasem viata, caci el ar fi ucis iar si iar, fara sa se sature vreodata. Atunci m-a strigat si fata, glasul ei de sirena ademenindu-ma sa urc scarile d e piatra. Acolo, n camera cea mai de sus a turnului, am gasit-o pe un pat de pai e, legata strns cu un lant lung de argint. Cu pielea ca laptele si plete lungi de aur, era fara ndoiala cea mai frumoasa fe meie pe care o vazusera ochii mei vreodata. Se numea Meg si m-a rugat fierbinte s-o scot din lantul acela, iar vocea ei era att de convingatoare nct mi-a luat mintile si s-a nvrtit pamntul cu mine. De ndata ce am scapat-o de lantul ncolacit n jurul ei, si-a lipit patimasa buzele de buzele mele. Si att de dulci erau sarutarile ei, ca n-am mai stiut de m ine n bratele ei. M-am trezit cu soarele revarsndu-se pe fereastra si abia atunci am vazut-o desl usit pentru prima oara. Era una dintre vrajitoarele lamia si avea pe ea semnul s arpelui. Cu toata fata ei frumoasa, sira spinarii i era acoperita cu solzi mari, verzi si galbeni. Clocotind de mnie pentru ca fusesem nselat, am legat-o din nou cu lantul de argi nt si am trt-o tot drumul pna la Chipenden, ca s-o nchid definitiv ntr-un put. Cnd am dezlegat-o, s-a zbatut cu atta putere, nct de abia, de abia am izbutit s-o t in si-am fost silit s-o trag de lungile sale plete printre copaci, n vreme ce ea racnea si tipa sa scoale si mortii din groapa. Ploua cu galeata, iar ea aluneca pe iarba uda, dar am continuat s-o trasc pe pamnt, desi maracinii i zgriau bra tele si picioarele ei goale. A fost o cruzime, dar a trebuit s-o fac. Dar cnd am ncercat s-o mping peste marginea putului, mi-a mbratisat strns genunch ii si a nceput sa plnga sfsietor. Am stat astfel n cumpana,pe marginea putului, o buna bucata de vreme, chinui t de ne hotarre, gata sa ma prabusesc eu nsumi n put, pna cnd, n cele din urma, am luat o decizie pe care se prea poate s-o regret cndva. Am ajutat-o sa se ridice n picioare, am luat-o n brate si am plns amndoi. Cum a s fi putut s-o nchid n put, cnd mi-am dat seama c-o iubeam mai presus de s ufletul meu ?

I-am cerut iertare, dupa care, tinndu-ne de mna, ne-am ndepartat mpreuna de put . n urma acestei ntlniri am cstigat un lant de argint, o unealta scumpa, care, altfe l, m-ar fi costat multe luni de truda ca s-o dobndesc. La ceea ce am pierdut sau as mai putea pierde nca, nici nu ndraznesc sa ma gndesc. Frumusetea este o primejdie cumplita;l leaga pe un barbat mai strns dect un lan t de argint pe o vrajitoare. Nu-mi venea sa cred ce citisem! Vraciul mi spusese, nu o data, sa ma pazesc de fe meile frumoase, dar iata ca el si ncalcase propria regula! Meg era o vrajitoare si , cu toate acestea, n-o nchisese ntr-un put! Am rasfoit n graba restul caietului, asteptndu-ma sa mai gasesc vreun cuvnt despre ea, dar nu mai era nimic absolut nimic! De parca ncetase sa mai existe. Stiam destul de multe despre vrajitoare, dar nu auzisem niciodata pna atunci de spre o vrajitoare lamia, asa ca am pus caietul la loc si am cautat n raftul de de desubt, unde cartile erau aranjate n ordine alfabetica. Am deschis-o pe cea intit ulata Vrajitoare, dar n-am dat peste nicio notita despre vreuna numita Meg. De c e Vraciul nu scrisese despre ea? Ce se ntmplase cu ea? Mai era nca n viata? Se mai afla pe undeva, n libertate, prin Comitat? Ardeam de curiozitate si mi-a venit nca o idee. Am tras afara un registru mare, de pe raftul cel mai de jos. Acesta era intitulat Bestiarul si avea, n ordine alf abe-tica, lista tuturor soiurilor de fapturi, inclusiv vrajitoare, n cele din urm a, am gasit titlul pe care l cautam: Vrajitoarele lamia. Se parea ca vrajitoarele lamia nu erau originare din Comitat, ci venisera de pe niste meleaguri de peste mare. Se fereau de lumina soarelui, dar, noaptea, prin deau barbatii n cursa si le beau sngele. si puteau schimba nfatisarea si se mparteau n doua categorii distincte: salbaticele si domesticele. Salbaticele erau vrajitoarele lamia n starea lor naturala, periculoase si imprev izibile, cu foarte putine asemanari cu nfatisarea omeneasca. Toate aveau solzi n l oc de piele si gheare n loc de unghii. Unele umblau pe pamnt n patru labe, n vreme c e altele aveau aripi si pene n partea superioara a trupului si puteau zbura pe di stante scurte. Dar o lamia salbatica putea deveni o lamia domestica, nsotindu-se cu oamenii si m partasindu-le traiul. ncetul cu ncetul, lua forma unei femei si avea nfatisare omeneasca, mai putin fsia ng usta de solzi verzi si galbeni care ramnea vizibila de-a lungul sirei spinarii. E ra cunoscut faptul ca unele lamia domestice ajunsesera chiar sa adopte aceleasi credinte ca oamenii. Adesea ncetau sa fie vrajitoare rele si deveneau benigne, ac tionnd pentru binele celorlalti. Oare Meg devenise, n cele din urma, benigna? Avusese oare dreptate Vraciul sa no nchida n put? Deodata, mi-am dat seama ct de trziu se facuse si am iesit n fuga din biblioteca, la lectiile mele, cu creierul vuind. La cteva minute dupa aceea, magistrul meu si cu mine ne aflam la marginea gradinii de la apus; pe sub copacii care ngaduiau o vedere clara asupra dealurilor, soarele de toamna se scobora la orizont. M-am a sezat, ca de obicei, pe banca, gata sa iau notite, n vreme ce Vraciul dicta, plim bndu-se cu pasi mari ncoace si-ncolo. Dar nu ma puteam concentra. Am nceput cu lectia de latina. Aveam un carnetel special pentru regulile de gram atica si pentru cuvintele noi pe care ma nvata Vraciul. Erau o multime de liste, iar caietul era aproape plin. Voiam sa-l provoc pe Vraci sa vorbeasca despre ceea ce tocmai citisem, dar cum as fi putut? Eu nsumi ncalcasem regula de a nu-mi vr nasul dect n cartile pe care mi l e indica el. N-ar fi trebuit sa-i citesc jurna-lele acum si mi parea rau ca o fac usem. Daca i-as fi spus ceva despre asta, stiam ca s-ar fi suparat. Din pricina celor pe care le citisem n biblioteca, am descoperit ca mi-e din ce n ce mai greu sa fiu atent la ceea ce-mi spunea. n plus, mi-era si foame si nu mai aveam rabdare pna la ora mesei. De obicei, serile erau ale mele si eram liber sa fac orice as fi poftit, dar n ziua aceea ma punea din greu la munca. Totusi, mai era mai putin de o ora pna la apusul soarelui, iar partea cea mai neplacuta a le ctiilor se dusese.

Atunci am auzit un sunet care m-a facut sa bodoganesc n sinea mea. Era dangatul unui clopot. Nu al unuia de biserica. Nu, era un dangat mai ascuti t, mai subtire, al unui clopot mult mai mic cel folosit de vizitatorii nostri. N imanui nu i era ngaduit sa urce pna la casa Vraciului, asadar, cnd oamenii voiau sal anunte pe magistrul meu ca aveau nevoie de ajutorul sau, veneau doar pna la ras cruce si trageau clopotul de acolo. Du-te si vezi ce e, baiete, zise Vraciul, facnd un semn cu capul n directia clopo tului. n mod obisnuit, ne-am fi dus amndoi, dar el era nca foarte slabit dupa boala. Nu m-am grabit. Odata ce-am iesit din raza casei si a gradinilor, am ncetinit pa sul, ca la o plimbare de voie. Era prea n prag de asfintit ca sa mai intervenim c umva n seara aceea, mai ales ca Vraciul nu era refacut pe de-a-ntregul, asadar or icum pna n dimineata urmatoare n-avea sa se miste un pai. La ntoarcere, aveam sa-i povestesc Vraciului care era necazul si sa-i dau amanunte la masa de seara. Cu ct ma ntorceam mai trziu, cu att mi-ar fi ramas mai putin de scris. Facusem destule p entru o singura zi si ma durea ncheietura minii de atta scris. Strajuita de salcii, carora pe la noi prin Comitat li se zice copacei de nuielus e", rascrucea era un loc sum-bru chiar si ziua n amiaza mare si ntotdeauna mi dadea fiori. Si-asta mai ales din pricina ca nu stiai niciodata cine te-ar fi putut a stepta acolo; pe de alta parte, cei care te asteptau aproape ntotdeauna ti aduceau vesti rele, caci de aceea si veneau. Aveau nevoie de ajutorul Vraciului. De data aceasta, cel care astepta era un baiat. Purta ghete grosolane, de miner , si-avea unghiile foarte murdare. Aratnd si mai tulburat dect mine, si-a turuit p ovestea att de repede, nct n-am putut sa-l urmaresc si-a trebuit sa-l rog s-o repet e. Cnd el a ple-cat, am pornit si eu napoi catre casa. Nu mai mergeam agale, alergam. Vraciul statea pe banca, tinndu-si capul plecat. Cnd m-am apropiat, si-a ridicat privirile, iar chipul lui parea ntristat. Am ghicit ca stia deja ce urma sa-i spu n, dar i-am spus-o totusi. O veste rea din Horshaw, am zis eu, ncercnd sa-mi regasesc suflul. mi pare rau, da r este despre fratele dumitale. Doctorul n-a putut sa-l salveze. A murit ieri-di mineata, cu putin nainte de venirea zorilor, nmormntarea este vineri dimineata. Vraciul a suspinat o data prelung si adnc, dar n-a scos niciun cuvnt, vreo cteva m inute. Eu nu stiam ce sa zic, asa ca am pastrat tacerea. Mi-era greu sa deduc ce simtea. Cum nu-si vorbisera de mai bine de patruzeci de ani, nu se putea spune ca fusesera foarte apropiati, dar preotul fusese totusi fratele lui si, foarte p robabil, Vraciul avea si niste amintiri placute despre el poate din vremea de di nainte de a se certa sau de cnd erau amndoi copii. n cele din urma, Vraciul mai ofta o data si rupse tacerea: Vino, baiete, zise el. Putem sa ne asezam la masa si mai devreme. Am mncat n tacere. Vraciul abia de-a ciugulit putin, si m-am ntrebat daca era din pricina vestii despre moartea fratelui sau ori pentru ca nca nu-si regasise pofta de mncare dupa boala. De obicei spunea cteva cuvinte, chiar daca numai pentru a m a ntreba cum mi placuse mncarea. Era aproape un ri-tual, pentru ca trebuia sa-l lau dam mereu pe duhul domesticit al Vraciului, care ne pregatea toate mesele si car e, altminteri, devenea ursuz. Lauda de la masa de seara era foarte importanta, a ltfel ouale cu slanina ar fi fost scrum a doua zi dimineata. Iata cu-adevarat o tocanita gustoasa, am zis eu, la sfrsit. Nici nu mai stiu de cnd n-am mai mncat una la fel de buna. Duhul era cel mai adesea invizibil, dar uneori se mai arata sub forma unui mota n portocaliu urias; daca era cu adevarat multumit, se freca de picioarele mele, pe sub masa din bucatarie. De data aceasta, nu se auzi nici macar torcnd ncetisor. Ori n-o spusesem eu convingator, ori pastra tacerea din pricina vestii rele. Vraciul si mpinse deodata farfuria deoparte si se scarpina n barba cu mna stnga. Plecam la Priestown, anunta scurt. Pornim chiar mine, de cum se lumineaza. Priestown? Nu-mi venea sa-mi cred urechilor. Vraciul ocolea orasul acela de par ca ar fi fost ciumat si mi spusese, cndva, ca n-ar pune niciodata piciorul acolo. Nu-mi explicase motivele, nici eu nu-l ntrebasem, pentru ca ntotdeauna ti dadeai se ama cnd nu voia sa-ti explice ceva. Dar cnd ajunseseram, ntr-un rnd, la o aruncatura de bat de coasta si trebuia sa trecem rul Ribble, ura Vraciului pentru orasul ac

ela fusese chiar o pacoste. n loc s-o luam pe podul din Priestown, fuseseram nevo iti sa mergem mile ntregi n directia opusa coastei, pna la urmatorul pod, ca astfel sa ne tinem ct mai departe de el. De ce? ntrebai eu, si vocea abia mi-era mai mult de-o soapta, nestiind daca vorb ele mele aveau sa-l scoata din fire. Eu credeam ca ar trebui sa mergem la Horsha w, pentru nmormntare. Chiar la nmormntare mergem, baiete, zise Vraciul, cu glasul foarte linistit si ra bdator. Neghiobul meu de frate doar a lucrat n Horshaw, dar era un preot, iar cnd moare un preot n Comitat, corpul i este dus la Priestown si i se face o slujba de n mor-mntare n marea catedrala, mai nainte de a fi ngro-pat n cimitirul de acolo. Asada r, ne vom duce sa ne luam ramas-bun cum se cuvine. Dar nu este singurul motiv. A m lasat o treaba neterminata n orasul ala nenorocit. Ia-ti carnetul de notite, ba iete. Alege o pagina noua si scrie, ca titlu... Nu-mi terminasem tocana, dar am facut ce mi-a cerut fara ntrziere. Cnd spusese o tr eaba netermi-nata", am stiut ca se referea la o treaba de vraci, asa ca mi-am sc os din buzunar calimara cu cerneala si-am asezat-o pe masa, lnga farfurie. Deodata m-a fulgerat un gnd. E vorba de spintecatorul pe care l-am legat eu? Crezi ca a scapat? Dar pe cuvnt ca n-a fost timp de sapat noua picioare. Crezi ca s-a mutat n Priestown? Nu, baiete, tu ai facut foarte bine. E ceva mult mai rau dect ce-a fost acolo. O rasul ala e blestemat! Blestemat cu o creatura pe care am nfruntat-o ultima oara acum mai bine de douazeci de ani. Atunci m-a biruit si m-a tintuit la pat pentru aproape sase luni de zile. De fapt, aproape ca m-a omort. De atunci, n-am mai tr ecut niciodata pe acolo, dar, de vreme ce acum tot trebuie sa vizitam acel loc, as putea foarte bine sa ncerc sa nchei socotelile. Nu, nu este un simplu spin-teca tor creatura care otraveste orasul acela blestemat. Este un demon stravechi, num it Urgia", si este singu-rul de felul lui. i tot cresc puterile, asa ca trebuie fa cut ceva si eu nu mai pot amna. Am scris Urgia n capul paginii noi, dar atunci, spre marea mea dezamagire, Vraci ul a clatinat deodata din cap si a cascat zgomotos. Gndeste-te la subiectul asta, baiete, caci o sa-l las pe mine. Mai bine termini d e mncat. O sa pornim la drum devreme, n zori de zi, asa ca ai face mai bine sa te duci la culcare.

UrgiA Am pornit ndata dupa rasaritul soarelui, eu carnd sacul greu al Vraciului, ca de o bicei. Dar dupa vreun ceas mi-am dat seama ca drumul nostru avea sa dureze pe pu tin doua zile. De regula, Vraciul mergea ngrozitor de repede, silindu-ma sa fac e forturi ca sa ma tin de el, dar acum era nca slabit, si pierdea una-doua rasuflare a si se tot oprea sa se odihneasca.

Era o zi frumoasa, nsorita, cu doar o boare de aer rece de toamna. Cerul era sen in, iar pasarelele cntau, nsa eu nu luam seama la nimic. Nu-mi statea mintea dect l a Urgie. Ceea ce ma ngrijora era faptul ca Vraciul fusese deja aproape ucis odata, cnd ncer case sa supuna demonul. Acum era mai batrn si, daca nu avea sa-si recapete fortel e curnd, cum putea nadajdui c-o sa-l nfrnga de data aceasta? Asadar, pe la amiaza, cnd ne-am oprit pentru un popas mai lung, m-am hotart sa-i cer sa-mi spuna totul despre acest spirit nfricosator. Nu l-am ntrebat imediat, pe ntru ca, spre surprinderea mea, pe cnd sedeam amndoi pe un trunchi de copac dobort, a scos o bucata de pine si o halca mare de sunca din sacul lui, taind pentru fie care cte o portie zdravana din amndoua. De obicei, cnd porneam la drum sa rezolvam o problema, ne amageam foamea cu o farmita de brnza, fiindca regula era ca trebuia sa postesti nainte de a nfrunta ntunericul. Totusi, mi-era foame, asa ca n-aveam de ce ma plnge. Mi-am spus ca probabil era timp destul sa pos-tim dupa ce se va ncheia nmormntarea si ca, deo-camdata, Vraciul avea nevoie de hrana, pentru a-si reface fortele. n cele din urma, cnd am terminat de mncat, am tras adnc aer n piept, mi-am scos carn etelul si l-am ntrebat, n sfrsit, despre Urgie. Spre mirarea mea, mi-a cerut sa las carnetelul deoparte. Poti sa scrii si mai trziu, cnd ne vom ntoarce, zise el. De altfel, si eu mai am o gramada de nvatat despre Urgie, asa ca n-are niciun rost sa scrii ceva pe care s -ar putea sa-l modifici, mai trziu. Cred ca am ramas pur si simplu cu gura cascata. Vreau sa spun, ntotdeauna crezus em ca Vraciul stie cam tot ce e de stiut despre ntuneric. Nu te mira asa, baiete, zise el. Dupa cum stii, con-tinui sa scriu si eu ntr-un carnet de notite, cum vei face si tu, daca vei ajunge la vrsta mea. Niciodata nu n cetam sa nvatam n meseria asta a noastra, iar primul pas catre cunoastere este sa ne recunoastem propria nestiinta. Dupa cum ti-am mai spus, Urgia este un demon s travechi, foarte primejdios, care pna acum m-a biruit, marturisesc cu rusine. Dar sa speram ca de data aceasta nu va izbuti. Prima noastra pro-blema o sa fie sa dam de el, continua Vraciul. Traieste n catacombele de sub catedrala din Priestow n mile ntregi de tunele. La ce folosesc catacombele? am ntrebat eu, curios sa aflu de ce sapase cineva att ea tunele. Sunt pline de cripte, baiete, camere mortuare subpamntene, n care sunt puse ramas itele celor din vechime. Tunelele astea au existat cu mult nainte de a fi constru ita catedrala. Dealul era deja gol pe dinauntru cnd au venit aici cei dinti preoti , cu barcile, dinspre apus. Pai si catacombele cine le-a construit? Unii i numesc pe constructorii acestora Poporul Mic", din pricina naltimii oamenil or acelora, dar adevaratul lor nume era segantii. Nu se stie prea mare lucru des pre ei dect ca Urgia a fost, cndva, zeul lor. Este o divinitate? Da, ntotdeauna a fost o forta redutabila, iar Po-porul Mic de odinioara i-a recu noscut puterea si i s-a nchinat. Socotesc ca Urgiei i-ar placea sa fie din nou o divinitate. Vezi tu, s-a obisnuit sa haladuie liber prin Comitat. De-a lungul ve acurilor, s-a schimbat, a devenit malefic si a chinuit Poporul Mic zi si noapte, attndu-l pe frate mpotriva fratelui, nimicind ogoarele, arznd casele, sfrtecndu-i pe nevinovati. i placea sa vada oamenii traind n frica si n saracie, mpilndu-i pna cnd sa li se para ca viata nici nu mai merita traita. Acelea au fost vremuri negre, cum plite pentru segantii. Dar a facut prapad nu doar n poporul de rnd. Segantii aveau un rege vrednic, pe nu me Heys. Acesta si-a nfrnt toti dusmanii n batalii si a ncercat sa-si faca poporul p uternic si prosper. Dar exista un dusman pe care nu-l putea nfrnge: Urgia. Fara ve ste, demonul i-a cerut regelui Heys un tribut anual. Bietului om i s-a poruncit sa-si sacrifice toti cei sapte fii, ncepnd cu cel mai n vrsta. Cte un fiu n fiecare an , pna ce nici- unul nu avea sa mai fie n viata. Era mai mult dect putea ndura un tat a. Dar, cumva, Naze, ultimul sau fiu, a izbutit sa-l nchida pe demon n catacombe. Nu stiu cum a facut-o poate ca daca as sti mi-ar fi mai usor sa nving creatura ac easta. Stiu numai ca iesirea n lume i-a fost oprita cu o poarta de argint ferecat

a .

ca multe alte creaturi de-ale ntunericului, n-are nicio putere n fata argintului

Adica, dupa atta timp, este nca prizonier acolo? Da, baiete. Este nchis acolo, jos, pna cnd cineva o sa descuie poarta aceea si o s a-l elibereze. Este un lucru cunoscut si toti preotii l stiu bine. Si-l transmit din generatie n generatie. Si nu mai exista nicio alta cale pentru demon de a iesi afara? Cum de poate Poa rta de Argint sa-l tina nchis? Nu stiu, baiete. Tot ce stiu este ca Urgia e un demon ntemnitat n catacombe si ca poate scapa doar prin poarta aceea. Mi-a stat pe limba sa-l ntreb de ce nu l lasam acolo, din moment ce era nchis si n u avea cum sa scape, dar mi-a raspuns mai nainte de a-mi rosti ntrebarea cu voce t are. Vraciul ma cunostea de-acum destul de bine si ghicea fara gres ce era n mint ea mea. Ma tem, baiete, ca nu putem lasa pur si simplu lucrurile asa cum sunt. Vezi tu, si-a recapatat puterile. N-a fost dintotdeauna un spirit si att. Asta i s-a ntm-pl at doar dupa ce a fost nchis. Mai nainte, cnd a fost n culmea puterii sale, a avut s i un corp, de came si oase. Cum arata? am ntrebat eu curios. O sa afli mine. nainte de a intra n catedrala la slujba de nmormntare, uita-te n sus, la piatra sculp-tata chiar deasupra usilor principale. Este o buna reprezentare a monstrului, aceeasi nfatisare sub care foarte probabil ai sa-l vezi. Vrei sa spui ca dumneata l-ai vazut? Nu, baiete. Acum douazeci de ani, cnd am ncer-cat prima oara sa-l nimicesc, Urgia era nca spirit. Dar se zvoneste ca puterea i-a crescut att de mult, nct acum ia for ma altor creaturi. Cum adica? Adica a nceput sa-si schimbe forma de spirit si nu va mai trece mult pna cnd va fi destul de puter-nic nct sa-si reia nfatisarea lui adevarata, originala. Atunci, va fi n stare sa faca ce vrea din oricine. Iar primejdia cea mare este ca ar putea s ili pe cineva sa descuie Poarta de Argint. Acesta este cel mai ngri-jorator lucru dintre toate. Dar de unde si trage puterile? am vrut eu sa aflu. n primul rnd din snge. Snge? si de oameni. Setea lui e de neostoit. Dar, din fericire, s Da. Sngele de animale pre deosebire de un spintecator, nu se poate hrani cu sngele de om dect daca i este dat de bunavoie... De ce ar vrea cineva sa-i dea sngele lui? am ntrebat eu, uluit de aceasta posibili tate. Pentru ca Urgia intra n mintile oamenilor. i ispi-teste cu bani, onoruri si putere numeste-le tu pe celelalte. Daca nu poate obtine ce-si doreste prin convingere, si chinuie victimele. Uneori, le ademeneste jos, n catacombe, si le ameninta cu c eea ce numim noi tescuirea". Tescuirea? am repetat eu. Da, baiete. Demonul se poate face att de greu, nct unele dintre victimele sale sun t gasite turtite de tot, cu oasele farmate si trupurile strivite, una cu pamntul d e trebuie sa le rci de pe jos ca sa le poti nmormnta. Asta nseamna ca au fost tescuite " si nu e deloc o priveliste placuta. Urgia nu se poate hrani cu sngele nostru n p ofida vointei noastre, dar tine minte ca suntem totusi vulnerabili la tescuire. Tot nu nteleg cum i poate convinge pe oameni sa faca asa ceva, cnd el este prizoni er n catacombe, am zis eu. Poate citi gndurile, poate trimite vise, poate slabi si schimba vointa fiintelor de deasupra catacombelor. Cteodata, poate chiar vedea prin ochii lor. Influenta lui se ntinde n sus, pna n catedrala si prezbiteriu, si i chinuie pe preoti. n felul a cesta si nfaptuieste bles-tematiile de ani de zile. Prin mijlocirea preotilor? Da, mai ales prin aceia care sunt mai slabi de minte. Ori de cte ori reuseste sa ajunga la ei, i foloseste sa-si ntinda raul. Fratele meu, Andrew, este lacatus n P riestown si nu o data mi-a trimis vesti despre ce se ntmpla. Urgia ia n stapnire min

tea si vointa. i mpinge pe oameni sa faca ce vrea el, nabusindu-le vocea ratiunii s i nclinatiile spre bunatate: ei devin lacomi si nemilosi, asupresc si mpileaza, i j efuiesc pe cei saraci si bolnavi. n Priestown, zeciuiala se strnge acum de doua or i pe an. Stiam ce era zeciuiala. O zecime din ceea ce se pro-ducea n ferma noastra ntr-un an trebuia platita, ca taxa, bisericii locului. Asa era legea. Si s-o platesti o data este destul de greu, continua Vraciul, dar, de doua ori, te-aduce n sapa de lemn. Da, nca o data demonul i-a ngenuncheat pe oameni sub jugu l fricii si al saraciei, ntocmai cum le-a facut cndva si segantii-lor. Este una di ntre cele mai pure si mai funeste manifestari ale ntunericului pe care le-am ntlnit vreodata. nsa situatia aceasta nu mai poate dura. Trebuie sa-i pun capat, o data pentru totdeauna, mai nainte de a fi prea trziu. Si cum o sa facem asta? am ntrebat eu. Pai, nu sunt sigur ca stiu ntr-adevar cum, deocam-data. Urgia este un vrajmas pe riculos si ager la minte; este n stare sa ne citeasca gndurile si sa stie exact ce vrem sa facem, mai nainte de a ne da seama noi nsine. Dar, n afara de argint, mai are un punct slab, care-i da serios de furca. Femeil e l fac foarte nervos si ncearca sa le ocoleasca. Nu poate sta n preajma lor. Ei, n eputinta aceasta i-o pot ntelege foarte bine, dar cum sa ma folosesc de ea n favoa rea noastra, trebuie sa ma mai gndesc. Vraciul ma prevenise adeseori sa ma feresc de fete si, din anumite motive, mai ales de cele cu pantofi ascutiti. Asadar, eram obisnuit sa-l aud spunnd lucruri d in acestea. Dar acum, cnd stiam despre el si Meg, m-am ntrebat daca ea nu jucase v reun rol, de ajunsese sa vorbeasca n felul acela. Ei bine, magistrul meu mi daduse, cu siguranta, destule subiecte la care sa ma gn desc. Nu conteneam sa ma mir de toate acele biserici din Priestown, si de preoti si de enoriasi, toti creznd n Dumnezeu. Oare se putea ca toti sa pacatuiasca? Dac a Dumnezeul lor era att de puternic, de ce nu facea el ceva n privinta Urgiei? De ce i ngaduia el sa-i ispiteasca pe preoti si sa-si ntinda puterea malefi ca n oras? Tata era credincios, desi nu se dutea niciodata la biserica. Niciunul din familia noastra nu se ducea, din pricina ca treburile fermei nu se opreau du minica si ntotdeauna aveam ba de muls, ba de facut alte corvezi. nsa asta m-a facu t sa ma ntreb deodata n ce credea Vraciul oare, mai ales amintindu-mi ce-mi spuses ca fusese, odinioara, el nsusi preot. e mama Dumneata crezi n Dumnezeu? l-am ntrebat eu. Obisnuiam sa cred n Dumnezeu, raspunse Vraciul, cu un chip foarte gnditor. Cnd era m copil, nu m-am ndoit de existenta lui Dumnezeu nicio clipa, dar, dupa aceea, mam schimbat. Vezi tu, baiete, cnd ai ajuns la vrsta mea, ncepi sa-ti pui ntrebari. A sadar, acuma nu mai sunt sigur, dar sunt nca deschis. nsa pot sa-ti spun un lucru, continua el. De vreo doua sau trei ori n viata mea am fost la mare ananghie, nct n -as fi crezut ca mai scap cu viata. nfruntasem ntunericul si aproape ca ma resemna sem, desi nu de tot, cu gndul ca aveam sa mor. Ei, si atunci, cnd totul parea pier dut, am simtit cum capat noi puteri. De unde anume veneau, pot numai ncerca sa gh icesc. Dar, odata cu puterile acelea, venea si un nou simtamnt. Ca era cineva sau ceva alaturi de mine. Ca nu mai eram singur. Vraciul se opri putin si suspina adnc. Nu cred n Dumnezeul despre care se predica la biserica, zise el. Nu cred ntr-un b atrn cu barba alba. Dar exista cineva care sta cu ochii pe noi si, daca ti traiest i viata cum se cuvine, la ceas de ananghie o sa fie lnga tine si o sa-ti mprumute din puterile sale. Asta cred eu. Ei, hai sa mergem, baiete! Am tndalit pe-aici de stul si ar fi mai bine sa ne vedem de drumul nostru. I-am ridicat sacul si l-am urmat. Curnd, am parasit drumul mare si-am luat-o peo scurtatura, care taia o padure si apoi o pajiste larga. A fost o calatorie des tul de placuta, dar ne-am oprit cu mult nainte de apusul soarelui. Vraciul era pr ea sleit de puteri ca sa continue si poate ca ar fi trebuit sa se afle, n momentu l acela, la Chipenden, sa se refaca dupa boala. Aveam presimtiri negre despre ceea ce ne astepta, o puternica senzatie de prime jdie. PriestowN

Priestown, construit pe malurile rului Ribble, era cel mai mare oras pe care l viz itasem n viata mea. Pe cnd coboram dealul, rul se vedea ca un sarpe urias, lucind p ortocaliu n lumina soarelui la apus. Era un oras de biserici, cu turle si clopotnite ridicn- du-se la tot pasul print re rndurile de case mici, lipite unele de altele. Asezata chiar n vrful unui deal, aproape n mijlocul orasului, era catedrala. Trei dintre cele mai mari biserici pe care le-am vazut n viata mea ar fi ncaput cu usurinta n ea. Iar turla sa era nca un lucru nemaivazut pna atunci. Facuta din piatra de var, era aproape alba si att de nalta nct mai ca-mi venea sa cred ca n zilele ploioase, cr ucea din vrful ei era ascunsa de nori. Asta e cea mai mare turla din lume? am ntrebat eu, aratnd spre ea, impresionat. Nu, baiete, raspunse Vraciul cu un rnjet ciudat Dar este cea mai mare turla din C omitat, asa cum se cuvine ntr-un oras care se lauda cu attia preoti. Mi-as fi dori t eu sa fie mai putini, dar trebuie sa riscam. Deodata, rnjetul i se sterse de pe fata. Vorbesti de lup! zise el, scrsnind din dinti, si ma mpinse printr-o deschizatura a gardului viu de la marginea drumului n cmpul de dincolo de el. Apoi si lipi degetul de buze, n semn de tacere, si ma facu sa ma ghemuiesc lnga el, ascultnd zgomotul unor pasi care se apropiau. Era un gard gros de maces si nca mai avea destule frunze, dar prin el am putut ve dea foarte clar o sutana neagra deasupra ghetelor. Era un preot! Am ramas acolo un timp, chiar si dupa ce pasii s-au stins n departare. Abia dupa aceea Vraciul a dat sem-nalul de a ne ntoarce pe drum. Nu puteam sa-mi dau seama de ce facea atta caz. n calatoriile noastre, trecuseram pe lnga mai multi preoti. N u se aratasera ei prea prietenosi, dar nu ncercaseram niciodata pna atunci sa ne a scundem de ochii lor. Trebuie sa fim prevazatori, baiete, ma lamuri Vraciul. Preotii aduc ntotdeauna n ecazuri, dar, n orasul asta, sunt o adevarata primejdie. Vezi tu, epis-copul din Priestown este unchiul Marelui Inchizitor. Fara ndoiala ca ai auzit de el. Am dat din cap. Cel care vneaza vrajitoare, nu-i asa? Da, baiete, asta face. Si cnd prinde pe cineva pe care l socoteste el vrajitor sa un proc u magician, si pune pot-capul negru si devine judecator n procesul aceluia es care se sfrseste, de obicei, foarte repede. n ziua urmatoare, si pune pe cap alt a palarie. Devine calau si organizeaza arderi pe rug. Si-a cstigat faima de-a fi bun la treaba asta si, de obicei, se strnge multa lume sa-l priveasca. Se zice ca asaza stlpii din mijlocul vreascurilor cu atta grija, nct sarmanilor nenorociti le ia foarte multa vreme pna sa moara. Durerea se presupune ca o ajuta pe vrajitoare sa se caiasca pentru faptele sale si sa implore iertarea dumnezeiasca, astfel nct , cnd si da duhul, sufletul ei sa fie izbavit. Dar este doar o scuza. Inchizitorul ui i lipseste cunoasterea pe care o are un vraci si n-ar recunoaste o vrajitoare adevarata nici daca s-ar ridica din mormntul ei si l-ar apuca de glezna! Nu, el e ste doar un om crud caruia i place sa provoace durere. Se delecteaza cu munca lui si a devenit putred de bogat din vnzarea caselor si proprietatilor celor pe care i osndeste. Mda, si asta ma aduce la problema noastra. Vezi tu, Inchizitorul l socoteste pe un vraci totuna cu un vrajitor. Biserica nu nghite pe niciunul dintre cei care au de-a face cu ntunericul, nici daca lupta mpotriva lui. Ea considera ca numai preo tii au dreptul de a face asta. Inchizitorul are puterea sa aresteze pe oricine, cu gardienii lui, oameni ai Bisericii narmati, care i nde-plinesc poruncile dar, fr untea sus, baiete, pentru ca numai astea sunt vestile rele! Vestea buna este ca Inchizitorul locuieste ntr-un mare oras departe n sud, mult d incolo de hotarele Comita-tului, si rareori vine n nord. Asadar, daca am trezi ba nuieli si ar fi chemat Inchizitorul, i-ar lua mai mult de o saptamna pna sa ajunga aici, chiar daca ar veni calare. De aceea, sosirea mea n Priestown trebuie sa fi e o surpriza. Ultimul lucru la care s-ar astepta oricine de aici este sa vin eu la nmormntarea unui frate cu care n-am mai schimbat o vorba n patruzeci de ani. Dar cuvintele acestea nu ma linistira prea tare. Cobornd dealul, m-am nfiorat de cele pe care tocmai mi le spusese. Sa intram n oras mi se parea deosebit de peric

ulos. Cu pelerina si toiagul sau, se vedea de la o posta ca este un vraci. Tocma i ma pregateam sa-i atrag atentia, cnd mi-a facut semn cu degetul mare s-o iau sp re stnga, asa ca am parasit drumul si am intrat ntr-o dumbrava. Dupa nici treizeci de pasi, magistrul meu s-a oprit. Ai dreptate, baiete, zise el. Scoate-ti pelerina si da-o ncoace. N-am stat la discutii; din tonul vocii sale am priceput ca voia sa ma puna la t reaba, dar n-am ntrebat ce avea de gnd. Si-a scos si el pelerina, cu gluga prinsa n nasturi, si a lasat toiagul pe pamnt. Asa, zise el. Acum, gaseste-mi niste crengi subtiri si niste nuieluse. Dar sa n u fie foarte grele, baiete. Peste alte cteva minute, i aduceam ce-mi ceruse si l-am vazut cum si asaza toiagul ntre crengi si apoi nveleste totul cu pelerina sa. Binenteles, ntre timp, deja pric epusem ce voia sa faca. Betele se iteau si la un capat si la celalalt al legatur ii sale, aratnd ntocmai ca vreascurile de foc. Se deghizase. Sunt o multime de hanuri mici n apropiere de catedrala, zise el, punndu-mi n palma un ban de argint. Vei fi mai n siguranta daca n-o sa locuim n acelasi han, altmin teri, daca vin dupa mine, or sa te aresteze si pe tine. Cel mai bine ar fi nici sa nu stii unde sunt, baiete. Inchizitorul foloseste tortura. Odata ce-1 prinde pe vreunul dintre noi, o sa-l nhate, curnd, si pe celalalt. Eu o sa plec primul. A steapta zece minute si apoi vino si tu. Alege orice han care n-are nicio legatura cu bisericile n denumirea lui, ca sa n u ne trezim ca, din ntmplare, tragem la acelasi. De asemenea, sa nu mannci nimic, f iindca mine lucram. nmormntarea este la ora noua dimineata, dar ncearca sa vii mai d evreme si, n cate-drala, asaza-te ct mai n spate; daca eu sunt deja acolo, tine-te la distanta. A lucra" nsemna a face o treaba dintr-ale vracilor si ma ntrebam daca o sa coborm n catacombe, ca sa nfruntam Urgia. Nu-mi placea ideea ctusi de putin. Oh, si nca ceva, adauga Vraciul, ntorcndu-se din drum. O sa ai tu grija de sacul m eu, asadar ce va trebui sa-ti aduci aminte cnd l cari printr-un oras ca Priestown? Sa-l tin n mna dreapta, am raspuns eu. A ncuviintat dnd din cap, apoi si-a ridicat legatura de vreascuri pe umarul drept si m-a lasat n padure, s-astept. Amndoi eram stngaci, o trasatura pe care preotii n-o nghiteau. Stngacii erau ceea c e numeau ei sinisteri", cei mai lesne ispititi de catre diavol sau chiar n crdasie cu el. I-am dat zece minute si mai bine, ca sa fiu sigur ca era destula distanta ntre n oi, apoi, cu sacul lui cel greu n spinare, am cobort si eu dealul, n directia marii turle. Odata intrat n oras, am nceput sa urc din nou, spre catedrala, iar cnd am a juns aproape de ea, am nceput sa-mi caut un han. Erau ntr-adevar din belsug; cele mai multe strazi pa-vate aveau cte unul, dar nec azul era ca toate denumirile lor faceau referire la Biserica, ntr-un fel sau altu l. Ba Crja Episcopului, ba Hanul Clopotnitei, ba Calugarul Vesel, ba Mitra, Scrip tura si Lumnarea asta ca sa nu amintesc dect vreo cteva. Denumirea celui din urma m i-a amintit motivul de capetenie pentru care veniseram noi n Priestown. Asa cum f ratele Vraciului o aflase, cu pretul vietii sale, cartile sfinte si lumnarile nu au de obicei efect mpotriva ntunericului. Nici macar daca le adaugi un clopot. Curnd mi-am dat seama ca Vraciul si alesese va-rianta mai usoara, lasndu-mi-o mie pe cea mai grea, caci am bjbit multa vreme prin labirintul de stradute strmte ale P riestownului, legate de altele mai largi. Am mers de-a lungul Caii Cntarilor si-a poi n sus pe o strada larga, numita Poarta Calugarului, unde nu era nici urma de vreo poarta. Strazile pavate erau pline de oameni si cei mai multi pareau grabit i. Piata mare, din capul strazii Poarta Calugarului tocmai se nchidea pentru ziua aceea, dar ctiva clienti nca se mai mbrnceau si se mai trguiau cu negustorii sa mai lase din pret. Mirosul de peste domina totul si un stol urias de pescarusi flamnz i se rotea tipnd pe deasupra capetelor noastre. De fiecare data cnd vedeam o silueta mbracata ntr-o sutana neagra, coteam la primu l colt de strada. Am descoperit ca era de necrezut ct de multi preoti puteau exis ta ntr-un singur oras. Apoi am cobort dealul, de-a lungul strazii Poarta Pescarului, pna ce am vazut, n d epartare, rul, asa ca am luat-o iar napoi. n cele din urma, m-am nvrtit n cerc, dar fa

ra succes. Nu puteam sa rog pe cineva sa ma ndrume catre un han a carui denumire sa nu aiba nicio legatura cu Biserica, fiindca m-ar fi crezut nebun. Sa atrag at entia asupra mea era ultimul lucru pe care-1 doream. Cu toate ca duceam sacul ce l greu de piele neagra al Vraciului n mna dreapta, multi ochi curiosi ma petreceau cu privirea. n cele din urma, tocmai cnd ncepea sa se nsereze, am gasit unde sa stau, nu prea de parte de catedrala de la care mi ncepusem cautarile. Era un han micut, numit Tauru l Negru. Mai nainte de a deveni ucenicul Vraciului, nu statu-sem niciodata la un han, pen tru ca niciodata nu avuse-sem de ce sa ma ndepartez de ferma tatalui meu. De atun ci nsa, mi petrecusem noaptea n vreo sase. Ar fi trebuit sa fie mult mai multe, pen tru ca eram adesea pe drum, uneori pentru mai multe zile la rnd, dar Vraciului i p lacea sa faca economie la bani si, daca vremea nu era chiar nesuferita, alegea v reun copac sau vreun sopron parasit, socotindu-le un adapost destul de bun pentr u noapte. Totusi, acesta era cel dinti han n care aveam sa stau singur si, cnd am mp ins usa sa intru, eram putin nelinistit. Intrarea ngusta dadea ntr-o odaie mare, ntu-necoasa, luminata de un singur felinar . Era plina de scaune si mese la care nu statea nimeni, cu o tejghea de lemn n ce lalalt capat. Tejgheaua trasnea a otet, dar curnd am realizat ca de fapt era de l a berea veche care se mbibase n lemn. n dreapta tejghelei era un clopotel atrnat de o frnghie, asa ca am sunat. Numaidect o usa din spatele tejghelei s-a deschis si a iesit un om chel, stergndu -si minile de un sort mare si murdar. As dori o odaie pentru noapte, va rog, am zis eu, adaugnd grabit: S-ar putea sa stau mai mult. El s-a uitat la mine de parca as fi fost ceva pe care tocmai l descoperise n fund ul pantofului, dar cnd am scos banul de argint si l-am pus pe tejghea, expre-sia chipului i-a devenit mult mai binevoitoare. Sluga dumneavoastra. Doriti si ceva de mncare? ma ntreba el. Am clatinat din cap. Posteam oricum, dar o privire aruncata spre sortul lui miz erabil, mi taie de tot pofta de mncare. Cinci minute mai trziu, eram sus, n odaia mea, cu usa ncuiata. Patul arata ravasit , iar cearsafurile erau jegoase. Stiam ca Vraciul s-ar fi plns hangiului, dar tot ce voiam eu era sa dorm si mi se parea cu mult mai bine aici dect ntr-un sopron p rin care sufla vntul. n orice caz, cnd m-am uitat pe fereastra, mi s-a facut brusc dor de Chipenden. n locul potecii alburii strabatnd pajistea verde din gradina de la apus si privel istea cu care ma obis-nuisem, spre Vrful Parlick si spre celelalte dealuri, tot c e puteam vedea era sirul caselor posomorte de peste drum, fiecare cu un horn de s emineu scuipnd valuri de fum negru jos, n strada. Atunci m-am ntins pe pat si, nca tinnd strns n mna baierele sacului Vraciului, am ado rmit repede. A doua zi, ndata dupa ora opt dimineata, ma ndreptam catre catedrala. Lasasem sac ul ncuiat n odaia mea, pentru ca ar fi parut neobisnuit sa-l car dupa mine la o sl ujba de nmormntare. Eram putin ngrijorat ca-l lasasem la han, dar sacul avea un lac at, la fel si usa, iar ambele chei erau la loc sigur, n buzu-narul meu. Tot acolo aveam si cea de-a treia cheie. Vraciul mi-o daduse cnd fusesem la Horshaw sa ma ocup de spintecator. Fusese fac uta de fratele lui, Andrew, lacatusul, si deschidea aproape toate ncuietorile, da ca nu erau prea complicate. Ar fi trebuit sa i-o dau napoi la ntoarcere, dar stiam ca Vraciul avea mai mult de una si, fiindca nu mi-o ceruse, o pastrasem. mi era foarte folositoare, la fel ca si cutiuta metalica de iasca, pe care tata mi-o da ruise cnd mi ncepusem ucenicia. Si pe aceea o purtam totdeauna n buzunar. Fusese a t atalui tatei si era o relicva, o moste-nire de familie, dar una foarte trebuinci oasa pentru cineva cu ndeletnicirea de vraci. Nu dupa mult, urcam dealul, cu turla cea mare n stnga mea. Era o dimineata umeda, o ploaie marunta si deasa lovindu-ma drept n obraji, iar eu ma aflam chiar n fata catedralei. Pe putin o treime din ea era ascunsa de norii sumbri, cenusii, care treceau n viteza pe deasupra, venind dinspre sud-vest. n aer plutea o miasma grea de canal, iar fiecare casa avea un horn de semineu care scotea fum, cea mai mar

e parte a acestuia gasindu-si drum n jos, pe strada. Multa lume parea sa se grabeasca sa urce dealul. O femeie a trecut pe lnga mine aproape n goana, trndu-si cei doi copii dupa ea, mai repede dect puteau picioarele l or sa se miste. Hai odata! Mai repede! i certa ea. O sa se termine pna ajungem! Pentru o clipa, m-am ntrebat daca se duceau si ei la nmormntare, dar nu-mi venea s a cred, pentru ca fetele lor erau luminate de entuziasm. Chiar n vrf, dealul se te sea, iar eu am cotit la stnga, spre catedrala. Aici, un mare numar de oameni nera bdatori se alinia- sera de ambele parti ale drumului, de parca asteptau ceva. Um plusera toata strada si am ncercat sa-mi cro-iesc drum printre ei ct mai cu bagare de seama. mi tot ceream iertare, n dreapta si-n stnga, straduindu-ma din rasputeri sa nu calc pe cineva pe picior, dar, pna la urma, rndurile lor devenira att de nghe suite, nct a trebuit sa ma opresc si sa astept mpreuna cu ei. N-am avut mult de asteptat. Ropote de aplauze si urale au izbucnit, deodata, n d reapta mea. Printre ele, am auzit tropa-tropul unor copite care se apropiau. O l unga procesiune se ndrepta catre catedrala, primii doi calareti din frunte fiind m bracati n pelerine negre, cu palarii negre pe cap si purtnd sabii la sold. Dupa ei ve-neau alti calareti, narmati cu pumnale lungi si ciomege uriase, zece, douazec i, cincizeci, pna cnd, la sfrsit, a aparut un singur om, calarind pe un armasar alb urias. Purta o sutana neagra, dar pe sub ea, o camasa de zale scumpa se putea vedea la gt si la mansete, iar sabia de la sold avea un mner incrustat cu rubine. Cizmele sale erau din pielea cea mai fina si probabil costau mai mult dect izbutea sa pro duca un agricultor la ferma lui ntr-un an de zile. Hainele si tinuta acestui calaret l aratau a fi un con-ducator, dar si daca ar f i fost nvesmntat n zdrente, n-ai fi putut avea vreo ndoiala n privinta lui. Avea un p ar foarte blond, cobornd n bucle de sub o palarie cu boruri largi, de culoare rosi e, si niste ochi att de albastri, nct ar fi facut de rusine un cer de vara. Am fost fascinat de chipul lui. Era aproape prea frumos ca sa fie al unui om, dar inspi ra si forta, n acelasi timp, cu barbia iesita n afara si fruntea dreapta. M-am uit at din nou la ochii aceia albastri si am vazut cruzimea sclipind n ei. Mi-a amintit de un cavaler pe care l vazusem trecnd pe lnga ferma noastra, odinioa ra, pe cnd eram mic. Nici macar nu aruncase o privire spre noi. Pentru el, nici n u existam. Sau, cel putin, asa a zis tata. De asemenea, tata a mai zis ca omul e ra nobil, ca putea sa spuna, doar uitndu-se la el, ca provenea dintr-o familie ca re si putea identifica stramosii cu multe ge-neratii n urma, toti bogati si putern ici. La cuvntul nobil", tata scuipase n noroi si-mi spusese ca eram norocos pentru fapt ul ca eram doar un baiat de fermier si ca ma astepta o munca cinstita, de zi cu zi, n viitor. Omul acesta, care calarea prin Priestown, era la fel de evident nobil si avea a roganta si autoritatea ntiparite adnc pe fata. Spre marea mea surprindere si descu mpanire, am nteles ca tantosul calaret la care ma uitam trebuia sa fie Inchizitor ul, caci n spatele sau venea o caruta mare, neacoperita, trasa de doi cai de pova ra, si n ea stateau, n picioare, mai multi oameni legati cu lanturi. Cele mai multe victime erau femei, dar erau si doi barbati. Mai toti aratau de parca n-ar mai fi mncat bine de multa vreme. Erau mbracati n zdrente si se vedea li mpede ca multi fusesera batuti. Toti erau plini de vnatai, iar o femeie avea ochi ul stng ca o rosie putreda. Alte cteva femei se tnguiau deznadajduite, cu lacrimile siroindu-le pe obraji. Una tipa, din cnd n cnd, ct putea de tare, ca era nevinovata . Dar n zadar. Toti erau prizonieri, iar curnd aveau sa fie judecati si arsi pe ru g. O tnara femeie se repezi deodata spre caruta, ajungnd pna la unul dintre prizonier ii barbati si ncercnd disperata sa-i dea un mar. Probabil era ruda cu el poate fii ca lui. Am fost ngrozit cnd Inchizitorul si-a strunit pur si simplu calul si a trecut pes te ea. Acum tinea marul ntins, n clipa urmatoare era cazuta ntr-o parte pe caldarm, urlnd de durere. Am zarit expresia cruda de pe fata lui. i placea s-o faca sa sufe re. n vreme ce caruta hurducanea mai departe, urmata de o escorta din si mai mult i calareti narmati, uralele multimii s-au prefacut n ocari si n ndemnuri ca Ardeti-i

pe toti!" Atunci am vazut o fata nlantuita printre ceilalti pri-zonieri. Avea cam aceeasi vrsta ca mine, iar ochii ei erau larg deschisi si nspaimntati. Parul ei negru era l ipit de ploaie n suvite pe frunte, si apa i picura de pe nas si de pe barbie de pa rca ar fi fost lacrimile ei. M-am uitat la rochia neagra pe care o purta, apoi m i-am cobort privirile la pantofii ei cu vrf ascutit, fara sa-mi vina sa cred ce ve deam. Era Alice! Si era prizoniera Inchizitorului!?

nmormntarea Mi se nvrtea capul de cele la care fusesem martor. Trecusera mai multe luni de cnd o vazusem ultima oara pe Alice. Matusa ei, Osoasa Lizzie, fusese o vrajitoare cu care eu si Vraciul avuse-seram de furca, dar Alice, spre deosebire de restul fa miliei sale, nu era chiar rea. Mai mult, ea fusese probabil cea mai apropiata pr ietena pe care aveam s-o am vreodata, si multumita ei izbutisem, cu vreo cteva lu ni n urma, s-o nimicesc pe Mama Malkin cea mai rea vrajitoare din Comitat. Nu, Alice fusese doar crescuta ntr-o familie cu naravuri rele. N-o puteam lasa sa fie arsa ca vrajitoare. Cumva trebuia sa gasesc o cale s-o salvez, dar n momentul acela n-aveam nici cea mai mica idee cum. M-am hotart ca, de ndata ce avea sa se sfrseasca nmormntarea, sa nc erc sa fac ceva si sa-i conving pe Vraci sa ma ajute. Si tocmai atunci picase si Inchizitorul. Ce groaznica potriveala ca vizita noas tra la Priestown sa coincida cu sosirea lui! Vraciul si cu mine ne aflam ntr-o ma re primejdie. Cu siguranta ca acum magistrul meu n-avea sa mai ramna aici dupa nmo rmntare. n adncul sufletului meu, mi doream nespus ca el sa vrea sa plece imediat si sa nu mai nfrunte Urgia. Dar, pe de alta parte, nu-i puteam ntoarce spatele lui A lice, lasnd-o sa moara. Dupa ce caruta trecu, multimea se urni ca la un semn si ncepu sa urmeze convoiul Inchizitorului. Prins la mijloc ca n cleste, n-aveam ce face: a trebuit sa merg si eu cu ceilalti. Caruta si-a continuat drumul pe lnga catedrala, oprindu-se n fa ta unei case uriase, cu trei etaje si cu ferestre cu coloane. Mi-am spus ca prob abil acolo era prezbiteriul casa preotilor unde aveau sa fie judecati prizonieri i. ntr-adevar, au fost dati jos din caruta si trti nauntru, dar eram prea departe ca s-o vad mai bine pe Alice. Nu puteam face nimic, dar trebuia sa nascocesc repede ceva, mai nainte de arderea pe rug, care n mod sigur urma sa aiba loc curnd. Mhnit, m-am ntors si mi-am croit drum prin mul-time pna ce am ajuns la catedrala s i la nmormntarea parintelui Gregory. Cladirea avea contraforti masivi si ferestre ogivale, cu vitralii. Atunci, amintindu-mi ce-mi spusese Vraciul, mi-am ridicat privirea spre marele gargui de piatra de deasupra usii principale. Era o reprezentare a nfatisarii originale a Urgiei, nfatisare la care ncerca acum, ncet-ncet, sa se ntoarca, pe masura ce devenea mai puternic, acolo jos, n catacombe . Corpul, acoperit cu solzi, era ghe-muit, cu muschii ncordati si mpletiti ca serp ii, si cu ghearele lungi si ascutite strngnd buiandrugul de piatra. Parea gata sa sara jos. Vazusem mai multe lucruri nspaimntatoare n viata mea, cta era, dar niciodata ceva m ai urt ca enorma capatna a demonului. Avea o barbie prelunga, care se ntorcea mult n sus, aproape atingndu-i nasul lung, si niste ochi rai, care pareau ca ma urmares c pe cnd mergeam spre el. Urechile erau, de asemenea, ciudate, mai potrivite pent ru un cine mare sau chiar pentru un lup. n orice caz, asta nu era o creatura pe ca re s-o nfrunti n ntunericul catacombelor! Mai nainte de a intra, mi-am aruncat nca o data privirea, deznadajduit, catre pre zbiteriu, ntrebndu-ma daca era ntr-adevar vreo sansa s-o salvez pe Alice. Catedrala era aproape, goala, asa ca mi-am gasit usor un loc n spate. n apropiere , doua femei batrne stateau ngenuncheate, rugndu-se, cu fruntile ple-cate, si un ba iat de altar, ocupat sa aprinda lumnari. Aveam destul timp sa ma uit n jur. Catedrala parea chiar mai mare, din interior,

cu un acoperis nalt si grinzi uriase de lemn; chiar si cea mai usoara tuse parea sa se repete la nesfrsit n ecou. Era mpartita n trei nave, iar cea din mijloc, naos ul, se ntindea pna la treptele altarului, fiind destul de ncapatoare ct sa aiba loc o caruta cu cal cu tot. Totul era maret aici: fiecare statuie era aurita si pna s i peretii erau placati cu marmura. Mi se parea o deosebire ca de la cer la pamnt n tre ce vedeam aici si ce vazusem n mica bi-serica din Horshaw, unde fratele Vraci ului se dusese sa-si practice meseria. n fata naosului era asezat sicriul deschis al parintelui Gregory, cu o lumnare la fiecare colt. Nu mai vazusem asemenea lumnari n viata mea. Fiecare dintre ele, nfi pta ntr-un sfesnic mare de alama, era mai nalta de-un stat de om. Lumea ncepuse sa se reverse n biserica. Intrau cte unul sau cte doi si, ca si mine, alegeau stranele din spate. M-am tot uitat dupa Vraci, dar nca nu zaream nici ur ma de el. Nu ma puteam opri sa nu arunc priviri n jur, cautnd dovezi de-ale Urgiei. n mod si gur nu-i simteam prezen-ta, dar poate ca demonul era ntr-att de puternic nct el o si mtea pe a mea. Si daca zvonurile erau adevarate? Daca avea puterea sa se ntrupeze si acum statea chiar aici, ntre credinciosi? Tresarind, m-am uitat n jur, dar m-a m linistit cnd mi-am amintit ce-mi spusese Vraciul. Urgia era legata sa ramna n adnc ul catacombelor, asadar deocamdata eram, nendoielnic, n siguranta. Sau nu? Mintea sa era foarte puternica, asa zisese magistrul meu, si putea razb ate pna n prezbiteriu sau n catedrala, ca sa-i ia n stapnire si sa-i schimbe n rau pe preoti. Poate chiar n clipa aceasta demonul ncerca sa intre n capul meu! Mi-am ridicat ochii, ngrozit, si-am prins privirea unei femei care se ntorcea la strana ei, dupa ce si luase ultimul ramas-bun de la parintele Gregory. Am recunos cut-o imediat era menajera care plngea , iar ea m-a recunoscut n aceeasi clipa. S-a oprit la capatul rndului unde stateam eu. De ce ai ntrziat atta? ma ntreba ea, ntr-o soapta indignata. Daca ai fi venit de pri ma oara cnd am trimis dupa tine, astazi ar fi fost n viata. Am facut tot ce-am putut, am spus eu, ncercnd sa nu atrag atentia asupra noastra. Uneori, tot ce puteti voi nu-i de ajuns, asta vrei sa spui? facu ea. Inchizitor ul are dreptate despre tagma voastra, nu aduceti dect necazuri si meritati tot ce vi se ntmpla! La numele Inchizitorului am tresarit speriat, dar deja suvoiul celor care intra u se ngrosase, toti purtnd sutane negre si pelerine. Preoti zeci de preoti! N-as f i crezut sa vad att de multi ntr-un loc odata. Era de parca toti oamenii Bisericii din ntreaga lume se vorbise-ra sa vina la nmormntarea batrnului preot Gregory. Dar stiam ca nu era adevarat si ca acestia nu erau dect cei care locuiau n Priestown p oate numai vreo ctiva din satele si orasele din mprejurimi. Menajera n-a mai zis n imic si s-a grabit sa se ntoarca la banca ei. Atunci m-am speriat de-a binelea. Ma aflam acolo, n catedrala, chiar deasupra ca tacombelor care erau salasul celui mai de temut demon din Comitat, n acelasi timp n care avea loc vizita Inchizitorului si fusesem recunoscut! n culmea nelinistii, mi doream sa ajung ct mai departe cu putinta de acel loc si ma uitam nerabdator n jur dupa vreun semn de la magis-trul meu, dar nu-l puteam zari. Tocmai mi spuneam ca poate ar fi mai bine sa plec, cnd deodata marile usi ale bisericii se dadura de perete, deschizndu-se larg, si o lunga procesiune ncepu sa intre. Nu mai aveam nici o scapare. La nceput, am crezut ca omul din fruntea convoiu-lui era Inchizitorul, caci sema na cu el. Dar era mai n vrsta si mi-am amintit ca Vraciul spusese ca Inchizitorul avea un unchi, care era episcopul din Priestown. Mi-am dat seama ca el trebuia s a fie. Slujba ncepu. Au fost multe cntari si, cu totii, am stat n picioare, ne-am asezat si am ngenuncheat la nesfrsit. Nici nu ne fixam bine ntr-o pozitie ca trebuia sa ne miscam iarasi. Acuma, daca slujba ar fi fost n greceste, poate as mai fi nteles c eva din cele ce se petreceau, pentru ca mama ma nvatase limba asta de cnd eram mic . Dar cea mai mare parte a funeraliilor parintelui Gregory era n latina. Am putut spicui ceva din ea, dar mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa muncesc mai cu srg l a lectiile mele. Episcopul vorbi despre parintele Gregory care ajun-sese n Ceruri, spunnd ca merit a sa se afle acolo, dupa toata lucrarea buna pe care o ndeplinise n viata. Am fost

putin surprins ca nu a pomenit nimic despre cum murise parintele Gregory, dar a m presupus ca preotii voiau s-o treaca sub tacere. Probabil nu le placea sa recu noasca faptul ca exorcismul lui daduse gres. n cele din urma, dupa aproape o ora, slujba de nmor-mntare s-a sfrsit, iar procesiu nea a parasit biserica, de data aceasta n frunte cu sase preoti carnd cosciugul. C ei patru zdrahoni de preoti care duceau lumnarile aveau misiunea cea mai grea, de sigur, fiindca se clatinau sub greutatea acestora. Abia cnd a trecut cel din urma , mergnd n urma cosciugului, am observat suportul tri-unghiular al marilor sfesnic e de alama. Pe fiecare dintre cele trei fete ale sale era o repre-zentare fidela a hidosulu i gargui pe care-1 vazusem deasupra usii catedralei. Si cu toate ca, probabil, e ra din pricina plpirii flacarii, nca o data mi s-a parut ca ochii sai ma urmareau, n vreme ce preotul trecea ncet cu lumnarea prin dreptul meu. Toti preotii s-au nsiruit la iesire, alaturndu-se pro-cesiunii si cei mai multi d intre oamenii care statusera n spate i urmara, numai eu am ramas n biserica nca mult timp, din dorinta de a ma tine la distanta de menajera. Ma ntrebam ce sa fac. Nu-l vazusem pe Vraci si n-aveam habar la ce han trasese, nici cum trebuia sa fac sa-l ntlnesc din nou. Trebuia sa-l previn despre Inchizito r si, mai nou, si despre menajera. Afara, ploaia se oprise, iar curtea din fata catedralei era pustie. Aruncndu-mi privirea n dreapta, am putut vedea oamenii din coada convoiului disparnd pe dupa c atedrala, unde am presupus ca trebuia sa fie cimitirul. M-am hotart sa o iau n directie opusa, sa ies prin poarta din fata n strada, dar a tunci am avut o surpriza, n mijlocul strazii, doi oameni discutau aprins. Mai pre cis, aprinderea venea din partea unui preot furios, rosu la fata, cu o mna bandaj ata. Celalalt era Vraciul. Amndoi parura ca ma observa n acelasi timp. Vraciul mi-a facut un semn cu degetul mare, sa o iau din loc imediat. Am facut precum mi se aratase si magistrul meu ma urma, tinndu-se pe partea cealalta a strazii. Preotul a strigat dupa el: Gndeste-te la asta, John, mai nainte de a fi prea trziu! Am riscat sa arunc o privire napoi si am vazut ca preotul nu venea dupa noi, ci parea ca se holbeaza la mine. Era greu sa-mi dau seama exact, dar mi s-a parut m ult mai interesat de mine dect de Vraci. Pentru cteva minute, am luat-o n josul dealului, pna cnd panta s-a sfrsit. La nceput, nu erau prea multi oameni n jur, dar curnd strazile s-au ngustat si au devenit mai aglomerate, iar, dupa ce am schimbat de vreo doua ori directia, am intrat ntr-o piata pavata. Era o piata mare, forfotind de lume, plina de tarabe, adapostite s ub mari schele de lemn, acoperite cu tende de prelata sura. De acolo, l-am urmat eu pe Vraci prin multime, mergnd uneori chiar n spatele lui. Ce altce-va puteam f ace? Ar fi fost usor sa-l pierd ntr-un loc ca acela. n partea de nord a pietei se afla o taverna mare, cu banci goale afara, iar Vrac iul o lua drept catre ea. La nceput, am crezut ca avea sa intre nauntru si ma ntreb am daca o sa ne cumparam ceva de mncare. Daca avea de gnd sa plece din pricina Inc hizitorului, atunci nu mai era nevoie sa postim. n loc de asta, a cotit ntr-o fund atura ngusta, pietruita, m-a condus catre un zid jos de piatra si a nceput sa stea rga o bucata din acesta cu mneca. Cnd a nlaturat cea mai mare parte din picaturile de apa, s-a asezat si mi-a facut semn sa-i urmez exemplul. M-am asezat si m-am uitat n jur. Fundatura era pustie si zidurile magaziilor ne nc onjurau din trei parti. Ferestre erau putine, toate crapate si mnjite cu funingin e, asadar cel putin eram la adapost de ochi iscoditori. Vraciul si pierduse rasuflarea de atta mers, ceea ce-mi dadu prilejul sa vorbesc e u cel dinti. Inchizitorul e aici, l-am anuntat, cu ngrijorare n glas. Vraciul dadu din cap. Da, baiete, ntr-adevar e aici. Am fost pe partea cealalta a drumului, dar erai pr ea ocupat sa casti gura la caruta ca sa ma observi. Dar dumneata n-ai vazut-o? n caruta era Alice... Alice? Care Alice? Nepoata Osoasei Lizzie. Trebuie s-o ajutam...

Asa cum am mai spus, Osoasa Lizzie fusese o vrajitoare cu care ne confruntasera m n primavara. Acum, Vraciul o tinea nchisa ntr-un put, n fundul gradinii sale din C hipenden. Ah, acea Alice! Ei, pai, mai bine o dai uitarii, baiete, caci nu-i nimic de fac ut. Inchizitorul are pe putin cinci-zeci de oameni narmati. Dar nu-i drept, am zis eu, fara sa-mi pot crede ochilor ca putea fi att de calm. Alice nu este o vrajitoare. Putine lucruri sunt drepte n viata, mi raspunse Vraciul. Adevarul este ca niciuna dintre prizoniere nu-i o vrajitoare. Dupa cum bine stii, o vrajitoare adevarata ar fi adulmecat venirea Inchizitorului de la mai multe mile distanta. Dar Alice este prietena mea. Nu pot s-o las sa moara! am protestat eu, simtind valul de mnie crescnd n mine. Nu-i vremea acum de nduiosari. Datoria noastra este sa aparam oamenii de ntuneric , nu sa ne lasam sedusi de fete frumoase. Eram de-a dreptul furios mai ales fiindca stiam ca Vraciul nsusi fusese cndva sed us de o fata frumoasa, iar aceea chiar fusese o vrajitoare. Alice m-a ajutat sa-mi salvez familia de Mama Malkin, daca-ti aduci aminte! Si de ce era Mama Malkin libera, n primul rnd? Raspunde-mi, baiete! Mi-am plecat capul, rusinat. Pentru ca tu te-ai lasat zapacit de fata asta, con-tinua el, si eu nu vreau sa se ntmple din nou. Mai cu seama nu aici, n Priestown, cu Inchizitorul suflndu-ne n ce afa. Ti-ai pune viata n pericol si pe a mea, tot-odata. Si vorbeste mai ncet. Nu v rem sa atragem atentia nepoftitilor. M-am uitat n jur. Dar, n afara de noi, n fundatura nu era nimeni. Prin fata intrar ii se vedeau oameni trecnd n sus si-n jos, dar erau la o buna distanta ca sa ne po ata auzi si nu aruncau nici macar o privire spre noi. Dincolo de ei, se vedeau vr furile acoperisurilor din capatul celalalt al pietei si, naltndu-se deasupra tutur or hornurilor caminelor, turla catedralei. Dar cnd am deschis din nou gura, mi-am cobort vocea. De fapt, ce cauta Inchizitorul aici? l-am ntrebat eu. N-ai spus dumneata ca si ve de de treaba prin sud si vine n nord numai cnd se trimite dupa el? n mare, este adevarat, dar uneori mai porneste n cte o expeditie si prin nordul Co mitatului si chiar dincolo de hotarele lui. Am aflat ca, n ultimele sap-tamni, a m aturat coasta, adunnd acea sarmana pleava omeneasca pe care a nlantuit-o n caruta s a. Eram furios ca spunea despre Alice ca facea si ea parte din acea pleava, pentru ca stiam ca nu era adevarat. Totusi nu era momentul potrivit sa continuam ceart a, asa ca mi-am tinut limba n fru. Dar noi o sa fim destul de n siguranta acasa, la Chipenden, urma Vraciul. Pna acu m, niciodata nu s-a aventurat spre dealuri. Adica mergem acasa? l-am ntrebat eu. Nu, baiete, deocamdata nu. Ti-am mai spus, am o treaba neterminata n orasul asta . Mi s-a strns inima si m-am uitat nelinistit spre intrarea fundaturii. Oamenii nca treceau grabiti prin dreptul ei, ducndu-se la treburile lor, si-i auzeam pe prop rietarii de tarabe strigndu-si preturile marfurilor. Dar, cu toate ca era multa z arva si forfota, din fericire eram feriti vederii. n ciuda acestui lucru, nu ma s im-team n apele mele. Ar fi trebuit sa pastram distanta unul fata de celalalt. Pr eotul de la iesirea din catedrala l recunoscuse pe Vraci. Menajera ma recunoscuse pe mine. Daca acum mai trecea si altcineva prin fata fundaturii, ne recunostea pe amndoi si eram arestati? Multi preoti din parohiile Comitatului trebuie sa se fi aflat n oras si probabil ca multi l cunosteau pe Vraci din vedere. Singurul gnd n curajator era ca, n acel moment, se mai aflau nca n cimitirul bisericii. Preotul acela, cu care vorbeai dumneata mai devreme, cine era? Parea sa te cuno asca; oare nu se va duce sa-i spuna Inchizitorului ca esti aici? l-am descusut e u, ntrebndu-ma n gnd daca exista vreun loc care sa fie ntr-adevar sigur, pentru ca, d upa parerea mea, preotul rosu la fata, de la iesirea din catedrala, l-ar fi putu t ndruma pe Inchizitor drept spre Chipenden. Ah, si nca ceva! Menajera fratelui du mitale m-a recunoscut la slujba de nmormntare. Era chiar furioasa. Ar putea sa-i s puna cuiva ca suntem aici.

Mi se parea ca ne asumam un mare risc ramnnd n Priestown, cnd Inchizitorul se afla prin mprejurimi. Linisteste-te, baiete. Menajera n-o sa spuna un cuvnt nimanui. Ea si fratele meu n-au fost chiar fara de pacat. Ct despre preotul cu care am vorbit, zise Vraciul cu un nceput de zmbet, era parintele Caims. Mi-e ruda, e varul meu. Un var care si vra nasul n treburile altora si uneori si cam pierde cumpatul, dar este mereu bine intentionat. ntotdeauna ncearca sa ma salveze de mine nsumi si sa ma readuca pe cal ea cea dreapta". Dar si pierde vremea de pomana. Eu mi-am ales calea si buna sau rea, pe ea voi merge. n clipa aceea, am auzit pasi si mi-a sarit inima. Cineva cotise pe fundatura si v enea drept spre noi! Fiindca tot vorbeam despre rude, zise Vraciul, fara nicio umbra de ngrijorare, ia ta un alt membru al fami-liei mele. Este fratele meu, Andrew. Bocanind pe caldarm, se apropia un barbat nalt, uscativ si cu o fata trista si col turoasa. Arata mai n vrsta dect Vraciul si-mi sugera o sperietoare de ciori bine mbr acata, caci, desi purta cizme de buna calitate si haine curate, l sufla vntul. Par ea sa aiba chiar mai multa nevoie de o masa mbelsugata dect mine. Fara sa se osteneasca sa stearga picurii de ploaie, se aseza pe zid, lnga Vraci. Mi-am nchipuit ca te gasesc aici. Trista treaba, frate, zise el posomort. Da, raspunse Vraciul. Am mai ramas numai noi doi de acum. Cinci frati s-au dus p e lumea cealalta. John, trebuie sa-ti spun, Inchiz... Da, stiu, zise Vraciul, cu o unda de nerabdare n glas. Atunci, trebuie sa pled. Nu este un loc sigur pentru niciunul dintre voi aici, z ise fratele sau, salutndu-ma cu o nclinare a capului. Nu, Andrew, nu plecam nicaieri, pna ce eu nu voi face ceea ce trebuie facut. Prin urmare, as vrea sa-mi mai lucrezi o cheie speciala, i spuse Vraciul. Pentru poar ta. Andrew tresari. Nu, John, nu te prosti, zise el, clatinnd din cap. Daca as fi stiut ca asta vroia i, n-as mai fi venit aici. Ai uitat de blestem? Sst! l opri Vraciul. Nu n fata baiatului. Pastreaza-ti aiurelile superstitioase pe ntru tine. Blestem? am ntrebat eu, deodata foarte curios. Vezi ce-ai facut? suiera mnios magistrul meu catre fratele sau. Nu-i nimic, zise el, ntorcndu-se spre mine. Eu nu cred n prostii de soiul asta si nici tu n-ar trebu i sa crezi. Dar am ngropat un frate astazi, zise Andrew. Du-te acasa, mai nainte sa ma trezesc ca-mi mai ngrop unul. Inchizitorul ar nflori de fericire sa puna mna pe vraciul Co mitatului. ntoarce-te la Chipenden ct nca mai poti. Nu plec, Andrew, si e ultimul meu cuvnt. Am o datorie de ndeplinit aici, cu sau f ara Inchizitor, zise Vraciul hotart. Asadar, vrei sa ne ajuti sau nu? Nu asta-i problema, stii doar! starui Andrew. Te-am ajutat de fiecare data mai n ainte, nu-i asa? Cnd te-am lasat eu vreodata de izbeliste? Dar asta e o nebunie. Risti sa fii ars pe rug numai pentru faptul ca te afli aici. Nu este momentul po trivit sa te confrunti din nou cu creatura aceea, zise el, aratnd catre intrarea n fundatura si ridicndu-si ochii spre turla catedralei. Si apoi, gndeste-te la baia t nu poti sa-l trasti si pe el n treaba asta. Nu acum. ntoarce-te n primavara, cnd In chizitorul nu va mai fi aici, si o sa vorbim din nou. Ai fi lipsit de minte sa nc erci ceva acum. Nu poti sa nfrunti si Urgia, si Inchizitorul nu mai esti tnar, nic i cu sanatatea nu stai prea bine, dupa cum arati. n vreme ce vorbea, mi-am ridicat si eu privirea spre turla. Banuiam ca se putea vedea aproape din orice colt al orasului si ca ntregul oras se vedea, de asemenea , ca-n palma de la naltimea ei. Erau vreo patru ferestruici chiar n vrf, imediat su b cruce. De acolo, ai fi putut sa vezi fiecare coama de acoperis din Priestown, cea mai mare parte a strazilor si multa lume, inclusiv pe noi. Vraciul mi spusese ca Urgia putea sa se foloseasca de oameni, sa intre n mintile lor si sa iscodeasca prin ochii lor. M-am nfiorat, ntrebndu-ma daca vreunul dintre preoti nu se afla cumva acolo, sus, chiar n momentul acela, folosit de Urgie ca s a ne urmareasca din ntuneric, ascuns nauntrul turlei.

Dar Vraciul nu avea de gnd sa-si schimbe hotarrea. Haide, Andrew, gndeste-te putin! De cte ori mi-ai spus tu mie ca ntunericul devine din ce n ce mai puternic n orasul acesta? Ca din ce n ce mai multi preoti devin ha ini, ca oamenii se tem? Si gndeste-te la dubla zeciuiala si la Inchizitorul care fura pamn-turile si arde pe rug femei si copii nevinovati. Ce i schimba pe preoti si i nraieste att de mult? Ce forte cumplite i determina pe oamenii buni sa le aduca semenilor asemenea nenorociri ori sa stea deoparte si sa le lase sa se petreaca ? Pai, nu mai departe de astazi, baiatul acesta de aici si-a vazut prietena dusa cu caruta la moarte sigura. Ei, da, Urgia este de vina, si Urgia trebuie oprita acum. Chiar crezi ca as putea sa las lucrurile sa continue nca o jumatate de an d e acum ncolo? Cti alti nevinovati ar mai fi arsi pna atunci sau ar pieri n iarna ast a de saracie, foame si frig, daca eu as sta cu minile-n sn? Orasul este mpnzit cu zvonuri despre aparitii si vedenii din catacombe. Daca sunt adevarate, atunci Urgia a crescut n putere si tarie, schimbndu-si forma de spirit n tr-o fiinta n carne si oase. Curnd si va relua forma dinti, acea ntrupare a spiritulu i rau care a asuprit Poporul Mic. Si atunci ce se va alege de noi toti? Nu-i va fi foarte usor sa ngrozeasca ori sa nsele pe cineva ca sa-i deschida poarta aceea? Nu, este limpede ca lumina zilei. Trebuie sa ma misc acum ca sa scap Priestownu l de ntuneric, mai nainte ca puterile Urgiei sa ajunga si mai mari. Asadar, te mai ntreb o data, o singura data. Vrei sa-mi faci o cheie? Pentru o clipa, fratele Vraciului si ngropa fata n palme, ntocmai ca una dintre bat rnele care-si ros-teau rugaciunile n biserica. n cele din urma, si ridica fruntea si dadu din cap. nca mai am tiparul de data trecuta. O sa fie gata mine, la prima ora a diminetii. Pesemne ca sunt mai scrntit dect tine, zise el. Bravo, raspunse Vraciul. Stiam ca ma pot bizui pe tine. O sa trimit dupa ea de cum se crapa de ziua. De data aceasta, nadajduiesc ca stii ce faci cnd cobori acolo! Obrajii Vraciului se aprinsera de mnie. Tu vezi-ti de treaba ta, frate, si eu o sa-mi vad de-a mea! zise el. La acestea, Andrew se ridica n picioare, lasa sa-i scape un oftat de om satul de toate si pleca, fara sa se mai uite o data napoi. Da, baiete, zise Vraciul, tu pleci primul. ntoarce-te n camera ta si rami acolo pna mine. Atelierul lui Andrew este la capatul strazii Poarta Calugarului. Eu o sa i au cheia si o sa te astept la locul de ntlnire, la vreo douazeci de minute dupa ce se lumineaza. N-ar trebui sa fie prea multi oameni n picioare, la ora aceea. Mai stii unde ai stat mai devreme, cnd a trecut Inchizitorul calare? Am ncuviintat cu un semn din cap. Sa fii la cel mai apropiat colt de locul acela, baiete. Sa nu ntrzii. Si sa tii m inte ca trebuie sa postim n continuare. Oh, nca ceva: sa nu-mi uiti sacul! Cred ca s-ar putea sa avem nevoie de el. Mi se nvrtea capul pe drumul de ntoarcere la han. Oare de ce trebuia sa ma tem mai tare: de un om puternic, care m-ar fi vnat si m-ar fi pus la frigare, sau de o ns paimntatoare creatura care l nvinsese pe magistrul meu n tineretea sa si care, prin ochii vreunui preot, poate ca ma urmarea chiar n clipa aceea de la vreo fereastra de sus, din vrful turlei? Cnd mi-am ridicat privirile spre catedrala, am zarit n fuga pata neagra a unei su tane preotesti trecnd pe lnga mine. Mi-am plecat ochii, dar nu nainte de a-1 recuno aste pe preot: parintele Cairns. Din fericire, strada era aglomerata si el se ui ta drept n fata lui, fara sa ntoarca o clipa capul n directia mea. M-am simtit usur at, caci daca m-ar fi vazut acolo, att de aproape de hanul la care trasesem, nu i -ar fi luat mult sa deduca unde stateam. Vraciul zisese ca nu era primej-dios, d ar eu socoteam, n sinea mea, ca era cu att mai bine cu ct stiau mai putini cine era m noi si unde stateam. Dar usurarea mea a fost de scurta durata, caci, odata aju ns napoi la han, am gasit un bilet prins cu un cui n usa odaii mele. Thomas, Daca vrei sa salvezi viata magistrului tau, vino la mine, la confesional, n sear a asta, la sapte.Pe urma, va fi prea trziu. Parintele Cairns

Am simtit ca-mi fuge pamntul de sub picioare. Cum de aflase parintele Cairns und e stateam eu? Ma urmarise cineva? Menajera parintelui Gregory? Sau hangiul? Nu-m i placuse deloc nfatisarea lui. Trimi-sese oare vorba la catedrala? Sau era Urgia ? Oare monstrul mi cunostea fiecare miscare? Demonul i spusese parintelui Cairns u nde sa ma gaseasca? Orice s-ar fi ntmplat, preotii aflasera unde stateam eu si, da ca i-ar fi spus si Inchizitorului, acesta ar fi putut veni dupa mine n orice clip a. Am deschis grabit usa si am ncuiat-o n urma mea. Apoi am tras obloanele, nadajdui nd fierbinte sa ma pot feri astfel de privirile curioase din Priestown. Am verif icat daca sacul Vraciului mai era unde-l lasasem si apoi m-am asezat pe pat, nes tiind ce sa fac. Vraciul mi ceruse sa stau n odaia mea pna dimineata. Stiam ca nu i -ar fi placut deloc sa ma duc sa-l vad pe varul lui. Spusese ca era un preot car e-si vra nasul n treburile altora. Oare tocmai si-l vra si de data aceasta? Pe de a lta parte, mi spusese si ca parintele Cairns avea intentii bune. Daca preotul chi ar aflase despre ceva care-l ameninta pe Vraci? Daca ramneam pe loc, magistrul me u putea sfrsi n minile Inchizitorului. Totusi, daca ma duceam la catedrala, ar fi nsemnat sa intru drept n vizuina Inchiz itorului si a Urgiei! La sluj-ba de nmormntare fusese destul de periculos. Oare pu team sa-mi fortez norocul nca o data? Ceea ce s-ar fi cuvenit sa fac ntr-adevar, ar fi fost sa-i spun Vraciului despre bilet. Dar nu aveam cum. Din simplul motiv ca nu-mi spusese unde statea. ncrede-te n instinctele tale", ma nvatase Vraciul mereu, de aceea, ntr-un trziu, m-am hotart. Aveam sa ma duc sa stau de vorba cu parintele Cairns.

Un pact cu diavoluL Lundu-mi tot ragazul, am strabatut agale strazile umede si pietruite. Palmele mierau foarte nadusite de ncordare, iar picioarele pareau ca nu vor sa mi se miste spre catedrala. De parca ele ar fi fost mai ntelepte dect mine, trebuia sa-mi impu n vointa sa asez un picior n fata celuilalt. Dar seara era rece si, din fericire, nu umblau prea multi oameni pe afara. N-am trecut pe lnga niciun preot. Am sosit la catedrala cu vreo zece minute nainte de ora sapte si, pe cnd treceam de poarta, ajungnd n marea curte pavata din fata intrarii, n-am putut sa nu ma uit n sus, la garguiul de deasupra usii principale. Capul cel hidos mi se paru mai mare ca nainte, iar ochii, la fel de rai si de vii , nu ma slabira o clipa pe cnd ma ndreptam spre usa. Lunga sa barbie se ntorcea n su s att de mult, nct aproape ca-i atingea nasul, facnd-o sa arate deosebita de orice a lta creatura pe care o mai vazusem vreodata. Pe lnga urechile sale de cine si limb a care i atrna afara din gura, am mai remarcat de data aceasta si doua coarne care i se arcuiau n sus, din teasta, ceea ce mi-a amintit deodata de un tap. Mi-am ntors privirile si am intrat n catedrala, nfiorndu-ma de nfatisarea cu totul n epamnteana a creaturii. nauntru, ochilor mei le-au trebuit cteva momente ca sa se a dapteze la ntuneric, dar, spre marea mea usurare, am vazut ca biserica era aproap e goala. Ma temeam totusi, din doua motive. Mai nti, pen-tru ca nu-mi placea sa ma aflu n c atedrala, unde preotii puteau aparea n orice clipa. Daca parintele Cairns ma nsela , atunci pasisem drept n cursa pe care mi-o ntinsese. n al doilea rnd, ma aflam acum pe teritoriul Urgiei. Curnd, ziua avea sa se stinga si, odata soarele apus, Urgi a, ca toate creaturile ntunericului, avea sa fie ct se poate de periculoasa. Proba bil atunci mintea avea sa-i iasa din catacombe si sa ma caute. Trebuia sa termin povestea asta ct mai repede cu putinta. Unde era confesionalul? Nu se aflau dect doua femei batrne n partea din spate a ca tedralei, dar un batrn statea ngenuncheat n fata, aproape de mica usa a unei cutii de lemn, care se sprijinea cu spatele de zidul de piatra. Asta mi-a spus tot ce voiam sa stiu. Exista o cutie identica, putin mai departe . Erau cabinele confesio-nalului. Fiecare avea o lumnare deasupra, asezata ntr-un suport de sticla albastra. Dar numai cea de lnga omul ngenuncheat era aprinsa. Am strabatut naosul pe partea dreapta si am nge-nuncheat n strana din spatele bat

rnului. Dupa vreo cteva clipe, usa confesionalului s-a deschis si a iesit o femeie care purta un val negru. A traversat naosul si a ngenuncheat, putin mai n spate, n vreme ce batrnul a intrat n locul ei. Dupa alte cteva clipe, l-am putut auzi murmurnd. Niciodata nu mai fusesem la o sp ovedanie n viata mea, dar aveam o oarecare idee despre ce era vorba. Unul dintre fratii tatalui meu devenise foarte evlavios nainte sa moara. Tata ntotdeauna l nume a Sfntul Joe", desi numele lui adevarat era Matthew. Se ducea la spovedanie de dou a ori pe saptamna si, dupa ce i asculta pacatele, preotul i dadea cte un mare canon. Asta nsemna ca, dupa aceea, el trebuia sa recite o multime de rugaciuni, repetndu -le la nesfrsit. Am banuit ca si batrnul i povestea preotului despre pacatele sale. Usa a ramas nchisa o vreme care mi s-a parut lunga de vreo cteva secole si ncepuse m sa-mi pierd rabdarea. mi fulgera prin cap un alt gnd: dar daca nauntru nu era par intele Cairns, ci un alt preot? Atunci, chiar ar fi trebuit sa marturisesc ceva, alt-minteri ar fi batut la ochi. Am ncercat sa ma gndesc la vreo cteva pacate care sa poata suna convingator. Pofta de mncare era oare un pacat? Sau voi ati numi-o lacomie? Ei bine, cu siguranta ca mi-ar fi placut sa mannc, dar asta pentru ca n u pusesem nimic n gura toata ziua si burta ncepuse sa se revolte. Deodata mi se pa ru o nebunie ce faceam. Ct ai clipi as fi putut sfrsi la nchisoare. Frica m-a coplesit si m-am ridicat n picioare, dnd sa plec. Abia atunci am observ at, cu un suspin de usurare, o mica placuta strecurata ntr-o rama de pe usa. Pe e a era scris un nume: PARINTELE CAIRNS. n clipa aceea, usa se deschise si batrnul iesi, asa ca i-am luat eu locul n confesi onal si-am nchis usa dupa mine. Cutia era strmta si ntunecoasa, iar cnd am ngenunchea t, m-am trezit cu fata foarte aproape de un grilaj metalic. n spatele grilajului era o draperie cafenie si, undeva dincolo de ea, o lumnare cu flacara plpitoare. Pr in grilaj nu puteam zari fata celui de dincolo, ci doar conturul, ca o umbra, al unui cap. Vrei sa-ti ascult marturisirile? Preotul avea un puternic accent din Comitatul nos-tru si o respiratie zgomotoasa . Eu am ridicat din umeri. Apoi am priceput ca n-avea cum sa vada prin grilaj cine eram. Nu, parinte, am zis eu, dar multumesc de ntre-bare. Sunt Tom, ucenicul domnului G regory. Ati vrut sa ma vedeti. A fost o scurta pauza nainte ca parintele Cairns sa vorbeasca. Ah, Thomas, ma bucur ca ai venit. Te-am chemat aici pentru ca trebuie sa stau de vorba cu tine. Trebuie sa-ti spun ceva foarte important, de aceea vreau sa rami, pna ce voi termina. mi fagaduiesti ca n-o sa pleci, pna nu vei asculta ce am de zi s? O sa ascult, am raspuns eu, cu ndoiala. Sovaiam acum sa mai fac promisiuni. n primavara, mi dadusem cuvntul o data lui Alice si asta ma vrse ntr-o gramada de necazuri. Esti baiat cuminte, zise el. Am pomit-o cu dreptul ntr-o misiune importanta. Si s tii tu care este acea mi-siune? Ma ntrebam daca se referea la Urgie, dar am socotit mai ntelept sa nu pomenesc de monstru cnd ma aflam att de aproape de catacombe, asadar i-am raspuns: Nu, parinte. Ei bine, Thomas, trebuie sa stabilim mpreuna un plan. Trebuie sa ne gndim mpreuna c um putem sa-ti salvam sufletul nemuritor. Iar tu stii ce trebuie sa faci, ca sa n cepem acest proces, nu-i asa? Trebuie sa te desparti de John Gregory. Trebuie sa ncetezi sa mai practici ndeletnicirea aceea draceasca. O sa faci asta pentru mine ? Am crezut ca m-ai chemat sa vorbim despre cum sa-l ajutam pe domnul Gregory, am zis eu, ncepnd sa ma nfurii. Am crezut ca este n primejdie. Chiar este, Thomas. Suntem aici ca sa-l ajutam pe John Gregory, dar trebuie sa n cepem prin a te ajuta pe tine. Asadar, o sa faci ce te-am rugat? Nu pot, i-am raspuns. Tata a platit bani multi pen-tru ucenicia mea, iar mama a r fi chiar si mai dezamagita. Ea spune ca eu am un har si ca trebuie sa-l folose sc pen-tru a-i ajuta pe oameni. Asta fac vracii. Mergem peste tot, ajutndu-i pe o ameni cnd sunt amenintati de crea-turi de-ale ntunericului care ies n lume.

A urmat o lunga tacere. Tot ce puteam auzi era rasufla-rea preotului. Apoi, mia trecut un alt gnd prin minte. L-am ajutat pe parintele Gregory, stii si dumneata, am izbucnit eu. A murit mai trziu, este adevarat, dar l-am salvat de la o moarte si mai rea. Cel putin a mur it n patul lui, la caldura. A ncercat sa scape de un duh rau, i-am explicat eu, ri dicnd putin tonul. Asta l-a vrt n necaz, n primul rnd. Domnul Gregory l-ar fi putut sc apa de duhul acela. El poate face lucruri pe care un preot nu le poate face. Pre otii nu pot alunga duhurile, pentru ca nu stiu cum. Este nevoie de ceva mai mult dect de cteva rugaciuni. Stiam ca n-ar fi trebuit sa spun asta despre preoti si ma asteptam sa-l vad ies indu-si din fire. Nu si-a iesit. A ramas calm, ceea ce a facut ca situatia sa mi se para cu mult mai rea. Oh, da, este nevoie de mult mai mult, mi ras-punse linistit parintele Cairns. Mu lt, mult mai mult. Stii care este taina lui John Gregory, Thomas? Stii care este izvorul puterii sale? Da, am zis eu, cu glasul deodata mult mai potolit. A studiat ani de-a rndul, de cnd s-a apucat de aceasta ndeletnicire. Are o ntreaga biblioteca, plina de carti, s i a facut, ca si mine, o ucenicie, ascultnd cu atentie ceea ce nvatatorul sau i-a spus, si scriind totul n caiete, la fel cum fac eu acuma. Crezi ca noi facem altfel? ti ia ani buni, ani lungi ca sa te pregatesti pentru preotie. Iar preotii sunt oameni nvatati, pregatiti de oameni chiar si mai nvatati . Asadar, cum ai putut tu duce la bun sfrsit ceea ce parintele Gregory n-a izbuti t, n ciuda faptului ca el a citit din Cartea Sfnta a lui Dumnezeu? Cum ti explici f aptul ca magistrul tau face de obicei si n mod regulat ceea ce fratele sau n-a pu tut? Pentru ca preotii au un mod gresit de a se pregati, am raspuns eu. Si pentru ca si magistrul meu, ca si mine, este un al saptelea fiu. Preotul scoase un zgomot ciudat n spatele grilajului. La nceput am avut impresia ca se necase; apoi mi-am dat seama ca putea fi un chicotit. Rdea de mine. Am socotit-o o necuviinta. Tata ntotdeauna spunea ca trebuie sa respecti pareril e celorlalti, chiar daca une-ori ti se par neghiobii. Asta e simpla superstitie, Thomas, zise parintele Cairns, n cele din urma. Sa fi i al saptelea fiu al unui al saptelea fiu nu nseamna nimic. Este doar o nascocire de fete batrne. Adevarata explicatie pentru izvorul puterii lui John Gregory est e un lucru att de cumplit, nct ma nfior numai cnd ma gndesc. Vezi tu, John Gregory a f acut un pact cu diavolul. Si-a vndut sufle-tul diavolului. Nu puteam crede ceea ce-mi auzeau urechile. Dar cnd am deschis gura ca sa i-o sp un, niciun cuvnt nu mi-a iesit de pe buze, asa ca am continuat sa clatin doar din cap. Este adevarat, Thomas. Toata puterea sa vine de la diavol. Ceea ce tu si ceilal ti oameni simpli din Comitat numiti duhuri rele sunt doar diavoli marunti, care fac rele numai pentru ca stapnul lor le-a poruncit astfel. Pentru diavol pactul a meritat, fiindca, n schimb, va pune gheara, ntr-o buna zi, pe sufletul lui John G regory. Iar un suflet este un lucru de pret n ochii Domnului, un lucru de straluc ire si splendoare, de aceea diavolul ar face orice sa-l ntineze cu pacate si sa-l trasca n flacarile vesnice ale Iadului. Bine, si eu? l-am ntrerupt, nfuriindu-ma din nou. Eu nu mi-am vndut sufletul. Dar l-am salvat pe parintele Gregory. E simplu, Thomas. Tu esti un servitor al Vraciului, cum l numesti tu, care, la rn dul sau, este un servitor al diavolului. Astfel, puterea raului ti este mprumu-tat a cnd l servesti. Dar, binenteles, daca vei ajunge sa-ti nchei pregatirea ntr-ale rau lui si sa fii gata sa-ti practici ndeletnicirea draceasca n calitate de magis-tru, nu de ucenic, atunci va fi rndul tau. Si tu va trebui sa-ti arvunesti sufletul. John Gregory nu ti-a spus-o deocamdata, pentru ca esti prea tnar, dar cu sigurant a o sa ti-o spuna ntr-o buna zi. Si cnd ziua aceea va veni, nu va mai fi nicio sur priza pentru tine, caci o sa-ti aduci aminte de cuvintele mele de acum. John Gre gory a comis mai multe pacate grele n viata lui si a cazut departe, foarte depart e de mila cereasca. Stiai ca a fost preot, odinioara? Am ncuviintat cu un semn din cap. Am aflat-o deja.

Si stii cum, de-abia hirotonisit ca preot, a ajuns sa se lepede de chemarea sa? Stii de rusinea lui? N-am raspuns. Stiam ca oricum parintele Cairns avea sa-mi spuna. Unii teologi au sustinut ca o femeie n-ar avea suflet. Problema se discuta si n zilele noastre, dar de un singur lucru putem fi siguri un preot nu-si poate lua o nevasta, pentru ca l-ar abate de la a-si nchina dragostea lui Dumnezeu. Caderea n pacat a lui John Gregory a fost de doua ori mai rea: nu doar ca s-a lasat abat ut de la menirea sa de catre o femeie, dar femeia aceasta era deja logodita cu u nul dintre fratii lui de snge. A vrt zzania n familie. Fratele s-a ridicat mpotriva fr atelui pentru o femeie numita Emily Burns. Pna n momentul acela, nu-mi placuse deloc de parintele Cairns si eram sigur ca, d aca el ar fi stat de vorba cu mama mea, spunndu-i despre femei ca nu au suflet, e a l-ar fi mncat de viu, dndu-i un raspuns usturator. Dar mi strnise curiozitatea n pr ivinta Vraciului. Mai nti aflasem despre Meg, iar acum mi se spunea ca, si mai nain te de ea, se ncurcase cu aceasta Emily Burns. Eram uluit si voiam sa stiu mai mul te. Domnul Gregory s-a nsurat cu Emily Burns? m-am mirat eu, ntrebarea scapndu-mi fara voie de pe buze. Niciodata naintea lui Dumnezeu, raspunse preo-tul. Ea era de fel din Blackrod, d e unde se trage fami-lia noastra, si tot acolo locuieste singura acum. Unii spun ca s-au certat, dar, n orice caz, John Gregory si-a luat n cele din urma o alta f emeie, pe care a cunoscut-o n capatul dinspre miazanoapte al Comi-tatului, si a a dus-o cu el n miazazi. Numele acesteia este Margery Skelton, o vrajitoare faimoas a. Oamenii din partea locului o stiu de Meg, si, n timp, ea a devenit temuta si u rta pe tot cuprinsul Mlastinii Anglezarke si prin toate trgurile si satele din sud ul Comitatului. N-am zis nimic. Stiam ca se astepta sa fiu socat. Eram, de tot ce-mi spunea el, dar faptul ca rasfoisem jurnalul Vraciului, acasa, n Chipenden, ma pregatise pen tru partea cea mai rea. Parintele Cairns pufni din nou zgomotos, apoi si drese glasul, din adncul gtlejulu i. Stii fata de care dintre cei sase frati ai sai a gresit John Gregory? Ghicisem deja. Fata de parintele Gregory. n familiile cucernice, precum familia Gregory, este o traditie ca unul dintre fi i sa intre n rndurile Bisericii. Cnd John s-a dezis de consacrarea sa, un alt frate i-a luat locul si a nceput sa se pregateasca pentru preotie. Da, Thomas, acela a fost parintele Gregory, fratele nostru, pe care l-am ngropat astazi. si pierduse logodnica si si pierduse si fratele. Ce altceva putea face dect sa se ntoarca spre Dumnezeu? Cnd intrasem, catedrala era aproape pustie, dar, n timp ce vorbeam, ncepusem sa au d zgomote de dincolo de cabina confesionalului. Erau zgomote de pasi si un murmu r din ce n ce mai puternic de voci. Acum, deodata, un cor ncepu sa cnte. Trecuse cu mult de ora sapte, iar soarele probabil apusese deja. M-am hotart sa gasesc o sc uza si sa plec, dar tocmai cnd am deschis gura, l-am auzit pe parintele Cairns ri dicndu-se n picioare. Vino cu mine, Thomas, zise el. Vreau sa-ti arat ceva. L-am auzit apoi deschiznd usa si iesind din confe-sional, asa ca l-am urmat. M-a condus spre altarul unde, dirijat de un alt preot, aliniat pe trei rnduri de cte zece, un cor de baieti de altar statea pe trepte. Fiecare dintre ei purta o sutana neagra si un stihar. Parintele Cairns se opri si si aseza mna bandajata pe umarul meu drept. Asculta-i, Thomas. Nu seamana glasurile lor cu ale ngerilor din cer? Nu auzisem niciodata un nger cntnd, asa ca nu-i puteam raspunde, dar cu siguranta scoteau sunete mai placute dect tatal meu, care obisnuia sa nceapa sa cnte cnd ne ap ropiam de sfrsitul mulsului. Vocea lui era destul de sparta ct sa faca si laptele sa se acreasca. Ai fi putut fi si tu un baiat din acest cor, Thomas. Dar acum e prea trziu. Voce a ta a nceput deja sa se ngroase si o sansa de a-i sluji Domnului s-a irosit. Avea dreptate n aceasta privinta. Cei mai multi din-tre baietii din cor erau mai

mici dect mine ca vrsta, iar glasurile lor erau mai curnd de fete dect de baieti. O ricum, cnd cntam, nu eram mai breaz ca tata. Totusi, mai sunt si alte lucruri pe care le-ai putea face. Hai sa-ti arat... M-a condus dincolo de altar, pe o usa si pe un culoar lung. Apoi am iesit afara , n gradina din spatele catedralei. Ei bine, ca ntindere, era mai curnd un ogor dect o gradina, n care cresteau mai mult legume dect flori si trandafiri. Deja ncepuse sa se ntunece, dar mai era destula lumina ct sa vad un gard de maces n departare, si lespezile mormintelor din cimitir conturndu-se prin el. Acolo, dep arte, un preot statea n genunchi, scotnd buruienile cu o sapaliga. Si era asa o gr adina mare si doar o sapaliga mica! Vii dintr-o familie de fermieri, Thomas. Este o munca buna, cinstita. O sa te s imti ca acasa muncind aici, zise el, aratnd catre preotul ngenuncheat. Am clatinat din cap. Nu vreau sa fiu preot, i-am raspuns eu, fara sovaiala. Oh, n-ai putea s-ajungi niciodata preot! zise parin-tele Cairns, cu glasul plin de uimire si indignare. Ai fost mult prea aproape de diavol ca sa mai poti s-o faci si acum trebuie sa te supraveghezi ndeaproape, pentru tot restul zilelor tal e, ca sa nu aluneci napoi. Nu, barbatul acela este un frate. Un frate? am ntrebat eu, nedumerit, gndindu-ma la vreun membru de-al familiei sal e ori ceva pe-aproape. Preotul zmbi. ntr-o catedrala mare cum e asta, preotii au asis-tenti care le ofera ajutorul. N oi i numim frati, pentru ca, desi nu pot oficia sfintele slujbe, pot ndeplini alte sarcini importante si fac parte tot din familia Bisericii. Fratele Peter este g radinarul nostru si este foarte pri-ceput n ndeletnicirea lui. Ce spui, Thomas? Ti -ar placea sa fii un frate? Stiam totul despre ce nsemna sa fii un frate. Fiind cel mai mic din sapte, mi se dadeau de facut toate sarcinile pe care niciun altul nu le voia. Se parea ca la fel stateau lucrurile si aici. n orice caz, eu aveam deja o meserie si nu credea m ceea ce-mi spusese parintele Caims despre diavol si despre Vraci. Ma pusese un pic pe gnduri, dar n adncul sufletului meu stiam ca nu putea fi adevarat. Domnul G regory era un om bun. Se ntunecase mai tare si se lasase frigul, asa ca mi-am zis ca venise timpul sa plec. ti multumesc pentru ca ai stat de vorba cu mine, parinte, am zis eu, dar acum ai putea sa-mi spui, te rog, despre pericolul care l paste pe domnul Gregory? Toate la timpul lor, Thomas, mi zise el, cu un usor zmbet. Ceva din acel zmbet mi-a soptit ca fusesem dus de nas. Nu avusese nici cea mai m ica intentie sa-l ajute pe Vraci. O sa ma gndesc la ceea ce mi-ai spus, dar acum trebuie sa ma ntorc, altminteri ra mn fara masa de seara, i-am zis eu. Mi se parea o scuza convingatoare, n clipa aceea. El n-avea de unde sa stie ca p osteam pentru ca trebuia sa fiu pregatit sa nfrunt Urgia. Avem de mncare pentru tine aici, Thomas, zise parintele Cairns. De fapt, ne-ar p lacea sa rami la noi, n noaptea asta. Alti doi preoti iesira pe usa laterala si se ndreptara catre noi. Erau niste oam eni ct muntele si nu-mi placu expresia de pe chipurile lor. Apoi a fost prea trziu, pentru ca preotii ma ncadrara, unul de-o parte si altul d e cealalta, apucndu-ma strns de brat ntre cot si umar. Nu m-am zbatut sa scap, pent ru ca n-avea niciun rost. Minile lor erau mari si grele, iar eu simteam ca, daca mai stateam mult pe loc, aveam sa ma afund n pamnt. Preotii m-au dus napoi, n sacris tie. E spre binele tau, Thomas, zise parintele Cairns, venind dupa noi, nauntru. Inch izitorul l va aresta pe Vraci n noaptea asta. O sa aiba parte de o judecata, binent eles, dar rezultatul este sigur. Va fi gasit vinovat de crdasie cu diavolul si va fi ars pe rug. De aceea nu te pot lasa sa te ntorci la el. Pentru tine mai exist a o sansa. Esti nca un baiat, iar sufletul tau mai poate fi salvat fara foc. Daca nsa ai fi gasit alaturi de el cnd va fi arestat, ai suferi aceeasi soarta. Cum sp uneam, e spre binele tau. Bine, dar este varul dumitale! am izbucnit eu. Este ruda cu dumneata. Cum poti

sa faci una ca asta? Lasa-ma sa ma duc sa-l previn. Sa-l previi? repeta parintele Cairns. Crezi ca eu n-am ncercat sa-l previn? l pre vin de o viata. Acum trebuie sa ma gndesc nsa mai degraba la sufletul dect la trupu l lui. Flacarile o sa-l purifice. Prin durere, sufletul sau poate fi mntuit. Nu v ezi? O fac tocmai ca sa-l ajut, Thomas. Sunt lucruri mult mai importante dect scu rta noastra existenta pe lumea asta. L-ai tradat! Si e ruda de aceeasi carne si acelasi snge cu dumneata. I-ai spus I nchizitorului ca suntem aici! Nu despre amndoi, numai despre John. Asadar, alatura-te noua, Thomas. Sufletul t au va fi purificat prin rugaciuni, iar viata ta nu va mai fi n pericol. Ce spui? Nu avea niciun rost sa ma cert cu cineva care era att de convins ca are dreptate , asa ca n-am mai pierdut timpul. Singurul sunet care se mai auzea era ecoul pas ilor nostri si zornaitul cheilor n timp ce ma duceau, din ce n ce mai departe, n ntu necimile catedralei.

Evadarea si prindereA M-au ncuiat ntr-o ncapere mica si jilava, fara nicio fereastra si fara sa-mi aduca mncarea despre care pomenisera. n chip de pat exista doar o mna de paie. Cnd usa s-a nchis n urma mea, am ramas nemiscat, n bezna, ascultnd cheia care se ntorcea n broasc a si ecoul pasilor stingndu-se n lungul coridorului. Era prea ntuneric si ca sa-mi vad minile sub ochi, dar asta nu ma ngrijora prea t are. Dupa aproape sase luni petrecute ca ucenic al Vraciului devenisem cu mult m ai curajos. Fiind al saptelea fiu al unui al saptelea fiu, dintotdeauna vazusem lucruri pe care ceilalti nu le puteau vedea, dar Vraciul ma nvatase ca n marea lor majori-tate, nu-mi puteau face prea m ult rau. Era o catedrala veche si sub gradina exista un mare cimitir, ceea ce nse niste spirite care nu-si gasi mna ca era firesc sa bntuie niste creaturi pe acolo sera linistea, precum stafiile si duhurile dar nu-mi era teama de ele. Nu, ce ma speria cel mai mult era Urgia din cata-combele de dedesubt! Ma parali za gndul ca putea patrunde n mintea mea. Cu siguranta nu voiam sa trec prin asa ce va. Iar daca acum demonul era att de puternic pe ct banuia Vraciul, nsemna ca stia precis ce se ntmpla. Era lesne de banuit ca tot Urgia l schimbase si pe parintele C airns, ntorcndu-l mpotriva propriului sau var. Poate ca si nfaptuia relele printre pr eoti si le asculta discutiile. Tinea mortis sa afle cine eram eu si unde ma afla m si cu siguranta nu avea sa se arate prea prietenos, ca sa spun asa. Binenteles, nu mi pusesem n gnd sa ramn toata noaptea acolo. Vedeti dumneavoastra, nc a mai aveam cele trei chei n buzunarul meu si voiam sa ma folosesc de cea special a, pe care o mesterise Andrew. Parintele Cairns nu era singurul care juca necins tit, cu asi ascunsi n mneca. Cheia nu m-ar fi ajutat sa ajung dincolo de Poarta de Argint, pentru ca era nev oie de una mult mai compli-cata si mai bine lucrata ca sa deschida ncuietoarea ac eea, dar stiam ca putea sa-mi deschida drumul spre culoar si, apoi, pe oricare a lta usa, afara din catedrala. Trebuia doar sa astept o vreme, pna cnd toata lumea ar fi adormit, ca sa ma pot furisa. Daca as fi pornit prea devreme, probabil as fi fost prins. Pe de alta parte, daca amnam prea mult, as fi ajuns prea trziu ca s a-l mai previn pe Vraci si as fi putut primi si o vizita de la Urgie. Iata, asad ar, un calcul asupra caruia nu-mi ngaduiam sa dau gres. Cnd ntunericul s-a nstapnit pe deplin, iar zgo-motele de afara s-au stins, am hotart sa-mi ncerc norocul. Cheia s-a nvrtit n broasca fara sa ntmpine nici cea mai mica rez istenta, dar, chiar nainte de a deschide usa, am auzit niste pasi. Am nghetat si m

i-am tinut respiratia, dar, treptat, pasii s-au pierdut n departare si totul a re intrat n tacere. Am asteptat mult timp, ciulind urechea cu toata atentia. n cele din urma, mi-am tras aer n piept si am crapat usurel usa. Din fericire, s-a deschis fara niciun s crtit si am pasit afara, pe culoar, oprindu-ma si ascultnd din nou. Nu stiam foarte sigur daca mai ramasese cineva prin catedrala si prin acareturi le sale. Probabil se ntorse-sera cu totii n casa cea mare a preotilor? Dar era gre u de crezut ca nu lasasera pe nimeni de paza, asadar am mers n vrful picioarelor d e-a lungul culoarului ntu-necat, temndu-ma sa nu fac vreun zgomot ct de mic. Cnd am ajuns la usa laterala a sacristiei, am tresarit, surprins. Nu aveam nevoi e de cheia mea. Era deja des-cuiata. Cerul era senin acum si rasarise luna, scaldnd aleea ntr-o lumina de argint. Am f acut vreo ctiva pasi afara, miscndu-ma cu precautie. Abia atunci am simtit pe cine va n spatele meu; cineva care statea lnga usa, ascuns n umbra unuia dintre marii co ntraforti de piatra, care propteau pna sus laturile cate-dralei. Pentru o clipa, am nghetat. Apoi, cu inima batn-du-mi tare de puteam s-o aud, m-a m ntors ncet pe calcie. Silueta din umbra pasi n lumina lunii. L-am recunoscut imedi at. Nu era preot, ci fratele pe care-l vazusem mai devreme n genunchi, plivind gr adina. Tras la fata, fratele Peter era aproape chel, cu doar un tiv subtire de par alb pe sub urechi. Deodata vorbi. Anunta-l pe magistrul tau, Thomas, zise el. Du-te repede! Plecati amndoi din ora sul asta, ct nca mai puteti! N-am raspuns. Doar m-am ntors si-am rupt-o la fuga pe poteca, alergnd ct ma tineau puterile. M-am oprit doar cnd am ajuns n labirintul strazilor. Apoi mi-am potrivi t pasul ct sa nu atrag prea mult atentia asupra mea, ntrebndu-ma oare de ce fratele Peter nu ncercase sa ma opreasca. Nu era asta datoria lui? Nu fusese el lasat de paza? Dar n-am avut timp sa chibzuiesc cum se cuvine la aceasta problema. Trebuia sal previn pe Vraci despre tradarea varului sau, mai nainte de a fi prea trziu. Nu s tiam hanul la care trasese Vraciul, dar mi-am spus ca probabil l stia fratele lui una din . Era un punct de pornire, pentru ca vazusem unde era Poarta Calugarului tre strazile pe care le strabatusem de la un capat la altul, cnd cautasem un han , asadar atelierul lui Andrew nu avea sa fie prea greu de gasit. M-am grabit sa s trabat strazile pietruite, constient ca nu mai aveam prea mult timp, ca Inchizit orul si oamenii sai trebuia sa fi pornit deja la drum. Poarta Calugarului era o strada larga, n panta, cu doua rnduri de pravalii, unde am gasit-o cu usurinta pe a lacatusului. Numele de deasupra intrarii pravaliei a nunta andrew gregory, dar cladirea era cufundata n ntuneric. A trebuit sa bat de t rei ori pna cnd o lumina a plpit n camera de la etaj. Andrew deschise usa si ridica o lumnare spre fata mea. Era mbracat ntr-o camasa lu nga de noapte, iar pe fata avea zugravit un valmasag de expresii. Arata buimac, furios si nfricosat. Fratele dumitale este n primejdie, i-am spus eu, ncercnd sa vorbesc ct mai n soapta. L-as fi anuntat chiar eu, dar nu stiu unde sta... Mi-a facut semn sa intru fara vreun cuvnt si m-a condus n atelier. Peretii erau c aptusiti cu chei si ncu-ietori de toate formele si marimile posibile. Am vazut o cheie uriasa, lunga ct antebratul meu, si m-am ntrebat ce marime o avea lacatul la care se potrivea. Fara sa pierd vremea, i-am povestit ce se ntmplase. I-am spus ca e un prost daca ramne aici! exclama el, busind cu pumnul ntr-o masa de lucru. Si blestemat sa fie acel tradator cu doua fete de var al nostru! Am st iut tot timpul ca nu era de ncredere. Urgia trebuie sa fi pus gheara pe el, n cele din urma, scrntindu-i mintile ca sa-l dea la o parte pe John din calea sa singur a fiinta din ntreg Comitatul care nca mai reprezinta o ade-varata amenintare pentr u el! Urca n odaia sa, dar nu-i lua mult sa se mbrace. Curnd, porneam napoi mpreuna, pe st razile pustii, ndreptndu-ne pe cel mai scurt drum catre catedrala. Sta la Scriptura si Lumnarea, murmura Andrew Gregory, clatinnd din cap. De ce Dum nezeu nu ti-o fi spus asta? Ai fi putut scuti timp, ducndu-te direct acolo. Sa sp

eram ca n-am ntrziat prea mult! Dar ntrziaseram. I-am auzit de la vreo cteva strazi distanta: vocile furioase ale mai multor barbati si cine-va batnd cu pumnul ntr-o usa, destul de tare ct sa scoal e si mortii din somn. Ne-am uitat de dupa un colt, avnd grija sa nu fim zariti la rndul nostru. Nu pute am face nimic. Inchi-zitorul nsusi era de fata, calare pe uriasul lui cal, si ave a vreo douazeci de oameni narmati sub comanda sa. Toti aveau ciomege si ctiva si sc osesera sabiile din teaca, de parca s-ar fi asteptat sa ntmpine rezistenta. Unul d in-tre ei batu din nou n usa cu mnerul sabiei. Deschideti! Deschideti! Hai mai repede! striga el. Altfel o sa sparg usa! Se auzira zgomote de ivare trase si hangiul aparu n prag, n camasa de noapte, tinn d un felinar n mna. Arata aiurit, de parca tocmai fusese trezit dintr-un somn foar te adnc. Vazu naintea sa doar primii doi oameni, nu si pe Inchizitor. Probabil de aceea facu o mare greseala: ncepu sa protesteze si sa ameninte. Ce-nseamna asta? racni el. Nu mai poate omul sa se bucure de somn dupa o zi de munca grea? Sa tul-buri linistea la ora asta din noapte! mi cunosc drep-turile. E xista legi mpotriva unor astfel de fapte. Neghiobule! tuna Inchizitorul, ndemnndu-si calul mai aproape de usa. Eu sunt lege a! Un vrajitor doarme sub acoperisul tau. Un slujitor al diavolului! Sa adaposte sti un bine-cunoscut vrajmas al Bisericii se pedepseste cu cea mai mare asprime! Da-te la o parte sau platesti cu viata! Iertare, stapne. Iertare! se tngui hangiul, ridicndu-si minile a implorare, cu groa za ntiparita pe fata. Drept raspuns, Inchizitorul le facu semn oamenilor sai, care-l nsfacara pe hangi u. Fara multa vorba, omul fu trt n strada si pus la pamnt. Atunci, cu tot dinadinsul, cu toata cruzimea-i zugravita pe chip, Inchizitorul s i mna armasarul peste hangiu. O copita se nfipse puternic n piciorul omului si am a uzit limpede osul trosnind. Mi-a nghetat sngele n vine. Bietul nenorocit zacea la p amnt, gemnd, n vreme ce patru dintre gardieni dadeau buzna n casa; bocancii lor trop aira greoi n sus, pe scara de lemn. Cnd l trra pe Vraci afara, mi se paru mbatrnit si firav. Poate si putin speriat, desi era prea departe ca sa fiu sigur. Ei bine, John Gregory, al meu esti, n sfrsit! striga Inchizitorul, cu glas stride nt si arogant. Oasele astea uscate ale tale or sa arda bine! Vraciul nu-i raspunse. I-am privit cum i legau minile la spate si-l duceau de-a l ungul strazii. Attia ani, ca sa ajunga la asta, murmura Andrew. A vrut mereu numai binele. Nu m erita sa fie ars de viu. Mie nu-mi venea sa cred ca toate acestea se ntm-plau de-adevaratelea. Aveam un no d n gt, att de dureros nct, pna sa dispara Vraciul din vedere, la primul colt de strad a, n-am putut vorbi. Trebuie sa facem ceva! am zis eu, n cele din urma. Andrew clatina din cap, foarte abatut. Ei bine, baiete, stoarce-ti tu creierii si apoi spune-mi si mie ce-am putea face . Pentru ca eu n-am nicio idee. Mai bine vii cu mine acasa si, de cum se crapa d e ziua, pleci ct mai departe poti de locul asta.

Ce a povestit fratele PeteR Bucataria era n spatele casei, dnd catre o curte mica, pavata cu dale de piatra. Cn d cerul se mai lumina, Andrew mi oferi ceva de mncare. Nu era cine stie ce, doar u n ou si o felie de pine prajita. I-am multumit, dar am refuzat, fiindca tot mai p osteam. Sa fi mncat ar fi nsemnat ca acceptam faptul ca Vraciul era pierdut si ca nu aveam sa mai nfruntam mpreuna Urgia. Oricum, nu-mi era deloc foame. Facusem precum ma ndemnase Andrew. De cnd Vraciul fusese arestat, mi petrecusem fi ecare clipa gndindu-ma cum am fi putut sa-l salvam. M-am gn-dit si la Alice, de as emenea. Daca nu faceam ceva, amndoi aveau sa fie arsi de vii. Sacul domnului Gregory a ramas n odaia mea de la Taurul Negru, mi-am amintit eu

deodata, ntorcndu-ma catre lacatus. Iar el trebuie sa fi lasat toiagul si pelerine le noastre n odaia lui, de la han. Cum le luam napoi? Mda, iata o treaba la care te pot ajuta, zise Andrew. Este prea periculos pentr u oricare dintre noi doi sa mearga dupa ele, dar stiu pe cineva care le-ar putea aduce pentru tine. O sa ma ngrijesc de asta, mai trziu. n timp ce-l priveam pe Andrew mncnd, ncepu sa bata un clopot n departare. Avea o sin gura nota, mo-horta, si ntre fiecare doua batai se scurgea o lunga tacere. Suna a doliu, ca dangatul unui clopot funerar. E de la catedrala? am ntrebat eu. Andrew dadu din cap si continua sa-si mestece dumicatul, foarte ncet. Parea sa a iba la fel de putina pofta de mncare ca si mine. Ma ntrebam daca acel clopot chema oamenii la vreo slujba de dimineata, dar, mai n ainte sa-mi rostesc gndul cu voce tare, Andrew sfrsi de nghitit bucata de pine si-mi spuse: Anunta nca o moarte la catedrala sau la vreo alta biserica din oras. Ori aici, o ri n alta parte din Comitat a murit vreun preot si vestea a sosit acum. A devenit un sunet obisnuit la noi, n ultimele zile. Ma tem ca orice preot care pune sub semnul ntrebarii ntunericul si stricaciunea din orasul nostru are foarte curnd parte de dangatul acesta. M-am nfiorat. Toata lumea din Priestown stie ca Urgia este pricina acestor vremuri negre? l-a m ntrebat eu. Sau numai preotii? Urgia este destul de bine cunoscuta. n mpre-jurimile catedralei, cei mai multi oa meni si-au zidit usile pivnitelor, iar frica si superstitia domnesc nestin-gheri te. Cine i-ar putea nvinovati pe oraseni, cnd nici pe preoti nu se mai pot bizui s a-i apere? Nu-i de mirare ca evlaviosilor le slabeste credinta, zise Andrew, cla tinnd trist din cap. Ai terminat cheia? l-am ntrebat eu. Da, raspunse el, dar bietul John n-o sa mai aiba nevoie de ea acum. Am putea s-o folosim noi, am zis eu, vorbind repede, astfel nct sa pot termina ce aveam de spus nainte sa ma opreasca. Tunelele catacombelor trec drept pe sub cat edrala si prezbiteriu, asa ca ar putea fi o cale de a ajunge la acestea. Am pute a astepta pna se ntuneca si toata lumea se culca, si apoi sa intram n cladirea n car e se afla Vraciul. E o prostie, zise Andrew, scuturnd din cap. Prezbiteriul este urias, cu o puzderi e de ncaperi, att deasupra, ct si sub pamnt. Si noi nici macar nu stim unde sunt tin uti prizonierii. n plus de asta, sunt paziti de oameni narmati. Vrei sa arzi si tu de viu? Eu unul sunt sigur ca nu vreau. Merita o ncercare, am staruit eu. Ei nu se as-teapta sa intre cineva n casa venind de dedesubt, cu Urgia acolo. O sa avem surpriza de partea noastra si poate ca p aznicii or sa fie adormiti. Nu, zise Andrew, clatinndu-si capul cu hotarre. E o nebunie. Nu merita sa riscam nc a doua vieti. Atunci da-mi mie cheia si am s-o fac eu. N-ai sa gasesti niciodata calea fara mine. Este un adevarat labirint de tunele a colo jos. Asta nsemna ca dumneata stii drumul? am zis eu. Ai mai fost vreodata pe acolo? Da, stiu drumul pna la Poarta de Argint. Dar ea este cel mai ndepartat punct pna la care am vrut vre-odata sa merg. Si sunt douazeci de ani de cnd am cobort acolo, mp reuna cu John. Creatura aceea de jos aproape ca l-a omort atunci. Ar fi putut sa ne omoare pe amndoi. L-ai auzit pe John: se preschimba, dintr-un simplu spirit se ntrupeaza n Dumnezeu stie ce. Putem ntlni orice acolo jos. Lumea vorbea despre nist e cini negri si fiorosi, care-si arata coltii uriasi, despre serpi veninosi. Nu u ita ca Urgia ti poate citi gndurile si poate lua nfatisarea celor mai cumplite spai sa fii ars de v me ale tale. Nu, e prea periculos. Nu stiu care soarta e mai rea iu pe rug de catre Inchizitor sau strivit pna-ti dai duhul de catre Urgie. Nu est e o alegere pentru un baiat de vrsta ta. Nu-ti face griji pentru asta, am zis eu. Dumneata ocupa-te de ncuietori, iar eu o sa-mi fac meseria mea. Daca fratele meu n-a putut sa-l biruie, tu ce nadajduiesti? El era pe atunci n f

loarea tineretii, iar tu acuma esti doar un baiat. Nu sunt att de smintit nct sa ncerc sa nimicesc eu Urgia, i-am zis. O sa fac doar a tt ct este nevoie ca sa-l eliberez pe Vraci. Andrew clatina din cap. De ct timp esti la el n ucenicie? De aproape sase luni, am raspuns eu. Ei bine, zise Andrew, asta spune totul, nu-i asa? Intentia ta e buna, dar n-am face dect sa nrautatim lucrurile. Vraciul mi-a spus ca moartea pe rug este cumplita. Cea mai rea dintre toate. De aceea nu este de acord sa arda vreo vrajitoare. O sa-l lasi tocmai pe el sa suf ere una ca asta? Te rog, trebuie sa-l ajuti. Este ultima lui sansa. De data aceasta, Andrew nu mai zise nimic. Ramase multa vreme adncit n gnduri. Cnd se ridica de pe scaunul sau, mi spuse doar ca ar fi mai bine sa stau ascuns. Asta mi s-a parut un semn bun. Cel putin nu ma trimisese sa-mi fac bagajele. Am stat pe scaun, n odaia din spate, pocnindu-mi calciele, n timp ce dimineata se scurgea cu nce-tineala. Nu nchisesem o clipa ochii si eram obosit, dar somnul era ultimul lucru la care-mi statea capul, dupa ntmplarile de peste noapte. Andrew lucra. Cea mai mare parte a timpului l au-zeam n atelierul sau, dar uneori mai rasuna clinchetul clopotelului de la usa, cnd vreun client intra sau iesea d in pravalie. Cu putin nainte de amiaza, Andrew se ntoarse n bucatarie. Pe chipul lui se citea o expresie noua. Parea gnditor. Si, chiar n spatele lui, mai venea cineva! Am sarit n picioare, gata s-o zbughesc, dar usa din spate era ncuiata si cei doi barbati se aflau ntre mine si cealalta usa. Apoi, l-am recunoscut pe vizitator si m-am calmat. Era fratele Peter, care aducea sacul Vraciului, toiagul si pelerin ele noastre. E n regula, baiete, zise Andrew, naintnd si punnd o mna pe umarul meu, ca sa ma lini steasca. Lasa privirea asta nfricosata si asaza-te napoi pe scaun. Fratele Peter n e este prieten. Uite, ti-a adus lucrurile lui John! El zmbi si mi ntinse sacul, toiagul si pelerinele. Le-am primit, cu un semn de mul tumire din cap, si le-am pus ntr-un colt, nainte sa ma asez la loc. Amndoi barbatii si-au tras cte un scaun de la masa si s-au asezat n fata mea. Fratele Peter era un om care-si petrecuse cea mai mare parte a vietii n aer libe r, iar pielea de pe crestetul plesuv i era asprita de la vnt si soare, ba chiar ca patase o nuanta mai ntunecata. Era la fel de nalt ct Andrew, dar nu se tinea la fel de drept. Spatele si umerii sai erau aplecati, probabil de la prea multii ani d e scurmat n pamnt cu sapaliga. Nasul era cel mai izbitor element al fetei sale; er a coroiat ca un plisc de cioara, dar ochii erau foarte departati si aveau o scli pire blnda. Instinctele mele mi spuneau ca era un om bun. Ei bine, zise el, ai avut noroc ca eu am facut rondul azi-noapte si nu unul dint re ceilalti, caci te-ai fi trezit napoi n celula aceea! Chiar si asa, parintele Ca ims m-a chemat ndata dupa ce s-a luminat de ziua si am avut de raspuns la cteva ntr ebari neplacute. N-a fost prea bucuros si nu sunt sigur ca o sa ma lase n pace! mi pare rau, am zis eu. Fratele Peter zmbi. Nu-ti face griji, baiete. Sunt doar un gradinar cu faima de-a fi tare de urechi. N-o sa-si bata multa vreme capul cu mine. Nu cnd Inchizitorul are deja attia alti i, gata pregatiti pentru rug! De ce m-ai lasat sa scap? l-am ntrebat eu. Fratele Peter si nalta sprncenele. Nu toti preotii sunt sub stapnirea Urgiei. Stiu ca este varul tau, zise el, ntorcnd u-se spre Andrew, dar eu n-am ncredere n parintele Cairns. Cred ca Urgia a pus ghe ara pe el. M-am gndit si eu la asta, zise Andrew. John a fost tradat si sunt sigur ca Urgia se afla n spatele ntregii afaceri. Demonul stie ca John este o amenintare pentru el, asa ca se foloseste de slabul nostru var ca sa se descotoroseasca de John. Da, cred ca ai dreptate. I-ai observat mna? El zice ca s-a bandajat pentru ca sa ars cu o lumnare, dar parintele Hendle avea o rana cam n acelasi loc, dupa ce Ur gia l-a luat n stapnire. Cred ca parintele Cairns i da creaturii sngele sau. Trebuie sa fi facut o mutra ngrozita, pentru ca fratele Peter s-a apropiat si si

-a petrecut bratul peste umerii mei. Nu te speria, fiule. Au mai ramas totusi vreo ctiva oameni buni n catedrala aceea si oi fi eu doar un frate inferior, dar ma socotesc unul dintre cei drepti si nd e-plinesc lucrarea Domnului ori de cte ori pot. O sa fac tot ce-mi va sta n puteri ca sa va ajut, pe tine si pe magistrul tau. ntunericul nca n-a nvins! Asa ca hai s a trecem la treaba! Andrew mi-a spus ca esti destul de curajos ca sa cobori n cat acombe. Este adevarat? ma ntreba el, frecndu-si gnditor vrful nasului. Cineva trebuie s-o faca, asa ca eu sunt gata sa ncerc, i-am raspuns eu. Si daca dai ochii cu... N-a sfrsit propozitia. Era de parca nu ndraznea sa rosteasca Urgia". Ti-a spus cineva cu ce anume ai putea da ochii? Despre schimbarea nfatisarii, des pre citirea gndurilor si despre... Sovai si se uita peste umar mai nainte de a sopti: Tescuire? Da, am auzit, am zis eu, cu un ton care suna mult mai ncrezator dect ma simteam. D ar exista cteva lucruri cu care ma pot apara. Nu-i place argintul... Am deschis sacul Vraciului, am scotocit prin el si le-am aratat apoi lantul de a rgint. As putea sa-l leg cu asta, am zis eu, uitndu-ma drept n ochii fratelui Peter si nce rcnd sa nu clipesc. Cei doi barbati schimbara o privire ntre ei, iar Andrew zmbi. Ai exersat mult, nu-i asa? ma ntreba el. Ore n sir, i-am raspuns eu. Este un stlp n gradina domnului Gregory, de la Chipende n. Pot sa arunc lantul asta peste el de la opt picioare distanta si sa-l nfasor n jurul lui de noua ori din zece. Ei bine, daca izbutesti cumva sa treci de creatura si sa ajungi la prezbiteriu n noaptea asta, vei avea o singura mprejurare de partea ta. Va fi, cu siguranta, ma i liniste ca de obicei, zise fratele Peter. Noaptea tre-cuta, s-a ntmplat sa moara cineva la catedrala, asa ca trupul se afla deja acolo si nu afara din oras. n no aptea asta, toti preotii vor fi n jurul lui, la priveghi. Din lectiile mele de latina, stiam ca a priveghea" nsemna a sta treaz". Asta nu ma lamurea totusi cu ce urma sa se ocupe ei. Spun rugaciuni si vegheaza asupra mortului, zise Andrew, zmbind cnd vazu nedumeri rea de pe fata mea. Cine a murit, Peter? Bietul parinte Roberts. Si-a luat zilele. S-a aruncat de pe acoperis. Cu asta, sunt deja cinci sinucideri pe anul acesta, zise el, aruncnd o privire spre Andrew , apoi uitndu-se din nou drept n ochii mei. Patrunde n mintile lor, vezi tu. i siles te sa faca lucruri ce sunt mpotriva lui Dumnezeu si mpotriva constiintei lor. Si a sta este un lucru foarte rau pentru un preot care a luat calea Bisericii pentru a-l sluji pe Dumnezeu. Asa ca, atunci cnd nefericitul nu mai poate ndura, uneori si ia viata. Iar aceasta este o fapta groaznica. Sa-ti curmi viata este un pacat d e moarte, iar preotii stiu ca nu vor mai ajunge niciodata n Rai, ca niciodata nu vor mai fi cu Dumnezeu. Gndeste-te ct de chinuitor trebuie sa fie ca sa te mpinga l a una ca asta! Daca macar am putea scapa de raul asta cumplit mai nainte ca n oras ul acesta sa nu mai ramna nimic bun pe care sa-l strice el. Se lasa o scurta tacere, de parca fiecare si aseza gn-durile sale, dar atunci i-a m zarit buzele fratelui Peter miscndu-se si am presupus ca probabil se ruga pen-t ru bietul preot mort. Cnd si facu semnul crucii, am fost sigur. Apoi, cei doi barbati schimbara iarasi o privire si amndoi dadura din cap. Fara sa vorbeasca, ajunsesera la o ntelegere. O sa merg cu tine pna la Poarta de Argint, zise Andrew. Dupa aceea, fratele Pete r s-ar putea sa fie n stare sa te ajute... Mergea si fratele Peter cu noi? Trebuie sa fi citit expresia de pe fata mea, pe ntru ca si ridica ambele mini, zmbi si clatina din cap. Oh, nu, Tom. mi lipseste curajul sa pun piciorul n catacombe. Nu, ceea ce Andrew a vrut sa spuna este ca te pot ajuta n alt fel, si anume dndu-ti ndrumari. Vezi tu, exista o harta a tunelelor. Este nramata si atrnata chiar pe partea interioara a usii prezbiteriului aceea care da n gradina. Am pierdut numarul orelor petre-cute acolo, asteptnd sa coboare unul dintre preoti si sa-mi transmita nsarcinarile pen tru ziua respectiva. De-a lungul anilor, am ajuns sa cunosc fiecare patratica di

n harta aceea. Vrei sa-ti notezi sau tii minte? Am o memorie buna, i-am spus eu. Bine, dar sa-mi spui daca vrei sa repet ceva. Asa cum zicea si Andrew, el o sa te calauzeasca pna la Poarta de Argint. Odata ce treci de ea, tine-o tot nainte pna se bifurca tunelul. Ia-o pe culoarul din partea ta stnga, pna ce dai de niste tre pte. Acestea conduc catre o usa, dincolo de care se afla marea chelarie, pivnita de vinuri a prezbiteriului. O sa fie ncuiata, dar asta n-ar trebui sa fie o prob lema cnd ai un prieten ca Andrew. Exista numai o usa care da afara din pivnita si se afla la capatul zidului, lnga coltul din partea dreapta. Dar Urgia n-ar putea sa ma urmareasca pna n pivnita de vinuri si sa scape pe acol o? am ntrebat eu. Nu, nu poate parasi catacombele dect prin Poarta de Argint, asa ca esti chiar n s iguranta odata ce ai intrat pe usa aceea, spre pivnita de vinuri. Acum, mai naint e de a pleca din pivnita, trebuie sa mai faci ceva. Exista un chepeng n tavan, n p artea stnga de usa. Da afara, spre cararea ce ocoleste zidul de la nord al catedr alei l folosesc de obicei oamenii care se ocupa cu proviziile, pentru a cobor vinu l si berea n pivnita. Descuie-1 nainte de a face un pas mai departe. S-ar putea do vedi o cale de scapare mai rapida dect s-o iei napoi pna la poarta. E limpede pna ac um? N-ar fi mai usor sa folosesc chepengul si ca sa cobor? am ntrebat eu. Asa as put ea ocoli Poarta de Argint si as evita ntlnirea cu Urgia! Mi-ar fi placut sa poata fi att de simplu, zise fratele Peter. Dar este prea per iculos. Chepengul se vede din drum si din prezbiteriu. Te-ar putea zari cineva cn d intri. Am dat din cap, gnditor. Desi nu poti s-o folosesti ca sa intri, mai exista un motiv serios pentru care ar trebui totusi sa ncerci sa iesi pe calea aceea, zise Andrew. Nu vreau ca John sa riste sa se afle din nou fata n fata cu Urgia. Vezi tu, acolo, jos, cred ca i e frica att de frica nct nu-i e cu putinta sa nvinga... Frica? am sarit eu, cu indignare. Domnului Gregory nu i e frica de nimic din cee a ce apartine ntunericului. Ce-i drept, n-ar recunoaste-o, continua Andrew. De asta poti fi sigur. Probabil ca n-ar recunoaste-o nici n sinea lui. Dar a fost blestemat, mai demult, si... Domnul Gregory nu crede n blesteme, l-am ntrerupt eu din nou. Ti-a spus asta si d umitale. Daca m-ai lasa sa vorbesc pna la capat, ti-as explica, starui Andrew. Este un bl estem periculos si puternic. Cel mai mare din cte au existat vreodata. Trei cete n tregi de vrajitoare din Pendle si-au dat mna ca sa-l faca. John s-a amestecat pre a mult n treburile lor, asadar au lasat deoparte certurile si supararile dintre e le si l-au blestemat. Au adus jertfa de snge si mai multi nevinovati au fost sacr ificati. S-a ntmplat de Noaptea Valpurgiei, n ajun de nti mai, acum douazeci de ani, si dupa asta i l-au trimis scris cu snge pe o bucata de pergament. O data mi-a sp us chiar el ce scria acolo: O sa mori ntr-un loc ntunecat, departe sub pamnt, fara niciun prieten alaturi! Catacombele..., am zis eu, ntr-o soapta care abia s-a auzit. Daca nfrunta Urgia s ingur, jos, n catacombe, atunci conditiile blestemului ar fi fost ndeplinite. Da, catacombele, zise Andrew. Cum spuneam, scoate-1 afara prin chepeng. Zi mai departe, frate Peter, si iarta-ma ca te-am ntrerupt... Peter i ntoarse un zmbet alb si continua: Odata ce ai descuiat chepengul, iesi pe usa, n culoar. Aici ncepe partea riscanta . Exista o temnita, n capatul celalalt, pe care ei o folosesc sa tina prizonierii . Acolo l vei gasi pe magistrul tau. Dar ca sa ajungi la usa ei, va trebui sa tre ci pe lnga camera paznicilor. Este periculos, dar e destul de bezna si de rece pe acolo, prin pivnita. Or sa faca un foc mare, n caminul din camera lor, si, cu vo ia lui Dumnezeu, usa dinspre culoar va fi nchisa, ca sa nu intre frigul. Asadar, n-o sa ai probleme. Elibereaza-l pe domnul Gregory si scoate-l afara prin chepen g si apoi du-l din orasul acesta, ct mai departe. O sa vina napoi si sa-i faca de petrecanie creaturii infernale alta data, cnd Inchizitorul nu va mai fi aici. Nu! zise Andrew. Dupa toate acestea nu vreau sa-l mai vad pe aici. Dar daca nu lupta el cu Urgia, atunci cine s-o faca? ntreba fratele Peter. Nici

eu nu cred n blesteme. Cu ajutorul lui Dumnezeu, John l poate nfrnge pe spiri-tul ac ela malefic. Stii si tu ca devine din ce n ce mai rau. Fara ndoiala ca eu voi fi u rmatoarea sa victima. Nu tu, frate Peter, zise Andrew. Am ntlnit putini oameni att de zdraveni la cap ca tine. Fac tot ce pot, zise el, cutremurndu-se. Cnd i aud soaptele nauntrul capului meu, m a rog si mai fierbinte. Sa ne dea Dumnezeu taria de care avem nevoie asta, daca vom avea si minte s-o cerem. Dar ceva trebuie sa fie facut. Nu stiu cum se vor s frsi toate acestea. Or sa sfrseasca atunci cnd oamenii din oras or sa se sature, zise Andrew. Trebuie doar sa asteptam sa ajunga la capatul rabdarii. Sunt surprins ca i-au rabdat cr uzimea Inchizitorului atta vreme. Unii dintre cei care sunt osnditi la ardere pe r ug au rude si prieteni pe aici. Poate da sau poate nu, zise fratele Peter. Sunt multi cei carora le place sa va da arderi pe rug. Nu putem dect sa ne rugam.

Catacombele

Fratele Peter s-a ntors la treburile sale de la catedrala, n vreme ce noi am astep tat sa apuna soarele. Andrew mi-a spus ca, spre catacombe, cea mai buna cale era prin pivnita unei case parasite, din apropiere de catedrala; intrnd pe acolo, du pa lasarea serii, se parea ca aveam mai multe sanse sa nu fim observati. Pe masura ce orele treceau, deveneam din ce n ce mai nervos. Cnd statusem de vorb a cu Andrew si cu fratele Peter, ncercasem sa par ncrezator, dar Urgia chiar ma ngr ozea. Am tot scotocit prin sacul Vraciului, uitndu-ma dupa orice mi-ar fi putut f i de vreun folos. Fireste, am luat lungul lant de argint pe care l folosea de obicei sa prinda vra jitoarele, si mi l-am legat la bru, ascunzndu-l sub camasa. Dar stiam ca una era s a fii n stare sa-l arunci peste un stlp de lemn si cu totul alta peste Urgie. Apoi , am luat sarea si pilitura de fier. Dupa ce mi-am pus cutia de iasca n buzunarul hainei, mi-am umplut buzunarele pantalonilor cel din dreapta cu sare, cel din s tnga cu fier. Amestecul avea efect mpotriva celor mai multe creaturi ale ntunericul ui. Asa izbutisem, pna la urma, sa o nving pe batrna vrajitoare, Mama Malkin. Nu-mi faceam iluzii ca ele ar fi de ajuns ca sa nimi-ceasca o creatura asa de p uternica precum Urgia; daca ar fi fost, Vraciul ar fi terminat cu ea, la ultima lor ntl-nire, o data pentru totdeauna. Oricum, eram destul de ncoltit ct sa ncerc ori ce si simplul fapt ca aveam sarea si fierul n buzunare si lantul de argint la min e mi dadea putina ncredere. La urma urmelor, eu nu-mi pusesem n cap sa nimicesc Urg ia de data aceasta, ci sa tin demonul la distanta o vreme, att ct sa-mi eliberez m agistrul. n sfrsit, cu toiagul Vraciului n mna stnga si cu sacul cu pelerinele noastre n mna dr apta, l-am urmat pe Andrew pe strazile din ce n ce mai ntunecoase, spre catedrala. Deasupra capetelor noastre, cerul era mpo-varat cu nori si n aer se simtea ca plo aia nu era prea departe. Ajunsesem sa urasc Priestownul, cu stradutele sale ngust e si pietruite si curtile din spatele caselor, mprejmuite cu ziduri nalte. mi lipse au dealurile si spatiile largi, deschise. Ce n-as fi dat sa ma aflu n Chipenden, n apoi la programul neschimbat al lectiilor mele cu Vraciul! Era greu sa accept gnd ul ca viata mea s-ar fi putut sfrsi aici. Pe cnd ne apropiam de catedrala, Andrew o lua pe unul dintre strmtele pasaje care treceau prin spatele caselor lipite una de alta. Se opri la o usa, i ridica ncet zavorul si mi facu semn din cap sa-l urmez n curticica de dincolo de ea. Dupa ce nc hise cu grija usa curtii, se ndrepta catre usa din spate a casei cufundate n ntuner ic. O clipa mai trziu, rasucea cheia n broasca si intram, ncuind-o la loc n urma noastr a, aprinse doua lum-nari si-mi dadu una mie. Casa aceasta este parasita de mai bine de douazeci de ani, zise el, si o sa mai ramna astfel, caci, dupa cum ai putut sa-ti dai seama si tu, cei ca fratele meu nu sunt bine primiti n orasul acesta. Este bntu-ita de o creatura destul de pericu

loasa, asa ca oamenii se tin departe de ea, pna si cinii o ocolesc. Avea dreptate ca prin casa aceea umbla o creatura destul de periculoasa. Vraciu l scrijelise un semn pe partea interioara a usii din spate.

Era litera greceasca gama, care se folosea si pentru o stafie si pentru un duh. Numarul din dreapta era unu, nsemnnd ca era un duh de prim rang, adica destul de periculos ct sa-l aduca pe un om n pragul nebuniei. Numele lui a fost Matty Barnes, zise Andrew, si a ucis sapte oameni n orasul ace sta, poate chiar mai multi. Avea niste mini uriase, pe care le folosea ca sa-si s trnga victimele de gt. Majoritatea erau tinere femei. Se spunea ca le aducea aici si le lua viata chiar n odaia aceasta. Pna la urma, un a dintre femei s-a zbatut, i-a scapat si l-a ranit, nfigndu-i un ac de palarie n oc hi. El a murit ncet, din pricina otravii care i-a patruns n snge. John se pregatea sa-i convinga stafia sa plece de aici, dar i-a venit o idee mai buna. Dintotdeau na a vrut sa se ntoarca n Priestown, ntr-o buna zi, si sa nfrunte Urgia, asa ca s-a gndit ca ar fi bine sa se asigure ca aceasta cale spre catacombe i va ramne la ndemna . Nimeni nu vrea sa cumpere o casa bntuita. Deodata, am simtit aerul devenind mai rece, iar flacarile lumnarilor noastre ncep ura sa plpie. Era un spirit prin mprejurimi si se apropia cu fiecare secunda. Mai na inte sa respir a doua oara, sosi. Nu l-am putut chiar vedea, dar am simtit ceva pndind din coltul ndepartat al bucatariei; ceva ce se uita fix si amenintator la m ine. Faptul ca nu-l puteam vedea cum trebuie nrautatea lucrurile. Cele mai puternice spirite pot alege, dupa plac, sa fie vizibile sau nu. Spiritul lui Matty Barnes m i arata doar ct de puternic era, tinndu-se ascuns, totusi dndu-mi de veste ca nu ma scapa din ochi. Mai mult, i puteam simti gndurile rele. si dorea sa fim bolnavi si , cu ct mai curnd am fi plecat de acolo, cu att mai bine. Mi se nazare mie sau s-a facut deodata foarte frig aici? ntreba Andrew. Este ntr-adevar foarte rece, am zis eu, fara sa-i pomenesc despre prezenta spiri tului, caci n-avea niciun rost sa-l nfricosez mai mult dect era deja. Atunci, hai sa ne miscam, zise Andrew, pornind-o catre scara pivnitei. Casa nu se deosebea cu nimic de cele mai multe case cu acoperisul plat din oras ele Comitatului: doua odai la etaj, cu alte doua odai la parter si o mansarda pe sub stresini. Iar usa din bucatarie spre pivnita era situata ntocmai ca aceea de la Horshaw, unde Vraciul ma dusese n cea dinti noapte cnd intrasem la el n ucenicie . Si casa de acolo era bntuita de o stafie si, ca sa vada daca eram potrivit pent ru viitoarea mea meserie, Vraciul mi poruncise sa cobor n pivnita la miezul noptii . Fusese o noapte pe care n-o mai uitasem de atunci; si acum ma trec fiorii cnd m a gndesc la ea. Andrew si cu mine am cobort treptele pna n pivnita. Podeaua cu dale de piatra era goala, n afara de un morman de paturi si covoare vechi. Parea destul de ferita de umezeala, desi se simtea un puternic miros de mucegai. Andrew mi-a ntins lumnarea lui, apoi a dat repede paturile la o parte, descoperind o trapa de lemn. Sunt multe cai de a patrunde n catacombe, zise el, dar aceasta este cea mai simp la si cea mai putin riscanta. Foarte probabil n-o sa ntlnesti prea multi oameni co trobaind pe-acolo. A ridicat trapa si am putut vedea o scara de piatra adncindu-se n bezna. Se simte a un miros de pamnt jilav si de putregai. Andrew si-a luat lumnarea napoi si a cobo rt el primul, spunndu-mi sa astept putin. Apoi, a strigat: Vino jos, dar lasa trapa deschisa. S-ar putea sa avem nevoie sa iesim pe ea n ce a mai mare graba. Am lasat sacul Vraciului, cu pelerinele, n pivnita si l-am urmat, tinnd strns n con tinuare toiagul magis-trului meu. Cnd am ajuns jos, spre surprinderea mea, m-am t rezit calcnd pe pietre de caldarm si nu n noroiul la care ma asteptasem. Catacombel e erau pavate, la fel ca si strazile de deasupra. Oare asa fuse-sera facute de c atre oamenii care locuisera aici nainte de a se construi orasul, oamenii aceia ca re i se nchinasera Urgiei? Daca asa era, atunci strazile din Priestown fusesera c

opiate dupa acelea ale catacombelor. Andrew pomi fara alte vorbe si am avut senzatia ca voia sa termine odata cu toa ta treaba asta. Eu unul asta voiam. La nceput, tunelul era destul de larg pentru ca doi oameni sa paseasca unul lnga altul, dar bolta pietruita era joasa, iar Andrew era silit sa mearga cu capul pl e-cat. Nu era de mirare ca Vraciul i numise Poporul Mic. Constructorii catacombel or fusesera, cu siguranta, mult mai scunzi dect oamenii din zilele noastre. Nu dupa mult, tunelul ncepu sa se ngusteze; pe alocuri era deformat, de parca gre utatea catedralei si a cladirilor de deasupra l turtise. Ici si colo, pietrele de pavaj care captuseau deopotriva bolta si peretii cazusera, ngaduind noroiului si mzgii sa se reverse prin crapaturi si sa se scurga n jos, pe pereti. Nu se auzea dect un zgomot de apa care picura, n departare, si ecoul ghetelor noastre bocanind pe pietre. Curnd, galeria se ngusta si mai mult. Am fost nevoit sa merg n spatele lui Andrew, pna cnd calea s-a mpartit n doua tunele si mai mici nca. Dupa ce am apucat-o pe cel din stnga, am ajuns la o nisa, care se adncea n zid, n stnga noastra. Acolo Andrew se opri si ridica lumnarea, astfel nct sa-i lumineze mai bine interiorul. Am tresarit de groaza la privelistea care mi s-a aratat. Erau cteva rnduri de rafturi, toate pline cu oase: cranii cu gavanele ochilor goale, oase de picioare, oase de mini, oase de degete si oase pe care nu le-am recunoscut, de diferite marimi, toate de -a valma. Si toate de om! Catacombele sunt pline de cripte ca aceasta, zise Andrew. Nu e deloc placut sa te ratacesti prin bezna de pe aici. Oasele erau, de asemenea, mici, ca de copii. Erau nendoielnic ramasitele Poporul ui Mic. Am mers mai departe si, curnd, am putut auzi o apa curgnd vijelioasa n fata noastr mai degraba un pru mic, dect un izvor subteran. a. Si, dupa primul colt, am vazut-o Curge pe sub strada principala din fata catedralei, zise Andrew aratnd spre apa n tunecata, si o vom trece pe aici... Erau niste pietre de sprijin, noua n total, late, netede si drepte, dar fiecare dintre ele sub apa, la mica adncime. Din nou Andrew mi arata drumul, pasind fara efort din piatra n piatra. n capatul c elalalt se opri si se ntoarse ca sa ma urmareasca traversnd. Este usor n noaptea asta, zise el, dar dupa cte o ploaie sanatoasa, nivelul apei poate fi mult deasupra pietrelor. Atunci esti cu adevarat n primejdie de-a fi mat urat de suvoi. Am continuat sa mergem si zgomotul apei navalnice ncepu sa se stinga, pe masura ce ne ndepartam. Andrew se opri deodata si am putut zari pe deasupra umarului sau ca ajunseseram la o poarta. Dar ce poarta! Nu mai vazusem niciodata una la fel! Din podea pna-n tavan si din perete n perete, un grilaj de metal astupa complet tunelul, un meta l care stralucea n lumina lumnarii lui Andrew. Parea sa fie un aliaj care continea mult argint si care fusese faurit de un fierar cu o mare pricepere. Fiecare bar a era facuta nu dintr-o singura bucata groasa, ci din mai multi drugi mai subtir i, rasuciti ca sa nchipuie o spirala. Lucratura era foarte complexa: erau sugerat e modele si forme diverse, dar cu ct ma uitam mai atent, cu att mi se parea ca se schimba. Andrew se ntoarse si si aseza o mna pe umarul meu. Iat-o, asta este Poarta de Argint! Acum asculta, zise el, e important. Este cine va pe aproape? Vreo crea-tura a ntunericului? Nu mi se pare, raspunsei eu. Nu-i destul, pufni Andrew, cu glas ragusit. Trebuie sa fii sigur! Daca l lasam pe monstrul acesta sa scape, o sa dea iama n tot Comitatul, nu doar n preoti! Ei bine, eu nu simteam frigul, avertismentul obisnuit ca vreo creatura a ntuneric ului era prin apropiere. Asadar, asta era un semn ca nu exista nicio primejdie. Dar Vraciul mi spusese ntotdeauna sa ma ncred n instinctele mele, prin urmare, ca sa ma asigur nca o data, am tras adnc aer n piept si m-am concentrat ct am putut. Nimic. Nu simteam absolut nimic. Nu e nimeni, i-am spus lui Andrew. Esti sigur? Esti foarte sigur?

Sunt sigur. Andrew se lasa deodata n genunchi si si vr mna n buzunarul pantalonilor. Era o usita m ica, arcuita, n grilaj, dar ncuietoarea sa metalica era foarte aproape de pamnt si de aceea ngenunchease Andrew. Cu foarte mare bagare de seama, strecura o cheita m inus-cula n ncuietoare. Mi-am adus aminte de uriasa cheie atrnata la vedere pe unul dintre peretii atelierului sau. Ai fi crezut ca o cheie cu ct era mai mare, cu a tt era mai importanta, dar aici era pe dos. Care putea fi mai importanta dect micu ta cheie pe care Andrew o tinea acum n mna? Una care tinea ntreg Comitatul la adapo st de Urgie. Parea ca Andrew facea eforturi s-o potriveasca n rosturi. n cele din urma, o rasu ci n ncuietoare, deschise poarta si se ridica n picioare. Tot mai vrei sa faci asta? ntreba el. Am dat din cap, apoi am ngenuncheat, am mpins to-iagul prin portita deschisa dupa care am trecut dincolo, de-a busilea. Numaidect Andrew ncuie poarta n urma mea si m i ntinse cheita prin grilaj. Am vrt-o n buzu-narul pantalonilor, ndesnd-o adnc n pili a de fier. Noroc, zise Andrew. O sa ma ntorc n pivnita si o sa astept o ora, n caz ca te ntorc i tot pe aici, din cine stie ce cauza. Daca nu apari, ma duc direct acasa. As fi vrut sa-ti fiu de ceva mai mult ajutor. Esti un baiat curajos, Tom. Sincer, mias fi dorit sa am curajul sa vin cu tine. I-am multumit, m-am ntors si, cu toiagul n mna stnga si lumnarea n cea dreapta, am lu at-o prin bezna de unul singur. Peste cteva clipe, ntreaga grozavie a ceea ce porn isem sa fac se pogor asupra mea. mi pierdusem mintile? Eram acum n brlogul Urgiei, c are putea sa apara n orice moment. Unde-mi fusese capul? Poate ca deja stia ca ma aflu aici! Dar am tras adnc aer n piept si mi-am facut curaj cu gndul ca, daca nu daduse buzn a pe Poarta de Argint cnd o descuiase Andrew, poate ca demonul nu era chiar atoat estiutor. Si daca ntr-adevar catacombele erau ntr-att de ntinse cum sustinea lumea, atunci Urgia putea fi n clipa aceea la cteva mile distanta. n orice caz, ce mai put eam face altceva dect sa merg mai departe? Vietile Vraciului si a lui Alice depin deau de ce izbuteam sa fac eu. Am mers vreo douazeci de minute pna sa ajung la o rascruce a tunelului. Amintind u-mi ce-mi spusese fratele Peter, am ales calea din stnga. Aerul din jurul meu de veni mai rece si am simtit ca nu mai eram singur, n departare, dincolo de bataia razelor lumnarii, erau niste forme marunte, slabute, luminoase, flfind ca liliecii, ba intrnd, ba iesind din criptele nsiruite de-a lungul zidurilor tunelului. Nu sau apropiat prea mult de mine, dar am fost sigur ca erau spiritele unora din Pop orul Mic. Spiritele acestea nu ma ngrijorau prea tare; eu Urgia nu mi-o puteam sc oate din minte. Am ajuns la colt si, cnd am luat-o la stnga, am simtit ceva sub talpa si mi-a fug it piciorul. Calcasem pe ceva moale si lipicios. M-am dat napoi si am ridicat lumnarea ca sa ma uit mai atent. Cnd am vazut ce era, au nceput sa-mi tremure genunchii si lumnarea sa-mi salte nebuneste n mna fara vlag a. Era o pisica moarta. Dar nu faptul ca era moarta ma speriase asa, ci modul n c are murise. Fara ndoiala, gasise un loc prin care patrunsese n catacombe, n cautare de soareci sau de sobolani, dar daduse peste un sfrsit cumplit. Zacea pe burta, cu ochii ie siti din orbite. Bietul animal fusese strivit, ntr-att nct nicaieri lesul n-avea mai mult de un deget grosime. Fusese stropsita de pietrele pavajului, dar limba ei, iesita n afara, nca mai lucea, asadar nu murise de prea multa vreme. M-am cutremu rat de groaza. Fusese tescuita", fara ndoiala. Daca ma descoperea Urgia, urma sa a m si eu aceeasi soarta. Mi-am grabit pasul, dornic sa ma ndepartez de privelistea aceea cumplita, si, n c ele din urma, am ajuns la picioarele unei scari abrupte cu trepte de piatra, car e conducea spre o usa de lemn. Daca fratele Peter avea dreptate, n spatele aceste ia se afla pivnita de vinuri din casa preotilor. Am urcat scara pna sus si m-am folosit de cheia Vraciului. n clipa urmatoare, mpin geam usor de usa descuiata. Odata intrat n pivnita, am nchis usa dupa mine, dar nam mai ncuiat-o. Pivnita era foarte mare, cu niste butoaie uriase de bere si rnduri-rnduri de stat

ive prafuite, pline cu sticle de vin, unele care n mod vadit stateau acolo de mul ta vreme, caci erau nvelite n pnze de paianjen. Era o liniste de moarte acolo, jos, si, cel putin daca nu era cine-va pitit, care ma pndea, ncaperea parea cu totul p ustie. Binenteles, lumnarea nu lumina dect pna la o mica distanta n jurul meu si, n sp atele butoaielor celor mai apropiate de mine, era o bezna care ar fi putut ascun de orice. nainte de a pleca din casa lui Andrew, fratele Peter mi spusese ca preotii cobora u n pivnita o data pe saptamna, ca sa ia sticlele de vin de care aveau nevoie, iar celor mai multi dintre ei nici prin vis nu le-ar fi trecut sa coboare n catacomb e, de frica Urgiei. Dar nu putea baga mna-n foc si pentru oamenii Inchizitorului: nu erau de prin partile locului si nu stiau destule ct sa se teama. Mai mult de att, se serveau singuri, ct pofteau, cu bere si foarte probabil ca nu se multumeau cu un singur butoi. Am strabatut pivnita n lung, cu multa grija, oprindu-ma la fiece zece pasi, ciul ind urechea. n cele din urma, am putut vedea usa care dadea n culoar si acolo, n ta van, n partea dreapta, chiar la muchia peretelui, era un chepeng mare de lemn. Av eam si noi unul la fel, acasa. Ferma noastra se numise, odinioara, Ferma Berarul ui, pentru ca producea bere pentru toate fermele si tavernele din mprejurimi. Dup a cum mi explicase fratele Peter, trapa aceasta se folosea ca sa se care butoaiel e si damigenele nauntru si afara din pivnita, fara sa mai fie nevoie sa treaca pr in prezbiteriu. Si avusese dreptate ca avea sa fie calea cea mai la ndemna de a ev ada. Daca o foloseam, cu siguranta riscam sa fiu zarit, dar ca sa ma ntorc la Poa rta de Argint ar fi nsemnat sa ma ntlnesc probabil cu Urgia, iar, dupa ce fusese nch is, Vraciul poate ca n-ar fi fost destul de puternic ca sa-l nfrunte. n plus, trebuia sa tin cont si de blestemul Vraciului. Chiar daca el credea sau nu n blestem , nu se cuvenea sa fortezi mna sortii. Erau niste butoaie mari de bere, puse n picioare, care se ridicau pna la chepeng. Aseznd lumnarea pe unul dintre ele si rezemnd toiagul de el, m-am catarat pe un al tul si am izbutit sa ajung la ncuietoare, care era astfel fixata n lemnul chepengu lui, nct sa poata fi ncuiata si descuiata si din afara si dinauntru. Era destul de simpla si cheia Vraciului a functionat din nou, dar am lasat chepengul nchis, deo camdata, n caz ca i-ar fi cazut cuiva din afara ochii pe el. Am descuiat usa dinspre culoar la fel de usor, rasu-cind cheia foarte ncet, ca s a nu scoata niciun zgomot. Asta m-a facut sa-mi dau seama ct de norocos era Vraci ul sa aiba un frate lacatus. Dupa aceea, am crapat usa cu grija si am pasit ntr-un culoar lung, ngust, cu dale de piatra pe jos. Era pustiu, dar cam la vreo douazeci de pasi n fata mea, pe pa rtea dreapta, puteam vedea o torta plpind ntr-un suport de perete, deasupra unei us i nchise. Acolo trebuia sa fie camera paznicilor despre care ma prevenise fratele Peter. Dincolo de ea, pe culoar, era o a doua usa, iar, mai departe, o scara de piatra pe care, foarte probabil, se ajungea la ncaperile de deasupra. Am mers n vrful picioarelor pe culoar pna la prima usa, tinndu-ma mereu n umbra. Apr opiindu-ma de camera paznicilor, am putut auzi mai multe zgomote venind dinspre ea. Cineva tusea, altcineva rdea, pe fundalul murmurului celor care vorbeau. Deodata, mi-a sarit inima. Am auzit o voce groasa, foarte aproape de usa, dar, mai nainte de a ma putea ascunde, usa se deschise larg, mpinsa cu putere. A fost ct pe-aci sa ma izbeasca, dar m-am dat iute un pas napoi si m-am lipit cu spatele d e pietrele colturoase ale zidului. Niste cizme grele rasunara pe culoar. Trebuie sa ma ntorc la munca mea, zise o voce pe care am recunoscut-o imediat. Era Inchizitorul si i vorbea cuiva care statea chiar n pragul usii! Trimite pe cineva sa-l aresteze pe fratele Peter, continua el, si aduceti-l la mine dupa ce termin cu celalalt. Parintele Cairns poate ca ne-a pagubit de un pr izonier, desi stie el cine-a fost de vina, sunt ncredintat de asta. Barem a avut bunul simt sa mi-l denunte. Sa-i legati bunului frate minile strns la spate, fara mila. Sfoara sa-i patrunda adnc n came, ca sa stie exact cu cine are de-a face! O sa primeasca mai mult dect cuvinte mustratoare, fiti siguri de asta! Fierul rosu o sa-i smulga curnd limba din gura! n loc de raspuns, izbucni un hohot de rs zgomotos si crud din partea gardienilor. Apoi, curentul de aer pe care-l strni cnd nchise usa, i umfla Inchizitorului peleri na lunga si neagra, iar el se ndrepta grabit spre scara de piatra din capatul cul

oarului. Daca ar fi ntors capul, m-ar fi vazut negresit! Pentru o clipa, am crezut ca ave a sa se opreasca la usa celulei prizonierilor, dar, spre marea mea usurare, a co ntinuat sa urce treptele, disparnd din vedere. Bietul frate Peter! Avea sa fie interogat, dar nu exista niciun mijloc prin car e sa-l avertizez. Eu fusesem prizonierul la care se referise Inchizitorul. Urma sa-l supuna la cazne pentru ca ma lasase sa scap. Si nu doar att parintele Cairns i spusese Inchizitorului despre mine. Acum, ca pusese mna pe Vraci, Inchizitorul avea sa vina si dupa mine. Trebuia sa-mi salvez magistrul mai nainte sa fi fost p rea trziu pentru amndoi! Aproape c-am facut o mare greseala atunci, pornind pe culoar catre celula; n ori ce caz, n ultima clipa mi-am dat seama ca porunca Inchizitorului avea sa fie dusa la ndeplinire fara ntrziere. ntr-adevar, usa camerei paznicilor se deschise din nou si doi oameni iesira pe culoar, nvrtind ciomegele n mini, si se ndreptara catre scar a. Cnd usa fu nchisa la loc de catre cei dinauntru, am ramas din nou descoperit vede rii, dar norocul a tinut nca o data cu mine, caci nici paznicii n-au ntors capul. Dupa ce au urcat scara si au disparut, am mai asteptat cteva clipe, pna cnd ecoul b ocancilor li se stinse n departare, iar. inima mea nceta sa mai zvcneasca att de neb uneste. Atunci abia am auzit celelalte glasuri, din celula din fata. Cineva plnge a, altcineva ngna o rugaciune. Am grabit pasii catre acolo si am ajuns la o usa me talica masiva, a carei treime de sus era decupata si nchisa cu bare de metal vert icale. Am ridicat lumnarea la zabrele si am aruncat o privire nauntru. n lumina sovaielni ca, temnita arata oribil, dar mirosea si mai abitir. Erau aproape douazeci de oa meni nghesuiti n ncaperea aceea mica. Unii erau ntinsi pe podea si pareau adormiti. Altii stateau cu spatele sprijinit de zid. O femeie statea n picioare, aproape de usa vocea ei o auzisem eu. Banuisem ca ngna o litanie, dar lalaia doar silabe far a sens, iar ochii i se rostogoleau n cap de parca si pierduse mintile din pricina celor prin care trecuse. Nu-i vedeam nici pe Vraci, nici pe Alice, dar asta nu nsemna ca nu erau nauntru. Cei pe care i gasisem erau, fara nicio ndoiala, prizonierii. Prizonierii Inchizito -rului, gata de a fi arsi pe rug. Fara sa mai pierd timpul, mi-am lasat toiagul jos, am descuiat usa si am deschi s-o binisor. Voiam sa intru si sa-i caut pe Vraci si pe Alice, dar nici nu crapa sem bine usa cnd femeia care lalaia facu un pas spre mine si-mi taie calea. A strigat ceva, scuipndu-mi cuvintele n obraz. Nu puteam ntelege ce spunea, dar ri dicase vocea ntr-att, nct ma tot uitam napoi, speriat, spre camera gardie-nilor. n cte a secunde, au venit si altii n spatele ei, mpingnd-o pe usa afara, n coridor. n stnga ei era o fata, doar cu vreun an mai mare ca Alice. Avea ochii mari si caprui sio fata blajina, ceea ce m-a ncurajat sa-i vorbesc. Caut pe cineva..., am nceput eu, aproape n soapta. nainte sa mai apuc sa zic ceva, ea si-a deschis gura larg, parca pregatindu-se s a vorbeasca, dezvelindu-si doua rnduri de dinti stricati, unii sparti, altii negr i de carii. n loc de cuvinte, un rs zgomotos i glgi din fundul gtlejului si imediat se pomi un tumult din partea celorlalti din jurul ei. Oamenii acestia fusesera sch ingiuiti si petrecusera zile, poate chiar saptamni de-a rndul sub amenintarea mort ii. Degeaba i-ai fi rugat sa se stapneasca ori sa pastreze linistea. Ma mpungeau c u degetele si un vlajgan stngaci, cu mem-brele lungi si ochi salbatici, m-a apuca t strns de mna stnga si a nceput sa mi-o smuceasca n sus si-n jos. Multumesc! Multumesc! striga el, iar strnsoarea deveni att de puternica nct am crez ut c-o sa-mi farme oasele. Am reusit sa-mi smulg mna dintr-a lui, mi-am luat toiagul de jos si m-am dat napo i ctiva pasi. n orice clipa paznicii ar fi putut auzi acum galagia, iesind pe culo ar sa vada ce se ntmpla. Si daca Vraciul si Alice nu se aflau n celula aceea? Daca i tineau ntr-alta parte? Acum era prea trziu, pentru ca, mpins violent din spate, deja treceam napoi prin d reptul usii paznicilor si, peste alte cteva clipe, ajungeam la usa pivnitei de vi nuri. Am aruncat o privire peste umar si am vazut un sir lung de oameni urmndu-ma . Macar acum nu mai striga nimeni, dar nca faceau prea mult zgomot, dupa parerea

mea. Mai nadajduiam doar ca paznicii bausera zdravan. Erau probabil obisnuiti cu larma prizonierilor; nu se asteptau la o evadare. Odata ajuns n pivnita de vinuri, m-am urcat pe un butoi si, facnd echilibristica, am mpins repede che-pengul n sus. Prin deschizatura chepengului am zarit un contr afort de piatra de la exteriorul zidului catedra-lei si am simtit un val de aer rece si de apa lovindu-ma n obraz. Ploua cu galeata. Si alti oameni se urcasera pe butoaie. Vlajganul care mi multumise, ma mbrnci cu u marul n laturi si ncepu sa se catere prin gura chepengului afara. Peste cteva clipe , era sus, tinnd o mna ntinsa catre mine, oferindu-se sa ma ajute sa urc. Hai odata! suiera el. Am sovait. As fi vrut sa vad mai nti daca Vraciul si Alice iesisera din celula. A poi, a fost prea trziu, fiindca o femeie se catarase pe butoi lnga mine si si ridic a bratele catre barbatul care, fara sovaire, o apuca de ncheieturile minilor si o trase n sus, prin chepengul deschis. Dupa aceea, mi-am ratat sansa. Venira altii si altii, aproape luptndu-se ntre ei, n disperarea de a iesi mai repede. Totusi, nu toti se mbulzeau. Un alt barbat a c ulcat un butoi si l-a rostogolit spre cel pus n picioare sub chepeng, astfel nct sa serveasca drept treapta si sa usureze cataratul. Tot el o ajuta si pe o batrna s a urce si o mpinse de picioare, n timp ce omul de afara o apuca de ncheieturile mini lor si o ridica ncet, pna sus. Prizonierii ieseau prin chepeng, dar pe usa pivnitei de vinuri continuau sa vin a si altii, iar eu ma tot uitam la fiecare, spernd sa fie Vraciul sau Alice. Un nou gnd mi fulgera atunci prin minte. Daca vreunul dintre cei cautati de mine era prea bolnav sau prea slabit ca sa se miste si nu putuse sa paraseasca temnit a? N-aveam ce face. Trebuia sa ma ntorc si sa verific. Am sarit de pe butoi, dar er a prea trziu: o exclamatie, apoi niste voci mnioase. Bocanci tropaind de-a lungul culoarului. O namila de paznic navalind n pivnita, agitnd un ciomag deasupra capul ui. Se opri, se uita n jur si, cu un muget de furie, se repezi drept spre mine. Scuipatul feteI Fara nicio clipa de sovaiala, am apucat toiagul si am suflat n lumnare, cufundnd to ata pivnita n bezna, miscndu-ma repede n directia usii care ducea spre catacombe. n urma s-a iscat un valmasag ngrozitor: strigate, tipete si zgomote de ncaierare. U itndu-ma napoi, am vazut un alt paznic venind cu o torta n pivnita, asa ca m-am str ecurat n spatele rafturilor de sticle, adapostindu-ma de lumina care venea dinspr e usa din peretele ndepartat. Ma simteam cumplit sa-i las pe Vraci si pe Alice si sa plec. Nu va pot spune ce era n sufletul meu: ajunsesem pna aici si tot nu fusesem n stare sa-i salvez. Nu ma i nadajduiam dect ca, fara sa fi bagat eu de seama, izbutisera, n zapaceala aceea, sa iasa afara. Amndoi vedeau bine pe ntuneric si, daca eu reusisem sa gasesc usa spre catacombe, la fel ar fi putut s-o gaseasca si ei. Am simtit ca vreo ctiva di ntre prizonieri mi urmasera exemplul, ndepartndu-se de paznici, adncindu-se n unghere le ntunecate ale pivnitei. Ctiva pareau sa fie chiar n fata mea. Poate ca printre e i se aflau si ma-gistrul meu si Alice, dar nu puteam risca sa-i strig si sa atra g astfel atentia paznicilor. Cnd mi alesesem calea de scapare, strecurndu-ma printr e rafturile cu sticle de vin, mi se paruse ca vad, n fata mea, usa dinspre cataco mbe deschizndu-se si nchizndu-se repede, dar era prea ntuneric ca sa fiu sigur. Cteva momente mai trziu, ieseam pe acea usa. n clipa n care am nchis-o n urma mea, mam trezit cufundat ntr-o bezna att de groasa ca, pentru cteva secunde, nu mi-am put ut zari nici minile, orict mi le apropiam de ochi. Am stat nemiscat, n vrful scarii, asteptnd disperat sa mi se obisnuiasca ochii cu ntunericul. ndata ce am nceput sa deslusesc treptele, am cobort cu bagare de seama si am mers de-a lungul tunelului, ct am putut de repede, constient ca, pna la urma, cineva di n pivnita avea sa verifice si usa aceea: n-o ncuiasem la iesire, gndindu-ma ca Ali ce si Vraciul ar fi putut fi imediat n urma mea. De obicei ma descurc sa vad pe ntuneric, dar, n ca-tacombele astea, bezna parea s a se faca din ce n ce mai neagra, asa ca a trebuit sa ma opresc si sa scot cutia

cu iasca si amnarul din buzunarul hainei. Am ngenuncheat si am presarat o gramajo ara de iasca pe pietre. Apoi m-am folosit iute de amnar si de fier ca sa produc o scnteie, iar, peste cteva secunde, izbuteam sa-mi aprind lumnarea. Luminndu-mi calea cu lumnarea, am naintat mai cu spor, dar aerul din jurul meu dev enea din ce n ce mai rece, cu fiecare pas si, nu foarte departe n fata mea puteam vedea umbre sinistre dansnd pe ziduri. Din nou au aparut formele luminoase albe, forfotind ncolo si ncoace printre umbre, dar, de data aceasta, erau mult mai depar te dect prima oara. Spiritele se strngeau ntr-un ghem. Trecerea mea de mai devreme prin tunele le tulburase. M-am oprit. Asta ce mai era? Undeva, la distanta, am auzit urletul unui cine. Am ncremenit locului, cu inima batndu-mi de mai sa-mi sparga pieptul. Era un cine ade varat sau Urgia? Andrew pomenise despre un cine urias, negru, cu colti ascutiti. Urgia era, intr-adevar, un cine urias. Am ncercat sa-mi spun ca n clipa aceea auzea m doar un cine oarecare, unul care descoperise cumva o cale de a patrunde n cataco mbe. La urma ur-melor, daca o pisica putuse ajunge pna aici, de ce n-ar fi putut si un cine? Urletul se auzi din nou, adastnd n aer o vreme destul de lunga, ecoul lui strabatn d, tremurator, lun-gile tuneluri. Oare se afla n fata sau n spatele meu? n tunelul acesta sau n altul? N-as fi putut spune. Dar cu Inchizitorul si oamenii lui pe ur mele mele, nu aveam alta sansa dect sa ma ndrept spre poarta. Asadar am mers grabit, tremurnd de frig, ocolind pisica strcita, pna cnd am ajuns n locul unde bratele tunelului se ntlneau. n cele din urma, dupa o cotitura, am vazut Poarta de Argint. Dar m-am oprit ca fulgerat, mi s-au taiat picioarele si minte a mi-a paralizat de spaima. Caci n fata mea, n bezna de dincolo de razele lumnarii, ma astepta cineva. O silueta negricioasa statea asezata pe podea, lnga poarta, c u spatele sprijinit de perete si capul plecat. Sa fi fost unul dintre prizonieri i evadati? Cineva care ajunsese la poarta mai naintea mea? Nu ma puteam ntoarce napoi, asa ca am mai facut vreo ctiva pasi catre poarta, tinnd lumnarea ridi-cata. Un obraz barbos se ntoarse catre mine. Ce te-a retinut? se auzi un glas, pe care l-am recunoscut. Te astept de aproape cinci minute! Era Vraciul, teafar si nevatamat! M-am repezit nainte, napadit de un sentiment de mare usurare pentru faptul ca izbutise sa scape. Avea o vnataie urta deasupra och iului stng, iar gura i era umflata. n mod vadit fusese batut. Te simti bine? l-am ntrebat eu, ngrijorat. Da, baiete. Mai lasa-ma doar cteva clipe, ca sa-mi recapat rasuflarea si-o sa fiu ca bradul. Tu deschide poarta si o sa plecam de aici mintenas. Alice a fost cu dumneata? l-am ntrebat eu. Ati fost nchisi n aceeasi celula? Nu, baiete. Mai bine o dai uitarii. Nu-i nimic de capul ei. Nu aduce dect necazur Vocea lui suna i si oricum nu mai putem face nimic ca s-o ajutam n momentul asta. nemiloasa si taioasa. Chiar merita ce o sa i se ntmple. Rugul? am ntrebat eu. N-ai fost niciodata de acord cu arderea unei vrajitoare, c a sa nu mai vorbim ca-i doar o fata, si apoi chiar dumneata i-ai spus lui Andrew ca e nevinovata. Eram uluit. El n-avusese niciodata ncredere n Alice, dar ma durea sa-l aud vorbin d n felul acela, mai ales dupa ce el nsusi fusese la un pas de a mpartasi aceeasi s oarta. Dar cu Meg cum fusese? Cu siguranta ca nu se aratase ntotdeauna att de nepa sator si de lipsit de inima... Pentru numele lui Dumnezeu, baiete, esti treaz sau visezi? ma ntreba Vraciul, cu glasul plin de ener-vare si nerabdare. Hai odata, iesi din starea asta! Scoate cheia si deschide poarta! Eu nca sovaiam, cnd el ntinse mna spre mine. Da-mi toiagul, baiete! Am stat n celula aia jilava mult prea mult, si-n seara as ta ma junghie batrnele mele oase... ntinsesem mna sa i-l dau, dar cnd degetele sale erau ct pe ce sa se strnga n jurul lu i, am sarit deodata napoi, ngrozit. N-a fost doar surpriza ca m-a ngretosat deodata rasuflarea sa fierbinte, puturoa sa, care m-a palit drept n fata. Ci faptul ca tinea ntinsa spre mine mna dreap-ta! Mna dreapta, nu stnga! Nu era Vraciul! Nu era magistrul meu!

n timp ce ma holbam, ncremenit n loc, mna i cazu din nou pe lnga trup si apoi, ca un sarpe, ncepu sa se rasuceasca spre mine pe dalele de piatra. Mai nainte de a putea eu face vreo miscare, bratul lui se subtie si se ntinse de ajunse de doua ori ma i lung, iar mna ma nsfaca de glezna, strngnd-o tare, dureros de tare. Primul meu imb old a fost sa ncerc sa ma smulg din cumplita nclestare, dar stiam ca nu asa o sa s cap. Am ramas neclintit. Am ncercat sa ma concentrez. Am strns tare toiagul n mna si-am ncercat sa-mi supun f rica, amintindu-mi sa respir. Eram ngrozit, dar, desi corpul nu mi se misca, mint ea mi lucra intens. Era o singura expli-catie pentru ceea ce mi se ntmpla si aceast a ma facu sa ma cutremur: aveam n fata mea Urgia! Straduindu-ma din rasputeri sa ma adun, am cercetat cu atentie creatura care-mi atinea calea, cautnd disperat ceva care sa ma fi ajutat ct de putin. Arata ntocmai ca Vraciul si avea ntocmai glasul lui. Era cu neputinta sa spui care era diferen ta, n afara de mna ca sarpele. Dupa ce am privit-o cteva clipe, m-am simtit nitel mai bine. Era un truc pe care Vraciul ma nvatase: cnd suntem fata n fata cu spaimele noastre cele mai mari, treb uie sa ne concentram puternic si sa ne lasam toate sentimentele deoparte. nabuse-le de fiecare data, baiete!" mi spusese el odata. ntunericul se hraneste cu f rica noastra, iar, cu o judecata rece si o burta goala, batalia este pe juma-tat e cstigata mai nainte de-a o ncepe." Si a mers! Corpul a ncetat sa-mi mai tremure si m-am simtit mai linistit, aproap e relaxat. Urgia mi dadu drumul la glezna si mna i se strnse la loc, pna la marimea normala. C reatura se ridica n picioare si facu un pas spre mine. Atunci am auzit un zgomot ciudat: nu bocanitul ghetelor la care ma astep-tam, ci mai degraba rcitul unor ghe are uriase pe dalele de piatra. Urgia, n mers, punea n miscare si aerul din jur, d e aceea flacara lumnarii ncepu sa plpie, defor-mnd umbra falsului Vraci pe Poarta de Argint. Am ngenuncheat iute si-am pus lumnarea si toiagul pe podea, ntre noi doi. O clipa mai trziu, eram din nou n picioare, cu minile vrte n buzunarele pantalonilor, umplndui pumnii cu sare dintr-unul si cu pilitura de fier din celalalt. Pierzi vremea de pomana, zau, spuse Urgia, si glasul sau nu mai semana, dintr-o data, deloc cu al Vraciului. Ragusit si profund, se prelungi zbrnind prin pietrele catacombelor, vibrnd n sus prin talpile ghetelor mele si clantanindu-mi dintii n g ura. Trucuri vechi, care la mine nu tin. Sunt de prea multa vreme pe lumea asta, zau asa, ca sa mai fiu ranit cu prafuri de-astea! Batrnul, magistrul tau, a ncerc at odata, dar nu i-a fost de niciun folos. Dimpotriva. Am sovait, nsa numai o clipa. Poate ca mintea si att oricum merita sa ncerc. Dar a tunci, prin pili-tura de fier, mna mea stnga a dat de un obiect dur. Era cheita mi cii usi din Poarta de Argint. Nu puteam risca s-o pierd tocmai pe ea. Ahhh... ai dat de ce am eu nevoie, e la tine, zise Urgia cu un zmbet subtire. mi citise gndurile? Sau probabil mi citise expresia de pe fata sau poate ghicise? Oricum ar fi fost, nimerise prea repede. Asculta, zise el, cu o expresie vicleana pe chip, daca Batrnul n-a putut sa ma o preasca, atunci tu ce sanse ai? Niciuna! Ceilalti or sa vina curnd aici, sa te ca ute. Nu auzi deja paznicii? O sa arzi pe rug! O sa arzi laolalta cu ceilalti! Nu exista alta cale de scapare dect prin poarta asta. Nici o alta cale, vezi bine. Asadar, foloseste-te de cheie acum, pna nu e prea trziu! Urgia statea ntr-o parte, cu spatele la zidul tunelu-lui. Stiam precis ce voia: sa iasa odata cu mine pe poarta, sa se elibereze, sa-si semene nelegiuirile prin tot Comitatul. Stiam ce-ar fi zis Vraciul; ce ar astepta din partea mea. Era de datoria mea sa ma asigur ca Urgia va ramne nchisa n catacombe. Lucrul asta era mai important dect viata mea. Nu fi prost! suiera Urgia, iarasi cu un glas mult mai puternic si mai patrunzat or dect l auzisem vreodata pe al Vraciului. Asculta-ma si o sa fii liber! Si raspl atit, totodata. Cu o mare rasplata. Aceeasi pe care i-am oferit-o si Batrnului, a cum multi ani, dar el n-a vrut sa asculte. Si vezi unde l-a dus neascultarea ast a? Mine, o sa fie judecat si gasit vinovat. Peste nca o zi, o sa fie ars de viu. I a spune! Nu! am zis eu. Nu pot s-o fac.

La acestea, chipul Urgiei se umplu de mnie. nca mai semana cu Vraciul, dar trasat urile pe care le cunosteam att de bine se strmbasera si se schimonosisera de rauta te. Mai facu un pas spre mine si si ridica pumnul strns. Se poate sa fi fost doar de la lumina nselatoare a lumnarii, dar mi se paru ca demonul crestea. Si am simti t o greutate nevazuta ncepnd sa-mi apese capul si umerii. Silit sa ma las n genunch i, mi-am amintit de pisica sleita de caldarm si mi-am dat seama ca aceeasi soarta ma astepta si pe mine. Am ncercat sa trag aer n piept, dar n-am putut si am intra t n panica. Nu mai puteam respira! Era sfrsitul! Lumina lumnarii s-a pierdut sub valul negru care mi-a acoperit deodata ochii. nce rcam cu disperare sa spun ceva, sa cersesc ndurare, dar stiam ca nu va fi nici vo rba de iertare daca nu voi deschide Poarta de Argint. Oare ce fusese n capul meu? Ce neghiobie din partea mea sa-mi nchipui ca, dupa cteva luni de pregatire, putea m sa nving o creatura att de malefica si de puternica precum Urgia! Muream de asta eram convins. Singur, n catacombe. Si cel mai rau era ca dadusem gres n mod jalni c. Nu izbutisem nici sa-i salvez pe magistrul meu si pe Alice. Atunci, am auzit ceva n departare: zgomotul unui pantof trsindu-se de dalele de p iatra. Se spune ca, n clipa n care mori, ultimul simt care piere este auzul. Si pe ntru o clipa am crezut ca trsitul acelui pantof avea sa fie cea din urma amintire a mea din viata aceasta. Dar apoi povara nevazuta care mi zdrobea trupul se ridic a, ncetisor. Vederea mi se limpezi si deodata am putut respira din nou. Am vazut Urgia ntorcndu-si capul si uitndu-se napoi, spre cotitura tunelului. Si Urgia l auzis e! Zgomotul se repeta. De data aceasta nu mai era nicio ndoiala. Pasi! Venea cineva ! M-am uitat din nou la Urgie si am vazut ca se schim-base. Nu mi se nazarise mie mai devreme. Chiar cres-cuse. ntre timp, capul i ajunsese pna la bolta tunelu-lui, corpul i se cocrjase, fata i se remodelase de nu mai semana deloc cu a Vraciului . Barbia i se lungise, iesind n afara si ntorcndu-se n sus, nchipuind vrful unui crlig iar nasul i se coroiase, aproape atingnd-o. Oare avea sa-si reia adevarata sa nfa tisare cea a garguiului de piatra de deasupra usii principale a catedralei? si re capatase deplinele puteri? Am ascultat pasii apropiindu-se. As fi stins lum-narea, daca asta n-ar fi nsemnat sa ramn singur, n bezna, cu Urgia. n cele din urma, zgomotul se deslusi ca fiind p asii unei singure persoane si nu ai unui grup de oameni de-ai Inchizitorului. Nu -mi pasa ai cui erau acei pasi. Deocamdata, ei ma salvasera. Am vazut mai nti picioarele, cnd acel cineva coti si intra n bataia lumnarii. Pantofi ascutiti, apoi o fata firava, ntr-o rochie neagra, si unduirea soldurilor sale, cnd trecu de colt. Era Alice! Se opri, mi arunca o scurta privire si facu ochii mari. Cnd si ridica fata spre Urg ie, paru mai curnd mnioasa dect nfricosata. M-am uitat napoi si, pentru o clipa, ochii Urgiei se ncrucisara cu ai mei. Pe lnga furia care ardea n ei, am mai putut zari si altceva, dar, mai nainte sa nteleg ce a nume, Alice se repezi la Urgie, suiernd ca o pisica. Apoi, spre uluirea mea, l scu ipa n fata. Ceea ce s-a ntmplat dupa aceea a fost prea rapid ca sa mai vad. O pala de vnt si Ur gia disparuse. Am ramas nemiscati pentru o vreme care mi s-a parut foarte lunga. Apoi, Alice se ntoarse catre mine. Nu prea-i place scuipatul de fata, nu-i asa? zise ea, cu un zmbet slab. Buna trea ba ca am ajuns cnd am ajuns. N-am raspuns nimic. Nu-mi venea sa cred ca Urgia fusese alungata att de usor, dar ma ridicasem deja n picioare, chinuindu-ma sa vr cheia n broasca Portii de Argint. Minile mi tremurau si mi se paru o treaba la fel de anevoioasa cum i se paruse si lui Andrew. n cele din urma, am izbutit sa potrivesc cheia cum trebuie si am rasucit-o. Am de schis poarta, am nsfacat cheia si toiagul si m-am trt afara n patru labe. Ia lumnarea! i-am strigat lui Alice si, de ndata ce-am vazut-o si pe ea de partea cealalta, am strecurat cheia n broasca si m-am chinuit s-o rasucesc. De data aceasta, a durat o vesnicie; din clipa n clipa ma asteptam sa vad Urgia nt

orcndu-se. N-ai putea sa te misti mai repede? ma ntreba Alice. Nu-i asa de usor cum pare, am raspuns eu. ntr-un trziu am reusit sa ncui si-am scos un lung suspin de usurare. Atunci, mi-am amintit de Vraci... Domnul Gregory n-a fost n aceeasi celula cu tine? am ntrebat-o eu. Alice clatina din cap. Nu era cnd ne-ai deschis tu usa. l luasera la interogatoriu cu vreo ora mai nainte. Fusesem norocos ca scapasem fara sa fiu prins. Norocos ca i scosesem pe prizonie ri din celula. Dar norocul are un fel al sau de a echilibra balanta. Ajun-sesem cu o ora ntrziere. Alice era libera, dar Vraciul era nca prizonier si, daca nu avea m sa fac ceva n aceasta privinta, urma sa fie ars pe rug. Fara sa mai pierd o clipa, am condus-o pe Alice prin tunel pna cnd am ajuns la rul navalnic. L-am trecut grabit, dar, cnd m-am uitat n urma, Alice ramasese nca pe mal, cu ochi i tinta la apa. E adnca, Tom, striga ea. E prea adnca si pietrele sunt alunecoase! Am trecut napoi, pna la ea. Apoi, apucnd-o de mna, am ajutat-o sa traverseze calcnd pe cele noua pietre late de sprijin. Curnd ajungeam la chepengul descuiat care da dea n casa parasita si, odata ce-am fost n pivnita, am ncuiat chepengul n urma noast ra. Spre marea mea dezamagire, Andrew plecase deja. As fi vrut sa stau de vorba cu el, sa-i spun ca Vraciul nu fusese n celula, sa-l avertizez ca fratele Peter e Urgia si recapatase puterile! ra n primejdie si ca toate zvonurile erau adevarate Mai bine ramnem aici, o vreme. Inchizitorul o sa nceapa sa scotoceasca prin tot o rasul, de ndata ce o sa-si dea seama ct de multi dintre voi au evadat. Casa asta e bntuita aici, n pivnita, e ultimul loc unde s-ar ncumeta careva sa ne caute. Alice ncuviinta cu un semn din cap si, pentru prima oara, din primavara, m-am ui tat la ea mai bine. Era ct mine de nalta, ceea ce nsemna ca mai crescuse cel putin cu doua degete, dar era mbracata la fel cum o vazusem cnd o condusesem la matusa e i, la Staumin. Daca nu era aceeasi rochie neagra, era copia ei identica. Fata ei era la fel de draguta ca ntotdeauna, dar mai trasa si mai mbatrnita, de pa rca vazuse lucruri care o silisera sa se maturizeze subit; lucruri pe care nimen i n-ar fi trebuit sa le vada. Parul ei negru era nclcit si mbcsit, iar pe obraji ave a dre de jeg. Alice arata de parca n-ar fi facut baie de cel putin o luna. mi pare bine sa te vad din nou, am zis eu. Cnd te-am zarit n caruta Inchizitorului , am crezut ca n-o sa ne mai ntlnim vreodata. Ea nu raspunse. Doar mi-a luat mna si mi-a strns-o. Sunt moarta de foame, Tom. N-ai nimic de mn-care, nu-i asa? Am clatinat din cap. Nici macar o farma de brnza mucegaita? mi pare rau, am zis eu. Nu mi-a ramas niciuna. Alice se ntoarse si apuca un colt al covorului vechi din vrful maldarului de zdrente. Ajuta-ma, Tom, zise ea. Trebuie sa stau jos si nu ma dau n vnt dupa dalele reci de piatra. Am pus lumnarea si toiagul jos si, mpreuna, am tras covorul pe pardoseala. Mirosul de mucegai se simti mai puternic ca nainte si m-am uitat lung la gnganiile si pad uchii de lemn pe care i dezveliseram, cum fojgaiau zapaciti pe podeaua pivnitei. Fara sa-i ia n seama, Alice se aseza pe covor si si ridica genunchii, sprijinindusi barbia de ei. ntr-o buna zi, o s-o patesc si eu, zise ea. Nimeni nu merita sa ndure asa ceva. M-am asezat lnga ea si mi-am pus mna peste mna ei. -- Ce s-a ntmplat? A ramas tacuta o vreme si tocmai cnd credeam ca n-o sa-mi mai raspunda, ncepu sa v orbeasca. -- Odata ce a ajuns sa ma cunoasca, batrna mea matusa s-a purtat frumos cu mine. M-a pus la munca grea, ce-i drept, dar ntotdeauna mi-a dat de mncare pe saturate. Tocmai ncepusem sa ma obisnuiesc cu traiul de acolo, de la Staumin, cnd a venit I nchizitorul. Ne-a luat prin surprindere si-a spart usa. Dar matusa mea nu era ni ci pe departe ca Osoasa Lizzie. Nu era deloc o vrajitoare.

Au aruncat-o n lac, la miezul noptii, pe cnd o multime de oameni priveau, toti rznd si batndu-si joc. Eram foarte speriata, creznd ca o sa-mi vina si mie rndul. I-au legat minile de picioare si au aruncat-o n apa. S-a dus la fund ca un pietroi. Dar era ntuneric si batea vntul, iar, n clipa n care a atins apa, s-a strnit o puternica rafala, care a stins multe torte. Le-a luat mult pna au gasit-o si au scos-o. Alice si ngropa fata n palme si scoase un suspin. Am asteptat n tacere sa-si revina si sa continue. Cnd si-a ridicat fata din palme, ochii i erau uscati, dar buzele i tremurau. -- Cnd au scos-o la mal, era moarta. N-a fost drept, Tom. N-a plutit, s-a scufun dat, asa ca aveau dovada ca era nevinovata, si ei totusi au omort-o! Dupa asta, p e mine m-au lasat n pace, doar ca m-au urcat n caruta, cu ceilalti. -- Mama mi-a spus ca proba necului, cu vrajitoarele care plutesc, oricum nu dove deste nimic, am zis eu. Numai prostii o folosesc. -- Nu, Tom, Inchizitorul nu e prost. Exista un motiv pentru tot ce face, fii si gur de asta. Este lacom. Lacom de bani. A vndut casuta matusii mele si a bagat ba nii n buzunar. L-am vazut cu totii cnd i numara. Asta face el. i numeste pe oameni v rajitori, i matura din calea lui si le ia casele, pamnturile si banii. Mai mult ch iar, i place ocupatia sa. Are sufletul ntunecat. Spune ca face toate acestea ca sa scape Comitatul de vrajitoare, dar este mai crud dect oricare vrajitoare pe care am cunoscut-o vreodata si asta spune multe. -- Era o fata, pe care o chema Maggie. Nu era cu mult mai mare dect mine. Nu s-a u mai ostenit s-o arunce n apa. S-au folosit de alta proba si ne-au silit pe toti sa ne uitam. Inchizitorul a luat un piron ascutit. L-a nfipt n ea, o data, si nca o data, si nca o data, de nenu-marate ori. Ar fi trebuit sa-i auzi tipetele. Biat a fata aproape ca a nnebunit de durere. Lesina mereu, dar ei aveau o galeata cu a pa, lnga masa, ca s-o readuca n simtiri. n cele din urma, au gasit ceea ce cautau. Sem-nul diavolului! Stii care e acela, Tom? Am dat din cap. Vraciul mi povestise ca era unul dintre lucrurile de care se fol oseau vnatorii de vrajitoare. Dar era doar o alta minciuna, spunea el. Nu exista niciun fel de semn al diavolului. Oricine poseda adevarata cunoastere despre ntun eric stia asta. Este o cruzime si nu e drept, continua Alice. Dupa o vreme, durerea e prea mare , iar corpul amorteste, asadar, cnd pironul intra n tine, nu-l mai simti. Atunci e i declara ca acela este locul unde te-a nsem-nat diavolul, asadar esti vinovat si trebuie sa fii ars pe rug. Cel mai rau era sa-i vezi fata Inchizitorului. Era a tt de multumit de el nsusi. O sa fim chit! O sa i-o platesc! Maggie nu merita sa m oara. -- Nici Vraciul nu merita sa moara! i-am spus eu, cu amaraciune. Toata viata lu i s-a straduit sa lupte mpo-triva ntunericului. -- El este barbat si-o sa primeasca o moarte mai blnda dect restul, zise Alice. I nchizitorul le osn-deste pe femei la pedepse mult mai aspre. Se asigura ca ardere a lor pe rug o sa dureze mult. Spune ca este mai greu sa mntuiesti sufletul unei femei dect pe-al unui barbat. Ca ele au nevoie de mai multa durere, care sa le fa ca sa se caiasca pentru pacatele lor. Atunci mi venira n minte spusele Vraciului despre Urgie, ca nu suporta femeile. C a ele l nspaimntau. -- Demonul pe care l-ai scuipat tu era Urgia, i-am spus eu. Ai auzit de el? Cum ai reusit sa-l sperii att de usor? Alice ridica din umeri. -- Nu-i prea greu de spus cnd cineva nu se simte bine n prezenta ta. Asa se ntmpla cu unii barbati eu ntotdeauna stiu cnd nu sunt bine-venita. Am simtit asta si lnga Mos Gregory si la fel colo, jos. Iar scuipatul alunga cele mai multe creaturi. S cuipa de trei ori la o broasca si nimic cu pielea umeda n-o sa te mai supere o l una de zile sau chiar mai mult. Lizzie obisnuia sa blesteme cu scuipatul. Nu cre d ca o sa mearga si cu Urgia, totusi. Da, am auzit despre demonul acesta. Si dac a acum este n stare sa-si schimbe nfatisarea, atunci suntem cu totii n mare pericol . Adineauri l-am luat pe neasteptate, asta-i tot. Data viitoare o sa fie pregati t, asa ca n-am de gnd sa mai cobor acolo. O vreme niciunul dintre noi n-a mai vorbit. Eu mi pironisem ochii pe vechiul cov or mucegait, cnd mi-am dat deodata seama ca respiratia lui Alice se adncise. Cnd m-

am uitat la ea, avea ochii nchisi; adormise n pozitia aceea, cu barbia sprijinita de genunchi. Nu prea-mi dadea inima ghes sa sting lumnarea, dar nu aveam idee ct urma sa mai s tam n pivnita aceea si era mai bine sa ne pastram putina lumina si pentru mai trzi u. Odata ce-am stins-o, am ncercat sa dorm si eu, dar era greu. n primul rnd pentru c a mi-era frig si tremuram ntruna. n al doilea, pentru ca nu-mi puteam lua gndul de la Vraci. Daduseram gres n salvarea lui, iar Inchizitorul de buna seama ca era fo arte furios pentru ceea ce se ntmplase. Nu va mai trece mult si va ncepe sa arda oa menii pe rug. Pna la urma, trebuie sa fi atipit, caci m-a trezit deodata vocea lui Alice, foar te aproape de urechea stnga. Tom, zicea ea, cu glasul aproape soptit, e ceva acolo, n coltul pivnitei. Se uit a fix la mine si nu-mi place deloc. Alice avea dreptate. Puteam simti si eu ceva n coltul acela si mi-era frig. Paru l de pe ceafa ncepu sa mi se zbrleasca. Era, probabil, din nou Matty Barnes, cel c are strngea de gt. Nu-ti fie teama, Alice, i-am spus eu. Este doar o stafie. ncearca sa uiti de ea. Cta vreme nu ti-e frica, nu-ti poate face niciun rau. Nu mi-e frica. Cel putin, nu acum. Facu o pauza, apoi adauga: Dar mi-a fost frica n temnita aceea. N-am nchis ochii nicio clipa, cu toate striga tele si tipetele acelea. Curnd o sa ma fure somnul iar. Numai ca vreau sa plece a la de aici. N-are dreptul sa se holbeze asa. Nu stiu ce sa fac mai departe, am zis eu, cu gndul din nou la Vraci. Alice nu-mi raspunse, dar rasuflarea ei deveni din nou rara si adnca. Adormise. S i probabil ca am atipit si eu, la rndul meu, pentru ca un zgomot m-a trezit brusc . Era bocanitul unor ghete grele. Era cineva n bucatarie, deasupra noastra. Judecata vraciuluI Usa scrti si se deschise, iar lumina unei lumnari inunda pivnita. Spre marea mea us urare, era Andrew. M-am gndit eu c-o sa te gasesc aici, zise el. Avea n mna un mic pachet. Lasndu-l jos si aseznd lumnarea aproape de mine, dadu din cap catre Alice, care nca dormea adnc, dar acum era culcata pe o parte, stnd cu spatele la noi si cu palmele sub obraz. Ea cine e? ntreba el. A locuit, ntr-o vreme, aproape de Chipenden, i-am raspuns eu. O cheama Alice. Dom nul Gregory nu era n celula. l luasera sus, la interogatoriu. Andrew clatina din cap cu tristete. Mi-a povestit fratele Peter. Nici c-ai fi putut avea mai mult ghinion. O jumata te de ora mai trziu si ar fi fost napoi, n temnita, lnga ceilalti. Asa, unsprezece a u scapat, dar cinci au fost prinsi din nou, la putin timp. Numai ca vestile rele sunt mai multe. Oamenii Inchizitorului l-au arestat pe fratele Peter pe strada, ndata ce-a iesit din atelierul meu. I-am vazut de la fereastra odaii de sus. Pri n urmare, sunt un om terminat n orasul asta. Probabil eu o sa fiu urmatorul dupa care or sa vina, dar n-o sa ramn pe loc ca sa le raspund la vreo ntrebare. Mi-am nc his deja atelierul. Uneltele sunt n caruta si ma duc n sud, napoi la Adlington, und e-am lucrat odinioara. mi pare rau, Andrew. N-ai de ce. Cine n-ar fi ncercat sa-si ajute propriul frate? De altfel, nu-i asa o pierdere pentru mine. Cladirea cu atelierul era doar nchiriata, iar eu am o me serie pe care o cunosc foarte bine. O sa-mi gasesc totdeauna ceva de lucru. Uite , zise el, deschiznd pachetul. Ti-am adus ceva de mncare. Ct e ceasul? l-am ntrebat eu. Mai sunt vreo doua ore pna se crapa de ziua. Am riscat venind aici. Cu tevatura strnita, jumatate din oras e n picioare. O multime de oameni s-a strns la marele tr

ibunal din capul strazii Poarta Pescarului. Dupa tot ce s-a ntmplat aseara, Inchiz itorul tine un proces-fulger pentru toti prizonierii pe care nca i mai are. De ce nu asteapta pna n zori? am ntrebat eu. Pentru ca atunci ar fi si mai multi oameni de fata, raspunse Andrew. Iar el vre a sa termine mai nainte sa ntmpine o mpotrivire serioasa. Unii dintre oraseni nu sun t de acord cu ceea ce face. Ct despre arderea pe rug, o sa fie la noapte, dupa la sarea ntunericului, pe dealul farului, la Wortham, pe malul sudic al rului. Inchiz itorul o sa aiba o multime de oameni narmati cu el, care sa intervina n caz de rev olta, asadar, daca ai putina minte, o sa stai aici pna la caderea noptii si apoi pornesti la drum si dus esti. Chiar mai nainte de a izbuti sa desfac pachetul, Alice se ntoarse catre noi si se ridica n capul oaselor. Poate adulmecase mncarea sau poate ca trasese cu urechea la tot ce vorbiseram, prefacndu-se ca doarme. Erau niste felii de sunca, pine proa spata si doua rosii mari. Fara niciun cuvnt de multumire catre Andrew, Alice trec u imediat la treaba si, dupa o clipa de sovaiala, i-am urmat exemplul. mi era foa rte foame si nu mi se parea ca are prea mult sens sa mai ajunez. -- Ei, eu am plecat, zise Andrew. Bietul John, nu mai putem face nimic acum. -- Crezi ca nu mai are rost o ultima ncercare de a-1 salva? am ntrebat eu. -- Nu, ai facut destul. E prea periculos sa te apropii de tribunal. Si curnd bie tul John va fi laolalta cu cei-lalti, pazit de oameni narmati si dus pe drumul sp re Wortham, ca sa fie ars de viu odata cu toti acei sarmani nefericiti. -- Si cu blestemul cum ramne? am zis eu. Ai spus chiar dumneata ca este blestema t sa moara singur, sub pamnt, nu sus pe dealul unui far. -- Deh, blestemul! Ca si John, nu mai cred nici eu n povestea asta. Eram doar di sperat sa-l opresc sa se duca dupa Urgie, cnd se afla Inchizitorul n oras. Nu, ma tem ca soarta fratelui meu este pecetluita, asa ca tu vezi-ti de drum, singur. J ohn mi-a spus odata ca exista un vraci care lucreaza pe undeva pe lnga Caster. Ar e grija de hotarele de la miazanoapte ale Comitatului. Spune-i numele lui John s i poate o sa te ia la el. A fost, cndva, unul dintre ucenicii lui John. Cu un semn din cap, Andrew se ntoarse sa plece. -- ti las lumnarea, zise el. Noroc pe drum! Si daca vreodata ai nevoie de un lacat us priceput, stii la cine sa vii. Cu acestea, pleca. Am ascultat cum urca treptele pivnitei si cum ncuie usa din sp ate. Cteva momente mai trziu, Alice si lingea sucul rosiei de pe degete. Mncaseram t nu ramasese nicio firimitura. otul -- Alice, am zis eu, vreau sa merg la tribunal. Ar mai putea fi o sansa sa fac c eva ca sa-l ajut pe Vraci. Vrei sa vii cu mine? Alice facu ochii mari. -- Sa faci ceva? Ai auzit ce a spus el. Nu-i nimic de facut, Tom! Ce-am putea fa ce noi mpotriva unor oameni narmati? Nu, fii cu capul pe umeri. N-are rost sa rist i, nu-i asa? De altfel, de ce as ncerca eu sa-l ajut? Mos Gregory n-ar face acela si lucru pentru mine. El unul m-ar lasa linistit sa ard pe rug, asta-i adevarul. Nu stiam ce-i sa raspund. ntr-un fel, avea dreptate, l rugasem pe Vraci s-o ajutam pe Alice, iar el refuzase. Asadar, cu un oftat, m-am ridicat n picioare. -- Eu ma duc oricum, i-am spus eu. -- Nu, Tom, nu ma lasa aici. Nu cu stafia... -- Am crezut ca nu ti-e frica. -- Nu mi-e. Dar ultima oara cnd am adormit, am simtit ca ncepe sa ma strnga de gt, p e cuvnt. Ar putea face si mai rau, daca n-o sa fii aici. -- Atunci vino cu mine. N-o sa fie att de periculos, fiindca este nca ntuneric. Iar cea mai buna ascunzatoare este n multime. Vino si tu, te rog. Ce zici? -- Ai vreun plan? ntreba ea. Ceva despre care nu mi-ai spus? Am clatinat din cap. -- Banuiam eu, zise ea. -- Uite, Alice, vreau doar sa ma duc sa vad. Daca nu-l pot ajuta, o sa venim napo i. Dar nu mi-as ierta-o niciodata, daca n-as ncerca macar. Alice se ridica, fara tragere de inima. -- O sa vin sa vad cum stau lucrurile, zise ea. Dar trebuie sa-mi fagaduiesti ca , daca este prea primejdios,o sa ne ntoarcem imediat napoi. l cunosc pe Inchizito r mai bine dect tine. Crede-ma, n-ar trebui sa dam trcoale pe unde umbla el.

-- ti fagaduiesc, i-am spus eu. Am lasat sacul si toiagul Vraciului n pivnita si am pomit-o catre Poarta Pescarul ui, unde trebuia sa aiba loc judecata. * * * Andrew spusese ca jumatate din oras era n picioare. Fusese o exagerare, dar pent ru o ora att de matinala, erau foarte multe lumnari licarind n spatele perdelelor, iar ctiva trecatori pe strazile ntunecate pareau sa se grabeasca n aceeasi directie cu a noastra. Aproape ca ma asteptam sa nu izbutim sa ne apropiem de cladire, gndindu-ma ca pa znicii vor lumina toata strada, dar spre surprinderea mea, nu se vedea nici urma de oamenii Inchizitorului. Marile usi de lemn erau larg deschise si un grup num eros de oameni astupase intrarea, revarsndu-se pna afara, n drum, de parca n-ar mai fi fost loc nauntru. Mi-am croit drum mai aproape, cu multa bagare de seama, bucurndu-ma de ntuneric. Cnd am ajuns la ultimele rnduri ale multimii, mi-am dat seama ca nu era asa mare ng hesuiala cum mi se paruse la nceput, n tribunal aerul era mbcsit cu o miasma dulceag a, gretoasa. Nu era dect o singura sala mare, cu lespezi de piatra pe jos, peste care rumegusul nu era mprastiat uniform. Nu puteam vedea prea bine peste capetele oamenilor, pentru ca aproape toti erau mai nalti dect mine, dar parea sa existe u n mare spatiu gol n fata lor, n care nimeni nu voia sa paseasca. Am apucat-o pe Al ice de mna si mi-am croit drum prin miezul multimii, tragnd-o dupa mine. Sala era mai ntunecata n partea din spate, dar n fata era luminata de doua torte u riase, cte una n fiecare capat al unei platforme de lemn. Inchizitorul statea n pic ioare, n fata ei, uitndu-se n jos. Spunea ceva, dar glasul i suna nfundat. M-am uitat la cei din jurul meu si am cercetat expresiile zugravite pe fetele lor: mnie, tr istete, amaraciune si resemnare. Ctiva aratau fatis ostilitate. Multimea aceasta era probabil alcatuita n principal din cei care se mpotriveau fap-telor Inchizitor ului. Unii dintre ei poate chiar erau rudele si prietenii celor acuzati. Pentru o clipa, gndul acesta mi-a dat speranta ca s-ar putea ncerca un soi de razmerita d e salvare. Dar apoi sperantele mi s-au naruit: am vazut de ce nimeni nu facea un pas mai na inte. Mai jos de plat-forma erau cinci banci lungi de preoti, care stateau cu sp atele la noi, nsa ntre ei si noi, erau doua rnduri de oameni narmati, care ne rnjeau n fata. Unii stateau cu bratele ncrucisate pe piept, altii si tineau o mna pe mnerul sabiei, de parca abia se abtineau sa n-o scoata din teaca. Nimeni nu voia sa se apropie de ei. Mi-am ridicat privirile spre tavan si am vazut ca peretii laterali ai salii tri bunalului aveau cte un balcon lung; mai multe chipuri se zgiau n jos, niste ovale p alide, toate aratnd la fel, privite din sala. Acela era cel mai sigur loc si care oferea si o vedere mult mai buna. n stnga erau niste trepte si am dus-o pe Alice spre ele. Peste cteva clipe, treceam de-a lungul bal-conului larg. Nu era plin si curnd ne-am gasit un loc de privit peste balustrada, cam pe la mi jlocul distantei dintre usi si platforma. n aer simteam aceeasi miasma dulceaga, dar mult mai puternica, pe care o simtise m si cnd ne aflaseram jos. Deodata am nteles ce era. Tribunalul fusese folosit, ap roape fara ndoiala, ca piata de carne. Era mirosul de snge. Inchizitorul nu era singura persoana de pe platforma. Chiar n spatele lui, n umbr a, un manunchi de paznici nconjurau prizonierii care si asteptau judecata, iar lnga Inchizitor erau doi gardieni care tineau de cte un brat pe cineva care plngea. Er a o fata nalta, cu parul lung si negru. Purta o rochie zdrentuita si era desculta . -- Asta-i Maggie! mi sopti Alice la ureche. Cea n care au tot nfipt piroane. Biata Maggie, nu e drept! E de mirare ca mai traieste... Sus, se auzea mult mai bine, si puteam deslusi fiecare cuvintel pe care-l roste a Inchizitorul. -- Aceasta femeie s-a condamnat cu gura ei! striga el, cu vocea lui sonora si a roganta. A marturisit totul si semnul diavolului a fost gasit n carnea ei. O osnde sc sa fie legata pe rug si arsa de vie. Fie ca Dumnezeu sa aiba mila de sufletul ei! Maggie ncepu sa plnga si mai tare, dar unul dintre cei care o tineau o apuca de p

ar si o tr catre o usa din spatele platformei. De-abia disparuse pe acea usa, cnd u n alt prizonier, purtnd o sutana neagra si avnd minile legate la spate, fu mbrncit nai nte, n lumina tortelor. Pentru o clipa am crezut ca ma nsel, dar nu ncapea nicio ndo iala. Era fratele Peter. L-am recunoscut dupa cununa subtire de par alb care i tivea t easta plesuva si dupa linia curbata a umerilor si a spinarii sale. Dar fata i era att de lovita si brazdata de snge nct n-as fi zis ca era el. Avea nasul spart, ndesa t n oasele fetei, si un ochi nchis din pricina unei umflaturi vinetii, cu o crapat ura rosie pe mijloc. Vazndu-l n halul acela, m-am simtit cumplit. Totul i se tragea din pricina me a. Mai nti, ma lasase sa evadez; apoi, mi spusese cum puteam ajunge pna la celula pr izonierilor, ca sa-i salvez pe Vraci si pe Alice. Supus la cazne, probabil ca le povestise totul. Nu fu-sese dect vina mea si ma sfsia mustrarea de cuget. -- Odinioara acesta a fost un frate, un credincios slujitor Bisericii! striga I nchizitorul. Dar uitati-va acum la el! Uitati-va la acest tradator! Unul care ia ajutat pe vrajmasii nostri si a intrat n crdasie cu fortele ntunericului. Avem ma rturisirea lui, scrisa de mna lui. Iat-o! racni el, ridicnd n sus o foaie de hrtie, ca s-o vada cu totii. Nimeni nu avu ocazia s-o citeasca se putea foarte bine sa nu fi marturisit nimi c. Chiar daca era o martu-risire, o singura privire catre fratele Peter m-a ncredintat ca-i fusese smulsa cu bataia. Nu era drept. Asta nu era justitie. Asta nu era deloc un tribunal. Vraciul mi spusese odata ca, atunci cnd oamenii erau judecati n castelul de la Caster, cel putin li se oferea o audiere un judecator, un p rocuror si cineva care sa-l apere. Dar aici Inchizitorul facea totul singur! Este vinovat. Vinovat dincolo de orice ndoiala. Prin urmare, l osndesc sa fie dus n catacombe si lasat acolo. Si Dumnezeu sa se milostiveasca de sufle-tul lui! S-a auzit brusc o exclamatie de groaza din partea multimii, dar cel mai tare a rasunat din partea preotilor asezati n fata. Stiau foarte bine care avea sa fie s oarta fratelui Peter. Avea sa fie ucis prin strivire de catre Urgie. Fratele Peter ncerca sa vorbeasca, dar buzele i erau prea umflate. Unul dintre ga rdieni l batu usurel cu palma pe crestet, n timp ce Inchizitorul i darui un zmbet cr ud. l trra spre usa din spatele platformei si ndata ce-l scoasera afara din cladire, un alt prizonier fu mpins n fata, din ntuneric. Mi-a stat inima. Era Vraciul! La prima privire, n afara de cteva vnatai de pe fata, Vraciul nu parea sa fi trecu t prin aceleasi chinuri ca fratele Peter. Dar apoi am observat ceva care m-a nghe tat. si mijea ochii n lumina tortelor si parea buimac, cu ochii lui verzi goliti d e orice expresie. Parea ratacit. Ca si cum si pierduse memoria si nu mai stia nic i macar cine era. Am nceput sa ma ntreb oare ct de rau fusese batut. -- naintea dumneavoastra este John Gregory! striga Inchizitorul, si ecoul vocii sale trecu din perete n perete de cteva ori. Un discipol al diavolului, nici mai m ult, nici mai putin, care ani de-a rndul si-a practicat ndeletnicirea satanica pri n acest tinut, lund bani de la oamenii saraci si creduli. Dar se caieste, oare, a cest om? si recunoaste el pacatele si cere iertare? Nu, este ndaratnic si nu va ma rturisi nimic. Acum, numai focul mai poate sa-l curete de pacate si sa-i daruias ca nadejde de mntuire. Afara de toate acestea, nemultumindu-se cu raul pe care l f acea singur, i-a pregatit si pe altii si continua s-o faca. Parinte Cairns, ti ce r sa te ridici n picioare si sa depui marturie! Din primul rnd de banci, un preot pasi nainte, n lumina tortelor, aproape de platf orma. Statea cu spatele la mine, asa ca nu i-am putut vedea fata, dar i-am zarit mna bandajata si, cnd a vorbit, am auzit acelasi glas pe care l ascultasem n cutia confesionalului. -- Lord Inchizitor, John Gregory a adus un ucenic cu el, sa viziteze acest oras , unul caruia deja i-a stricat sufletul. Numele sau este Thomas Ward. Am auzit-o pe Alice scotnd o exclamatie nabusita, iar genunchii au nceput sa-mi tr emure. Dintr-odata mi-am dat seama foarte limpede ct de primejdios era sa ma aflu aici, n tribunal, att de aproape de Inchizitor si de oamenii sai narmati. Prin mila Domnului, baiatul a cazut n minile mele, continua parintele Cairns, si l-as fi predat ntr-ale dumneavoastra pentru interogatoriu, daca nu s-ar fi ameste cat fratele Peter, care i-a ngaduit sa scape de judecata. nsa l-am interogat eu nsu mi, lordul meu, si l-am gasit mai nrait dect s-ar fi crezut pentru vrsta lui si pen

tru puterea de convingere a cuvintelor mele. n ciuda stradaniilor mele, n-a fost n stare sa vada calea gresita pe care a apucat-o, lucru de care trebuie sa-l nvino vatim pe John Gregory, un om care nu se multumeste sa-si practice diavoleasca nde letnicire, ci lucreaza nversunat sa-i ademeneasca pe cei tineri. Dupa cunostintel e mele, mai mult de douazeci de ucenici au trecut prin minile sale si ctiva, la rnd ul lor, practica acum aceeasi ndeletnicire si si iau si ei ucenici. Prin aceste mi jloace raul se raspndeste ca o ciuma prin tot Comitatul. -- Multumesc, parinte. Poti lua loc. Marturia dumitale este de ajuns ca John Gr egory sa fie condamnat. Cnd parintele Cairns se aseza din nou pe banca lui, Alice ma apuca de cot. -- Sa mergem, mi sopti ea la ureche, e mult prea primejdios sa ramnem! -- Nu, te rog, i-am soptit drept raspuns. nca putin! Rostirea numelui meu ma speriase, dar voiam sa mai ramnem cteva minute, ca sa aud ce avea sa se ntmple cu magistrul meu. -- John Gregory, pentru tine nu poate fi dect o sin-gura pedeapsa! mugi Inchizit orul. O sa fii legat la stlp si ars de viu. O sa ma rog pentru tine. O sa ma rog ca durerea sa-ti deschida ochii si sa vezi gresitele tale cai. O sa ma rog ca tu sa-i ceri iertare lui Dumnezeu si, astfel, n vreme ce trupul tau o sa se mistuie n flacari, sufletul tau o sa fie izbavit. Inchizitorul se uitase fix la Vraci tot timpul ct perorase, dar ar fi putut foar te bine sa strige la un zid de piatra. Nu exista niciun licar de ntelegere n spate le ochilor Vraciului. ntr-un fel, era o binecuvntare, pentru ca nu parea sa stie c e se ntmpla. Dar asta m-a facut sa pricep ca, si daca as fi izbutit cumva sa-l sal vez, s-ar fi putut sa nu mai fie niciodata cel dinainte. Un nod dureros mi s-a suit n gt. Casa Vraciului devenise noul meu camin si mi-am amintit lectiile, si discutiile cu Vraciul, ba chiar si de vremurile de spaima cn d avuseseram de nfruntat ntunericul. Urma sa pierd toate acestea si gndul ca magist rul meu avea sa fie ars de viu, mi aduse lacrimi usturatoare n ochi. Mama avusese dreptate. La nceput, statusem la ndoiala daca sa primesc sau nu sa d evin ucenicul Vraciului. Ma temusem de singuratate. Dar ea mi spusese ca o sa-l a m pe Vraci cu care sa stau de vorba; ca, desi el era profesorul meu, avea sa dev ina, pna la urma, prietenul meu. Ei bine, nu stiam daca asta se ntmplase deja, pent ru ca el se arata nca adeseori foarte aspru si nendurator, dar cu siguranta aveam sa-i simt lipsa. Cnd gardienii l trra catre usa, i-am facut semn cu capul lui Alice si, tinndu-mi fru ntea n pamnt, ca sa nu-mi ncrucisez privirile cu nimeni, am pornit-o de-a lungul ba lconului si apoi am cobort treptele. Afara am descoperit ca ncepuse sa se lumineze . Curnd n-am mai fi avut adapostul ntunericului si s-ar fi putut ca vreunul dintre noi sa fie recunoscut de careva. Strazile forfoteau deja si n jurul tribunalului era de doua ori mai multa lume dect atunci cnd intraseram. Mi-am croit drum cu gr eu prin mijlocul multimii, astfel nct am putut privi n lateral cladirea, spre usa p rin care fu-sesera scosi prizonierii. O singura privire mi-a spus ca situatia era fara speranta. N-am putut vedea nic iun prizonier, dar asta nu era de mirare, pentru ca erau pe putin douazeci de ga rdieni n jurul usii. Ce sanse as fi avut mpotriva attor oameni narmati? Cu inima strn sa, m-am ntors spre Alice. -- Hai sa ne ntoarcem, i-am zis eu. Nu mai e nimic de facut aici. Eram nerabdator sa ajung n pivnita cea sigura, asa ca mergeam repede. Alice ma u rma fara niciun cuvnt.

Poarta de arginT Odata ajunsi napoi n pivnita, Alice se ntoarse spre mine, cu fulgere de mnie n ochi. Nu e drept, Tom! Biata Maggie. Nu merita sa fie arsa pe rug. Niciunul dintre ei nu merita. Trebuie sa facem ceva. Am ridicat din umeri si m-am uitat n gol, cu mintea amortita. Dupa un timp, Alic e se ntinse pe covor si adormi. Am ncercat sa fac si eu la fel, dar am renceput sa ma gndesc la Vraci. Chiar daca parea sa nu mai existe nicio speranta, oare nu tre

buia sa ma duc la executie si sa vad daca nu puteam fi cumva de ajutor? Dupa ce, o vreme, am rasucit problema pe toate partile, n cele din urma m-am hotart ca, pe nserat, sa plec din Priestown si sa ma duc acasa la mine, sa stau de vorba cu mama. Ea o sa stie ce trebuia sa fac. Eram pe fundul prapastiei aici, si aveam nevoie de ajutor. Aveam sa merg toata noaptea, fara sa dorm deloc, asa ca era mai bine sa profit ct puteam acum. Mi-a luat ceva timp pna sa ncep sa motai si, aproape ime diat dupa aceea am nceput sa visez, iar urmatorul lucru de care mi-am dat seama e ra ca ma aflam din nou n catacombe. n cele mai multe dintre vise, nu stii ca visezi. Dar cnd stii, se petrece de obic ei una din doua: fie te trezesti numaidect, fie rami n vis si faci ce vrei tu. n ori ce caz, asa mi se ntmpla mie de obicei. Dar acest vis era diferit. Se facea ca mi controla cine-va toate miscarile. Merg eam printr-un tunel ntunecat, cu mucul de lumnare n mna stnga si ma apropiam de intra rea ntunecata a uneia dintre criptele pline cu oasele Poporului Mic. Nu voiam nic icum sa ma apropii, dar picioarele mele continuau sa mearga. M-am oprit la usa deschisa, cu flacara plpitoare a lumnarii luminnd oasele. Cele ma i multe erau pe rafturile din fundul criptei, dar cteva oase rupte erau mprastiate pe dalele de piatra ale pardoselii si alte cteva zaceau ngramadite ntr-un colt. Nu voiam sa intru acolo, chiar nu voiam, dar se parea ca nu am de ales. Am pasit n cripta, auzind bucatile mai mici de oase cum trosnesc sub picioarele mele, cnd de odata mi s-a facut foarte frig. ntr-o iarna, pe cnd eram eu mic, fratele meu James m-a prins si mi-a umplut urech ile cu zapada. Am ncercat sa ma apar, dar el era doar cu un an mai mic dect fratel e meu cel mai mare, Jack, si la fel de solid si de puternic, din care pricina ta ta l daduse pna la urma ucenic la un fierar. Avea pna si acelasi simt al umorului c a Jack. Zapada n urechi fusese stupida inspiratie a lui James de a face o gluma, dar chiar ma duruse si toata fata mi amortise si ma ntepase aproape un ceas dupa a ceea. Exact asa era si n visul de acum. Extrem de frig. Asta nsemna ca o creatura a ntunericului se apropia. Frigul ncepea din capul meu, pna cnd mi l-am simtit bocna si amortit, de parca nu mai era al meu. Cineva mi vorbi apoi din ntunericul din spatele meu. Cineva care statea aproape n spatele meu, ntre mine si usa. Glasul era taios si profund si n-a fost nevoie sa n treb cine vorbea. Chiar daca nu eram cu fata la el, i simteam rasuflarea mputita. -- Mi-am recapatat puterile, a zis Urgia. Dar sunt legat. E singurul meu necaz. N-am spus nimic si tacerea s-a prelungit. Era un cosmar si ncercam sa ma trezesc . Chiar m-am zbatut, dar a fost n zadar. -- E o ncapere placuta, aceasta de aici, a continuat Urgia. Unul dintre ungherel e mele preferate. Plin de oase vechi. Dar eu mi doresc snge proaspat, iar sngele tna r este cel mai bun dintre toate. nsa, daca nu pot obtine snge, atunci ma descurc s i cu oase. Oasele noi sunt cele mai bune. Da-mi oase noi de fiecare data, proasp ete si dulci si pline de maduva. Astea-mi plac. Ma dau n vnt sa sfarm n dinti oase t inere si sa le sug maduva. Pna si oasele batrne tot sunt mai bune dect nimic. Oasel e batrne, ca astea de aici. Sunt mai bune dect foamea care-mi roade maruntaiele. F oamea, att de greu de ndurat. Nu exista maduva n oasele batrne. Dar oasele batrne, vezi tu, nca mai au amintiri. Sparg n dinti oasele batrne, si le rod ncet, ca sa-si lase toate tainele. Vad carne a care odinioara le acoperea, nadejdiile si ambitiile care au sfrsit n fragilitate a lor de acum, uscata, moarta. Si asta ma satura, de asemenea. mi potoleste foame a. Urgia era foarte aproape de urechea mea stnga, iar glasul sau coborse acum pna la s oapta. Am simtit un imbold nestapnit sa ma ntorc si sa ma uit drept la el, dar pro babil ca mi-a citit gndurile. -- Nu te ntoarce, baiete, ma preveni el, caci n-o sa-ti placa ce-o sa vezi. Raspu nde-mi numai la o ntrebare... Se lasa o lunga tacere si mi puteam simti inima batndu-mi mai-mai sa-mi sparga pie ptul. ntr-un trziu, Urgia grai: -- Ce urmeaza dupa moarte? Nu stiam raspunsul. Vraciul nu vorbea niciodata despre lucruri dintr-acestea. To t ce stiam era ca existau stafii care nca mai puteau gndi si vorbi. Si niste fragm

ente de suflet, numite spectre, ramase n urma dupa ce sufletul si lua zborul. Dar n cotro si lua zborul? Nu stiam. Numai Dumnezeu stia. Daca exista un Dumnezeu. Am clatinat din cap. N-am zis nimic si eram prea speriat ca sa ma ntorc. n spatele meu simteam o creatura uriasa si nspaimntatoare. -- Nu exista nimic dupa moarte! Nimic! Absolut nimic! mugi Urgia aproape de urec hea mea. Este numai ntuneric si gol. Niciun fel de gndire. Niciun fel de simtire. Doar uitarea. Asta e tot ce te asteapta dincolo de pragul mortii. Dar fa precum t i cer, baiete, si pot sa-ti daruiesc o viata lunga, foarte lunga! De trei ori cte douazeci si alti zece basca este cel mai bun numar de ani la care nevolnicii oa meni pot nadajdui. Iar eu as putea sa-ti daruiesc de zece ori cte douazeci! Si to t ce ai de facut pentru asta este sa deschizi poarta si sa ma lasi sa ies! Numai deschide tu poarta, ca de restul ma ocup eu. Si magistrul tau poate fi liber, d upa aceea. Stiu ca asta ti doresti. Si o sa poti sa te ntorci napoi, la traiul pe c are l duceai nainte. O parte din mine si dorea fierbinte sa spun da. Mi-am imaginat ce ma astepta, n c az contrar: Vraciul ars de viu si o calatorie de unul singur prin nord, spre Cas ter, fara nicio siguranta ca voi fi n stare sa-mi con-tinui ucenicia. Ce bine ar fi fost daca lucrurile s-ar fi putut ntoarce la cum fusesera nainte! Desi eram isp i-tit sa primesc, stiam totusi ca pur si simplu nu era cu putinta. Chiar daca Ur gia s-ar fi tinut de cuvnt, nu puteam ngadui ca demonul sa cutreiere liber prin Co mitat, ca sa-i napastuiasca pe oameni dupa plac. Stiam ca Vraciul mai curnd ar fi murit dect sa lase sa se ntmple asa ceva. Am deschis gura ca sa spun nu, dar chiar mai nainte de a putea rosti cuvntul, Urg ia vorbi din nou. -- Cu fata ar fi usor! zise el. Tot ce vrea ea este un foc care s-o ncalzeasca. O casa n care sa traiasca. Haine curate. Dar ia gndeste-te la ce-ti ofer eu! Tot c e vreau este sngele tau. Nu prea mult, ntelegi. Si nici n-o sa doara prea tare. Ct sa fie de ajuns, e tot ce-ti cer. Si atunci o sa facem amndoi un pact. Lasa-ma nu mai sa-ti beau sn-gele, ca sa-mi recapat pe deplin puterile. Lasa-ma numai sa ies pe poarta si o sa-ti nchin tie libertatea mea. De trei ori dupa aceea o sa-ti nde plinesc cte o dorinta si o sa traiesti o viata lunga, foarte lunga. Si sngele de f ata tot este mai bun dect nimic, dar de tine am eu cu adevarat nevoie. Al saptele a al celui de-al saptelea, asta esti tu. Numai o singura data am mai gustat un sn ge att de dulce ca al tau. Si-mi mai aduc si acum aminte de el. Ah, dulcele snge a l unui al saptelea nascut dintr-un al saptelea nascut! Ct de puternic m-ar face! Ce mare ar fi rasplata pe care ai primi-o! Nu e mai bine dect nimicul mortii? Oh, moartea o sa vina si la tine, ntr-o zi. O sa vina negresit, n pofida a tot ce pot face eu, se va tr spre tine ca ceata pe un mal de ru ntr-o noapte rece si ploio asa. Dar eu pot ntrzia momentul. l pot amna ani si ani de-a rndul. O sa treaca multa vreme pna o sa dai ochii cu ntunericul acela. Cu bezna aceea. Cu neantul acela! As adar, ce spui, baiete? As putea sa ma rentrupez, nsa sunt legat. Dar ma poti ajuta tu! Eram speriat si am ncercat din nou sa ma trezesc, nsa deodata cuvintele mi-au sca pat de pe buze, aproape de parca ar fi fost rostite de altcineva: Nu cred ca nu mai exista nimic dupa moarte, i-am spus eu. Am un suflet si, daca -mi traiesc viata cum se cuvine, o sa continui sa traiesc ntr-un fel. Trebuie sa existe ceva. Nu cred n neant. Nu cred! -- Nu! Nu! tuna Urgia. Tu nu stii ce stiu eu! Tu nu poti vedea ce vad eu! Eu va d dincolo de moarte. Vad golul. Nimicul. Eu stiu! Eu vad cumplita stare de a fi nimic. Nimicul desavrsit, asta este! Nimicul absolut! Inima a nceput sa mi se domoleasca si dintr-odata m-am simtit foarte linistit. U rgia era tot n spatele meu, dar cripta ncepuse sa se mai ncalzeasca. Acum ntelegeam. Acum i cunosteam suferinta Urgiei. Stiam de ce avea nevoie sa se hraneasca pe se ama oamenilor, din sngele lor, din nadejdile si visurile lor... -- Eu am un suflet si o sa continui sa traiesc, i-am spus eu Urgiei, pastrndu-mi glasul foarte calm. Si n asta sta deosebirea. Eu am un suflet, pe cnd tu, nu! Pen tru tine este nimic dupa moarte! Nimicul absolut! Capul mi fu mpins cu putere n cel mai apropiat zid al criptei si se auzi un suiera t de mnie n spatele meu. Un suierat care se preschimba ntr-un raget de turbare. -- Neghiobule! racni Urgia si glasul sau umplu ntreaga cripta si se repeta n ecou

de-a lungul nesfrsitelor si ntunecatelor tunele ale catacombelor. mi apuca violent capul din ambele parti, julindu-mi fruntea de pietrele zgruntur oase si reci. n coltul ochiului stng am putut zari mna uriasa care mi nsfacase capul. n loc de unghii, degetele aveau la vrf gheare uriase, galbene. -- Ai avut o sansa, dar ti-ai pierdut-o pentru totdeauna! mugi Urgia. Dar mai e xista cineva care ma poate ajuta. Asadar, daca pe tine nu te pot avea, atunci o sa ma descurc cu ea! Am fost zvrlit ct colo, nimerind n gramada de oase din colt. Am simtit cum cad pri ntre ele. Cadeam si cadeam, din ce n ce mai jos, ntr-un put fara sfrsit, plin cu oa se. Lumnarea se stinsese, dar oasele pareau sa lumineze singure n ntuneric: cranii rnjind, custi de coaste, oase lungi de brate si de picioare, bucati de mini, deget e si falange, si necontenit pe fata mi se cernea praful uscat al mortii, intrndumi pe nari si n gura, si n jos pe gtlej, pna ce m-am necat si abia de mai puteam resp ira. -- Asta este gustul mortii! striga Urgia. Si asta este nfatisarea mortii! Oasele mi pierira din vedere si nu mai puteam des-lusi nimic. Absolut nimic. ncep usem sa cad prin bez-na. Cadeam n ntuneric. Eram ngrozit de faptul ca Urgia ma omors e cumva n somn, totusi m-am zbatut cu ndrjire sa ma trezesc. Urgia statuse de vorba cu mine, n timp ce dormeam, si acum stiam pe cine avea sa ncerce sa convinga de a primi ceea ce eu refuzasem. Pe Alice! n cele din urma, am izbutit sa ma trezesc, dar era deja prea trziu. Una dintre lu mnari nca mai ardea lnga mine, dar nu mai era dect un muc. Dormisem ore n sir! Cealal ta lumnare disparuse, la fel si Alice! Mi-am vrt mna n buzunar, nsa doar mi se adeveri ceea ce ghicisem deja. Alice furase cheia Portii de Argint... Cnd m-am ridicat, clatinndu-ma, n picioare, ma simteam ametit si ma durea capul. M i-am lipit dosul palmei de frunte si cnd mi-am retras-o, am descoperit-o uda de sn ge. Cumva Urgia ma ranise n vis. Putea, de asemenea, sa citeasca gndurile. Cum sa n frngi un demon cnd stie ce vrei sa faci mai nainte de a avea sansa sa ncerci vreo mi scare sau sa spui vreun cuvnt? Vraciul avea dreptate demonul acesta era cel mai p ericulos monstru cu care avuseseram vreodata de-a face! Alice lasase chepengul deschis si, ridicnd lumnarea de jos, fara sa pierd nici o clipa, am cobort treptele spre catacombe. Peste cteva minute, ajungeam la ru, care mi se paru putin mai adnc dect nainte. Apa, nvolburndu-se la vale, acoperea acum trei dintre cele noua pietre de sprijin, chiar cele de la mijloc, si puteam simti cu rentul tragndu-ma de ghete. L-am traversat rapid, nadajduind, cu deznadejde ca sa zic asa, c-o sa ajung la timp. Dar cnd am cotit, am vazut-o pe Alice stnd cu spatele lipit de zid. Mna ei stn ga se odihnea pe dalele de piatra si degetele i erau pline de snge. Iar Poarta de Argint era larg deschisa! Arderea pe ruG Alice! am strigat eu, holbndu-ma la poarta deschisa, necrezndu-mi ochilor. Ce-ai f acut? Si-a ridicat privirile spre mine, cu ochii notnd n lacrimi. Cheia mai era nca n broasca. Furios, am smuls-o si-am vrt-o n buzunarul pantalonilor, ngropnd-o adnc n pilitura de fier. Vino! m-am rastit eu, aproape prea mnios ca sa pot vorbi. Trebuie sa iesim de aic i! I-am ntins mna stnga, dar ea nu m-a bagat n seama. n schimb, si-o duse pe a ei, cea p lina de snge, la piept, uitndu-se la ea, chircindu-se de durere. -- Ce ai patit la mna? am ntrebat. -- Nu cine stie ce, raspunse ea. Curnd o sa fie ca noua. Totul o sa fie bine, de acum. -- Ba nu, Alice, i-am raspuns eu, n-o sa fie. ntregul Comitat este n pericol acum, multumita tie. Am apucat-o blnd de mna nevatamata si am con-dus-o prin tunel pna ce am ajuns la ru.

La marginea apei, si-a smuls mna dintr-a mea, iar eu nu i-am luat gestul n niciun fel. Am traversat grabit. Abia cnd am ajuns pe malul celalalt, m-am ntors, si atu nci am vazut-o pe Alice stnd acolo unde o lasasem, uitndu-se tinta la apa. -- Vino odata! am strigat eu. Mai repede! -- Nu pot, Tom! mi striga Alice drept raspuns. Nu pot sa trec dincolo! Am pus lumnarea jos si m-am ntors dupa ea. S-a dat napoi, dar am prins-o si-am tinu t-o strns. Daca s-ar fi zbatut, n-as fi avut nicio sansa, dar n clipa n care am ati ns-o, Alice si pierdu puterile si cazu moale n bratele mele. Fara sa mai pierd vre o clipa, mi-am ndoit genunchii si-am aruncat-o pe un umar, asa cum vazusem odata la Vraci ca se cara o vrajitoare. Vedeti dumneavoastra, nu mai aveam nicio ndoiala. Daca nu putea trece o apa curga toare, nsemna ca Alice devenise ceea ce Vraciul se temuse ntotdeauna ca o sa devina. Pactul ei cu Urgia o facuse, pna la urma, sa treaca de partea ntunericului. Jumatate din mine ma ndemna s-o las acolo. Stiam ca Vraciul asa ar fi procedat. Dar nu puteam. Faceam un lucru care nu i-ar fi fost pe plac, dar trebuia. Ea era nca Alice si mpreuna trecuseram prin multe. Usoara cum era, a fost totusi foarte dificil sa traversez rul cu ea pe umar si a m facut mari eforturi sa-mi mentin echilibrul pe pietre. Ce a ngreunat si mai mul t toata actiunea a fost faptul ca, de ndata ce am pus piciorul pe prima piatra de sprijin, Alice a nceput sa se vaite, ca si cnd ar fi fost supusa la cazne. Cnd, n sfrsit, am ajuns pe malul celalalt, am lasat-o jos, pe picioarele ei, si am luat lumnarea. -- Hai sa mergem! am zis eu, dar ea statea pe loc, tremurnd toata, si a trebuit iar sa o apuc de mna si s-o trag dupa mine pna cnd am dat de treptele care conducea u n pivnita. Odata intrati n pivnita, am pus lumnarea pe podea si m-am asezat pe un colt al ve chiului covor. De data aceasta, Alice nu s-a asezat. Si-a strns doar minile la pie pt si s-a sprijinit cu spatele de zid. Niciunul dintre noi n-a scos vreun cuvnt. Nu era nimic de spus si eu eram prea adncit n gnduri. Dormisem un timp lung, att nainte de vis, ct si dupa el. M-am dus sa arunc o privi re afara, din vrful scarii pivnitei, si am vazut ca soarele asfintea. Mi-am zis s a mai las sa treaca o jumatate de ora, apoi s-o iau din loc. Voiam cu disperare sa-l ajut pe Vraci, dar ma simteam complet lipsit de putere. Ma ndurera si gn-dul la ce urma sa i se ntmple, dar ce-as fi putut sa fac eu mpotriva a zeci de oameni na rmati? Si nu voiam sa ma duc pe dealul farului doar ca sa ma uit la arderea pe r ug. N-as fi putut ndura spectacolul. Nu, trebuia sa ma duc acasa, s-o vad pe mama . Ea stia ce ar fi trebuit sa fac mai departe. Poate ca viata mea ca ucenic al Vraciului se nche-iase. Sau poate ca mama avea s a-mi propuna sa ma duc la nord de Caster si sa-mi gasesc singur un nou magistru. Era greu de spus ce m-ar fi sfatuit ea sa fac. Cnd am socotit ca venise timpul, mi-am scos lantul de argint pe care mi-l legase m la bru si l-am vrt napoi n sacul Vraciului, laolalta cu pelerina sa. Dupa cum spune a ntotdeauna tata: Nu risipesti, nu duci lipsa!" Asadar, am pus si sarea si pilitu ra de fier napoi, n pungile anume cusute la interiorul sacului ct am izbutit sa mai adun din buzunarele pantalonilor. -- Vino, i-am zis lui Alice. O sa te scot afara. Astfel, mbracndu-mi pelerina si lund n mini sacul si toiagul Vraciului, am urcat scarile, apoi m-am folosit de cealalta chei e, ca sa descui usa din spate a casei. Odata iesiti afara, n curte, am ncuiat-o la loc. -- La revedere, Alice, am zis eu, ntorcndu-ma sa plec. -- Ce? Nu vii cu mine, Tom? ntreba Alice. -- Unde? -- La arderea pe rug, binenteles, ca sa-l gasim pe Inchizitor! O sa-si primeasca rasplata. Cea pe care o merita. O sa ma razbun pentru ceea ce le-a facut sarmane i mele matusi batrne si lui Maggie. Si cum ai de gnd sa faci? Vezi tu, i-am dat Urgiei snge de la mine, zise Alice, deschizndu-si larg ochii. Mi -am strecurat degetele printre gratii si demonul mi l-a supt pe sub unghii. Poat

e ca nu i-or placea lui fetele, dar i place sngele lor. Si-a luat ce-si dorea, asa ca pactul este pecetluit si acum trebuie sa faca ntocmai ce-i spun eu. Trebuie s a-mi ndeplineasca poruncile. Unghiile degetelor de la mna stnga a lui Alice erau nnegrite de snge uscat. ngretosat , i-am ntors spatele si am deschis poarta curtii, iesind n straduta laturalnica. -- Unde te duci, Tom? Nu poti pleca acum! striga Alice. -- Ma duc sa stau de vorba cu mama, i-am spus eu, fara sa-i arunc nici macar o p rivire. -- Atunci du-te acasa, la mamica! Nu esti dect baiatul mamii, odorul mamicii, si asa o sa rami toata viata ta! Nici nu facusem zece pasi, cnd veni n fuga dupa mine. -- Nu pleca, Tom! Te rog, nu pleca! striga ea. Am continuat sa merg. Nici macar nu m-am ntors. Data urmatoare cnd Alice striga dupa mine, glasul i era de-a dreptul furios. Si, n plus de asta, suna disperat. -- Nu poti pleca acum, Tom! N-o sa te las. Esti al meu. mi apartii! Pe cnd alerga dupa mine, m-am ntors si am oprit-o. -- Nu, Alice, i-am raspuns. Nu-ti apartin. Eu i apartin Luminii, iar acum tu i apa rtii ntunericului! Se repezi la mine si-mi apuca bratul stng, foarte strns. I-am simtit unghiile nfignd u-se n carne. M-am ndoit de durere, dar am privit-o drept n ochi. -- Nu stii ce ai facut! i-am zis eu. -- Ba da, stiu, Tom. Stiu exact ce am facut si ntr-o buna zi o sa-mi multumesti p entru asta. ti faci attea griji pentru nepretuita ta Urgie, dar crede-ma ca demonu l nu e mai rau ca Inchizitorul, zise Alice, dndu-mi drumul la brat. Ceea ce am fa cut eu, am facut pentru binele nostru, al tuturor, al tau si al meu, ba chiar si -al Mosului Gregory. -- Urgia o sa-l ucida. E primul lucru pe care o sa-l faca acum, ca e liber! -- Nu, te nseli, Tom! Nu Urgia vrea sa-l omoare pe Mos Gregory, ci Inchizitorul. n momentul acesta, Urgia este ultima lui nadejde de-a mai scapa cu viata. Si toat e acestea, multumita mie. M-am simtit zapacit. -- Asculta-ma, Tom, vino cu mine si-o sa-ti arat. Am clatinat din cap. -- Ei bine, chiar daca vii sau nu cu mine, continua ea, eu o s-o fac oricum. -- O sa faci ce? -- O sa-i salvez pe prizonierii Inchizitorului. Pe toti! Si o sa-i arat cum e sa arzi de viu! M-am uitat din nou ncruntat la Alice, dar mi-a sustinut privirea fara sa clipeasc a. n ochii ei fulgera mnia si, n clipa aceea, am simtit ca i-ar fi putut nfrunta si ceva ce, de obicei, nu era n stare. Alice vorbea foarte serios privirea Vraciului si mi se parea si mie ca Urgia ar fi putut sa i se supuna si sa ne fie de ajuto r. La urma urmelor, ncheiasera un soi de pact. Daca exista vreo sansa de a-l salva pe Vraci, atunci trebuia sa fiu si eu de fa ta, ca sa-l ajut sa scape cu bine. Nu ma simteam deloc linistit ca ne bizuiam pe un demon att de periculos ca Urgia, totusi ce altceva puteam face? Alice se ntoar se catre dealul farului si, ncet-ncet, m-am luat dupa ea. Strazile erau pustii si mergeam repede, ndreptndu-ne spre miazazi. -- Mai bine-as renunta la toiagul asta, i-am zis eu lui Alice. Ar putea sa ne d ea de gol. A ncuviintat din cap si mi-a facut semn catre un sopron vechi si darapanat. -- Lasa-l acolo, n spate, zise ea. O sa-l luam la ntoarcere. Mai era nca putina lumina pe cer, spre apus, care se rasfrngea n rul ce serpuia pri ntre colinele de la Wortham. Ochii mei erau atrasi n sus, catre nfricosatorul deal al farului. Pantele sale joase erau acoperite cu arbori care ncepusera sa-si pia rda frun-zele, dar spre vrf aveau doar iarba si tufe. Am lasat n urma si ultima casa si ne-am alaturat unui puhoi de lume ce traversa n gustul pod de piatra de peste ru, naintnd ncet prin aerul umed si neclin-tit. Era o pcla alburie pe malurile rului, dar curnd ne-am ridicat deasupra ei, urcnd printre c opaci, pasind cu greutate prin mormanele de frunze ude, mocirloase, ca sa iesim

aproape de creasta dealului. Un val de oameni astepta deja acolo si multi altii veneau sa-i ngroase rndurile, n fiecare clipa. n vrf erau trei gramezi uriase de vrea scuri si crengute gata de a fi aprinse, cea mai mare dintre ele fiind asezata ntr e celelalte doua. Din aceste ruguri se naltau stlpii grosi de lemn, de care urma s a fie legate victimele. Sus, pe dealul farului, cu luminile orasului raspndite la picioarele noastre, ae rul era mai proaspat. Zona era luminata de torte legate de stlpi nalti si zvelti d e lemn, care se leganau ncet n briza usoara dinspre apus. Dar erau si pete de ntune ric, unde fetele oamenilor erau n umbra, si spre una dintre acestea am nsotit-o pe Alice, astfel nct sa putem vedea ce se ntmpla, fara a fi observati, la rndul nostru. Stnd de paza, cu spatele la ruguri, erau vreo doisprezece haidamaci purtnd cagule negre, cu crapaturi doar pentru ochi si guri. n mini tineau ciomege si pareau gat a sa se foloseasca de ele. Ei erau asistentii calailor, care aveau sa-l ajute pe Inchizitor la ardere si, daca ar fi fost nevoie, la a tine gloata la distanta. Nu prea stiam cum avea sa se comporte multimea. Avea oare vreun rost sa sper ca ar fi putut interveni cumva? Poate ca vreunii dintre prietenii si rudele condam natilor ar fi vrut sa-i salveze, dar ca ei ar fi fost destul de numerosi ca sa nc erce, nu mai eram sigur. De buna seama, dupa cum spusese si fratele Peter, erau multi cei carora le placea spectacolul. Si multi se aflau si aici, ca sa aplaude . De ndata ce acest gnd si facu loc n mintea mea, am auzit duruitul tobelor n departar e. Scrum-scrum-scrum sa va faceti, vrajitoare, scrum!" pareau sa scandeze tobele. La semnalul acesta, multimea ncepu sa murmure, vocile lor umflndu-se pna ajunsera ca tunetul si spargndu-se, n final, n zgomotoase miorlaituri si fluieraturi. Inchiz itorul se apropia calarind drept pe marele sau armasar alb, iar, dupa el, hurduc aia caruta cu prizonierii. Alti oameni calari ncadrau caruta, cu totii avnd sabii la bru. n urma lor, veneau, pe jos, vreo zece tobosari, pasind fuduli, ridicnd si c obornd bratele cu gesturi teatrale, n ritmul pe care-1 bateau. Scrum-scrum-scrum sa va faceti, vrajitoare, scrum!" Deodata, ntreaga situatie mi se paru fara nadejde. Ctiva din primele rnduri ale mu ltimii ncepura sa azvrle cu fructe putrede n prizonieri, dar gardienii care i flanca u pe acestia din urma, probabil ngrijorati de a nu fi nimeriti si ei din greseala , si scoasera sabiile si si mnara caii drept spre cutezatori, mpingndu-i n gloata, fac d ntreaga masa a privitorilor sa se dea napoi. Caruta s-a apropiat si s-a oprit; atunci, pentru prima oara l-am putut vedea ma i bine pe Vraci. Ctiva dintre prizonieri se rugau, n genunchi. Altii jeleau sau si smulgeau parul din cap, dar magistrul meu statea drept si nalt, uitndu-se tinta nai nte. Chipul sau parea ravasit si obosit, iar n ochi avea aceeasi expresie goala, de parca n-ar fi nteles ce i se ntmpla. Pe frunte, deasupra ochiului stng, avea o no ua vnataie ntunecata, iar buza de jos era sparta si nsngerata n mod vadit primise o n oua bataie. Un preot iesi n fata, cu un sul de pergament n mna dreapta si ritmul tobelor se sc himba. Deveni un ropot adnc, care se nalta treptat si se curma brusc, n clipa n care preotul ncepu sa citeasca pergamentul. -- Cetateni din Priestown, luati aminte! Ne-am adunat aici ca sa fim martori la legiuita ndeplinire a osndei de ardere a douasprezece vrajitoare si a unui magici an, pacatosii nemernici pe care i vedeti acum naintea voastra. Rugati-va pentru su fletele lor! Rugati-va ca prin suferinta sa poata sa-si dea seama de calea gresi ta pe care au urmat-o. Rugati-va ca ei sa poata cersi ndurarea lui Dumnezeu si, a stfel, sa si mntuiasca sufletele nemuritoare! Rasuna un nou rapait de tobe. Preotul nu terminase nca si, n tacerea care urma, c ontinua sa citeasca: -- Lordul nostru Protector, Marele Inchizitor, doreste ca aceasta sa fie o lect ie pentru toti cei care ar fi ispititi sa aleaga calea ntunericului. Priviti arde rea acestor pacatosi! Priviti-le oasele cum crapa si grasimea cum li se topeste ca lumnarile de seu! Ascultati-le tipetele si, n tot acest timp, amintiti-va ca to ate acestea sunt nimic! Sunt nimic n comparatie cu flacarile iadului! Nimic n comp aratie cu vesnicia caznelor care i asteapta pe cei care nu cauta iertarea! Multimea amutise la aceste cuvinte. Probabil din pricina fricii de iadul de car

e pomenise preotul, dar si mai probabil, mi s-a parut mie, din alt motiv. Cel ca re ma ngrozea pe mine: sa stai si sa privesti oroarea celor ce se vor ntmpla. Sa-ti dai seama ca fiintele acelea vii, de carne si snge, aveau sa fie aruncate n flaca ri, ca sa ndure chinuri de nespus. Doi dintre oamenii cu cagule naintara si l mpinsera cu brutalitate pe cel dinti pri zonier jos din caruta o femeie cu parul lung si sur, cazndu-i bogat pe umeri, apr oape pna la bru. n timp ce o trau catre cel mai apropiat rug, ea ncepu sa scuipe si s a blesteme, zbatndu-se cu disperare sa se smulga din strnsoarea lor. Ctiva dintre p rivitori rsera si o zeflemisira, strigndu-i cuvinte de ocara, dar, pe neasteptate, ea izbuti sa scape si o lua la fuga, adncindu-se n noapte. Mai nainte ca garzile sa faca vreun pas n urmarirea ei, Inchizitorul si mna calul l a galop, trecnd peste ei, copitele acestuia muscnd din pamntul mustind de apa si zvr lind noroiul pna sus. O apuca pe femeie de par, nfigndu-si adnc degetele n pletele ei , nainte de a i le rasuci n pumnul strns. Apoi o smuci n sus cu atta brutalitate nct s inarea ei se arcui si aproape ca fu ridicata de la pamnt. Femeia scoase un vaiet ascutit, slab, n timp ce Inchizitorul o tr napoi spre paznicii care o apucara din no u si o legara repede de unul dintre stlpii de la marginea rugului cel mare. Soart a ei fusese pecetluita. Inima mi s-a strns dureros cnd am vazut ca Vraciul era urmatorul prizonier dat jo s din caruta. L-au dus catre rugul cel mare si l-au legat de stlpul din mijloc, d ar nici macar o data el n-a ncercat sa se mpotriveasca. Doar se uita n continuare n gol, pierdut. Mi-am amintit iarasi cum mi spusese ca arderea pe rug era una dintr e cele mai dureroase morti imaginabile si ca el nu era de acord sa i se aplice n ici macar unei vrajitoare. Sa-l vad acum legat aici, asteptndu-si sfrsitul, era de nesuportat. Ctiva dintre oamenii Inchizitorului aveau torte si mi-am nchipuit cum o sa aprinda cu ele rugurile, si cum o sa salte flacarile n sus spre Vraci. Gndul acesta era prea cumplit, iar lacrimile ncepura sa-mi siroiasca pe obraji. Am ncercat sa-mi aduc aminte ce spusese magistrul meu despre acel ceva sau cinev a care urmareste toate faptele noastre. Daca ti traiesti viata cum se cuvine, mi z isese el, n clipa cnd te afli la mare ananghie, o sa-ti stea alaturi si o sa-ti mpr umute putere. Ei bine, el si traise viata cum se cuvine si facuse totul pentru ce ea ce socotise el ca ar fi cel mai bine. Asadar merita un ajutor. Oare? Daca as fi facut parte dintr-o familie care ar fi mers la biserica si s-ar fi r ugat mai mult, n clipa aceea m-as fi rugat. Dar nu deprinsesem aceasta obisnuinta si nu stiam cum se face, dar, fara sa-mi dau seama, am soptit ceva pentru mine. Nu era chiar o rugaciune, dar presupun ca valora ntr-adevar ct una. Ajuta-l, te rog", am soptit eu. Te implor, ajuta-l!" Deodata a nceput sa mi se ridice parul de pe ceafa si n aceeasi clipa mi s-a facu t frig, foarte frig. O creatura a ntunericului se apropia. Una foarte puternica s i foarte periculoasa. Am auzit-o pe Alice scotnd brusc o exclamatie si apoi un ge amat adnc, si imediat vederea mi s-a ntunecat ntr-att nct, ntorcndu-ma si ncercnd s lnga ea, nu mai vedeam nici la o palma distanta. Murmurul multimii se pierdu n de partare si totul ncremeni n tacere. M-am simtit rupt de restul lumii, singur n ntune ric. Stiam ca sosise Urgia. Nu puteam vedea nimic, dar l simteam lnga mine, un spirit urias si ntunecat, o povara zdrobitoare, care ameninta sa-mi stoarca viata din mi ne. Eram ngrozit, pentru mine si pentru toti oamenii nevinovati adunati acolo, da r nu puteam face altceva dect sa astept ca ntunericul sa se destrame de la sine. Cnd ochii mi s-au limpezit, am vazut-o pe Alice pornind nainte. Pna sa apuc eu s-o opresc, iesi din umbra si se ndrepta hotarta spre Vraci si spre cei doi calai de la rugul din mijloc. Inchizitorul se afla nu departe, privind. Cnd Alice se aprop ie, l-am vazut ntorcndu-si calul spre ea si dndu-i pinteni ntr-un scurt galop. Pentr u o clipa am crezut ca are de gnd sa o doboare, trecnd peste ea, dar si struni calu l, oprindu-l att de aproape de Alice, nct ea ar fi putut ntinde mna sa-l mngie pe bot. Un zmbet crud i schimonosi fata si am nteles ca o recunoscuse ca fiind una dintre prizonierele sale evadate. Ce a facut n clipa urmatoare Alice, o sa-mi aduc amint e ct oi trai. n tacerea ce se lasase deodata, ea si ridica bratele spre Inchizitor, ndreptnd catr e el aratatoarele de la ambele mini. Apoi slobozi un hohot de rs, lung si tare, al carui ecou strabatu tot dealul, zburlindu-mi din nou parul de pe ceafa. Era un

hohot de triumf si sfidare, si m-am gndit ct de ciudat era ca Inchizitorul se preg atea sa-i arda pe rug pe oamenii aceia, acuzati pe nedrept, toti nevinovati, n vr eme ce n fata lui era o vrajitoare adevarata, cu puteri adevarate. Apoi, Alice se rasuci pe calcie si ncepu sa se nvrteasca n loc, tinndu-si bratele nti se n laturi, n timp ce priveam, pete negre ncepura sa se iveasca pe botul si pe cap ul armasarului alb al Inchizitorului. La nceput, am fost nedumerit si n-am nteles ce se ntmpla. Dar apoi calul necheza nspaimntat si se ridica pe picioarele de dinapo i, si atunci am vazut ca din mna stnga a lui Alice zburau picuri de snge. Snge proas pat, din locul de unde Urgia se hranise de curnd. Apoi venira deodata un vnt nimicitor, un fulger orbitor si un bubuit de tunet att de puternic ca-mi tiuira urechile. M-am trezit n genunchi si i-am auzit pe oamen i tipnd si racnind. M-am uitat din nou la Alice si am vazut ca nca se mai nvrtea, di n ce n ce mai repede. Calul alb se ridica din nou n doua picioare, de data aceasta zvrlindu-l din sa pe Inchizitor, care cazu pe spate, n vreascurile rugului. nca un fulger si deodata marginea rugului se aprinse, flacarile trosnira si se na ltara, iar Inchizitorul fu n genunchi, nconjurat de flacari. I-am vazut pe ctiva di ntre paznici repezindu-se sa-l ajute, dar si multimea nainta, iar unul dintre paz nici fu tras jos de pe cal. n cteva clipe izbucni o razmerita generala. Pretutinde ni, oamenii se nclestau si se luptau. Altii ncercau sa scape fugind si tot vazduhu l vuia de strigate si tipete. Am lasat sacul jos si-am dat fuga la maestrul meu, caci flacarile naintau cu rep eziciune, amenintnd sa-l nghita si pe el. Fara sa ma gndesc, am luat-o drept prin m ijlocul rugului, simtind arsura flacarilor, care deja ncepusera sa muste din buca tile mai groase de lemn. M-am chinuit sa-l dezleg, cu degetele ncurcn- du-mi-se n noduri. n stnga mea, un bar bat ncerca s-o elibereze pe femeia cu parul sur, care fusese legata cea dinti. Am intrat n panica, fiindca n-aveam niciun spor. Erau prea multe noduri! Erau prea s trnse si focul crestea. Deodata am auzit un strigat victorios n stnga mea. Barbatul o dezlegase pe femeie si dintr-o singura privire am nteles cum izbutise: avea un cutit si i taiase lesn e sforile. ncepuse s-o ajute sa coboare, cnd si arunca privirile spre mine. Aerul e ra ntesat de strigate, de tipete si de trosnetele flacarilor. Chiar daca as fi st rigat, nu m-ar fi auzit, asa ca am ntins pur si simplu mna stnga spre el. Pentru o clipa, paru sa sovaie, uitndu-se lung la mna mea, dar apoi azvrli cutitul n directia mea. A cazut undeva aproape, printre flacari. Fara sa ma mai gndesc, mi-am afundat mna n lemnele care ardeau si l-am gasit. n cteva secunde, am retezat sforile. Faptul ca-l eliberasem pe Vraci, cnd fusese att de aproape de a fi ars pe rug, mi dadu un mare sentiment de usurare. Dar bucuria avea sa-mi fie de scurta durata. Eram nca departe de a fi n siguranta. Oamenii Inchizitorului erau pretutindeni n ju rul nostru si se putea foarte bine sa fim observati si prinsi. Iar, de data acea sta, am fi fost amndoi arsi pe rug! Trebuia sa-l iau de lnga rugul n flacari, si sa-l duc la adapostul ntunericului, nt r-un loc unde sa nu putem fi zariti. Mi s-a parut ca dureaza o vesnicie. Se spri jinea cu toata greutatea lui de mine si facea pasi mici si nesiguri. Mi-am amint it de sacul lui, asa ca l-am ndreptat spre locul unde l lasasem din mna. Numai dint r-un noroc chior nu ne-am ciocnit de oamenii Inchizitorului. Din capetenia lor n u se vedea nici urma, dar n departare puteam zari calaretii dobornd cu sabia pe or icine ntlneau n cale. Ma asteptam ca n orice moment unul dintre ei sa vina sa se ocu pe si de noi. Mi-era din ce n ce mai greu sa naintez; apasarea Vraciului pe umarul meu parea sa creasca si mai caram si sacul lui greu n mna dreapta. Dar atunci mai veni cineva care-l sprijini de celalalt brat si mpreuna izbutiram sa ajungem n ntu nericul padurii, la adapost. Era Alice. -- Am facut-o, Tom! Am reusit! striga ea, nfierbntata. Nu stiam prea bine ce sa-i raspund. Fireste, eram ncntat, dar nu-i puteam lauda me toda. -- Unde e Urgia acum? am ntrebat-o eu. -- Nu-ti face griji, Tom. Pot sa-ti spun cnd e pe aproape, dar acum nu-l simt pe nicaieri n jur. Trebuie sa fi irosit mult din puterile sale pentru a face ceea ce

tocmai a facut, asa ca banuiesc ca s-a ntors n ntuneric, pentru o vreme, ca sa-si refaca fortele. Nu mi-a placut deloc sa aud raspunsul acesta. -- Si Inchizitorul? am ntrebat. N-am vazut ce s-a mai ntmplat cu el. A murit? Alice clatina din cap. -- Si-a ars doar minile, cnd a cazut, atta tot. Dar acum stie cum e sa arzi! Abia cnd spuse acestea, mi-am dat seama de propria mea durere, din mna stnga, cea cu care l sprijineam pe Vraci. M-am uitat la ea si am vazut ca toata partea din a fara era came vie si plina de basici. Cu fiecare pas, durerea parea sa creasca. Am trecut podul laolalta cu o multime de oameni nspaimntati care se mbulzeau si se nghionteau, toti grabindu-se spre miazanoapte, dornici sa se stie departe de loc ul razmeritei si de ceea ce avea sa urmeze. Curnd, oamenii Inchizitorului aveau s a se regrupeze, nsetati sa puna iarasi mna pe prizonieri si sa pedepseasca pe oric ine jucase vreun rol n eliberarea lor. Oricine avea sa le iasa n cale avea sa sufe re. Cu mult nainte de a se lumina de ziua, iesiseram din Priestown si am petrecut pr imele ore ale diminetii la adapostul unui sopron de vite darapanat, temndu-ne ca oamenii Inchizitorului ar putea cutreiera prin mprejurimi dupa prizonierii care l e scapasera. Vraciul nu scosese niciun cuvnt cnd i vorbisem, nici macar dupa ce i regasisem toia gul si i-l napoiasem. Ochii lui erau nca goliti de orice expresie si ficsi, de parca gndurile i erau n cu totul alt loc. Am nceput sa-mi fac griji ca mintile i fusesera serios zdruncinate, ceea ce nu ma ncuraja deloc. -- Trebuie sa-l ducem la noi la ferma, i-am spus eu lui Alice. Mama o sa poata s a-l ajute. -- Totusi n-o sa se bucure prea mult sa ma vada si pe mine, nu-i asa? zise Alice . Mai ales cnd va afla ce am facut. Nici fratele acela al tau n-o sa se bucure. Am dat din cap, tresarind la durerea din mna mea. Ce spusese Alice era foarte ade varat. Ar fi fost mai bine sa nu vina si ea cu mine, dar aveam nevoie de ea sa m a ajute sa-l duc pe Vraci, care nu se tinea nici pe departe pe picioare. -- Ce-ai patit, Tom? ma ntreba ea. mi observase mna si se apropiase sa se uite mai bine. -- Se rezolva numaidect, zise ea, nu dureaza mult... -- Nu, Alice, e prea periculos! Dar mai nainte s-o pot opri, se strecurase afara din sopron. Peste zece minute, e ra napoi, cu vreo cteva bucatele de scoarta de copac si cu frunzele unei plante pe care n-am recunoscut-o. A maruntit scoarta cu dintii pna a prefacut-o n petice mi ci, atoase. -- ntinde mna! porunci ea. -- Ce-i asta? am ntrebat eu, cu ndoiala, dar mna ma durea foarte tare, asa ca i-am dat ascultare. Cu multa grija, aseza bucatelele de scoarta pe arsuri si mi nfasura mna n frunze. Ap oi rupse o fsie din rochia ei neagra si ma bandaja, ca sa tina frunzele cum le as ezase. -- Lizzie m-a nvatat asta, zise ea. Curnd o sa-ti treaca durerea. Eram gata sa protestez, dar aproape n aceeasi clipa durerea ncepu sa ma lase. Era un leac pe care Alice l nvatase de la o vrajitoare. Un leac care avea efect. Ciuda te mai sunt si caile lumii! Binele poate veni si din partea raului. Si nu numai n ceea ce privea mna mea. Datorita lui Alice si pactului ei cu Urgia, Vraciul fuse se salvat.

Povestea tateI

Am zarit ferma cu aproape un ceas nainte de apusul soarelui. Stiam ca tata si Jac k tocmai tre-buia sa fi nceput mulsul, asa ca era un moment potri-vit sa ne facem aparitia. Aveam nevoie de un ragaz sa stau de vorba cu mama ntre patru ochi. Nu mai trecusem pe acasa din primavara, cnd si batrna vrajitoare, Mama Malkin, i f acuse o vizita familiei mele. Multumita curajului lui Alice cu acel prilej o nim iciseram, dar ntmplarea i suparase pe Jack si pe nevasta lui, Ellie, si stiam ca nu vor sari n sus de bucurie fiindca aveam sa ramn si dupa lasarea serii. ndeletnicir ea de vraci i speria si si faceau griji ca s-ar fi putut ntmpla ceva rau copilului l or. Asadar voiam numai sa-l ajut pe Vraci si apoi sa pornesc din nou la drum, ct mai repede cu putinta. Eram, de asemenea, ncredintat ca le puneam tuturor viata n pericol aducndu-i pe Vr aci si pe Alice la ferma. Daca oamenii Inchizitorului ne urmareau, n-ar fi avut niciun fel de mila fata de cei care dadeau adapost unei vrajitoare si unui vraci . Nu voiam sa-mi expun familia la un risc mai mare dect era necesar, asadar am ho tart sa-i las pe Alice si pe Vraci la marginea fermei. Exista o coliba veche de p astor, apartinnd celei mai apropiate ferme vecine. Proprietarii renuntasera la cr esterea oilor, asa ca nu mai fusese folosita de ani buni. Am ajutat-o pe Alice s a-l duca pe Vraci nauntru si i-am spus sa ma astepte acolo. Dupa aceea, am straba tut cmpul, ndreptndu-ma direct catre gardul care mprejmuia curtea fermei noastre. Cnd am deschis usa de la bucatarie, mama sedea n locul ei obisnuit, ntr-un colt al caminului, aproape de foc, n balansoarul ei. Balansoarul nu se clintea, iar ea d oar m-a privit cu ochii mari cnd am intrat. Draperiile erau deja trase, iar n sfes nicul de alama lumnarile din ceara de albine erau aprinse. -- Ia loc, fiule, ma pofti ea, cu glas scazut si blnd. Trage-ti un scaun si poves teste-mi totul. Nu parea ctusi de putin surprinsa sa ma vada. Se petrecea totul ntocmai cum eram obisnuit. Mama era adeseori chemata n ajutor cnd moasele ntmpinau greutati la vreo nastere dificila, si, n mod ciudat, ntotdeauna st ia cnd cineva avea nevoie de ajutorul ei cu mult nainte ca mesajul sa ajunga la fe rma. Simtea lucrurile acestea, la fel cum si acum simtise ca ma apropiam eu. Era ceva special cu mama mea. Avea unele nsusiri pe care cineva ca Inchizitorul si-a r fi dorit sa le nimiceasca. -- S-a ntmplat ceva rau, nu-i asa? ntreba mama. Si la mna ce-ai patit? -- Nimic, mama. Doar o arsura. S-a ocupat Alice de ea. Nu ma mai doare deloc. Mama si ridicase sprncenele cnd rostisem numele lui Alice. -- Povesteste-mi cum s-a ntmplat, fiule. Am dat din cap, simtind ca mi se pune un nod n gt. Am ncercat de trei ori pna ce-am fost n stare sa ngaim prima propozitie. Cnd am izbutit sa articulez, i-am povestit totul, dintr-o suflare. -- Domnul Gregory a fost aproape sa moara ars pe rug, mama. Inchizitorul l-a pri ns n Priestown. Am scapat, dar o sa vina dupa noi, iar Vraciul nu e deloc n apele lui. Are nevoie de ajutor. Toti avem. Lacrimile au nceput sa-mi siroiasca pe obraji n jos, cnd am recunoscut n sinea mea c e ma supara acum cel mai tare dintre toate. Motivul de capetenie pentru care nu voisem sa ma duc pe dealul farului fusese acela ca ma speriasem. mi fusese frica sa nu ma prinda si sa nu ma arda si pe mine. -- Ce naiba cautati voi n Priestown? ntreba mama. Fratele domnului Gregory a murit, iar nmormntarea era acolo. A trebuit sa ne ducem . -- Nu-mi spui tot, zise mama. Cum ati scapat de Inchizitor? Nu voiam sa stie mama ce facuse Alice. Vedeti dumneavoastra, mama ncercase, ntr-un rnd, s-o ajute pe Alice sa-si aleaga drumul si nu voiam sa afle acum cum sfrsise, n cele din urma, ntorcndu-se la ntuneric, asa cum se temuse dintotdeauna Vraciul. Dar nu aveam ncotro. I-am depanat ntreaga poveste. Cnd am terminat, mama a oftat adn c. -- E rau, chiar foarte rau, zise ea. Urgia eliberata nu prevesteste nimic bun pe iar o tnara vrajitoare legata de vointa lui ei b ntru nimeni din Comitatul nostru ine, ma tem pentru noi. Dar trebuie sa facem tot ce ne sta n puteri sa fie bine. Asta e tot. O sa-mi iau trusa si o sa vin sa vad ce pot sa fac pentru bietul dom n Gregory.

-- Multumesc, mama, i-am zis eu, ntelegnd deodata ca nu vorbiseram dect despre nec azurile mele. Dar pe aici cum merg lucrurile? Ce mai face copilul lui Ellie? am n trebat-o eu. Mama zmbi, dar am deslusit o umbra de tristete n ochii ei. -- Oh, copilul face foarte bine, iar Ellie si Jack sunt mai fericiti ca nicioda ta. Dar, fiule, zise ea, mngin- du-mi usor mna, am si eu cteva vesti rele pentru tin e. Este vorba despre tatal tau. A fost foarte bolnav. Am sarit n picioare, abia crezndu-mi urechilor. Expresia chipului ei ma ncredinta ca fusese grav. -- Stai jos, fiule, zise ea, si asculta cu atentie, mai nainte de a ncepe sa te mh nesti. Este grav, dar ar fi putut fi mult mai rau. A nceput cu o raceala zdravana , dar apoi s-a mutat la plamni si s-a prefacut n pneumonie, de era ct pe-aci sa-l p ierdem. Acum s-a facut bine, sper, dar va trebui sa se nfofoleasca temeinic iarna asta. Ma tem ca nu va mai putea sa se mai ocupe de treburile fermei. Jack va tr ebui sa se descurce fara el. -- As putea sa ajut si eu, o vreme, mama. -- Nu, fiule, tu ti ai meseria ta. Cu Urgia libera si magistrul tau slabit, Comi tatul are nevoie de tine mai mult ca niciodata. Asculta, lasa-ma sa urc eu mai nti si sa-l anunt pe tatal tau ca esti aici. Dar n-o sa-i spun niciun cuvnt despre n ecazul tau. Nu vrem sa-i dam nicio veste rea sau sa-i facem vreo surpriza neplac uta. Astea sa ramna ntre noi. Am asteptat n bucatarie, dar peste numai vreo doua minute mama a cobort, ducnd n mna trusa ei. -- Ei bine, du-te sus sa-l vezi pe tatal tau, si-n timpul asta eu o s-o iau nain te si-o sa merg sa-l ajut pe magistrul tau. Vezi ca tata se bucura ca te-ai ntors , dar nu-l tine prea mult de vorba. Este nca foarte slabit. Tata statea n pat, n capul oaselor, sprijinit cu o multime de perne. Zmbi slab, ap roape fortat, cnd ma vazu intrnd n odaie. La fata arata tras si ostenit si avea pe obraz o barba sura, nerasa de mai multe zile, ceea ce l facea sa para mult mbatrnit . -- Ce surpriza placuta, Tom. Ia loc, zise el, aratndu-mi cu capul un scaun de lng a pat. -- mi pare rau, am spus eu. Daca as fi stiut ca esti bolnav, as fi venit mai curn d sa te vad. Tata si ridica mna, ntr-un gest care voia sa spuna ca nu asta conta. ncepu sa tusea sca urt. Si mi se spusese ca se facuse mai bine! Cu siguranta ca n-as fi vrut sal aud tusind cnd fusese bolnav rau. Odaia mirosea a boala. Un iz pe care nu-l sim ti niciodata afara, sub cerul liber. Ceva care se ntlneste numai n odaile n care zac e cineva. -- Cum merge ndeletnicirea ta? ma ntreba el, cnd se opri n sfrsit din tusit. -- Nu prea rau. M-am obisnuit cu ea acum si mi place mai mult dect ce se face ntro ferma, am zis eu, alungndu-mi tot ce mi se ntmplase n ultima vreme n cel mai ndepart at cotlon al mintii. -- Treburile de la ferma sunt prea plicticoase pentru tine, ai? ntreba el, fortnd u-se din nou sa zmbeasca. Daca vrei sa stii, nici eu n-am fost dintotdeauna un fe rmier. Am dat din cap. n tineretile sale, tata fusese marinar. Ne povestea o multime de lucruri despre locurile pe care le vizitase. Erau povesti frumoase, pline de cu loare si de neprevazut. Ochii lui straluceau ntotdeauna de o lumina a departarilo r cnd si amintea de vremurile acelea. Am vrut sa vad scnteia aceea de viata reaparnd n ei. -- Da, tata, am zis eu. Spune-mi una dintre povestile tale. Cea despre balena ur iasa. El a tacut cteva clipe, apoi mi-a apucat mna, tra- gndu-ma mai aproape de el. -- Cred ca mai am o poveste pe care trebuie sa ti-o spun, fiule, mai nainte de a fi prea trziu. -- Nu vorbi prostii, am zis eu, tulburat de ntorsatura pe care o lua discutia. -- Nu, Tom, nadajduiesc sa mai prind o primavara si o vara, dar nu cred ca mai a m mult de stat pe lumea asta. M-am gndit mult n ultima vreme si mi se pare ca este timpul sa-ti spun ce stiu. Nu ma asteptam sa te vad asa curnd, dar, de vreme ce

tot esti aici, acum... si cine stie cnd te voi mai vedea pe urma? Se opri un timp, apoi continua: -- Este despre mama ta cum ne-am cunoscut si ne-am placut. -- O sa prinzi mai multe primaveri, tata, i-am zis eu, dar eram foarte surprins. Dintre toate povestile minunate ale tatalui meu, era una pe care n-o spunea nici odata pe de-a ntregul: cum o cunoscuse el pe mama. Puteam jura ca niciodata n-ar fi vrut sa vorbeasca despre asta. Totdeauna schimba subiectul sau ne poftea sa m ergem s-o ntrebam pe ea. Ceea ce noi niciodata nu faceam. Cnd esti copil, sunt luc ruri pe care nu le ntelegi, dar despre care nu pui ntrebari. Caci stii dinainte ca tata si mama n-or sa-ti raspunda. Dar, astazi, lucrurile stateau altfel. El clatina din cap ostenit, apoi si-l pleca n piept, de parca o mare povara l apa sa pe umeri. Cnd se ndrepta din nou, zmbetul slab i se rentorsese pe chip. -- Nu sunt sigur c-o sa-mi multumeasca pentru ca-ti spun toate acestea, asa ca hai sa ramna ntre noi. N-o sa-i spun nici fratelui tau si te-as ruga sa faci si tu acelasi lucru, fiule. Dar cred n calea pe care ai apucat-o tu, si n faptul ca est i al saptelea fiu al unui al saptelea fiu, si, ei bine... Se opri din nou si nchise ochii. Ma uitam neclintit la el si-am simtit un val de tristete, dndu-mi seama ct de batrn si de bolnav arata. Si-a deschis din nou ochii si a nceput sa vorbeasca. -- Am intrat odata ntr-un mic port, sa luam niste apa, zise el, ncepndu-si poveste a de parca se grabea sa o depene pna nu se razgndea. Era o asezare singuratica, la poalele unor costise stncoase si nalte, alcatuita doar din casa stapnului portului si alte vreo cteva casute de pescari, din piatra alba. Eram de multe saptamni pe mare si capitanul, cum era un om bun, a zis ca meritam un ragaz. Asadar ne-a ngad uit tuturor sa coborm pe uscat. Ne-a mpartit n doua grupe, iar eu am picat n cea dea doua, care a plecat cu mult dupa lasarea ntunericului. Eram vreo zece insi si cnd am ajuns n sfrsit la cea mai apropiata taverna, care se afla la marginea satului, aproape la jumatatea pantei unui munte, am gasit-o ga ta de nchidere. Asa ca am baut repede, dnd rachiul pe gt de parca nu mai exista o a doua zi, si apoi am cumparat fiecare cte o butelca de vin rosu, ca s-o bem pe dr umul de ntoarcere la corabie. Probabil ca bausem prea mult, pentru ca m-am trezit singur, la marginea unui dr umeag abrupt, care cobora spre port. Soarele se pregatea sa rasara, dar asta nu ma deranja prea tare, fiindca nu aveam sa ridicam pnzele pna la amiaza. M-am salta t cu greu n picioare si mi-am scuturat praful de pe mine. Ei, si atunci am auzit un plns ndepartat. Am ascultat aproape un minut pna sa ma hotarasc. Vreau sa spun ca suna de parca ar fi fost al unei femei, dar cine ar fi putut baga mna n foc? Existau tot soiul d e povesti despre niste creaturi de prin partile acelea de lume care i amageau pe calatori. Eram singur si nu ma dau napoi sa-ti spun ca eram chiar speriat, dar, d aca nu m-as fi dus sa vad cine plngea, n-as fi ntlnit-o niciodata pe mama ta si tu n-ai mai fi acum aici. Am urcat panta abrupta, tinndu-ma de drumeag, si am cobort anevoie pe partea ceal alta, pna cnd am ajuns chiar pe marginea unei faleze. Era o faleza nalta si stncoasa , cu valuri care se spargeau zgomotos la picioarele ei, de unde puteam zari cora bia ancorata n golful portului, dar att de mica, nct mi se parea ca as fi putut s-o cuprind n causul palmei. O stnca ngusta se avnta n sus din faleza, ca un colt de sobolan, si o tnara femeie s tatea cu spatele sprijinit de ea si cu fata spre mare. Era legata de stnca aceea cu un lant. Mai mult dect att, era goala-goluta, ca n ziua n care se nascuse. Spunnd aceste cuvinte, tata rosi att de tare, nct fata i deveni aproape stacojie. Ea a nceput sa vorbeasca si a ncercat atunci sa-mi spuna despre ceva. Despre ceva de care se temea. Ceva mult mai rau dect sa fie nlantuita de stnca aceea. Dar vorb nici acum nu pricep, da ea pe limba ei, din care eu nu pricepeam niciun cuvintel r pe tine te-a nvatat destul de bine; stii ca tu ai fost singurul cu care si-a ba tut capul sa te nvete? Este o mama buna, dar niciunul dintre fratii tai n-a auzit vreodata un cuvnt n greceste. Am dat din cap. Ctiva dintre fratii mei, n special Jack, nu fusesera prea ncntati d e treaba asta, care mi facuse deseori viata grea. -- Nu, nu mi-a putut explica prin cuvinte ce anume era, dar era ceva n largul ma

rii care o ngrozea. Nu-mi trecea prin minte ce-ar fi putut fi, dar atunci discul soarelui a nceput sa se ridice deasupra liniei orizontului, iar ea a tipat. M-am uitat lung la ea, dar nu-mi puteam crede ochilor: basici mititele ncepusera sa-i apara pe piele, pna cnd, n mai putin de un minut, era toata numai o rana. De soare se temea ea. Pna n ziua de azi, dupa cum ai observat, probabil, pentru ea e greu sa umble pe afara, chiar si-n soarele palid de la noi din Comitat, dar pe m eleagurile acelea, soarele prjolea de-a dreptul si, fara ajutor, ea ar fi murit. El se opri sa-si traga suflul, iar gndul meu se ndrepta catre mama. Dintotdeauna stiusem ca se fereste de lumina soarelui dar era ceva pe care l luasem ca atare, fara sa ma-ntreb de ce. Ce era sa fac? continua tata. Trebuia sa ma gndesc repede, asa ca mi-am scos cam asa si am acoperit-o cu ea. Nu era destul de mare si, fiindca nu mai aveam nimic de care sa ma folosesc, n afara de pantaloni, i-am pus si pe ei la bataie. Apoi m-am asezat lnga ea, pe vine, cu spatele la soare, astfel nct umbra mea sa pice pe ea si s-o apere de razele arzatoare. Am stat asa pna trziu dupa amiaza, cnd soarele n sfrsit a disparut din vedere, n spat ele dealului. ntre timp, corabia mea ridicase pnzele fara mine, iar spatele mi-era tot o rana, ars de soare, nsa mama ta era vie, iar basicile deja i trecusera. M-a m caznit sa-i desfac lantul, dar cine o legase stia mai multe dect mine despre no duri, desi eu eram marinar. Abia cnd n sfrsit am izbutit s-o dezleg am observat cev a att de crud, nct abia de mi-a venit sa cred. Vreau sa spun, este o femeie buna, m ama ta cum de putuse cineva face una ca asta, si nca unei femei? Tata tacu, iar eu mi-am cobort privirile spre minile lui si am putut vedea ca tre murau, amintindu-si de ceea ce vazuse. Am asteptat aproape un minut, apoi l-am nd emnat sa continue, cu blndete. -- Ce anume era, tata? am ntrebat. Ce i facusera? Cnd si-a ridicat fata, ochii i notau n lacrimi. -- i pironisera mna stnga de stnca, raspunse el. Era un piron gros, cu floare mare si nu-mi trecea prin cap cum aveam sa-i desprind mna de acolo, fara s-o ranesc si mai tare. Dar ea a zmbit si a tras de mna, sfsiindu-si carnea, lasnd pironul nfipt n stnca. Sngele i siroia pna pe pamnt, la picioarele ei, dar ea s-a ridicat si s-a ndrep tat catre mine de parca nimic nu s-ar fi ntmplat. M-am dat un pas napoi, de-am fost gata sa cad n gol de pe faleza, dar ea si-a asez at mna dreapta pe umarul meu, sa ma tina, apoi ne-am sarutat. Fiind un marinar ve chi, care vizitasem zeci de porturi n fiecare an, mai sarutasem eu femei pna atunc i, dar de obicei o facusem dupa ce mi umplusem burdihanul cu bere si eram mort de beat, uneori gata sa-mi dau duhul de-a binelea. Niciodata nu sarutasem o femeie cnd fusesem treaz si, cu siguranta, niciodata n plina zi. Nu pot sa-ti explic, da r am stiut numaidect ca ea era jumatatea mea. Femeia cu care aveam sa-mi petrec t ot restul vietii. A nceput din nou sa tuseasca si a tinut-o asa multa vreme. Cnd s-a oprit, abia ma i respira si au trecut alte cteva minute pna sa poata vorbi din nou. Ar fi trebuit sa-l las sa se odihneasca, dar m-am gndit ca poate ca nu voi mai avea o alta san sa de a asculta aceasta poveste pna la capat. Mintea mi clocotea. Unele lucruri di n povestea tatei mi aminteau de ceea ce scrisese Vraciul despre Meg. Si ea fusese , de asemenea, legata cu un lant. Cnd fusese eliberata, si ea l sarutase pe Vraci, ntocmai cum mama l sarutase pe tata. Ma ntrebam daca lantul acela fusese de argint , dar nu puteam rosti ntrebarea cu glas tare. O parte din mine nu voia sa stie ra spunsul. Daca tata ar fi vrut sa aflu, mi-ar fi spus-o singur. -- Si dup-aia ce s-a mai ntmplat, tata? Cum ai reusit sa te ntorci acasa? -- Mama ta avea bani, fiule. Locuia singura, ntr-o casa mare, cu o gradina mprejm uita cu un zid nalt. Nu era la mai mult de o mila departare de locul unde o gasis em, asa ca ne-am dus acolo si acolo am ramas. Mna ei s-a vindecat repede, fara sa -i ramna nici cea mai mica cicatrice, iar eu am nvatat-o limba noastra. Sau, ca sa fiu cinstit, ea m-a nvatat cum s-o nvat pe ea. i aratam obiectele si le numeam cu voce tare. Cnd ea repeta ntocmai cum spusesem eu, eu doar dadeam din cap, ca sa ar at ca zisese corect. O data era de ajuns, pentru fiecare cuvnt. Mama ta are o min te foarte ascutita, fiule. Foarte ascutita. Este o femeie desteapta si nu uita n iciodata nimic. n orice caz, am stat n casa aceea cteva saptamni bune si am fost destul de fericit,

mai putin n acele nopti ciudate n care veneau n vizita surorile sale. Erau doua fe mei, nalte si cu nfatisare mndra, si obisnuiau sa faca un foc afara, n spatele casei , si sa stea acolo pna n zori, vorbind cu mama ta. Uneori toate trei dansau n jurul focului; n alte nopti, jucau zaruri. Dar de fiecare data veneau puse pe cearta s i, treptat, lucrurile s-au nrautatit. Stiam ca era ceva n legatura cu mine, pentru ca surorile ei se holbau la mine pr in fereastra, cu fulgere de mnie n ochii lor, iar mama ta mi facea semne sa ma dau mai napoi, n fundul odaii. Nu, nu ma aveau la inima, si acesta a fost principalul motiv, cred eu, pentru care am parasit casa aceea si am venit aici, n Comitat. Pornisem pe mare ca angajat, un marinar obisnuit, dar m-am ntors ca un gentleman . Mama ta a platit pentru calatoria noastra si am avut o cabina numai a noastra. Apoi a cumparat ferma aceasta si ne-am cununat n mica biserica de la Meilor, und e sunt nmormntati mama si tatal meu. Mama ta nu mpartasea credinta mea, dar a primi t sa se marite la biserica de dragul meu, sa nu brfeasca vecinii, iar mai nainte s a se mplineasca anul, s-a nascut fratele tau, Jack. Am avut o viata de invidiat, fiule, iar perioada cea mai frumoasa a nceput n ziua n care am cunoscut-o pe mama t a. Daca ti spun toate acestea, e pentru ca vreau sa ntelegi. ti dai seama, nu-i asa , ca ntr-o buna zi, cnd n-o sa mai fiu pe lume, ea o sa se ntoarca acasa la ea, n ta ra de unde a venit? Am ramas cu gura cascata cnd l-am auzit pe tata spunnd acestea. -- Dar familia ei? am ntrebat eu. Ca doar n-o sa-si paraseasca nepotii, nu? Tata clatina trist din cap. -- Nu cred ca se poate schimba ceva, fiule. Ea mi-a spus, odata, ca are ceea ce a numit ea niste treburi neterminate" acolo, n tara ei. Nu stiu despre ce este vo rba, niciodata nu mi-a spus pentru ce fusese legata de stnca aceea si lasata sa m oara. Are o lume a ei si o viata a ei, iar, cnd va veni vremea, o sa se ntoarca la ele, asa ca nu-i face despartirea grea. Uita-te la mine, baiete. Ce vezi? Nu stiam ce sa-i raspund. -- Ceea ce vezi este un om batrn, care n-o sa mai faca mult timp umbra pamntului. Vad adevarul ori de cte ori ma privesc ntr-o oglinda, asa ca sa nu-mi spui ca gre sesc. Ct despre mama ta, ea este nca n floarea tineretii. Se poate sa nu mai fie ch iar fata care a fost odinioara, dar mai are nca multi ani de trait. nsa pentru cee a ce am facut eu n ziua aceea, mama ta n-a stat sa se uite mai bine la mine. Meri ta sa fie libera, asa ca las-o sa plece cu zmbetul pe buze. O sa faci asta, fiule ? Am dat din cap si am ramas cu el pna s-a linistit si a atipit.

Lantul de arginT Cnd am cobort, mama deja se ntorsese. Eram nerabdator s-o ntreb cum se simtea Vraciu l si ce facuse pentru el, dar n-am mai avut cnd. Prin fereastra bucatariei, l-am zarit pe Jack traversnd curtea, nsotit de Ellie care-si legana copilul n brate. Am facut tot ce-am putut pentru magistrul tau, fiule, mi sopti mama cu putin naint e ca Jack sa deschida usa. Vorbim dupa cina. Pentru o clipa, Jack ncremeni n prag cu ochii la mine, n timp ce un valmasag de exp resii se perindara pe chipul lui. n cele din urma, zmbi si veni spre mine, lundu-ma cu bratul pe dupa umeri. -- Ma bucur sa te vad, Tom, zise el. -- Eram n drum spre Chipenden, i-am spus eu. M-am gndit sa trec pe aici si sa vad ce mai faceti. As fi venit mai devreme, daca as fi stiut ca tata a fost att de bo lnav... -- Merge spre bine, acum, zise Jack. Asta e cel mai important lucru. -- Oh, da, Tom, se simte mult mai bine acum, ncuviinta Ellie. O sa fie din nou pe picioare, n cteva saptamni. Am putut vedea ca expresia de pe chipul mamei spunea exact pe dos. Adevarul era ca tata ar fi avut noroc daca mai apuca primavara. Ea o stia bine, si eu la fel.

La cina, toti pareau fara chef, chiar si mama. Nu mi-am putut da seama daca din pricina ca ma aflam eu acolo sau din pricina bolii lui tata erau cu totii att de tacuti, dar, ct am mncat, Jack abia dadea din cap catre mine, iar cnd deschidea gur a, o facea ca sa arunce vreun sarcasm. -- Pari mai palid, Tom, zise el. Trebuie sa fie de la atta furisat pe ntuneric. O sa ti se traga din asta. -- Nu fi rau, Jack! l mustra Ellie. n orice caz, Tom, ce parere ai despre Mary a n oastra? Am botezat-o luna trecuta. A crescut mult de cnd ai vazut-o tu ultima oar a, nu-i asa? Am zmbit si am dat din cap. Fusesem uluit sa vad ct de mult crescuse copilul. Nu mai era fiinta aceea plapnda, cu fata rosie si zbrcita, ci era dolofana si ndesata, cu mini si picioare zdravene si cu un chip atent si vioi. Parea gata sa plece di n poala lui Ellie si sa nceapa sa umble de colo-colo pe podeaua bucatariei. Nu-mi era foarte foame, dar n momentul n care mama mi umplu o farfurie cu vrf de to cana aburinda, m-am apucat numaidect de mncat. De ndata ce-am terminat masa, ea le zmbi lui Jack si lui Ellie. -- Am ceva de discutat cu Tom, zise ea. Asadar, de ce nu va duceti voi doi sus si sa va culcati macar o data mai devreme? Si nu-ti face griji cu vasele, Ellie. Le spal eu. Mai era nca niste tocana ramasa n oala si i-am vazut ochii lui Jack alunecnd catre vas, apoi ntorcndu-se catre mama. Dar Ellie se ridicase, iar Jack o urma, cu nceti neala. Mi-era limpede ca nu era prea ncntat. -- Cred ca o sa iau cinii si-o sa dau o raita pe la gardul de hotar, mai nti, zise el. A trecut o vulpe pe-acolo, ieri-noapte. Imediat ce au iesit din ncapere, am rostit ntrebarea la care muream sa aflu raspun sul. -- Cum e, mama? O sa-si revina domnul Gregory? -- Am facut pentru el tot ce-am putut, zise mama. Dar ranile de la cap evolueaza , de obicei, fie ntr-un sens, fie n celalalt. Numai timpul o sa spuna. Dupa parere a mea, cu ct l duci mai repede napoi, la Chipenden, cu att va fi mai bine. Eu l-as p rimi cu drag aici, dar trebuie sa le respect dorintele lui Jack si Ellie. Am dat din cap si mi-am pironit ochii pe masa, abatut. -- Crezi ca faci fata la nca o portie, Tom? ntreba mama. N-am asteptat sa fiu ntrebat a doua oara, iar mama zmbi cnd m-am repezit la farfuri e. -- Ma duc pna sus, sa vad cum se mai simte tatal tau, zise ea. Curnd, cobor napoi. -- E bine, zise ea. L-a furat iarasi somnul. Se aseza n partea cealalta a mesei si ma privi mncnd, cu o fata serioasa. de acolo a luat Urgia snge de -- Ranile pe care le-am vazut la degetele lui Alice la ea? Am dat din cap. -- Mai ai ncredere n ea, dupa tot ce s-a ntmplat? ma ntreba ea deodata. Am ridicat din umeri. -- Nu stiu ce sa zic. A facut legamnt cu ntunericul, dar fara ajutorul ei, Vraciul si o multime de oameni nevinovati ar fi murit. Mama ofta. -- E o situatie neplacuta si nu sunt sigura ca raspunsul este nca foarte clar. As vrea sa pot merge cu tine si sa te ajut sa-l duci pe magistrul tau napoi la Chip enden, pentru ca n-o sa fie deloc o calatorie usoara, dar nu-l pot lasa pe tatal tau acum. Fara o ngrijire atenta, i s-ar putea ntoarce boala si nu pot risca sa s e ntmple una ca asta. Mi-am sters farfuria cu o bucata de pine, dupa care mi-am mpins scaunul napoi. -- Cred ca ar fi mai bine s-o iau din loc, mama. Cu ct stau mai mult aici, cu att va pun pe toti ntr-un pericol mai mare. n niciun caz Inchizitorul n-o sa ne lase s a ne vedem de drum fara sa ne urmareasca. Iar acum, ca Urgia e libera si s-a hra nit din sngele lui Alice, nu pot risca sa vina pna aici. -- Nu te grabi sa pleci imediat, zise mama. O sa-ti tai niste felii de sunca si pine, ca sa mannci pe drum. -- Multumesc, mama.

Se apuca sa taie pinea, iar eu ma uitam la ea, dorindu-mi sa pot sa mai stau. Mi -ar fi facut bine sa mai ramn o data acasa, fie si pentru numai o noapte. -- Tom, n lectiile tale despre vrajitoare, domnul Gregory ti-a spus ceva despre cele care se folosesc de obisnuitii casei? Am dat din cap. Erau mai multe soiuri de vrajitoare, care-si dobndeau puterile n mai multe feluri. Unele foloseau magia oaselor, altele magia sngelui; de curnd, mi povestise si despre a treia categorie, chiar mai periculoasa dect celelalte. Aces tea foloseau magia casei". Vrajitoarea si daruia sngele unei vietati putea fi o pis ica, o broasca sau chiar un liliac, n schimb, vietatea devenea ochii si urechile vrajitoarei si facea tot ce i se poruncea. Uneori, vrajitoarea ajungea att de put ernica, nct vietatea cadea cu totul n stapnirea ei, fara sa mai aiba, dect prea putin sau deloc, o vointa proprie. -- Ei bine, asta crede si Alice ca face acum, Tom foloseste magia casei. A nchei at un pact cu demonul acela si se foloseste de el ca sa obtina ceea ce vrea. Dar a intrat ntr-un joc periculos, fiule. Daca n-o sa fie foarte atenta, o sa sfrseas ca apartinndu-i ea lui, iar tu nu vei mai putea niciodata sa ai ncredere n ea. Cel putin, nu cta vreme va mai exista Urgia. -- Domnul Gregory spunea ca demonul a nceput sa fie mai puternic, mama. Ca foart e curnd va fi n stare sa se ntrupeze, n carne si oase, n forma lui originala. L-am va zut, acolo, n catacombe se preschimbase, lund nfatisarea Vraciului, si a ncercat sa ma pacaleasca. Prin urmare, nu exista nicio ndoiala ca puterile sale cresc, acolo , sub pamnt. -- Asta e adevarat, dar ceea ce tocmai s-a ntmplat, l-a dat putin napoi. Vezi tu, Urgia a pus la bataie multa energie pentru a scapa dintr-un loc n care a stat nchi s atta amar de vreme. Asadar, deocamdata, o sa fie ametit si pierdut, probabil di n nou un spirit, nu destul de puternic sa se mai ntrupeze n ceva. Dupa ct se pare, n-o sa-si redobndeasca iarasi deplina putere pna ce pactul sngelui cu Alice n-o sa fie complet ndeplinit. -- Poate sa vada prin ochii lui Alice? am ntrebat eu. Gndul acesta ma ngheta. Ma pregateam sa plec mpreuna cu Alice prin ntuneric. mi aminteam cum i simtisem greutatea Urgiei apasndu-m a pe cap si pe umeri, cum ma asteptasem sa fiu strivit si cum crezusem ca-mi ven ise clipa din urma. Poate c-ar fi fost mai bine sa astept pna se lumina de ziua.. . -- Nu, nca nu, fiule. Ea i-a daruit sngele ei si libertatea. n schimb, el i-a faga duit ca i va asculta poruncile de trei ori, dar de fiecare data i va cere mai mult snge. L-a hranit si a doua oara, la rugurile de la Wortham; de acum, Alice se va simti mai slabita si va descoperi ca i este din ce n ce mai greu sa i se mpotrivea sca. Daca l mai hraneste o data, atunci Urgia o sa fie n stare sa vada prin ochii ei. n cele din urma, dupa ultima hranire, ea i va apartine si Urgia se va ntoarce l a forma sa originala. Si atunci nimeni nu va mai putea face nimic s-o salveze pe Alice, zise mama. -- Deci, oriunde s-ar afla, o s-o caute pe Alice? -- Da, fiule, dar pentru o scurta vreme, cel putin daca ea nu l cheama, sansele s-o gaseasca sunt foarte mici. Mai ales cnd ea e n miscare. Daca va sta ntr-un loc un timp mai lung sau mai scurt, sansele Urgiei s-o gaseasca vor fi mai mari. n fi ecare noapte demonul o sa devina, totusi, mai puternic, mai ales daca si face ros t de o noua victima. Orice fel de snge o sa-i fie de folos, fie de om, fie de ani mal. Cineva singur, n ntuneric, va fi usor de ngrozit. Usor de a-i supune vointa. P este un timp o va gasi pe Alice si, dupa aceasta, o sa fie mereu n apropiere de e a, mai putin n timpul zilei, cnd probabil va sta ascuns sub pamnt. Creaturile ntuner icului rareori se aventureaza pe afara cnd este ziua. Dar cu Urgia libera, cstignd mereu noi puteri, toata lumea din Comitat ar trebui sa se teama la caderea serii . -- Cum o fi nceput totul, mama? Domnul Gregory mi-a spus ca Heys, regele Poporul ui Mic, a trebuit sa-si sacrifice fiii Urgiei si ca, nu se stie cum, ultimul fiu a izbutit sa-l lege pe demon. -- Este o poveste trista si sngeroasa, zise mama. Ce s-a ntmplat cu fiii regelui e de nenchipuit. Dar cred ca e mai bine s-o stii, ca sa ntelegi contra cui te-ai ri dicat tu. Urgia traia n tumulii lungi de la Heysham, printre oasele mortilor. Mai

nti l-a luat acolo, la el, pe fiul mai mare, ca sa-l foloseasca dupa bunul lui pl ac, ca pe-o jucarie, furndu-i gndurile si visurile din minte, pna cnd nu i-au mai ra mas dect nefericirea si neagra disperare. Asa a facut apoi cu toti ceilalti fii, unul dupa altul. nchipuie-ti ce trebuie sa fi fost n sufletul tatalui lor! El era un rege si totusi nu putea face nimic. Mama ofta mhnita. Niciunul dintre baietii lui Heys, supus la astfel de chinuri, nu ramnea n viata m ai mult de o luna. Trei s-au aruncat de pe stncile din apropiere, zdrobindu-se de bolovanii de la poale. Doi n-au mai vrut sa mannce si s-au stins din picioare. A l saselea a pornit sa noate n mare pna cnd n-a mai putut si s-a necat trupul lui a fo st adus napoi la tarm de fluxul de dupa luna noua. Toti sase sunt ngropati n mormin te de piatra, sapate n stnca. Un mormnt ceva mai ndepartat nchide ramasitele pamntesti ale tatalui lor, care a murit la scurta vreme dupa cel de-al saselea fiu al sau , de inima rea. Asadar, numai Naze, ultimul copil, cel de-al saptelea fiu, i-a s upravietuit. Si regele fusese un al saptelea fiu, deci Naze era ca tine si avea harul. Era m aruntel, chiar si printre oamenii poporului sau, iar sngele stramosesc curgea nav alnic prin venele sale. A izbutit sa lege cumva Urgia, dar nimeni nu stie cum, n ici macar magistrul tau. Dupa un timp, demonul l-a ucis pe Naze chiar acolo unde fusese nchis, strivindu-l de pietre, facndu-l una cu pamntul. Apoi, dupa ani de zi le, pentru ca oasele lui Naze i aduceau aminte demonului cum fusese pacalit, le-a rupt bucati-bucatele si le-a aruncat printre gratiile Portii de Argint, astfel nct, n cele din urma, poporul lui Naze a putut sa-i faca o nmormntare cum se cuvine. Ramasitele sale sunt, laolalta cu celelalte, n mormintel e de piatra de la Heysham, locul care a primit numele regelui de odinioara. Cteva momente, n-am mai spus nimic, nici unul, nici celalalt. Era o poveste nfior atoare. -- Asadar, cum l-am putea mpiedica sa mai fie liber acum, mama? am ntrebat eu, ru pnd tacerea. Cum l-am putea nimici? -- Lasa asta pe seama domnului Gregory, Tom. Tu doar ajuta-l sa se ntoarca napoi la Chipenden, sa se nsanatoseasca si sa-si refaca puterile. O sa se ocupe el de c e trebuie facut mai departe. Cea mai usoara cale ar fi ca demonul sa fie legat d in nou, dar chiar si atunci va putea sa mai faca destul rau, cum a si facut, ba n ca din ce n ce mai mult, n ultimii ani. Daca a fost el n stare sa se ntrupeze, n carn e si oase, si mai devreme, cnd nca mai era acolo, n catacombe, atunci o s-o faca di n nou si, nu peste mult timp, pentru ca puterea lui tot creste, se va ntoarce la forma lui dintotdeauna, supunnd Priestownul si tot Comitatul. Asadar, desi am fi mai n siguranta cu el legat, asta n-ar fi o solutie definitiva. Magistrul tau are nevoie sa afle cum sa-l nimiceasca, pentru binele tuturor. -- Dar daca Vraciul nu-si mai revine? -- Sa speram ca-si va reveni, pentru ca sunt mai multe de facut dect probabil est i tu pregatit sa faci. Vezi tu, fiule, oriunde se duce Alice, demonul se va folo si de ea ca sa-i raneasca pe ceilalti, asa ca magistrul tau nu are alta solutie dect s-o nchida ntr-un put. Mama paru tulburata, apoi deodata se opri si si duse mna la frunte, strngnd din ochi de parca o apucase o subita durere de cap. -- Te simti bine, mama? am ntrebat-o eu, nelinistit. Ea dadu din cap si zmbi vag. -- Uite, fiule, mai stai jos putin. Trebuie sa scriu o scrisoare, pe care s-o ie i cu tine. -- O scrisoare? Pentru cine? O sa vorbim mai mult dupa ce o termin. M-am asezat pe un scaun lnga foc, uitndu-ma fix n jar, n vreme ce mama scria la masa . Ma ntrebam ce scria ea acolo. Cnd a terminat, s-a asezat n balansoarul ei si mi-a ntins plicul. Era pecetluit si pe el am putut citi: Fiului meu mai mic , Thomas J . Ward Am ramas surprins. mi nchipuisem ca era o scrisoare pentru Vraci, pe care sa i-o dau cnd se va simti mai bine. -- De ce mi scrii mie, mama? De ce nu mi spui acum ce vrei sa-mi spui? -- Pentru ca fiecare fapta marunta de-a noastra schimba mersul lucrurilor, fiul

e, zise mama, asezndu-si blnd mna pe bratul meu stng. Sa vezi viitorul este periculo s si sa dezvalui ce vezi este de doua ori mai pe-riculos. Magistrul tau trebuie sa-si urmeze calea lui. Trebuie sa-si gaseasca propria lui cale. Fiecare dintre noi are o vointa libera. Dar exista o ntunecare naintea noastra si trebuie sa fac tot ce mi sta n puteri sa pren-tmpin lucrurile cele mai rele care s-ar putea ntmpla, n a trebuie sa deschizi scrisoarea ntr-un moment de mare cumpana, cnd viitorul pare fara de speranta, ncrede-te n instinctele tale. O sa stii cnd a venit momentul acel a desi ma rog, pentru binele tau, sa nu vina niciodata. Pna atunci, pastreaz-o as cunsa. Ascultator, am strecurat-o n haina. -- Acum, vino cu mine, zise mama. Mai am ceva pentru tine. Dupa tonul vocii sale si purtarea neobisnuita, am banuit ncotro ne ndreptam. Si a m avut dreptate. Ducnd n mna sfesnicul de alama, m-a condus la etaj, n odaia unde si tinea numai ea lucrurile odaia ncuiata, de imediat de sub pod. De cnd ma stiam, nu vazusem pe nimeni intrnd n odaia aceea n afara de mama. Nici macar pe tata. Eu mai fusesem nauntru cu ea, de vreo doua ori, cnd eram mic, desi abia de mi mai amintea m. Scotnd o cheie din buzunar, a descuiat usa si am urmat-o nauntru. Odaia era plina de cufere si lazi. Stiam ca ea venea aici o data pe luna. Ce facea, nu puteam g hici. Mama a intrat si s-a oprit n fata celui mai mare scrin de lnga fereastra. Atunci s-a uitat la mine tinta, pna cnd am nceput sa ma simt putin stingherit. Era mama me a si o iubeam, dar cu siguranta nu mi-ar fi placut sa fiu eu dusmanul ei. -- Ai fost ucenicul domnului Gregory aproape sase luni, asa ca ai avut destul t imp sa vezi lucrurile cu ochii tai, zise ea. Si, ntre timp, te-a observat si ntune ricul si o sa ncerce sa te doboare. Asa ca esti n primejdie, fiule, iar, o vreme, primejdia aceasta o sa tot creasca. Dar tine minte ce-ti spun. Si tu cresti, de asemenea. Si cresti repede. Fiecare rasuflare, fiecare bataie a inimii tale te f ace mai puternic, mai curajos, mai destoinic. John Gregory se lupta cu ntunericul de ani de zile, pregatind calea pentru tine. Pentru ca, fiule, cnd o sa fii barbat n toata firea, va fi rndul ntunericului sa se teama de tine, pentru ca atunci tu vei fi vnatorul, nu vnatul. Tocmai de aceea tiam dat viata. Mi-a zmbit pentru prima oara de cnd intrasem n odaia aceea, dar a fost un zmbet tri st. Apoi, ridicnd capacul scrinului, tinu lampa sus, ca sa pot vedea ce era nauntr u. Un lant lung de argint, cu zale fine, stralucind orbitor n lumina lumnarii. -- Ridica-l tu, zise mama. Eu nu pot sa-l ating. M-am nfiorat la cuvintele ei, caci ceva mi spunea ca era acelasi lant cu care fus ese legata de stnca. Tata nu pomenise ca ar fi fost de argint, o omisiune capital a, fiindca lantul de argint era folosit pentru legarea vrajitoarelor. Era una di ntre uneltele importante n meseria unui vraci. Sa fi nsemnat asta ca mama era o vr ajitoare? Probabil o lamia, ca Meg? Lantul de argint, felul n care l sarutase pe t ata totul mi sunase foarte cunoscut. Am scos lantul afara din scrin si l-am leganat n mna. Era subtire si usor, de o m ai buna calitate dect lantul Vraciului, cu mult mai mult argint n aliaj. De parca ghicise la ce ma gndeam, mama zise: -- Stiu ca tatal tau ti-a povestit cum ne-am cunoscut. Vreau sa-ti amintesti nto tdeauna, fiule, ca niciunul dintre noi nu este n ntregime bun sau n ntregime rau tot i suntem undeva pe la mijloc. nsa exista momente n viata fiecaruia dintre noi cnd f acem un pas important, fie catre Lumina, fie catre ntuneric. Uneori, este o alege re pe care o facem doar pentru ca asa gndim noi, n mintea noastra. Alteori poate f i nrurirea unei persoane pe care o ntlnim. Din pricina celor facute de tatal tau pen tru mine, eu am pasit pe calea cea buna si de aceea ma aflu acum, aici. Lantul a sta este al tau, de azi nainte. Asadar ia-l si ascunde-l bine, pna cnd o sa ai nevo ie de el! Mi-am nfasurat lantul pe mna, apoi l-am vrt n buzunarul interior de la haina, lnga sc risoare. Cnd am terminat, mama a nchis capacul la loc si am urmat-o afara din odai e, asteptnd-o sa ncuie usa. n bucatarie, mi-am luat pachetul cu sendvisuri si m-am pregatit sa-mi iau ramas-

bun. -- Hai sa ne uitam la mna aia a ta, nainte sa pleci! Am ntins-o si mama a dezlegat cu grija crpele, dnd la o parte frunzele. Arsura par ea sa se fi vindecat deja. -- Fata aia si cunoaste meseria, zise ea. Recunosc. Lasa aerul sa patrunda la ran a si o sa fie ca noua n cteva zile. Mama m-a mbratisat si, dupa ce i-am multumit nca o data, am deschis usa din spate si am iesit afara, n noapte. Pe la jumatatea drumului peste cmp, ndreptndu-ma catre gardul de hotar, am auzit un cine latrnd si am vazut o silueta venind catre mine, prin ntuneric. Era Jack si, cnd s-a apropiat, am vazut la lumina stelelor ca fata i era schimonos ita de furie. -- Ma crezi prost? striga el. Spune! Nu le-a luat nici cinci minute cinilor sa de a de ei! M-am uitat la cini, care se pitira amndoi pe dupa picioarele lui Jack. Erau cini vr ednici si deloc blnzi, dar ma cunosteau si ma asteptasem la un soi de salut din p artea lor. Ceva i speriase din cale-afara. -- Da, uita-te la ei, zise Jack. Fata aia a suierat si a scuipat la ei, iar ei a u sters-o de parca diavolul nsusi i tragea de coada. Cnd i-am cerut eu sa plece, a avut neobrazarea sa-mi spuna ca se afla pe pamntul altcuiva si n-avea nicio legat ura cu mine. -- Domnul Gregory este bolnav, Jack. N-am avut ncotro, dect sa trec pe aici si sai cer ajutor mamei. Eu i-am lasat, pe el si pe Alice, dincolo de hotarul fermei. Stiu ce parere ai tu, asa ca am facut tot ce-am putut. -- Nu zau! Sunt ditamai omul, dar mama m-a trimis la culcare ca pe-un copil mic . Cum crezi ca m-am simtit? Si n fata nevestei mele, pe deasupra. Uneori ma ntreb daca ferma va fi vreodata ntr-adevar a mea. ntre timp mi iesisem si eu din ttni si ma simteam mboldit sa-i spun ca probabil o so aiba si nca mult mai curnd dect credea. Avea sa fie toata a lui, dupa ce tata mur ea si mama avea sa plece acasa la ea, pe meleagurile sale natale. Dar mi-am musc at buzele si n-am pomenit nimic despre asta. -- mi pare rau, Jack, dar acum trebuie sa plec, i-am spus eu, lund-o catre coliba unde i lasasem pe Vraci si pe Alice. Dupa vreo zece pasi, m-am ntors, dar Jack era deja cu spatele la mine si se ndrep ta hotart spre casa. Am pornit la drum fara niciun cuvnt. Aveam o gramada de lucruri la care trebuia sa ma gndesc si cred ca Alice stia asta. Vraciul doar se uita tinta n gol, dar par ea sa mearga ceva mai usor si nu mai avea nevoie sa se sprijine de noi doi. Cu aproape o ora nainte de rasaritul soarelui, am fost cel dinti care a rupt tace rea: -- Ti-e foame? am ntrebat-o eu. Mama ne-a pregatit o gustare de dimineata. Alice dadu din cap si ne-am asezat pe un tapsan cu iarba, sa mncam. I-am oferit ceva si Vraciului, dar mi-a dat mna la o parte cu mnie. Dupa cteva clipe, s-a dus v reo ctiva pasi mai ncolo si s-a asezat pe un prleaz, de parca nu ne suferea n preajm a lui. Sau cel putin pe Alice. -- Pare mai n puteri. Ce i-a facut mama? am ntrebat eu. -- I-a spalat fruntea si s-a uitat fix n ochii lui. Apoi i-a dat sa bea o licoar e. Eu am stat la distanta, iar ea n-a aruncat nici macar o privire n directia mea . -- Asta pentru ca stie ce ai facut. A trebuit sa-i spun. Nu pot s-o mint pe mam a. -- Am facut ce am facut ca sa fie bine. I-am platit Inchizitorului cu aceeasi m oneda, da, si i-am salvat pe oamenii aceia. Am facut-o pentru tine, Tom. Ca sa p oti sa ti-l iei napoi pe Mosul Gregory si sa-ti continui nvatatura. Asta voiai, nu -i asa? N-am facut eu ceea ce trebuia? Nu i-am raspuns. Alice l mpiedicase pe Inchizitor sa-i arda de vii pe niste oamen i nevinovati. Salvase multe vieti, inclusiv pe a Vraciului. Ea singura facuse to ate acestea si toate erau lucruri bune. Nu, nu i se putea reprosa ce facuse, ci cum ajunsese sa le faca. Voiam s-o ajut, dar nu stiam cum. Alice apartinea de acum ntunericului, iar cnd Vraciul si va regasi puterile, o sa

vrea s-o nchida ntr-un put. Stia asta, la fel cum o stiam si eu.

Un put pentru AlicE ntr-un trziu, cnd soarele scapata din nou la asfintit, am avut dealurile drept n fa ta noastra si, apoi, urcam printre copaci catre casa Vraciului, apucnd-o pe carar ea ce ocolea satul Chipenden. M-am oprit abia n fata portii. Vraciul se afla la vreo douazeci de pasi n urma, ui tndu-se n sus la casa, de parca atunci o vedea pentru prima oara. M-am ntors catre Alice. Mai bine pleci, am zis eu. Alice dadu din cap. Trebuia sa tinem seama de duhul domesticit al Vraciului. El pazea casa si gradinile. Un singur pas dincolo de poarta si ea ar fi fost n mare primejdie. -- Unde o sa stai? am ntrebat-o eu. -- Nu-ti face nicio grija pentru mine. Si totodata nceteaza sa crezi ca i apartin deja Urgiei. Nu sunt proasta. Trebuie sa-l mai chem la porunca nca de doua ori pn a sa se ntmple, nu-i asa? Vremea nu s-a racit nca, asa ca o sa stau pe aici, pe apr oape, vreo cteva zile. Poate n ce a mai ramas din casa lui Lizzie. Apoi, cel mai p robabil o s-o iau spre rasarit, catre Pendle. Ce altceva sa fac? Alice nca mai avea rude n Pendle, dar erau toate vrajitoare. n pofida spuselor sal e, Alice apartinea de acum ntunericului. Acolo s-ar fi simtit ea cel mai bine. Fara alte cuvinte, se ntoarse si se ndeparta, prin umbrele nserarii. Mhnit, am priv it-o pna ce a disparut din vedere, apoi m-am ntors si am deschis poarta. Am descuiat usa din fata, iar Vraciul m-a urmat nauntru. L-am condus catre bucat arie, unde un foc vesel ardea n soba si unde masa era pusa pentru doua persoane. Duhul ne astepta. Era o cina usoara, numai doua strachini cu supa de mazare si n iste felii groase de pine. Eram flamnd dupa lunga noastra calatorie pe jos, asa ca m-am apucat imediat de mncat. Pentru o vreme, Vraciul a stat doar si s-a uitat tinta la strachina lui cu supa aburinda, dar apoi a luat o bucata de pine si a muiat-o n supa. -- A fost greu, baiete. Si e bine sa fii acasa, zise el. Am fost att de uluit ca vorbea din nou, nct aproape ca am cazut de pe scaun. -- Te simti mai bine? l-am ntrebat eu. -- Da, baiete, mai bine ca nainte. Un somn bun la noapte si o sa fiu ca nou. Mama ta este o femeie priceputa. Nimeni din Comitat nu-si cunoaste mai bine leacuril e sale. -- Nu credeam c-o sa-ti mai amintesti ceva, am zis eu. Pareai dus departe. Aproa pe ca un somnambul. -- Asa am si fost, baiete. Puteam vedea si auzi totul, dar nu mi se parea adevar at. Era ca ntr-un cosmar. Si nu puteam vorbi. Mi se parea ca nu-mi mai gasesc cuv intele. Abia cnd am ajuns aici, si am stat uitndu-ma la casa asta, m-am dezmeticit . Mai ai cheia de la Poarta de Argint? Surprins, m-am scotocit n buzunarul din dreapta al pantalonilor si am scos cheia. I-am ntins-o Vraciului. -- Asta a pricinuit o multime de necazuri, zise el, rasucind-o n palma. Dar te-ai descurcat bine, tinnd seama de toate mprejurarile. Am zmbit, simtindu-ma fericit cum nu ma mai simtisem de zile n sir, dar cnd magist rul meu vorbi din nou, glasul i se nasprise. -- Unde e fata? ntreba aproape tipnd. -- Probabil nu foarte departe, am recunoscut eu. -- Bine, o sa ne ocupam de ea mai trziu. Tot restul mesei nu m-am gndit dect la Alice. Ce-o sa gaseasca de mncare? Pai, era priceputa la prins iepuri, asa ca nu avea sa flamnzeasca asta era, deci, rezolva ta. Pe de alta parte, n primavara, dupa ce Osoasa Lizzie rapise un copil, oamenii din sat i pusesera foc la casa si ruinele nu puteau sa-i ofere prea mult adapost

ntr-o noapte de toamna ca aceea. Totusi, dupa cum spusese si Alice, vremea nca nu se racise. Nu, cea mai mare amenintare pentru ea venea din partea Vraciului. Dupa cum s-a dovedit dupa aceea, a fost ultima noapte calduta a anului: n dimine ata urmatoare aerul era cu mult mai rece. Vraciul si cu mine ne-am asezat pe ban ca, uitndu-ne la dealuri, n timp ce vntul se ntetea. Frunzele cadeau din belsug. Var a se dusese definitiv. mi scosesem deja carnetelul pe genunchi, dar Vraciul parea ca nu se grabeste sa n ceapa lectia. Nu-si revenise de pe urma caznelor la care-l supusese Inchizitorul . n timpul mesei de dimineata, vorbise putin si statuse mai mult uitndu-se n gol, d e parca era adncit n gnduri. Eu fusesem cel care rupsesem, pna la urma, tacerea. -- Ce-si doreste Urgia acum, ca e libera? Ce o sa le faca celor din Comitat? -- E usor de raspuns, zise Vraciul. Mai nti de toate, vrea sa creasca mai mare si mai puternic. Atunci n-o sa mai fie nicio limita n groaza pe care o va raspndi. O sa arunce o umbra malefica peste ntreg Comitatul. Si nicio fiinta vie nu va fi n stare sa se ascunda de el. O sa bea atta snge si-o sa citeasca attea gnduri pna ce pu -terile lui vor fi depline. O sa vada prin ochii oamenilor care pot merge prin l umina soarelui, n vreme ce el este silit sa se ascunda la ntuneric, undeva sub pamn t. Daca mai nainte i stapnea numai pe preotii din catedrala si si ntindea influenta d oar prin Priestown, acum nicaieri n tot Comitatul nu va mai exista vreun loc sigu r. Caster ar putea fi urmatorul care o sa sufere. Dar mai nainte, Urgia ar putea da iama n cteva catune mai mici, strivindu-i pe toti pna la moarte, doar ca sa arate ce poate el face! n felul acesta i-a supus si pe Heys, si pe regii care domnisera naintea lui. Neascultarea ar atrage dupa sine o ntreaga asezare strivita pna la ul timul suflet. -- Mama mi-a spus ca o s-o caute pe Alice, am zis eu cu jale n glas. -- Asa e, baiete! Pe neghioaba ta prietena Alice! Urgia are nevoie sa si refaca puterile. Ea i-a daruit de doua ori sngele, asa ca, atta vreme ct ramne n libertate, este n primejdie sa intre foarte repede sub completa lui stapnire. Daca nu se ntmpla nimic care s-o opreasca, o sa devina o parte din Urgie si abia de-o sa-i mai ra mna vreo urma de vointa proprie. Va putea s-o puna n miscare si s-o foloseasca la fel de usor cum mi pot eu ndoi degetul mic. Urgia stie asta o sa faca totul ca sa se mai hraneasca din ea. Pe ea o s-o caute acum. -- Dar e puternica, am protestat eu. Si, oricum, credeam ca Urgiei i e frica de femei. Ne-am ntlnit amndoi cu demonul, n catacombe, pe cnd ncercam sa te salvez pe dum neata. Luase nfatisarea dumitale, ca sa ma pacaleasca. -- Asadar zvonurile erau adevarate a nvatat sa ia o forma fizica, acolo, jos. -- Da, dar cnd Alice l-a scuipat, a fugit. Poate va izbuti sa mai faca asta. -- Da, Urgia trebuie sa considere ca e mai greu sa supui o femeie dect un barbat . Femeile l sperie, pentru ca sunt fapturi ndaratnice si imprevizibile. Dar odata ce a baut din sngele unei femei, toata perspectiva i s-a schimbat. O sa vina dupa Alice si n-o sa-i mai dea pace. O sa-si faca drum ca un vierme n visele ei si o s-o ispiteasca, aratndu-i toate lucrurile pe care le-ar putea avea lucrurile care ar putea fi ale ei, doar sa le ceara , pna cnd, n cele din urma, ea va fi convinsa ca este nevoie sa-l invoce iarasi. Fara ndoiala ca varul acela al meu era n putere a Urgiei. Altminteri nu m-ar fi tradat niciodata asa. Vraciul se scarpina n barba. -- Da, Urgia o sa creasca si o sa tot creasca, si n-o sa se prea poata face mar e lucru ca sa fie oprit sa-si mai mprastie veninul n ceilalti si, asa, totul va de veni putred n Comitat. Asta s-a ntmplat si cu Poporul Mic, pna cnd, ntr-un trziu, au a elat la masuri dis-perate. Trebuie sa aflam exact cum a fost legat Urgia poate, mai mult, cum sa fie nimicit. Iata de ce trebuie sa mergem la Heysham. Exista un mare osuar acolo, un tumul funerar, iar trupurile lui Heys si ale fiilor lui su nt n mormintele de piatra din apropiere. De ndata ce o sa fiu destul de n putere, acolo o sa mergem. Dupa cum stii, cei ca re sufera de-o moarte violenta, uneori au greutati n parasirea acestei lumi. Asa ca o sa vizitam acele morminte. Daca suntem norocosi, poate mai gasim vreun spec tru sau doua, dnd nca trcoale pe acolo. Poate chiar stafia lui Naze, cel care a nfap tuit legarea. Asta ar putea fi ultima noastra nadejde, pentru ca, sa fiu sincer,

baiete, n momentul acesta n-am nici o idee cum o s-o scoatem la capat. Cu aceste cuvinte, Vraciul si lasa capul n jos. Parea ntr-adevar trist si ngrijorat . Nu-l mai vazusem nicio-data att de abatut. -- Ai mai fost pe acolo vreodata? am ntrebat eu, nedumerit ca nu le vorbise staf iilor, convingndu-le sa-si ia talpasita. -- Da, baiete, o singura data. Eram ucenic, pe atunci. Magistrul meu fusese che mat sa se ocupe de nabadaioasa fantoma a unui marinar care bntuia portul. Cnd am t erminat, am trecut pe lnga mormintele de pe dealul de deasupra falezei, si am sim tit ca misuna ceva pe acolo, pentru ca, daca pna n clipa aceea fusese o noapte cal da de vara, deodata se facuse foarte frig. Vaznd ca magistrul meu si continua drum ul, l-am ntrebat de ce nu ne opream sa facem ceva. Lasa-le n pace", mi-a raspuns el. Nu supara pe nimeni. De altfel, unele dintre ace ste stafii stau pe acest pamnt fiindca au o datorie de ndeplinit. Asa ca mai bine le lasam sa-si vada de treaba lor." Nu stiam ce nsemna asta pe atunci, dar, ca de obicei, avea dreptate. Am ncercat sa mi-l nchipui pe Vraci pe cnd era ucenic. Fusese un ucenic mult mai c opt dect mine, pentru ca mai nainte de asta se pregatise sa fie preot. M-am ntrebat ce fel de om fusese magistrul sau, cel care si luase un ucenic att de n vrsta. -- n orice caz, zise Vraciul, o sa plecam la Heysham foarte curnd, dar mai nainte de asta, trebuie sa mai facem ceva. Stii ce? M-am nfiorat. Stiam ce avea sa spuna. -- Trebuie sa ncheiem povestea cu fata, asa ca trebuie sa aflam unde se ascunde. Eu banuiesc c-ar fi n ruinele casei lui Lizzie. Tu ce crezi? ma descusu Vraciul. Era ct pe ce sa-i spun ca nu sunt de acord, dar se uita la mine att de patrunzator , nct am fost silit sa-mi plec privirea n pamnt. Nu-l puteam minti. -- Acolo sta, probabil, am recunoscut eu. -- Ei bine, baiete, nu poate ramne acolo multa vreme. Este un pericol pentru toat a lumea. Va trebui sa fie nchisa ntr-un put. Si cu ct mai repede, cu att mai bine. A sa ca, hai sa ncepi sa sapi... M-am uitat la el, abia venindu-mi sa cred ca auzisem bine. -- Uite ce e, baiete, este o cruzime, dar trebuie sa fie ndeplinita. Este de dato ria noastra sa facem Comitatul sigur pentru ceilalti, iar fata aia a fost dintot deauna o amenintare. -- Dar nu e drept! am zis eu. Ea ti-a salvat viata! Mai devreme, n primavara, tot ea mi-a salvat si mie viata. Tot ce-a facut ea s-a dovedit a fi foarte bine, n c ele din urma. Ea vrea sa faca binele. Vraciul si-a ridicat mna, n semn sa tac. -- Nu spune vorbe-n vnt! porunci el, cu chipul ca de piatra. Stiu ca ea a mpiedica t arderea pe rug. Stiu ca a salvat vieti, inclusiv pe a mea. Dar tot ea a eliber at Urgia si mai bine as fi murit, dect sa l avem pe demonul acela feroce liber si facndu-si mendrele nestingherit. Asa ca vino cu mine si hai sa terminam odata! -- Dar daca l nimicim pe demon, Alice va fi libera! Ar trebui sa mai aiba o sans a! Chipul Vraciului se nvineti de mnie, iar cnd vorbi, glasul i rasuna taios si amenin tator. -- O vrajitoare care foloseste magia casei este ntotdeauna primejdioasa. Cu timp ul, cnd va ajunge la maturitate, va fi cu mult mai otravita dect cele care foloses c sngele sau oasele. Dar, de obicei, unealta aleasa este doar un liliac sau o bro asca o faptura marunta si debila, care treptat creste n putere. nsa gndeste-te ce s i-a ales fata asta! Tocmai Urgia, dintre toate creaturile! Si ea-si nchipuie ca U rgia este la cheremul vointei ei! E agera la minte si temerara; nu exista ceva p e care sa nu ndrazneasca sa-l faca. Si, da, este si aroganta! Dar chiar si dupa n imicirea Urgiei, tot nu se va termina. Daca i se ngaduie sa ajunga o femeie, nest runita din vreme, va fi cea mai periculoasa vrajitoare vazuta vreodata prin Comi tat! Trebuie sa o punem la punct acum, mai nainte de a fi prea trziu. Eu sunt magi strul, tu esti ucenicul. Urmeaza-ma si fa ce ti se spune! Cu acestea, mi-a ntors spatele si s-a ndepartat cu pasi furiosi. Fara niciun pic de tragere de inima, l-am urmat pna n spatele casei, ca sa iau cazmaua si metrul d e tmplar. Ne-am dus direct n gradina de la rasarit si acolo, la mai putin de cinci sprezece pasi de putul ntunecat n care zacea Osoasa Lizzie, am nceput sa sap un nou

put patrat, de patru picioare latura si de opt picioare adncime. Apusese soarele, cnd am terminat de sapat si de ndreptat pna ce Vraciul a fost mul tumit. M-am catarat afara din put, simtindu-ma foarte nelinistit, stiind ca Osoa sa Lizzie se afla n putul ei, nu foarte departe. Deocamdata ajunge, zise Vraciul. Mine dimineata, te duci n sat si-l aduci pe mest erul zidar sa ia masurile. Mesterul avea sa zideasca un ghizd de pietre n jurul putului, n care treisprezece drugi zdraveni de fier aveau sa fie fixati, n final, ca sa previna orice sansa d e scapare. Vraciul trebuia sa fie cu ochii n patru, ct lucra zidarul, ca sa-l aper e de duhul casei. Pe cnd mi trm picioarele catre casa, magistrul meu si puse pe neasteptate mna pe umar ul meu. -- Ti-ai facut datoria, baiete. Asta-i tot ce poate sa ceara cineva de la noi, iar eu vreau numai sa-ti spun ca, pna acum, ai facut mai mult dect sa mplinesti pro misiunea mamei tale... M-am uitat la el uluit. Mama i trimisese odinioara o scrisoare, n care i fagaduise ca eu voi fi cel mai bun ucenic pe care l va avea el vreodata, dar lui nu-i plac use ca mama i spusese asta. -- Tine-o tot asa, continua Vraciul, si cnd o veni ziua sa ma retrag, sunt sigur ca o sa las Comitatul pe mini foarte bune. Nadajduiesc ca asta te face sa te sim ti ceva mai bine. Vraciul era ntotdeauna zgrcit cu laudele si sa-l aud acum vorbind asa era ntr-adev ar iesit din comun. Am presupus ca voia doar sa ma mai mpace putin, dar nu-mi put eam scoate din minte putul si pe Alice, si ma tem ca lauda lui nu m-a ajutat cu nimic. * * * n noaptea aceea n-am putut sa dorm, asa ca eram ct se poate de treaz cnd s-a ntmplat . La nceput, am crezut ca a izbucnit o furtuna. Se auzeau un muget si un vuiet, si ntreaga casa parea sa se zdruncine si sa tremure, scuturata parca de un vnt napra snic. Ceva a izbit n fereastra mea cu o forta grozava si am auzit limpede geamul spargndu-se. Speriat, m-am ridicat n genunchi n mijlocul patului si-am tras draperi ile n laturi. Marea fereastra era mpartita n opt ochiuri inegale, cu geamuri att de groase, nct nu puteai vedea mai nimic prin ele, nici macar pe vreme nsorita; totusi era o jumat ate de luna pe cer si la lumina ei am putut deslusi vrfurile copacilor ndoindu-se si rasucindu-se de parca trunchiurile lor ar fi fost zgltite de o puzderie de uria si furiosi. Si trei dintre ochiurile mele de geam erau sparte. Pentru o clipa, a m fost ispitit sa pun mna pe sfoara care ridica jumatatea de jos a fe-restrei si s-o deschid, ca sa pot vedea mai bine ce se ntmpla. Dar m-am razgndit. Luna straluc ea pe cer, asa ca era greu de crezut ca ar fi fost o furtuna naturala. Ceva ne a taca. Sa fi fost Urgia? Oare ne gasise? Apoi am auzit niste bufnituri si-un prit de rupere venind de undeva exact de deas upra capului meu. Suna de-ai fi zis ca batea cineva n acoperis, busind n el cu nis te pumni grei. Am auzit tiglele ncepnd sa se desprinda si sa se sparga pe dalele d e piatra care margineau pajistea dinspre apus. M-am mbracat n doi timpi si trei miscari si-am dat buzna pe scari n jos, sarind tr eptele cte doua. Usa din spate era larg deschisa si-am iesit n fuga afara, pe paji ste, drept n ghearele unui vnt att de puternic nct era aproape cu neputinta sa respir i, daramite sa mai faci vreun pas. Dar m-am straduit, din rasputeri, sa naintez, miscndu-ma cu mare greutate, chinuindu-ma sa tin ochii deschisi n vntul ce ma izbea drept n fata. La lumina lunii l-am putut vedea pe Vraci stnd la jumatatea distantei ntre casa s i padure, cu pelerina sa neagra fluturnd n vijelia salbatica. si tinea toiagul ridi cat n fata lui, parca gata sa pareze o lovitura. Mi s-a parut o vesnicie pna am aj uns lnga el. Ce-i asta? Ce-i asta? am strigat eu, cnd n sfrsit am fost alaturi de el. Raspunsul a venit imediat, dar nu din partea Vraciului. Un sunet groaznic, amen intator, a umplut deodata vazduhul, ceva ntre un tipat furios si un mrit nfiorator, care s-ar fi putut auzi de la mai multe mile distanta. Era duhul domestic al Vra

ciului. Mai auzisem strigatul acesta si nainte, n primavara, cnd el o mpiedicase pe Osoasa Lizzie sa ma urmareasca prin gradina de la apus. Asadar stiam ca acolo, n bezna dintre copaci, se confrunta cu un dusman care ameninta casa si gradinile. Care altul putea fi dect Urgia? Am stat acolo, tremurnd de frica si de frig, cu dintii clantanindu-mi n gura si cu dureri n tot corpul din pricina loviturilor primite de la rafale. Dar dupa cteva momente, vntul se potoli si, ncetul cu ncetul, totul redeveni nemiscat si tacut. -- napoi n casa, zise Vraciul. Nu se poate face nimic pna dimineata. Cnd am ajuns la usa din spate, m-am oprit, uitn- du-ma la cioburile tiglelor care acoperisera dalele. -- A fost Urgia? am ntrebat eu. Vraciul dadu din cap. -- Nu i-a luat mult pna sa ne gaseasca, nu-i asa? zise el, clatinnd din cap. Fara n doiala ca fata e de vina pentru asta. Trebuie s-o fi gasit pe ea mai nti. Ori asta , ori ea l-a chemat. -- Nu l-ar mai fi chemat ea din nou, am zis eu, ncercnd s-o apar pe Alice. Cine ne -a salvat, duhul? l-am ntrebat repede, schimbnd subiectul. -- Da, de data asta a izbutit, dar cu ce pret o sa aflam abia dimineata. nsa eu n-as baga mna-n foc ca va mai reusi si a doua oara. O sa ramn de paza aici, zise V raciul. Du-te sus, la tine n odaie, si ncearca sa dormi. Mine, orice se poate ntmpla, asa ca o sa ai nevoie de-o minte odihnita.

Soseste inchizitorul Am cobort din nou, cu putin nainte de ivirea zorilor. Cerul senin al noptii era ac um acoperit de nori, vazduhul era neclintit, iar pajistile albite cu cea dinti br uma adevarata de toamna. Vraciul era n apropierea usii din spate, stnd parca n aceeasi pozitie n care l vazuse m ultima oara. Arata obosit, tras la fata si cenusiu ca si cerul. Ei, baiete, zise el cu glas frnt, hai sa mergem sa cercetam stricaciunile. Am crezut ca se referea la casa, dar el o lua spre copacii din gradina de vest. Stricaciuni erau, desigur, dar nu att de mari pe ct ai fi crezut dupa iuresul de p este noapte. Erau cteva crengi mari doborte la pamnt, altele mai mici mprastiate pes te iarba, iar banca fusese rasturnata. Vraciul mi facu semn si l-am ajutat sa rid icam banca si s-o asezam la locul ei. -- Nu-i asa de rau, am zis eu, ncercnd sa-l nviorez, caci arata ntr-adevar posomort, cu colturile gurii cazute. -- Este destul de rau, zise el ncruntat. Stiam ca Urgia avea sa devina tot mai p uternic, dar s-a ntmplat mult mai repede dect m-am asteptat. Mult prea repede. N-ar fi trebuit sa fie n stare s-o faca att de curnd. Nu ne-a mai ramas prea mult timp! Vraciul pomi napoi catre casa. Am vazut portiuni ntregi de acoperis unde lipseau tiglele, iar unul dintre hornuri fusese darmat. -- Va trebui sa astepte pna vom gasi vreme sa-l reparam, zise el. Tocmai atunci se auzi sunetul clopotelului din bucatarie. Pentru prima oara n di mineata aceea, Vraciul zmbi putin. Parea usurat. -- Nu eram sigur ca vom mai avea un mic dejun n dimineata asta, zise el. Poate c a nu e chiar att de rau cum am crezut eu... Cnd am intrat n bucatarie, primul lucru care mi-a sarit n ochi au fost petele de sn ge de pe pardoseala, ntinse ntre masa si vatra. Iar bucataria era de-a dreptul nghe tata. Apoi am vazut si de ce. Eram ucenicul Vraciului de aproape sase luni, dar aceasta era prima dimineata n care nu ardea focul n camin. Iar pe masa nu erau nic i oua, nici sunca, ci doar o felie subtire de pine prajita pentru fiecare. Vraciul mi-a pus o mna pe umar, ca sa-mi atraga atentia. -- Sa nu spui nimic, baiete. Mannca si fii multumit cu ceea ce ni s-a dat.

Am facut cum mi-a spus, dar cnd am nghitit si ultima mbucatura de pine prajita, sto macul meu nca ghiortaia de foame. Vraciul se ridica n picioare. -- A fost un mic dejun nemaipomenit. Pinea a fost ct se poate de bine prajita, zi se el catre aerul din jur. Si-ti multumesc pentru tot ce ai facut noaptea trecut a. Amndoi ti suntem adnc recunoscatori. De cele mai multe ori, duhul nu se arata vederii, dar acum lua din nou nfatisare a unui motan portocaliu urias. Se auzi torcnd foarte usor si aparu brusc, aproape de vatra. n orice caz, nu-l mai vazusem niciodata aratnd ca acum. Urechea stnga i e ra sfsiata si sngera, iar blana de pe gt era naclaita de snge. Dar cel mai rau dintr e toate era ce patise la fata. Nu mai avea un ochi. n locul unde se aflase pna atu nci ochiul lui stng, acum nu mai era dect o spintecatura verticala, nsngerata. -- N-o sa se mai faca niciodata bine pe de-a ntregul, zise Vraciul cu tristete, cnd am iesit pe usa din spate. Ar trebui sa fim multumiti ca Urgia nca nu si-a red obndit puterile pe deplin, ca altminteri am fi murit, asta-noapte. Duhul nostru n e-a mai dat un scurt ragaz. Trebuie sa-l folosim acum, pna nu e prea trziu... Nici nu termina bine de spus, cnd ncepu sa bata clopotul de la rascruce. Misiune pentru Vraci. Dupa tot ceea ce se ntmplase, si amenintati cum eram de Urgie, m-am gndit ca n-o sa-l ia n seama, dar m-am nselat. -- Ei bine, baiete, zise el, du-te si vezi cine e si ce vrea. Clopotul se opri din sunat cu putin nainte de a ajunge eu acolo, dar sfoara nca se mai legana. Printre salciile de la rascruce er a o umbra deasa, ca de obicei, dar nu mi-a trebuit dect o secunda sa-mi dau seama ca nu se cerea ajutor de la Vraci. Acolo astepta o fata mbracata ntr-o rochie nea gra. Alice. -- Ai riscat mult! i-am spus eu, clatinnd din cap. Ai noroc ca domnul Gregory n-a cobort cu mine pna aici. Alice zmbi. -- Nu ma putea prinde Mos Gregory, n halul n care e acuma. Nu mai e nici pe jumata te omul care a fost. -- Nu fii att de sigura pe asta! am zis eu mnios. M-a pus sa sap un put. Un put pe ntru tine. Si acolo o sa sfrsesti, daca nu esti atenta. -- Puterea lui Mos Gregory s-a dus. Nu-i de mirare ca te-a pus pe tine sa-l sapi ! mormai Alice, n bataie de joc. -- Nu, i-am zis, m-a pus sa-l sap eu ca sa accept astfel ce trebuie facut. Este de datoria mea sa te nchid acolo. Tonul lui Alice deveni deodata trist. -- Si chiar mi-ai face mie una ca asta, Tom? ntreba ea. Dupa ce-am trecut mpreuna prin attea ncercari? Eu te-am salvat pe tine dintr-un put. Nu-ti mai aduci aminte cnd Osoasa Lizzie ti voia oasele? Cnd Lizzie si ascutea cutitul? mi aminteam foarte bine. Fara ajutorul lui Alice, as fi murit n noaptea aceea. -- Asculta, Alice, du-te la Pendle acum, ct nu e prea trziu, i-am spus eu. Du-te ct mai departe de aici cu putinta! -- Urgia nu este de acord. El crede ca ar trebui sa stau prin apropiere ceva mai multa vreme. -- Urgia e o creatura, nu-i un el ! am izbucnit eu, enervat de spusele lui Alice . -- Nu, Tom, nu-i doar att, zise Alice. Miroase-l, eu am facut-o, si ai sa vezi ca este o faptura omeneasca, n mod sigur! -- Urgia a atacat casa Vraciului, azi-noapte. Ar fi putut sa ne omoare. Tu l-ai trimis? Alice clatina cu hotarre din cap. -- N-am nici un amestec n treaba asta, Tom. ti jur. Am stat de vorba, atta tot, iar el mi-a spus lucruri interesante. -- Am crezut ca n-o sa mai ai de-a face cu el! am zis eu, fara sa-mi vina sa cre d ce-mi auzeau urechile. -- M-am straduit din rasputeri, Tom, m-am straduit. Dar a venit si mi-a soptit n iste lucruri. A venit la mine pe ntuneric, da, pe cnd ncercam sa adorm. Si mi-a vor bit pna si-n somn. Mi-a promis unele lucruri.

-- Ce fel de lucruri? -- Nu-i usor, Tom. Noptile s-au facut mai reci. Zilele s-au scurtat. Urgia a spu s ca as putea avea o casa, cu un foc mare n camin, cu multi carbuni si multe lemn e de foc, si ca niciodata nu voi duce lipsa de nimic. A spus ca as putea avea, d e asemenea, niste haine frumoase, astfel nct oamenii nu vor mai strmba din nas la m ine, cum fac acum, gndind ca sunt o salbaticiune care tocmai a scapat dintr-o tuf a de maracini. -- Nu-l asculta, Alice. Trebuie sa te straduiesti mai mult! -- E o treaba buna sa-l asculti pe el, din cnd n cnd, zise Alice cu un nceput de zmbe t destul de ciudat pe fata, altminteri s-ar putea sa-ti para foarte rau. Eu stiu ceva, vezi tu. Ceva care ar putea salva viata Mosului Gregory, la fel ca si pea ta. -- Spune-mi! am ndemnat-o eu. -- Nu vad de ce as face-o, de vreme ce tu planuiesti sa-mi petrec restul zilelor ntr-un put. -- Asta nu-i drept, Alice. -- O sa te ajut din nou, da. nsa ma ntreb daca tu ai face la fel pentru mine?... Tacu o clipa si-mi zmbi. -- Vezi tu, Inchizitorul se ndreapta ncoace, spre Chipenden. Si-a ars doar minile n focul de atunci, atta tot, iar acum vrea sa se razbune. Stie ca Mosul Gregory loc uieste pe undeva pe aici si vine cu oameni narmati si cini. Niste cini de vnatoare, mari si sngerosi, cu colti zdraveni. O sa fie aici cel trziu pe la amiaza. Asa ca du-te si spune-i Mosului Gregory ce ti-am zis. Nu ma astept sa aud totusi vreun multumesc. -- O sa ma duc si-o sa-i spun, am zis eu, si am pornit imediat, alergnd pe deal n sus, catre casa. n timp ce alergam, mi-am dat seama ca nu i multumisem lui Alice, dar cum as fi putut sa-i multumesc pentru ca se folosea de ntuneric ca sa ne ajut e pe noi? Vraciul astepta imediat lnga usa din spate. -- Ei bine, baiete, zise el, trage-ti rasuflarea, mai nti. Citesc pe fata ta ca ad uci vesti rele. -- Inchizitorul e pe drum, vine ncoace, am turuit eu. A aflat ca locuim pe lnga Ch ipenden! -- Si cine ti-a spus asta? ma ntreba Vraciul, scarpinndu-se n barba. -- Alice. A zis ca o sa ajunga aici pe la amiaza. Urgia i-a spus... Vraciul ofta adnc. -- Ei bine, atunci mai bine plecam ct mai repede cu putinta. Mai nti de toate, cob oara pna-n sat si anunta-l pe macelar ca o luam spre nord, peste dealuri, catre C aster si ca nu ne vom ntoarce prea curnd. Treci apoi si pe la bacan si spune-i ace lasi lucru, ca sa stie ca nu vom avea nevoie de niciun fel de provizii, saptamna urmatoare. Am cobort n fuga n sat si am facut ntocmai precum mi ceruse. Cnd m-am ntors, Vraciul a astepta deja n prag, gata de plecare. mi ntinse sacul lui. -- Mergem n sud? am ntrebat eu. Vraciul clatina din cap. -- Nu, baiete, mergem n nord, cum am zis. Trebuie sa ajungem la Heysham si, daca avem noroc, sa vorbim cu stafia lui Naze. -- Dar le-am spus tuturor ncotro ne ducem. De ce nu i-am pacalit, zicndu-le ca o luam spre sud? -- Pentru ca sper ca Inchizitorul va trece prin sat, mai nainte de a urca pna aic i. Atunci, n loc sa mai caute casa asta, o sa se ndrepte spre nord, iar cinii ne vo r lua urmele. Trebuie sa-i atragem ct mai departe de casa. Unele dintre cartile d in biblioteca mea sunt de nenlocuit.Daca ajunge aici, oamenii sai ar putea jefui casa si poate chiar i-ar pune foc, arznd-o din temelii. Nu, nu pot risca sa li se ntmple vreo nenorocire cartilor mele. -- Dar duhul? N-ar pazi el casa si gradinile? Cum ar putea ei pune piciorul aic i, fara sa riste sa fie sfrtecati? Sau e prea slabit acum? Vraciul ofta si si pleca privirile n pamnt. -- Nu, are destula putere sa se descurce si cu Inchizitorul, si cu oamenii lui, dar nu vreau eu sa-mi ncarc cugetul cu moartea cuiva, daca nu este neaparata nev

oie. Si chiar daca i omoara numai pe cei care intra, unii ar putea scapa, totusi. De ce alta dovada mai clara ar avea atunci nevoie ca sa ma osndeasca, pe drept, la ardere pe rug? S-ar ntoarce apoi cu o armata. Si toata povestea asta nu s-ar m ai termina. N-as mai avea pace pna la sfrsitul zilelor mele. Ar trebui sa parasesc Comitatul. -- Pai, asa n-o sa ne prinda? -- Nu, baiete. Nu, daca o luam pe drumul peste dealuri. Nu vor avea cum sa se m ai foloseasca de cai, iar noi vom avea cteva ore bune avans. Avantajul este de pa rtea noastra. Noi cunoastem Comitatul ca-n palma, dar oamenii Inchizitorului nus de prin partile locului. Oricum, hai sa plecam! Am pierdut destul timp! Vraciul o lua nainte, catre dealuri, mergnd cu pasi foarte iuti. Eu l-am urmat, ct de repede am putut, carndu-i sacul cel greu, ca de obicei. -- Dar n-o sa trimita niste oameni de-ai lui, calare, ca sa ne astepte la Caste r? am zis eu. -- Fara ndoiala c-o sa trimita, baiete, iar daca am merge la Caster, ar putea fi o problema. Nu, noi o sa trecem de oras prin partea de est. Apoi o s-o luam spr e sud-vest, cum ti-am spus, catre Heysham, ca sa vizitam mormintele de piatra. T ot de Urgie trebuie sa scapam n primul si-n primul rnd, iar timpul zboara. Sa vorb im cu stafia lui Naze este ultima noastra sansa ca sa aflam cum sa facem. -- Si dupa aceea? Unde o sa mergem? O sa ne mai putem vreodata ntoarce aici? -- Nu vad niciun motiv pentru care n-am putea, n timp. La un moment dat, o sa-l facem pe Inchizitor sa ne piarda urma. Sunt mai multe cai pentru asta. Oh, ne va cauta ndrjit si si va face inima rea, fara ndoiala. Dar nu va trece mult si o sa se duca napoi de unde a venit. Acolo unde poate sta la caldura, pe timpul iernii ca re bate la usa. Am dat din cap, dar nu eram n ntregime multumit, ntrezaream tot soiul de fisuri n p lanul Vraciului. De pilda, o fi pornit-o el la drum n forta, dar nca nu era vindec at pe deplin si trecerea dealurilor avea sa fie o treaba anevoioasa. Iar urmarit orii nostri ne-ar fi putut prinde mai nainte sa ajungem la Heysham. Pe de alta pa rte, ei ar fi putut sa caute totusi casa Vraciului si sa-i dea foc, de ciuda, ma i ales daca aveau sa ne piarda urma. Apoi mai era si anul urmator care ma ngrijor a, n primavara, mai mult ca sigur ca Inchizitorul avea sa vina din nou n nord. Par ea un om dintr-aceia care nu renunta niciodata. Nu vedeam nicio cale prin care v iata s-ar fi putut ntoarce vreodata la normal. Apoi, ma fulgera un alt gnd... Daca m-ar fi prins pe mine? Inchizitorul i supunea pe oameni la cazne, ca sa-i f aca sa raspunda la ntrebari. Daca ma sileau si pe mine sa le spun unde e casa mea parinteasca? De obicei confiscau sau ardeau casele vrajitoarelor si-ale descntat orilor. M-am gndit la tata, la Jack si la Ellie, cum vor ramne pribegi. Si ce-or s a faca oamenii Inchizitorului atunci cnd or s-o vada pe mama? Ea nu putea iesi n l umina soarelui, si le ajuta adeseori pe moasele de prin partea locului care ntmpin au nasteri dificile, si avea o ditamai colectia de ierburi si alte plante de lea c. Mama ar fi fost n mare pericol! Nu i-am spus Vraciului nimic din toate aceste framntari, pentru ca mi-am dat sea ma ca deja se saturase de ntrebarile mele. * * * ntr-o ora, eram sus, pe creasta dealurilor. Vremea era stabila si se parea ca vo m avea parte de o zi frumoasa. Daca as fi putut sa-mi scot din minte motivul pentru care ne aflam noi acolo, s us, m-as fi bucurat, pentru ca era o vreme potrivita pentru o calatorie pe jos. Nu ntlneam dect ploieri si iepuri de cmp si, mult spre nord-vest, marea ndepartata scn teia n soare. La nceput, Vraciul mersese voiniceste, naintea mea. Dar, mai devreme de amiaza, si pierdu puterile si cnd n sfrsit ne-am oprit si ne-am asezat aproape de o movila de pietre, arata din cale-afara de vlaguit. n timp ce despaturea brnza din stergar, am bagat de seama ca i tremurau minile. -- Tine, baiete, zise el, ntinzndu-mi o bucatica mica. N-o mnca pe toata deodata. Urmndu-i sfatul, am rontait-o ncet, mestecnd-o ndelung. -- Stii ca fata ne urmareste? ma ntreba Vraciul. Am facut ochii mari la el si-am clatinat din cap. -- E la aproape o mila n urma, mi spuse el, aratndu-mi spre miazazi. Acum, ca ne-a

m oprit, s-a oprit si ea. Ce crezi ca vrea? -- Cred ca nu are unde sa se duca, n afara de Pendle, si nu prea vrea sa se duca acolo. Iar alta sansa nu mai are, dect sa plece din Chipenden. N-ar fi deloc n si guranta, cnd vor sosi Inchizitorul si oamenii lui. -- Si de asta, dar probabil si din pricina ca are o slabiciune pentru tine si t ot ce vrea este sa mearga unde mergi si tu. Ce bine ar fi fost daca am fi avut t imp sa ncheiem socotelile cu ea mai nainte de a pleca din Chipenden! Este o amenin tare, pentru ca oriunde se afla ea, nici Urgia nu-i prea departe. Se ascunde deo camdata sub pamnt, dar odata ce se va nnopta, o sa fie atras spre ea ca molia spre flacara lumnarii si o sa dea trcoale si prin jur, n mod sigur. Daca l mai hraneste o data, o sa creasca n puteri si o sa nceapa sa vada prin ochii ei. Mai nainte de a sta, si-ar putea ncerca norocul si cu alte victime oameni sau animale, efectul va fi acelasi. Dupa ce se va ghiftui cu snge, va fi nca si mai puternic si, curnd, va fi n stare sa se ntrupeze iar. Noaptea trecuta a fost doar nceputul. Daca n-ar fi fost Alice, n-am mai fi plecat niciodata din Chipenden, i-am atras eu atentia. Am fi fost prizonierii Inchizitorului. Dar Vraciul prefera sa nu ma bage n seama. -- Acuma, zise el, cel mai bine e sa mergem mai departe. Nu ntineresc daca lnceze sc aici. Dar dupa nca o ora, ne odihneam din nou. De data aceasta, Vraciul statu jos ceva mai multa vreme, pna cnd sa se sforteze sa se ridice iar n picioare. Asa am tinuto toata ziua, cu perioade de repaus din ce n ce mai lungi si cu un timp de mers d in ce n ce mai scurt. Pe la asfintit, vremea se schimba. n vazduh mirosea puternic a ploaie si, curnd, ncepu sa bureze. La caderea serii, coboram catre zidul crpacit de piatra al unei gradini. Panta d ealului era abrupta si amndoi ne pierdeam echilibrul, la fiecare pas, pe iarba al unecoasa. n plus, ploaia se nteti, iar dinspre apus se porni sa bata vntul. -- O sa ne odihnim putin, ca sa-mi trag suflul, zise Vraciul. Se ndrepta catre cea mai apropiata spartura n zid. Trecuram dincolo si ne ghemuir am pe partea dinspre rasarit, ca sa ne aparam ct de ct de izbiturile ploii. -- Umezeala te patrunde pna-n maduva oaselor, cnd ai vrsta mea, zise Vraciul. Asta te asteapta dupa o viata ntreaga petrecuta n clima Comitatului. Ne subrezeste pe toti, n cele din urma. Ori sufera oasele tale, ori plamnii. Stateam ghemuiti, ca vai de noi, cu spatele lipit de zid. Eram obosit si plicti sit, si, n pofida faptului ca eram sub cerul liber pe-o astfel de noapte, era un chin sa ramn treaz. Nu dupa mult timp, am cazut ntr-un somn profund si-am nceput sa visez. Era unul dintre acele vise lungi, care par sa dureze toata noaptea. Iar, spre sfrsit, s-a prefacut ntr-un cosmar...

Cosmarul de pe deaL n mod nendoielnic, a fost cel mai rau cosmar pe care l-am avut vreodata. Si, cu o n deletnicire ca a mea, am avut o multime. Ma ratacisem si ncercam sa gasesc drumul catre casa. Ar fi trebuit sa-i descopar cu destula usurinta, fiindca totul era scaldat n lumina lunii pline, dar de fiecare data cnd coteam si mi se parea ca rec unosc vreun punct de reper,curnd iesea la iveala ca ma nselasem. n cele din urma, a m ajuns n vrful Dealului Spnzuratilor si am vazut, la poale, ferma noastra. n timp ce coboram dealul, am nceput sa ma simt foarte nelinistit. Desi era noapte, toate erau prea ncremenite si prea mute, si nimic nu se misca n vale. Gardurile aratau foarte para ginite, ceva ce tata si Jack n-ar fi rabdat niciodata sa se ntmple, iar usile hamb arului atrnau pe jumatate iesite din balamale. Casa parea pustie: cteva ferestre erau sparte si din acoperis lipseau mai multe tigle. M-am caznit sa deschid usa din spate si cnd a cedat, cu obisnuitul ei scrtit , am intrat ntr-o bucatarie care arata de parca n-ar mai fi trecut nimeni pe acol o de ani de zile. Era praf peste tot si mari pnze de paianjen atrnau din tavan. Ba lansoarul mamei se afla chiar n mijlocul ncaperii si pe el era o bucata de hrtie mpa

turita, pe care am luat-o si am iesit cu ea afara, s-o citesc la lumina lunii. mormintele tatalui tau, al lui jack,al lui ellie si al lui mary sunt sus pe deal ul spnzuratilor.pe mama ta o s-o gasesti n hambar. Inima mi s-a strns dureros, gata sa-mi plesneasca, si-am strabatut curtea n fuga. Lnga hambar m-am oprit, ascultnd cu atentie. Totul era cufundat n tacere. Nu era ni ci macar o adiere de vnt. Am pasit temator n bezna, nestiind prea bine ce ma asteptam sa gasesc acolo. Un mormnt? Mor mntul mamei? Era o spartura n acoperis, aproape chiar deasupra capului meu si, n bataia unui m anunchi de raze de luna, am vazut capul mamei mele. Se uita tinta la mine. Corpu l ei era n ntuneric, dar din pozitia fetei, mi se paru ca statea n genunchi. De ce facea asta? Si de ce arata att de nefericita? Nu se bucura ca ma vedea? Deodata, mama scoase un tipat de durere. Nu te uita la mine, Tom! Nu te uita la mine! ntoarce-te imediat! striga ea, parc a torturata. n momentul n care mi-am ntors capul, mama s-a ridicat de la podea si cu coada ochi ului am zarit ceva ce mi-a taiat picioarele. De la gt n jos, mama era diferita. Am vazut aripi si solzi si o sclipire de gheare ascutite, n timp ce ea s-a ridicat n zbor, drept n sus, croindu-si drum cu forta prin acoperisul hambarului, lund cu e a jumatate din acesta. M-am uitat n sus, ferindu-mi fata de bucatile de lemn si m oloz care cadeau peste mine, si am vazut-o pe mama, o silueta ntunecata pe discul argintiu al lunii pline, cum se desprindea dintre darmaturile acoperisului hamba rului, zburnd drept n sus. -- Nu! Nu! am strigat. Nu este adevarat, nu se ntmpla asta! Drept raspuns, un glas a vorbit n capul meu. Era suieratul gros al Urgiei. -- Luna arata adevarul despre lucruri, baiete. O stii deja. Tot ce ai vazut este adevarat sau urmeaza sa se petreaca. Mai trebuie doar sa treaca putin timp. Cineva ncepu sa ma zgltie de umar si m-am desteptat scaldat de o sudoare rece. Vrac iul statea aplecat asupra mea. -- Trezeste-te, baiete! Trezeste-te! striga el. E doar un cosmar. Este Urgia car e ncearca sa intre n mintea ta, straduindu-se sa-ti zdruncine taria. Am dat din cap, dar nu i-am povestit Vraciului ce se ntmplase n vis. Era prea durer os ca sa vorbesc. Am aruncat o privire spre cer. Ploua n continuare, dar norii se destramasera pe ici, pe colo, si se vedeau cteva stele. Era nca ntuneric, nsa zorii nu erau prea departe. -- Am dormit toata noaptea? -- Asta am facut, raspunse Vraciul, desi nu planuisem asa. Se ridica batos. -- Mai bine o luam din loc ct mai putem, zise el ngrijorat. i auzi? Am ciulit urechea si, n cele din urma, printre zgomotele vntului si-ale ploii, am auzit latratul ndepartat al cinilor de vnatoare. -- Da, nu sunt prea departe, zise Vraciul. Singura noastra sansa este sa ne pia rda mirosul. Avem nevoie de-o apa curgatoare, dar trebuie sa fie destul de putin adnca, sa putem merge prin ea. Fireste, va trebui sa ne ntoarcem pe pamnt uscat, l a un moment dat, dar vor fi nevoiti sa plimbe cinii n sus si-n jos pe mal, ca sa r egaseasca mirosul. Si daca ar mai fi nca un pru prin apropiere, ne-ar usura si mai mult treaba. Ne-am catarat si am trecut peste un alt zid, apoi am cobort pe panta vertiginoas a, mergnd ct de repede ndrazneam pe iarba uda, alunecoasa. Era o coliba de oier mai jos de noi, al carei contur abia se deslusea, iar alaturi, un batrn arbust de po rumbar, aplecat spre ea de attea si attea vijelii, cu ramurile sale golase agatnduse, ca niste gheare, de stresini. Am continuat sa coborm catre coliba pentru cteva momente, dar apoi ne-am oprit brusc. Era un tarc de lemn n fata noastra si n stnga. Si ntre timp se facuse destula lumin a ct sa vedem ca nauntru era nchisa o mica turma de oi, de vreo douazeci de capete. Dar toate erau moarte. Nu-mi place deloc cum arata, baiete. Nici mie nu-mi placea privelistea. Dar apoi am nteles ca nu se referea la oile m oarte. El se uita la coliba de dincolo de ele. -- Probabil am ajuns prea trziu, zise el, aproape soptit. Dar este de datoria no

astra sa intram si sa vedem... Cu acestea, se ndrepta spre coliba, strngnd toiagul n mna. L-am urmat, carndu-i sacul . Cnd am trecut de tarc, am aruncat o privire spre cea mai apropiata dintre oile moarte. Lna ei alba era patata de snge. Daca aceea era opera Urgiei, atunci se osp atase pe cinste. Ct de puternic devenise oare? Usa din fata era deschisa larg, asa ca am intrat fara ceremonie, Vraciul cel di nti, eu dupa el. Nu facuse dect un pas dincolo de prag, cnd se opri, trase aer n pie pt si si tinu respiratia. Se uita tinta n partea stnga. Era o lumnare pe undeva, mai nauntrul odaii si la lumina aceea nesigura am putut deslusi ceea ce, la prima ve dere, am luat-o drept o umbra de pastor. Dar era prea solida ca sa fie doar o um bra. Avea spatele lipit de perete si maciulia btei sale era ridicata deasupra cap ului, de parca ne ameninta. Mi-a luat ceva timp pna sa nteleg la ce anume ma uitam , dar cnd am nteles, mi s-au nmuiat genunchii si aproape ca mi-a stat inima n piept. Pe chipul omului era o expresie incerta, de mnie si groaza. Dintii i erau dezveli ti, dar unii dintre ei erau sparti si sngele i mnjise toata gura. Era n picioare, da r nu statea. Fusese turtit, facut una cu peretele din spatele lui. Stors si lipi t de pietre. Era opera Urgiei. Vraciul mai facu un pas n ncapere. Si nca unul. L-am urmat, tinndu-ma aproape de el , pna cnd am putut vedea ntregul cosmar dinauntru. ntr-un colt era si un leagan de c opil, dar fusese zdrobit de perete si printre resturi se vedeau niste paturi si un scutecel stropite cu snge. De copil, nici urma. Magistrul meu se apropie de pa turi si le ridica, precaut. Ceea ce a vazut, n mod vadit l-a zguduit, fiindca mia cerut sa nu ma uit, si apoi a pus paturile la loc, cu un oftat. ntre timp, o zarisem si pe mama bebelusului. Trupul femeii era pe podea, n parte ascuns de un balansoar. Am fost usurat ca nu-i vedeam fata. n mna dreapta tinea st rnsa o andrea, si un ghem de lna se rostogolise n vatra, aproape de taciunii care s e stingeau sub cenusa. Usa bucatariei era deschisa si m-a cuprins deodata spaima. Eram sigur ca acolo statea cineva la pnda. De ndata ce gndul mi s-a nchegat n minte, aerul din odaie nghet a. Urgia era nca de fata. l puteam simti n oasele mele. ngrozit, aproape ca am zbura t afara din coliba, dar Vraciul nu s-a clintit din loc, si, de vreme ce el a ram as, cum puteam eu sa-l las singur si sa nu ma ntorc? n clipa aceea, lumnarea s-a stins deodata, de parca flacara fusese apucata ntre do ua degete nevazute, cufundndu-ne n ntuneric, iar o voce profunda se auzi din bezna, desavrsita de dincolo de usa bucatariei. O voce care rasuna prin aer si vibra dea lungul pardoselii de piatra a colibei, nct am putut-o simti n picioare. -- Bine te-am gasit, Batrne. n sfrsit ne ntlnim din nou. Te-am cautat. Stiam ca esti pe undeva prin apropiere. -- Da, si acum m-ai gasit, zise Vraciul ostenit, punnd toiagul n podea si sprijin indu-se cu toata greutatea n el. -- ntotdeauna ai fost un bagacios, nu-i asa, Batrne? Ca te-ai amestecat o data, m ai treaca-mearga, dar acum ai nceput sa te amesteci cam des. O sa-l omor mai nti pe baiat, iar tu o sa stai si-o sa te uiti. Apoi, o sa-ti vina tie rndul. O mna nevazuta m-a ridicat de la pamnt si m-a trntit cu spatele de perete, att de ta re ca mi s-a taiat respiratia. Apoi a nceput apasarea, o forta constanta, att de m are ca mi-am simtit coastele gata sa crape, nsa cel mai rau era sa simt cumplita apasare de pe frunte si mi-am amintit de fata pastorului, turtita si sleita de p ietre. Eram mai mult dect ngrozit, fara sa pot face nicio miscare, nici macar sa r espir. Un val negru mi s-a asternut pe ochi si ultimul lucru pe care l-am mai pr iceput a fost ca Vraciul se repezise n bucatarie, cu toiagul ridicat. Cineva ma scutura blnd de un umar. Am deschis ochii si l-am vazut pe Vraci aplecat deasupra mea. Zaceam ntins pe pod eaua colibei. --Esti bine, baiete? ma ntreba el ngrijorat. Am dat din cap. Ma dureau toate coastele. La fiecare respiratie, simteam cte un j unghi ascutit. Dar respiram. Eram nca n viata. -- Ia, hai sa vedem daca te putem pune pe picioare... Sprijinit de Vraci, am izbutit sa stau n picioare. -- Poti sa mergi? Am dat din cap si am facut un pas nainte. Nu ma simteam prea sigur pe mine, dar p

uteam sa merg. --Bun baiat. --ti multumesc ca m-ai salvat, am biguit eu. Vraciul clatina din cap. --Eu n-am facut nimic, baiete. Urgia a disparut brusc, de parca ar fi fost chem at. L-am vazut lund-o n sus, pe deal. Arata exact ca un norisor negru care acopera si ultima stea. Cumplit macel a fost savrsit aici, zise el, aruncnd o privire la grozavia din coliba. Dar trebuie sa plecam ct de repede putem. Mai nti de toate, tr ebuie sa ne salvam pe noi nsine. Om fi noi n stare sa scapam de Inchizitor, dar cu fata aceea pe urmele noastre, Urgia se va afla mereu prin preajma si puterile i vor creste necontenit. Trebuie sa ajungem la Heysham si sa aflam cum putem sa nvi ngem odrasla asta a iadului o data pentru totdeauna! Cu Vraciul calauza, am parasit coliba si am continuat sa coborm dealul. Am mai s arit alte doua ziduri mprejmuitoare, pna ce am putut auzi sipotul unei ape curgato are. Magistrul meu se misca acum cu mult mai repede, aproape la fel de repede ca atunci cnd porniseram din Chipenden, asadar am presupus ca somnul i facuse totusi bine. n schimb pe mine ma dureau toate madularele si faceam eforturi sa nu cad, cu sacul lui greu n mna. Am dat peste o poteca abrupta, ngusta, de-a lungul unui pru de munte, cu un curs l at de apa, care se napustea la vale sarind din stnca n stnca. -- La vreo mila n jos, torentul acesta se varsa ntr-un iezer, zise Vraciul, porni nd sa coboare pe poteca. Dealurile se niveleaza si din iezer pornesc doua praie. Este ntocmai ceea ce cautam noi. L-am urmat, trs-grapis. Parea sa ploua mai tare ca niciodata, iar pamntul de sub p icioare era nselator. O data sa fi alunecat si-ai fi cazut de-a dreptul n pru. M-am n trebat daca Alice era pe aproape si daca ea putea cobor pe o carare ca asta, la o palma distanta de o apa curgatoare asa navalnica. Si Alice era n primejdie. Cinii i-ar fi putut amusina urmele. Cu tot zgomotul prului si al ploii, puteam auzi cinii de vnatoare; pareau sa se apr opie din ce n ce mai mult. Deodata, am auzit ceva care m-a nghetat. Un tipat! Alice! M-am ntors si m-am uitat napoi, pe poteca, dar Vraciul m-a nsfacat de brat si m-a mpins nainte. -- Nu putem face nimic, baiete! mi-a strigat el. Absolut nimic! Asa ca mergi ma i departe! Am facut precum mi se poruncise, ncercnd sa nu iau n seama sunetele care veneau de pe costisa dealului din spatele nostru. Au fost strigate si zbierete si urlete mai nfioratoare, pna cnd, treptat, totul s-a cufundat n tacere si n-am mai auzit dect apa bolborosind. Cerul era mult mai luminos acum si, naintea noastra, la primele raze ale diminetii, am putut vedea undele palide ale iezerului ntinzndu-se printr e copaci. Inima mi se strngea dureros gndindu-ma la ce i se putuse ntmpla lui Alice. Nu merit a una ca asta. -- Mergi mai departe, baiete, repeta Vraciul. dar venind din ce n ce mai apr Si atunci am auzit ceva pe poteca n spatele nostru oape. Suna ca un animal care cobora n fuga spre noi. Un cine mare. Nu mi se parea drept! Eram att de aproape de iezer si de cele doua praie! Numai z ece minute, si am fi fost n stare sa i facem pe cini sa ne piarda urma! Dar, spre m area mea mirare, Vraciul nu-si grabi pasul. Ba dim-potriva, paru sa ncetineasca. n cele din urma se opri de-a binelea si ma mpinse ntr-o parte a potecii; ma ntrebam daca nu cumva ramasese dintr-odata fara puteri. Daca asa era, atunci se sfrsise t otul pentru noi. M-am uitat la Vraci, nadajduind ca va scoate ceva din sacul lui care sa ne salv eze. Dar nici n-a cerut sacul. Cinele alerga acum catre noi mncnd pamntul. Totusi, pe masura ce se apropia, am observat ceva ciudat la el. n primul rnd ca ma i degraba scheuna, dect latra ndrjit ca un cine de vnatoare n plin atac. Iar ochii lui erau atintiti mai degraba nainte, dect asupra noastra. A trecut pe lnga noi att de aproape ca, daca as fi ntins mna, l-as fi atins. -- Daca nu ma nsel, este nnebunit de frica, zise Vraciul. Pazea! Mai vine unul! Si acesta trecu, scheunnd ca si primul, cu coada ntre picioare. ndata dupa aceea,

mai venira nca doi. Apoi, urmndu-i ndeaproape, al cincilea cine. Toti fara sa ne dea nicio atentie, ci napustindu-se cu capul nainte pe poteca noroioasa, drept n ieze r. -- Ce s-a ntmplat? m-am ntrebat eu cu glas tare. -- O sa aflam ndata, zise Vraciul. Hai sa mergem! Curnd ploaia se opri si ajunseram la iezer. Era destul de ntins si, n mare parte, linistit. Dar lnga noi, prul se varsa n lac, azvrlin u-se de pe o stnca verticala, ca sa-i nvltoreze luciul, strnind un tavalug alb de ap a. Am stat putin, uitndu-ne la caderea de apa, unde crengi de copaci, frunze si, din cnd n cnd, chiar cte un bustean ratacit erau aruncate jos, n iezer. Deodata, ceva mai mare lovi apa, cu un plescait puternic. A fost trt mult n adnc, d ar a reaparut la suprafata cam la vreo treizeci de pasi n josul apei, dupa care a pornit, mnat de curent, catre malul dinspre apus al iezerului. Arata ca un corp de om. M-am repezit spre malul lacului. Si daca era Alice? Dar mai nainte sa pot sa ma arunc n apa, Vraciul mi puse mna pe umar si ma strnse tare. --Nu este Alice, zise el blnd. Corpul ala e prea mare. De altfel, cred ca ea a c hemat Urgia. Ce altceva l-ar fi putut face pe demon sa plece att de brusc de lnga noi? Cu Urgia de partea ei, o sa cstige orice lupta care se va isca n spatele nost ru. Mai bine mergem pe lnga lac, pna n capatul celalalt, si ne uitam mai ndeaproape. Am urmat malul arcuit pna cnd, dupa vreo cteva minute, stateam pe malul dinspre ap us, sub ramurile unui sicomor urias, ngropati de-o palma n covorul de frunze uscat e de la poalele sale. Corpul nensufletit din apa era nca la distanta, dar se aprop ia. Nadajduiam ca Vraciul are dreptate, ca lesul era prea mare sa fie al lui Ali ce, dar era nca prea ntuneric ca sa fiu sigur. Si daca nu era al ei, atunci al cui era? Am nceput sa ma simt nfricosat, dar nu puteam face nimic dect sa astept, n vreme ce bolta cerului se lumina treptat, iar lesul era adus de apa din ce n ce mai aproa pe. ncetul cu ncetul, negura noptii se destrama si curnd cerul era destul de luminos c a sa putem sa ne dam seama, fara umbra de ndoiala, al cui era acel corp. Al Inchizitorului! M-am uitat lung la trupul ce plutea pe iezer. Era ntins pe spate si numai fata e ra iesita din apa. Gura i ramasese deschisa, ca si ochii. Pe fata lui alba de mor t era ntiparita groaza. Arata de parca nu i-ar mai fi ramas niciun strop de snge n corp. A necat destui nevinovati la viata lui, zise Vraciul. Saraci, batrni, singuratici . Multi dintre cei care muncisera din greu, toata viata lor, si meritau macar un strop de pace si de tihna la batrnetile lor, si un dram de respect, de asemenea. Iar acum, i-a venit rndul. A primit exact ce-a meritat. Stiam ca proba necului pentru acuzatii de vrajitorie era doar o superstitie pros teasca, dar nu puteam sa nu bag de seama faptul ca Inchizitorul plutea. Nevinova tii se scufundau; vinovatii pluteau. Nevinovatii, ca matusa lui Alice, care muri se de spaima. -- Alice a facut asta, nu-i asa? am zis eu. Vraciul dadu din cap. --Da, baiete. Unii ar zice ca ea a facut-o. Dar n realitate a fost Urgia. Cu asta , s-au facut doua invocari. Puterea lui asupra ei va creste, si tot ce vede ea, vede si el. -- N-ar trebui sa ne continuam drumul nostru? am ntrebat eu nervos, uitndu-ma napoi peste lac, spre locul unde prul se arunca navalnic n el; alaturi, era poteca. Oame nii lui n-or sa vina pna aici? -- Pna la,urma, poate c-or sa vina, baiete. Binenteles, daca mai are vreunul viata n el. Dar ceva mi spune ca n-or sa fie n stare sa faca prea multe, o vreme. Nu, eu astept pe altcineva si, daca nu ma nsel, iat-o ca vine... I-am urmarit privirea Vraciului catre pru, unde o silueta marunta a cobort poteca s i apoi a stat, un timp, urmarind caderea de apa. Apoi privirea lui Alice se ntoar se catre noi si a nceput sa mearga de-a lungul lacului, n directia noastra. -- Tine minte, ma preveni Vraciul, Urgia vede acum prin ochii ei. si ntareste fort ele si abilitatile, aflndu-ne slabiciunile. Ia seama la ce spui sau faci.

O parte din mine ar fi vrut sa strige si s-o anunte pe Alice sa fuga ct nca mai p utea. N-aveam de unde sa stiu ce i-ar fi putut face acum Vraciul. O alta parte d in mine era deodata ngrozitor de nfricosata de ea. Dar ce puteam face? n adncul sufl etului meu, stiam ca Vraciul era singura ei speranta. Cine altcineva ar fi putut s-o mai scoata de-acum din ghearele Urgiei? Alice se opri la malul apei, asezndu-se ntre mine si Vraci. Se uita tinta spre tr upul Inchizitorului. Pe chip i se zugravise o expresie de groaza si victorie, am estecate. -- Poti sa te uiti mai bine, fato, zise Vraciul. Studiaza opera minilor tale pe n delete. A meritat? Alice dadu din cap. -- Inchizitorul a primit ceea ce merita de mult, zise ea cu hotarre. -- Da, dar cu ce pret? ntreba Vraciul. Tu apartii din ce n ce mai mult ntunericulu i. Mai invoca o data Urgia si-o sa fii pierduta pe vecie. Alice nu-i raspunse si-am mai stat acolo multa vreme n tacere, doar uitndu-ne la apa. -- Ei, baiete, zise Vraciul, mai bine ne vedem de drum. Va trebui sa se ocupe a ltcineva de mort, pentru ca noi avem treaba. Ct despre tine, fato, o sa vii cu no i, daca ti mai dai seama ce este bine pentru tine. Da, acum mai bine asculti cu a tentie, pentru ca ceea ce ti propun eu este singura ta nadejde, singura sansa pe care o vei avea vreodata de a te elibera de monstrul acela. Alice se uita n sus, cu ochii foarte mari. -- Stii bine n ce primejdie ai intrat? Vrei sa fii libera? ntreba el. Alice dadu din cap. -- Atunci, vino aici! i porunci el sever. Alice se apropie supusa de el. -- Oriunde o sa te afli tu, Urgia nu va fi prea departe n urma ta, asa ca, deoca mdata mai bine vii cu mine si cu baiatul. Mai degraba descopar pe pielea mea und e este creatura aceea, dect s-o stiu cutreiernd pe oriunde are chef prin Comitat, n grozindu-i pe oamenii cumsecade. Asa ca asculta-ma, si asculta-ma bine. De acum n colo este important ca tu sa nu vezi si sa nu auzi nimic. n felul acesta Urgia nu va afla nimic de la tine. Dar trebuie s-o faci de bunavoie, tine seama. Daca tr isezi ctusi de putin, o sa fie rau de noi toti. si deschise sacul si ncepu sa scotoceasca prin el. -- Aceasta este o legatura pentru ochi, zise el, ridicnd o fsie de pnza neagra, pen tru ca Alice s-o poata vedea. Vrei s-o porti? ntreba el. Alice dadu din cap si Vraciul i ntinse mna stnga cu palma desfacuta spre ea. -- Vezi astea? zise el. Sunt dopuri de ceara pentru urechile tale. Fiecare dop avea un mic cui de argint cu floare mare, nvelit n ceara, ca sa poata fi scos cu usurinta. Alice se uita la ele cu ndoiala, dar apoi si apleca supusa capul, iar Vraciul i vr, u sor, n ureche primul dop. Dupa ce i puse si al doilea dop, i lega esarfa neagra strn s la ochi. Am pornit la drum, ndreptndu-ne spre nord-est, cu Alice calauzita de catre Vraci, care o tinea de brat. Am sperat sa nu ne ntlnim cu nimeni pe drum. Ce ar fi zis lu mea? Cu siguranta am fi atras atentia multor nepoftiti. Mormintele de piatrA Era ziua, asadar nu aveam deocamdata de ce ne teme de Urgie. Ca majoritatea crea turilor ntunericului, n timpul zilei se ascundea sub pamnt. Iar cu Alice legata la ochi si cu urechile astupate, nu se mai putea uita prin ochii ei, nici asculta c eea ce vor-beam. Nu avea sa stie unde ne aflam. Banuiam ca ne asteapta nca o zi de mers obositor si ma ntrebam daca vom ajunge la Heysham nainte de caderea serii. Dar, spre surprinderea mea, Vraciul ne conduse pe un drum care ducea la o ferma mare, unde am asteptat la poarta, pna cnd un batrn fermier veni schiopatnd la noi, sprijinindu-se ntr-un baston. Pe chipul lui se ci tea o expresie ngrijorata. -- mi pare rau, croncani el. mi pare sincer rau, dar nu s-a schimbat nimic. Daca

trebuie sa-l dau, va fi al tau. Se parea ca, n urma cu cinci ani, Vraciul l scapase pe omul acesta de un duh rau care-i facea necazuri si nca nu-i platise. Magistrul meu si cerea acum plata, dar nu n bani. n mai putin de o jumatate de ora, calatoream ntr-o caruta trasa de unul dintre ce i mai mari cai din Comitat pe care-i vazusem vreodata; caruta o mna fiul fermieru lui. La nceput, mai nainte de a porni la drum, se uitase lung la Alice legata la o chi, cu o expresie nedumerita pe fata. -- Nu te mai holba la fata si vezi-ti de treaba ta! l admonesta Vraciul, iar fla caul si ntoarse repede ochii. Parea foarte fericit sa ne duca pe noi, bucuros sa scape de corvezile sale vreo cteva ore, iar curnd treceam pe drumurile laturalnice pe la est de Caster. Vraciu l o convinsese pe Alice sa stea culcata n caruta si o acoperise cu paie, astfel nct sa nu poata fi vazuta de ceilalti drumeti. Fara ndoiala ca marele cal era obisnuit sa traga o caruta ncarcata, caci numai cu noi trei n spate, mergea la trap cu usurinta unui batrn alergator obisnuit sa csti ge ntrecerile. n departare puteam vedea orasul Caster, cu vechiul sau castel. Mult e vrajitoare murisera si aici, dupa un lung proces de judecata, dar lumea din Ca ster nu ardea vrajitoarele, ci le spnzura. Asadar, ca sa folosesc una din expresi ile marinaresti ale tatei, am virat n larg" si, curnd, eram dincolo de el si trecea m pe un pod peste rul Lune, dupa care ne-am schimbat directia spre sud-vest, catr e Heysham. Am stabilit cu baiatul fermierului sa ne astepte la capatul drumului care nconju ra satul. O sa ne ntoarcem pe la asfintit, zise Vraciul. Nu-ti face griji. O sa vezi ca a meritat osteneala. Am urcat pe un drumeag ngust panta unui deal, cu o biserica veche si un cimitir pe partea dreapta. Acolo, pe costisa aceea adapostita de vnt, totul era ncremenit si tacut, iar copaci seculari nalti umbreau lespezile mormintelor. Dar cnd am trec ut de o poarta, urcnd mai sus, pe stnca din vrf, am fost ntmpinati de o briza puterni ca si de vuietul marii. naintea noastra erau ruinele unei mici capele de piatra, cu numai trei pereti ramasi n picioare. Ne aflam chiar n vrful vrfului si, la picioa rele noastre, am vazut un golf, cu o plaja de nisip aproape nghitita de flux, si va-lurile marii spargndu-se de un mic promontoriu, ceva mai departe. n mare parte, tarmurile vestice sunt plate, zise Vraciul, iar acesta este cel ma i nalt din tot Comitatul. Se spune ca aici au debarcat primii oameni care au popu lat Comitatul. Veneau dintr-o tara ndepartata, de la apus, iar barcile lor s-au l ovit cu fundul de recifele de dedesubt. Urmasii lor au construit aceasta capela. Zicnd acestea, a facut semn catre ea si, chiar lnga ruine, am vazut mormintele de piatra. -- Nu mai sunt altele la fel nicaieri n Comitat, zise Vraciul. Chiar pe buza falezei abrupte, era un sir de sase sicrie, cioplite ntr-o uriasa lespede de piatra, fiecare avnd forma unui trup de om si un capac de piatra care intra ntr-un santulet de mbinare, nchizndu-le per-fect. Aveau diferite forme si mari mi, dar n general erau mici, parca daltuite pentru niste copii, si erau mormintel e a sase oameni din Poporul Mic. Cei sase fii ai regelui Heys. La capatiul fiecarui mormnt era o scobitura patrata. Vraciul ngenunche lnga cel mai apropiat si si plimba degetul pe conturul scobiturii. Apoi si raschira dege-tele minii stngi. Deschiderea palmei sale acoperea n ntregime scobitura. -- Ei, la ce or fi folosit oare astea? murmura el n barba. -- Ct de nalti erau oamenii din Poporul Mic? am ntrebat eu. Mormintele erau de marimi diferite si, privindu-le acum mai de aproape, am vazu t ca nu erau chiar att de mici cum crezusem la nceput. n loc de raspuns, Vraciul si deschise sacul si scoase un metru de tmplarie. l desfa cu si masura mormntul. -- Asta are aproape cinci picioare lungime, anunta el, si aproape treisprezece inci si jumatate latime la mijloc. Dar Poporul Mic obisnuia sa ngroape lnga mort s i unele dintre lucrurile care i apartinusera, ca sa le folo-seasca pe lumea ceala lta. Doar ctiva depaseau cinci picioare naltime, cei mai multi erau mult mai scunz i. Cu trecerea anilor, fiecare generatie a crescut mai mult, pentru ca se faceau

casatorii ntre ei si invadatorii de pe mare. Asadar, spita lor nu s-a stins cu a devarat. Sngele lor nca mai curge prin venele noastre. Vraciul se ntoarse catre Alice si, spre surprinderea mea, i dezlega ochii. Apoi, i scoase si dopurile din urechi, punndu-le, mpreuna cu esarfa, napoi n sacul lui. Ali ce clipi des si apoi se uita n jurul ei. Nu parea prea fericita. -- Lui nu-i place aici, se plnse ea. Ceva nu e n regula. Se simte rau. -- Serios, fato? zise Vraciul. Ei bine, asta este cel mai interesant lucru pe c are l-ai spus toata ziua. Si este ciudat, pentru ca eu socotesc locul acesta cu adevarat placut. Nimic nu se compara cu o gura nvioratoare de aer de mare! Pe mine nu parea sa ma nvioreze. Briza se stinsese si acum fuioare de ceata serp uiau dinspre mare spre uscat. ncepuse sa se faca frig. n mai putin de o ora avea s a se nsereze. Stiam ce voia sa spuna Alice. Era un loc pe care mai bine l ocoleai dupa apusul soarelui. Puteam simti deja o vizita si nu mi se parea prea prieteno asa. -- Ne pndeste ceva de pe lumea cealalta, de undeva de aproape, i-am spus eu Vraci ului. -- Hai sa ne asezam colo si sa-i dam timp sa se obisnuiasca putin cu noi, zise V raciul. n niciun caz n-am vrea s-o speriem... -- Este stafia lui Naze? am ntrebat eu. -- Nadajduiesc, baiete! Nadajduiesc sa fie chiar ea. Dar o sa aflam repede. Ai d oar putina rabdare. Ne-am asezat pe un tapsan nierbat la o oarecare distanta, n timp ce lumina zilei s e mputina. Nelinistea mea crestea cu fiecare clipa. -- Ce-o sa facem cnd se ntuneca de tot? l-am ntrebat pe Vraci. N-o sa apara Urgia? Acum, daca i-ai scos legatura de la ochi lui Alice, o sa stie unde ne aflam. -- Eu cred ca suntem destul de n siguranta aici, baiete, zise Vraciul. Acesta est e probabil singurul loc din Comitat de care trebuie sa se tina departe. Aici s-a facut ceva si, daca nu gresesc, Urgia n-o sa se apropie la mai mult de o mila d e acest loc. Poate ca stie unde suntem, dar asta nu-l ajuta cu nimic. Am dreptat e, fato? Alice se nfiora si dadu din cap.ncearca sa-mi vorbeasca, da. nsa vocea lui este foa rte slaba si ndepartata. Nu poate nici macar sa intre n capul meu. -- Este ntocmai cum am sperat, zise Vraciul. Asta nseamna ca n-am batut drumul pna aici de pomana. -- mi cere sa plec numaidect de aici. Vrea sa ma duc la el... -- Si asta vrei si tu? Alice clatina din cap si se cutremura. -- Ma bucur sa aud asta, fato, pentru ca, dupa urmatoarea hranire, cum ti-am mai spus, nimeni nu va mai fi n stare sa te ajute. Unde este el acum? -- Adnc sub pamnt. ntr-o grota ntunecata si umeda. A gasit cteva oase, dar i e foame s i oasele nu-i sunt de ajuns. -- Bine! A venit timpul sa trecem la treburile noastre. Voi doi gasiti-va un loc de odihna, la adapost, printre zidurile astea, zise Vraciul si ne facu semn spr e ruinele capelei. ncercati sa dormiti putin, n timp ce eu voi sta de paza aici, ln ga morminte. N-am protestat si ne-am ghemuit jos, pe iarba, printre darmaturile capelei. Din p ricina zidului lipsa, nca l mai puteam vedea pe Vraci, la morminte. Am crezut ca o sa se aseze si el, dar a ramas n picioare, cu mna stnga sprijinita pe toiag. Eram frnt de oboseala si n-a trecut mult pna am adormit. Dar m-am trezit brusc. Al ice ma zgltia de umar. -- Ce s-a ntmplat? am ntrebat. -- si pierde vremea aici, zise Alice, aratnd spre Vraciul care acum se ghemuise pr intre morminte. Da trcoale ceva, dar e dincolo, aproape de gard. -- Esti sigura? Alice dadu din cap. -- Du-te tu si spune-i. Daca vine din partea mea, n-o sa-i placa. Am luat-o catre Vraci si l-am strigat: -- Domnule Gregory! Nu s-a clintit si m-am ntrebat daca nu cumva adormise, stnd asa, pe vine. nsa, foar te ncet, s-a ridicat si s-a ntors pe jumatate spre mine, tinndu-si picioarele nemis

cate. Erau cteva sparturi n nori, dar acele petice luminate de stele nu erau de ajuns ca sa-i deslusesc chipul Vraciului. Aparea doar ca o umbra ntunecata sub gluga pelerinei sale. -- Alice zice ca da ceva trcoale colo, n spate, lnga gard, i-am spus eu. --Stie ea, mormai Vraciul. Atunci, hai sa mergem sa aruncam o privire. Ne-am ntors catre gard. Pe cnd ne apropiam, se facu parca mai frig, asa ca am sti ut ca Alice avea dreptate. Exista un soi de spirit care statea la pnda, n apropier e. Vraciul arata n jos, apoi deodata se lasa n genunchi, tragnd de smocurile lungi de iarba. Am ngenuncheat si eu si-am nceput sa-l ajut. Am dezvelit astfel alte doua lespezi de mormnt. Una era de aproape cinci picioare lungime, dar cealalta era do ar pe jumatatea ei. Era cel mai mic mormnt dintre toate. -- Aici a fost ngropat cineva prin venele caruia a curs sngele stramosesc pur, zi se Vraciul. Din acesta va veni puterea. Pe acesta l cautam. Si va fi ntr-adevar st afia lui Naze! Da-te putin mai napoi, baiete. Stai deoparte. -- Nu pot ramne sa ascult si eu? l-am ntrebat. Vraciul clatina din cap. --N-ai ncredere n mine? m-am mirat eu. --Tu ai ncredere n tine? mi raspunse el. Pune-ti ntrebarea asta! Pentru nceput, cred ca va fi mai usor de nduplecat sa se arate, daca va fi numai unul dintre noi de fata. Oricum, e mai bine pentru tine sa nu auzi ce urmeaza. Urgia poate citi gndu rile, mai tii minte? Ai destula tarie sa-l mpiedici sa le citeasca pe ale tale? N u-i putem ngadui sa stie ca am dat de fir, ca avem un plan, ca i cunoastem slabici unea. Cnd intra n visele tale, scociorndu-ti prin creier dupa indicii si planuri, m ai ai ncredere n tine ca n-ai sa-i dezvalui nimic? Nu eram sigur. -- Esti un baiat curajos, cel mai curajos care a fost vreodata n ucenicie la min e. Dar esti numai att, un ucenic, si nu trebuie sa pierdem din vedere acest lucru . Asadar, da-te napoi! zise el, facndu-mi semn sa plec. Am facut cum mi se spusese si mi-am trsit picioarele, fara tragere de inima, napo i la capela. Alice dormea, asa ca m-am asezat lnga ea, pentru cteva clipe, dar nu m-am putut linisti. N-aveam stare, pentru ca muream sa stiu si eu ce avea sa pov esteasca stafia lui Naze despre el nsusi. Ct despre temerea Vraciului ca Urgia mi p utea scotoci prin minte n timpul somnului, pe mine nu ma ngrijora prea tare. Aici eram la adapost de Urgie, si daca Vraciul avea sa afle ceea ce avea nevoie sa st ie, pna mine seara totul avea sa fie pierdut pentru Urgie. Asadar, am plecat din nou dintre ruine si m-am furisat de-a lungul zidului cel mai apropiat de Vraci. Nu era prima oara cnd nesocoteam porunca magistrului meu, dar era prima oara cnd erau att de multe n joc. M-am asezat, lipindu-ma cu spatele de zid, si am asteptat. Dar nu foarte mult. Chiar de la distanta aceea, am nceput sa ma simt foarte nfrigurat si sa tremur. Cineva de pe tarmul mortilor se apropia , dar era oare stafia lui Naze? O slaba aura luminoasa ncepu sa apara deasupra celui mai mic dintre cele doua mo rminte. Nu avea o forma chiar omeneasca, mai mult o coloana de lumina ce abia i a jungea Vraciului pna la genunchi. Imediat l-am auzit ncepnd sa-i puna ntrebari. Aeru l era nghetat si, cu toate ca Vraciul vorbea pe un ton retinut, puteam auzi fieca re cuvintel pe care l spunea. Vorbeste! a zis Vraciul. Vorbeste, ti poruncesc! Lasa-ma n pace! Lasa-ma sa ma odihnesc ! veni raspunsul. Desi Naze murise de tnar, n floarea tineretii sale, glasul stafiei suna ca al cui va foarte batrn. Cria si scrsnea si parea ct se poate de satul de toate cele. Dar ast a nu nsemna neaparat ca nu putea fi chiar stafia lui. Vraciul mi spusese ca stafii le nu vorbesc cum au facut n viata. Ele comunica direct cu mintea ta si de aceea poti s-o ntelegi si pe a unuia care a trait cu multi ani n urma; a unuia care a vo rbit o limba cu totul diferita de a ta. Numele meu este John Gregory, si sunt al saptelea fiu al unui al saptelea fiu, zise Vraciul, ridicndu-si glasul. Am venit aici sa fac ceea ce ar fi trebuit sa f ie facut de mult, si anume sa-i pun capat prapadului Urgiei si sa-ti redau, n sfrs it, pacea. Dar sunt cteva lucruri pe care trebuie sa le stiu. nti, trebuie sa-mi sp

ui numele tau! Se scurse o lunga tacere si am crezut ca stafia n-avea de gnd sa-i mai raspunda, dar, n cele din urma, vorbi. Sunt Naze, cel de-al saptelea fiu al lui Heys. Ce vrei sa stii? A sosit timpul sa terminam o data pentru totdeauna cu nenorocirea aceasta, zise Vraciul. Urgia este libera si, curnd, si va redobndi ntreaga putere si va ameninta n tregul pamnt. Trebuie nimicit. De aceea am venit la tine, sa aflu cum. Cum l-ai l egat tu n catacombe? Cum poate fi ucis? Poti sa-mi spui? -- Esti puternic? scrsni vocea lui Naze. Poti sa-ti nchizi mintea si sa mpiedici U rgia sa-ti citeasca gndurile? -- Da, pot sa fac asta, zise Vraciul. Atunci poate ca e o raza de speranta. O sa-ti spun ce am facut eu. Cum l-am lega t eu pe Urgie. Mai nti, am facut un pact, dndu-i sa bea din sngele meu. El putea sa mai bea de nca trei ori, iar, drept rasplata, de trei ori trebuia sa asculte de p oruncile mele. n cel mai adnc cotlon al catacombelor din Priestown este o camera m ortuara, unde se afla urnele cu cenusa stramosilor nostri, descoperitorii si ntem eietorii poporului nostru. n camera aceea am chemat Urgia si i-am dat sa bea sngel e meu. n schimb, m-am aratat un stapn care i-a dat de ndeplinit porunci foarte aspr e. Prima oara i-am cerut Urgiei sa nu se mai ntoarca niciodata n tumulii de aici si sa stea departe de aceasta bucata de pamnt, unde sunt nmormntati tatal si fratii me i, pentru ca voiam ca ei sa se odihneasca n pace. Urgia a gemut ngrozita, pentru c a tumulii acestia erau salasul cel mai drag inimii sale, unde putea sa-si petrea ca toata ziulica strngnd n brate oasele mortilor si sugnd si ultimele amintiri pe ca re le mai pastrasera n ele. Dar pactul era pact si n-avea ce-i face, trebuia sa s e supuna. Cnd l-am chemat a doua oara, l-am trimis n toate colturile pamntului sa a dune cunoastere, si a fost plecat o luna si o zi, dndu-mi astfel tot ragazul de c are aveam nevoie. Caci, ntre timp, mi-am pus oamenii la munca, sa faureasca si sa slefuiasca Poart a de Argint. Dar nici macar cnd s-a ntors, Urgia n-a aflat nimic despre toate aces tea, pentru ca mintea mea era puternica si mi puteam tine gndurile ascunse. Dupa ce i-am dat sa bea din sngele meu pentru ultima oara, i-am adus la cunostin ta Urgiei ceea ce i ceream, strigndu-i raspicat pretul pe care trebuia sa-l platea sca. Sa fii legat de locul acesta!" i-am poruncit eu. Sa fii nchis n rarunchii catacombe lor, fara nicio cale de iesire. Dar, pentru ca n-as vrea ca vreo faptura, orict de vatamatoare, sa ndure o pedeaps a fara macar un licar de speranta, uite, am pus o Poarta de Argint. Daca vreodat a va fi cineva att de neghiob nct sa deschida acea poarta n prezenta ta, poti trece prin ea si sa-ti recapeti libertatea, n orice caz, daca, dupa aceea, te mai ntorci vreodata n locurile acestea, o sa fii legat aici pentru vecie!" Asa mi-a impus blndetea inimii mele si de aceea legarea demonului n-a fost desavr sita cum ar fi putut sa fie. De-a lungul vietii mele am simtit totdeauna o mare mila pentru ceilalti. Unii considera asta o slabiciune si, iata, n cazul de fata, s-a dovedit ca ei au avut dreptate. Caci n-am putut sa osndesc nici macar Urgia la temnita pe vecie, fara sa-i ofer barem o slaba sansa de a scapa. Mi-ai spus destul, zise Vraciul. Acum o sa termin eu lucrarea. Daca l vom putea ademeni napoi acolo, va fi legat pe vecie! Asta este un nceput. Dar cum poate fi u cis? Poti sa-mi spui asta? Demonul acesta este acum att de vatamator nct doar legat ul nu mai este de ajuns. Trebuie sa-l nimicesc. n primul rnd, trebuie sa se ntrupeze, sa fie din came si snge. n al doilea rnd, trebu ie sa se afle n mijlocul catacombelor. n al treilea rnd, inima trebuie sa-i fie str apunsa cu o lama de argint. Numai daca sunt ndeplinite toate cele trei conditii, Urgia va pieri definitiv. Dar este o mare primejdie pentru cei care ncearca asta. La moartea lui, Urgia va elibera att de multa energie, nct ucigasul sau aproape si gur va muri. Vraciul scoase un oftat adnc. ti multumesc pentru ca mi-ai mpartasit aceasta taina, i zise el stafiei. O sa fie greu, dar trebuie facut, orict ar costa. nsa misiunea ta este acum ncheiata. Mergi n pace! Poti trece pragul, spre lumea cealalta!

Drept raspuns, stafia lui Naze gemu att de adnc, nct mi se zburli parul de pe ceafa . Era un geamat plin de suferinta. Nu va fi pace pentru mine, se jelui stafia cu glas frnt. Nu va fi pace pna cnd Urg ia nu va pieri... Si, cu aceste cuvinte, micuta coloana de lumina se stinse. Fara sa pierd nicio clipa, am luat-o napoi pe lnga zid si m-am strecurat din nou n capela ruinata. Dupa cteva momente, Vraciul veni nauntru, se aseza pe iarba si nchise ochii. -- Trebuie sa ma gndesc serios la cteva lucruri, sopti el. -- Eu n-am spus nimic. Dintr-odata m-am simtit vinovat ca trasesem cu urechea l a discutia lui cu stafia lui Naze. Acum stiam prea mult. Mi-era teama ca, daca i marturisesc, o sa ma trimita sa nfrunt singur Urgia. -- O sa-ti explic de cum se crapa de ziua, sopti el. Dar, deocamdata, ncearca sa dormi. Nu e bine sa parasim locul acesta pna ce soarele nu va fi sus pe cer! Spre surprinderea mea, am dormit chiar bine. Cu putin nainte de rasarit, am fost trezit de un rcit ciudat. Era Vraciul care si ascutea lama cu arc din vrful toiagul ui sau, cu o piatra de tocila pe care o scosese din sac. Muncea fara graba, ncercn du-i din cnd n cnd taisul cu degetul. n cele din urma fu multumit, caci se auzi un d eclic si lama intra repede napoi n toiag. M-am ridicat greoi n picioare si mi-am ntins oasele, cteva clipe, n vreme ce Vraciu l se aplecase, si dezlegase sacul si scotocea dupa ceva nauntru. -- Acum stiu exact ce sa fac, zise el. Putem nfrnge Urgia. Este cu putinta, dar o sa fie cea mai grea misiune pe care am avut-o de ndeplinit vreodata. Daca dau gr es, n-o sa ne ierte pe niciunul. -- Ce trebuie facut? am ntrebat eu, simtindu-ma foarte prost, pentru ca stiam de ja. El n-a raspuns, ci, trecnd pe lnga mine, s-a dus la Alice, care sedea mbratisndu-si genunchii. I-a legat din nou esarfa la ochi si i-a vrt primul dop de ceara n ureche. -- Acum, si celalalt, dar mai nainte, asculta-ma bine, fato, pentru ca este impo rtant, zise el. Cnd o sa-ti scot astea, diseara, o sa-ti vorbesc numaidect si tu v a trebui sa faci precum ti spun eu, imediat si fara alte ntrebari. ntelegi? Alice dadu din cap si el i potrivi si-al doilea dop. nca o data, Alice nu mai put ea nici vedea, nici auzi. Iar Urgia nu avea sa afle ce ne pregateam sa facem sau ncotro aveam sa mergem. Cel putin daca nu izbutea, cumva, sa-mi citeasca mie gndu rile. Am nceput sa ma simt foarte nelinistit pentru ceea ce facusem. Stiam prea m ulte. -- Acuma, zise Vraciul, ntorcndu-se catre mine, o sa-ti spun un lucru care n-o sa -ti placa. Trebuie sa ne ntoarcem la Priestown. napoi la catacombe. Apoi s-a ntors pe-un calci si, apucnd-o pe Alice de bratul stng, a condus-o catre l ocul unde baiatul fermierului cu caruta si calul nca ne mai astepta. -- Trebuie sa ajungem la Priestown ct poate calul sa ne duca de repede, zise Vra ciul. -- De-asta nu mi-a spus nimeni nimic, zise baiatul. Tata ma asteapta napoi pna-n prnz. Avem multa treaba. Vraciul i ntinse o moneda de argint. -- Uite, ia asta. Daca ne duci acolo mai nainte de a se nsera, mai primesti una. Nu cred ca tatal tau se va supara prea tare. i place sa-si numere banii. Vraciul o ajuta pe Alice sa se ntinda la picioarele noastre si o acoperi din nou cu paie, ca sa nu fie vazuta de niciun om cu care ne-am fi ntlnit, si-am pornit l a drum. La nceput, am trecut pe la marginea orasului Caster, dar apoi, n loc s-o l uam napoi catre dealuri, am cotit spre drumul principal ce ducea direct la Priest own. -- N-o sa fie primejdios sa ne ntoarcem acolo pe lumina? am ntrebat eu, plin de ng rijorare. Drumul este foarte circulat si o sa trecem pe lnga o multime de carute si calatori. Daca ne recunosc oamenii Inchizitorului? -- N-o sa spun acuma ca nu e primejdios, zise Vraciul. Dar cei care ne cauta su nt probabil ocupati cu aducerea mortului la poalele dealurilor. Fara ndoiala ca-l vor aduce la Priestown pentru nmormntare, dar asta nu va avea loc dect mine; pna atu nci, se va sfrsi totul si o sa fim pe drum. Fireste, trebuie sa mai punem la soco teala si furtuna. Oamenii cu capul pe umeri vor sta n casele lor, la adapost de p

loaie. M-am uitat la cer. Spre miazazi se strngeau norii, dar nu mi se pareau amenintat ori. Cnd i-am spus parerea mea, Vraciul a zmbit. -- Mai ai nca multe de nvatat, baiete, zise el. Asta o sa fie cea mai grozava fur tuna pe care ai vazut-o vreodata. -- Dupa atta ploaie, crezusem ca am merita cteva zile de vreme buna, m-am plns eu. -- Fara ndoiala c-am merita, baiete. Dar nu are nici pe departe o cauza naturala . Daca nu ma nsel prea tare, a fost chemata de Urgie, la fel cum a chemat si vntul sa-mi dea casa peste cap. Este nca o dovada despre ct de puternic a devenit. Se a juta de furtuna ca sa-si arate mnia si ciuda ca nu-i n stare s-o foloseasca pe Ali ce dupa cum vrea. Ei, dar asta e bine pentru noi: ct timp se concentreaza la furt una, n-o sa ne dea prea multa atentie, mie si tie. Ceea ce ne va ajuta ca sa int ram n oras fara probleme. -- De ce trebuie sa mergem neaparat la catacombe ca sa ucidem Urgia? am ntrebat eu, socotind ca-mi va spune ceea ce deja stiam si ca, n acest fel, nu mai trebuia sa ma prefac. -- Doar pentru cazul n care dau gres, baiete. Cel putin, odata atras napoi acolo, cu Poarta de Argint ncuiata, Urgia va fi din nou prins n capcana. De data aceasta pentru totdeauna. Asta mi-a spus stafia lui Naze. Astfel, chiar daca nu izbutes c sa-l nimicesc, barem o sa aduc lucrurile la starea lor de dinainte. Si acum ga ta cu ntrebarile. Am nevoie de putina tihna, ca sa ma pregatesc pentru ce urmeaza sa fac... N-am mai vorbit pna ce am ajuns n mprejurimile orasului Priestown. ntre timp, cerul se facuse negru ca antracitul, spintecat de marile zigzaguri ale fulgerelor, n v reme ce bubuiturile de tunet explodau aproape drept deasupra crestetelor noastre . Ploaia curgea drept si deasa ca o pnza, udndu-ne pna la piele, iar eu eram leoarc a si nu ma simteam deloc bine. mi parea rau pentru Alice, fiindca ea tot mai stat ea ntinsa pe fundul carutei, n care acum baltea aproape de un deget apa. Trebuie s a fi fost ntr-adevar foarte neplacut sa nu poti sa vezi ori sa auzi, sa nu stii nc otro te duci sau cnd urmeaza sa se ncheie calatoria. n ceea ce ma priveste, calatoria avea sa se sfrseasca mult mai curnd dect m-as fi a steptat. La marginea orasului, cnd am ajuns la ultima rascruce, Vraciul i-a strig at baiatului fermierului sa opreasca. -- Aici tu te dai jos, zise el, uitndu-se sever la mine. M-am holbat la el uluit. Ploaia i picura de pe vrful nasului si i se scurgea prin barba, dar nici n-a clipit, ci a continuat sa ma priveasca amenintator. -- Vreau sa te ntorci la Chipenden, zise el, aratnd spre drumul ngust, plin de hrto ape, care ducea spre nord-vest. Te duci la bucatarie si-i spui duhului aluia al meu ca eu s-ar putea sa nu ma mai ntorc. Spune-i ca, daca asa o sa se ntmple, va tr ebui sa tina casa n buna stare pna o sa fii tu gata. S-o pazeasca bine pna ce-ti ve i termina tu ucenicia si vei fi potrivit s-o preiei. Dupa asta, te duci la nord de Caster si-l cauti pe Billy Arkwright, vraciul tin utului. E cam tipicar, dar e foarte cinstit si o sa te pregateasca n urmatorii pa tru ani sau pe-aproape. La sfrsit, o sa fie nevoie sa te ntorci la Chipenden si sa studiezi mult mai mult. Trebuie sa te cufunzi cu srguinta n cartile acelea, ca sa compensezi faptul ca nu voi fi acolo sa te pregatesc chiar eu. -- De ce? Ce s-a ntmplat? De ce n-o sa te mai ntorci? am ntrebat eu. Era o alta ntrebare la care cunosteam deja raspunsul. Vraciul clatina din cap mhnit. -- Pentru ca exista o singura cale sigura de a scapa de Urgie si s-ar putea sa platesc cu viata mea. Si cu a fetei, de asemenea, daca nu ma nsel. Este trist, ba iete, dar trebuie s-o facem. Poate ca, ntr-o zi, peste ani si ani, o sa fii pus s i tu n fata unei astfel de ndatoriri. Eu sper sa nu, dar se mai ntmpla, uneori. Magi strul meu a murit facnd ceva asemanator, iar acum este rndul meu. Istoria se repet a si, daca se repeta, trebuie sa fim gata sa ne jertfim vietile. Este n natura nde letnicirii noastre, asa ca mai bine te obisnuiesti de pe acum. Ma ntrebam daca Vraciul se gndea la blestem. Oare se astepta sa moara din pricina lui? Daca el murea, atunci n-ar mai fi fost nimeni s-o apere pe Alice, care ramn ea acolo, la cheremul Urgiei. -- Dar Alice? am protestat eu. Lui Alice nu i-ai spus ce urmeaza sa se ntmple! Ai n

selat-o! -- A trebuit. Fata este probabil mult prea prinsa ca sa mai poata fi salvata. E spre binele ei. Cel putin spiritul ei va fi liber. E mai bine asa, dect sa fie le gata de creatura aceea oribila. -- Te rog, lasa-ma sa vin cu dumneata. Lasa-ma sa fiu de ajutor. -- Cea mai buna cale n care poti sa fii de ajutor este sa faci ce-ti spun eu! zis e Vraciul nerabdator si, apucndu-ma de mna, ma mbrnci din caruta. Mi-am pierdut echilibrul si-am cazut n genunchi. Cnd m-am ridicat n picioare, carut a pornise deja si Vraciul nu s-a mai uitat napoi. Scrisoarea mameI Am asteptat pna cnd caruta aproape ca dis-paruse din vedere si am luat-o dupa ea, cu rasuflarea taiata de suspinele care mi se opreau n gt. Nu stiam ce trebuia sa f ac, dar nu puteam ndura gn-dul la ceea ce ma astepta. Vraciul parea sa se fi resem -nat cu moartea lui, iar biata Alice nici nu stia ce urma sa i se ntmple. Nu prea aveam motive sa ma tem ca o sa fiu vazut continua sa ploua torential, i ar norii negri de deasupra ntunecasera' pamntul de-ai fi zis ca era miezul noptii. Dar simturile Vraciului erau ascutite si, daca m-as fi apropiat prea mult, ar f i stiut-o imediat. Asadar ba alergam, ba mergem la pas, pastrnd distanta, dar nca izbutind sa mai zaresc pentru o clipa caruta, din cnd n cnd. Strazile din Priestown erau pustii si, n pofida ploi i, chiar si cnd caruta se ndeparta binisor de mine, tot mai puteam auzi tropaitul copitelor si hurducaielile rotilor carutei pe caldarm. Curnd, turla varuita ncepu sa apara pe deasupra acoperisurilor, ntarindu-mi banuie lile despre directia si destinatia Vraciului. Dupa cum ma asteptasem, se ndrepta catre casa bntuita, cu pivnita care se deschidea spre catacombe. n clipa aceea am simtit ceva foarte ciudat. Nu era obisnuita senzatie de frig, c are ma amortea si care mi vestea apropierea vreunei fapturi de-a ntunericului. Nu, aceasta de acum era mai mult ca un mic sloi de gheata intrat brusc n capul meu. Nu mai simtisem niciodata ceva asemanator, totusi avertismentul acesta mi-a fost de ajuns. Am ghicit ce anume era si am izbutit sa-mi limpezesc mintea, cu putin nainte ca Urgia sa vorbeasca. -- Te-am gasit, n sfrsit! Instinctiv m-am oprit si am nchis ochii. Chiar daca mi-am dat seama ca n-ar fi a vut cum sa vada prin ei, eu tot i-am tinut nchisi. Vraciul mi spusese ca Urgia nu vedea lumea asa cum o vedeam eu. Desi ar fi putut sa te gaseasca, ntocmai ca un p aianjen legat de prada sa printr-un fir de matase, tot n-ar fi stiut unde te afl i. Prin urmare, trebuia s-o tin tot asa. Orice ar fi vazut ochii mei, ar fi fost cernut de gndurile mele si, n scurta vreme, Urgia ar fi nceput sa cerceteze mprejur imile prin ei. Ar fi fost n stare sa gaseasca semne dupa care sa stie ca eram n Pr iestown. -- Unde esti, baiete? Ai putea sa-mi spui. Mai devreme sau mai trziu tot o sa af lu. Poti sa-mi spui de bunavoie sau silit. Tu alegi... Sloiul de gheata crestea si tot capul meu amortise. Asta m-a facut sa ma gndesc din nou la fratele meu James si la ferma. La cum ma alergase, n iarna aceea, si mi umpluse urechile cu zapada. -- Sunt pe drumul catre casa, am mintit eu. Ma ntorc la familia mea, sa ma odihn esc. n timp ce vorbeam, mi-am nchipuit cum intru n curtea fermei, cu Dealul Spnzuratilor abia vizibil la orizont, prin bezna. Cinii ncepusera sa latre si eu ma apropiam d e usa din spate, plescaind prin noroi, cu ploaia batndu-mi n fata. -- Unde e Batrnul? Spune-mi. Unde se duce cu fata? -- napoi la Chipenden, am zis eu. Se duce s-o nchida pe Alice ntr-un put. Am ncerca t sa-l conving sa n-o faca, dar n-a vrut sa asculte. Asa procedeaza el ntotdeauna cu o vrajitoare. Mi-am nchipuit cum ma opintesc sa deschid usa din spate si cum intru n bucatarie. Draperiile erau trase si lumnarea de ceara de albine era aprinsa n sfesnicul de a lama de pe masa. Mama sedea n balansoarul ei. Cnd am intrat, ea si-a ridicat ochii

si mi-a zmbit. Imediat Urgia a disparut si frigul a nceput sa se risipeasca. Nu-l oprisem de ami citi gndurile, dar l pacalisem. Reusisem! Cteva clipe mai trziu, entuziasmul meu pieri. Oare o sa ma mai viziteze o data? Sau, mai rau de att, o sa faca o vizita familiei mele? Am deschis ochii si-am rupt-o la fuga spre casa bntuita. Dupa cteva minute, auzea m din nou zgomotul carutei si am nceput iarasi ba sa merg la pas, ba sa alerg. n cele din urma, caruta se opri, dar aproape imediat porni din nou si m-am pitit pe o alee laturalnica, fiindca venea huruind drept catre mine. Baiatul fermierul ui statea pe capra, cu capul vrt ntre umeri si mna smucind din frie, facnd copitele zd ravanului sau cal de povara sa ropoteasca zgomotos pe pietrele ude ale strazii. Se grabea sa ajunga acasa si n-as fi putut sa-l condamn pentru asta. Am asteptat vreo cinci minute, ca sa-i las pe Alice si pe Vraci sa intre n casa, dupa care am alergat pe strada si am apasat pe clanta usii care dadea n curtea d in spate. Dupa cum ma asteptasem, Vraciul ncuiase usa din spate, dar eu nca mai av eam cheia de la Andrew si, n clipa urmatoare, stateam n bucatarie. Mi-am scos mucu l de lumnare din buzunar, l-am aprins si, dupa aceea, nu mi-a luat prea mult ca s a cobor n catacombe. Am auzit un tipat undeva naintea mea si am ghicit ce se ntmplase. Vraciul o trecus e pe Alice peste ru. Chiar si legata la ochi si cu urechile astupate, ea fusese p robabil n stare sa simta apa curgatoare. Curnd traversam si eu rul, pe la pietrele de sprijin, si ajungeam la tanc la Poar ta de Argint. Alice si Vraciul erau deja de partea cealalta, iar el ngenunchease, gata s-o ncuie. Si-a ridicat mnios capul, vazndu-ma alergnd spre el. -- Trebuia sa-mi nchipui! striga el, cu vocea clocotind de furie. Mama ta nu tea nvatat deloc ce nseamna sa asculti de altii? Privind napoi, cu mintea mea de acum, recunosc ca Vraciul avea dreptate, ca nu v oise dect sa ma apere. Atunci, nsa, am alergat mai departe, m-am apucat cu minile d e poarta si-am tras de ea s-o deschid. Vraciul s-a mpotrivit un moment, dar apoi i-a dat pur si simplu drumul si a trecut din nou n partea unde eram eu, cu toiagu l n mna. Nu stiam ce sa spun. Nu ma gndisem prea bine. N-aveam nici o idee despre ce sper am sa obtin mergnd cu ei. Dar deodata mi-am amintit din nou de blestem. -- Vreau sa te ajut, am zis eu. Andrew mi-a spus despre blestem. Ca o sa mori s ingur, n ntuneric, fara niciun prieten alaturi. Alice nu este prietena dumitale, d ar eu sunt. Daca eu sunt aici, atunci n-o sa se mplineasca... -- si ridica toiagul deasupra capului, de parca se pregatea sa-mi traga una. Mi se paru ca se mareste, ca se dilata pna ce ma acoperi ca o cupola. Nu-l mai vazus em niciodata att de furios. n clipa urmatoare, spre surprinderea si mhnirea mea, a cobort toiagul, a facut un pas spre mine si mi-a dat o palma. M-am mpleticit ctiva pasi napoi, nevenindu-mi sa cred ce se ntmplase. Nu fusese o palma grea, dar lacrimile mi-au necat ochii si au nceput sa-mi curga pe obraji. Tata nu ma palmuise niciodata asa. Nu puteam crede ca Vraciul o facus e si ma simteam ranit pna n adncul sufletului. Ma durea mai mult ca orice alta rana fizica. S-a uitat ncruntat la mine vreo cteva momente, apoi a clatinat din cap, de parca as fi fost o mare dezamagire pentru el. Dupa care a trecut din nou prin poarta, n chiznd-o si ncuind-o n urma sa. -- Fa cum ti-am spus! porunci el. Te-ai nascut pe lumea asta pentru un motiv. N u strica tot pentru ceva ce nu poti schimba. Daca n-ai facut-o pentru mine, atun ci fa-o de dragul mamei tale. Du-te napoi la Chipenden! Apoi du-te la Caster si f a ce ti-am cerut. Asta ar vrea si ea. Fa-o sa fie mndra de tine. Cu aceste cuvinte, Vraciul mi-a ntors spatele si, calauzind-o pe Alice de cotul stng, a condus-o de-a lungul tunelului. I-am urmarit pna au ajuns la colt si au di sparut din vedere. Trebuie sa fi ramas acolo vreo jumatate de ora sau pe aproape, uitndu-ma lung la poarta ncuiata, cu mintea ncetosata. n cele din urma, pierzndu-mi orice speranta, m-am ntors si-am luat-o napoi pe unde venisem. Nu stiam ce urma sa fac. Probabil doar sa-l ascult pe Vraci, mi ziceam e

u. Sa ma duc la Chipenden si apoi la Caster. Ce alta cale as fi putut alege? Dar nu-mi puteam scoate din minte faptul ca Vraciul ma palmuise. Aceea fusese, prob abil, ultima oara cnd ne mai vazuseram si ne despartiseram cu mnie si dezamagire. Am traversat rul, am urmat culoarul pietruit si am urcat n pivnita. Odata ajuns a colo, m-am asezat pe covorul vechi si mucegait, ncercnd sa iau o hotarre. Deodata m i-am amintit de cealalta cale de a patrunde n catacombe si care m-ar fi dus mult dincolo de Poarta de Argint. Chepengul care dadea n pivnita de vinuri, cel prin c are scapasera prizonierii! Oare as fi putut intra pe acolo fara sa fiu vazut? Er a foarte posibil, daca toata lumea era n catedrala. Dar si daca as fi putut intra n catacombe, nu stiam ce-as fi putut face sa ajut. Oare avea vreun rost sa nesocotesc iarasi porunca Vraciului si totul sa fie deg eaba? Sa-mi irosesc viata, cnd datoria mea era sa ma duc la Caster si sa-mi vad d e nvatatura mea ca sa devin vraci? Daca Vraciul avea dreptate? Oare mama ar fi fo st de parere ca acesta era cel mai bun lucru pe care-l puteam face? Gndurile mi s e nvalmaseau navalnic n cap, dar nu ma conduceau catre niciun raspuns clar. Nu mai eram sigur pe nimic, dar Vraciul ntotdeauna mi spusese sa ma ncred n instinc tele mele, iar ele pareau sa-mi spuna ca trebuia sa ncerc si sa fac ceva ca sa aj ut. Gndindu-ma la asta, mi-am amintit deodata de scrisoarea mamei, pentru ca era exact cum mi spusese ea. Deschide-o doar cnd esti la mare ananghie. ncrede-te n instinctele tale." Tocmai eram la mare ananghie, asadar, foarte tulburat, am scos plicul din buzun arul hainei. M-am uitat la el vreo cteva clipe, apoi i-am rupt pecetea si am scos scrisoarea din el. Tinnd-o aproape de lumnare, am nceput s-o citesc. Draga Tom, Te afli ntr-un moment de mare cumpana. Nu m-am asteptat sa fii l a o astfel de rascruce att de curnd si acum tot ce pot sa fac este sa te pregatesc sufleteste, spunndu-ti cu ce anume te confrunti si sa -ti descri u urmarile care depind de hotarrea pe care o vei lua. Sunt multe lucrur i pe care nu le pot vedea, dar unul este sigur. Magistrul tau va cobo r n camera mortuara din cel mai adnc cotlon al catacombelor si acolo se va lupta cu Urgia pe viata si pe moarte. La nevoie o va folosi pe Alice sa-l ademenesca pe demon n locul acela. El nu are de ales.

Dar tu ai de ales . Poti sa cobori n camera funerara si sa ncerci sa ajuti . Dar atunci , din trei care vor sta fata-n fata cu Urgia , numai doi vor mai iesi vii din catacombe. nsa daca ntorci spatele acum , cei doi care se afla jos vor muri , cu siguranta.Si vor muri zada rnic . Uneori , n viata aceasta , este bine sa se sacrifice unul pentru binele celorlalti . As vrea sa-ti ofer mai multa ncredere , dar nu po t . Fii tare si fa ce-ti dicteaza constiinta . Indiferent ce vei alege eu voi fi ntotdeauna mndra de tine . Mama Mi-am amintit ce-mi spusese odata Vraciul, la scurta vreme dupa ce ma primise l a el n ucenicie. Vorbise cu atta convingere, nct mi se ntiparise n minte. Mai presus de toate, noi nu credem n profetie. Noi nu credem ca viitorul este dej a stabilit." As fi dat orict sa cred n spusele Vraciului, pentru ca, daca mama avea dreptate, unul dintre noi Vraciul, Alice sau eu avea sa moara acolo, n ntuneric. Dar scrisoa rea din mna mea mi arata, fara nicio umbra de ndoiala, ca profetia era posibila. Al tminteri cum ar fi putut mama sa stie ca Vraciul si Alice vor fi acum sub pamnt, n camera mortuara, gata sa dea piept cu Urgia? Si cum s-ar fi putut ca eu sa cite sc scrisoarea ei exact la momentul potrivit? Intuitie? Era oare de ajuns ca s-o explice? M-am cutremurat si m-am simtit mai n spaimntat ca niciodata de cnd ncepusem sa lucrez pentru Vraci. Ma simteam de parca rataceam printr-un cosmar unde totul fusese hotart dinainte, iar eu nu puteam int

erveni cu nimic si nu puteam face nicio alegere. Cum sa fie vreo alegere cnd, dac a i paraseam pe Alice si pe Vraci si mi vedeam de drum, rezultatul ar fi fost moar tea lor? Si mai era vin motiv pentru care trebuia sa cobor din nou n catacombe. Blestemul . De aceea oare ma palmuise Vraciul? Se nfuriase pentru ca, n taina, credea n el si se temea? Un motiv n plus sa-l ajut. Mama mi spu-sese odata ca el avea sa fie pro fesorul meu si ca, n cele din urma, vom deveni prieteni. Era greu de spus daca ti mpul acela sosise sau nu, dar eu cu siguranta eram mult mai prieten cu el dect Al ice, iar Vraciul avea nevoie de mine ! * * * Cnd am iesit din curte si-am pomit-o pe alee, nca mai ploua, dar cerul era linist it. Am simtit ca avea sa urmeze o rupere de nori sau, ca sa repet o vorba de-a t atei, ca furtuna pusese ochii pe noi". Si atunci, n acea aparenta liniste, am auzi t clopotul catedralei. Nu era dangatul funebru pe care-l auzisem din casa lui An drew, batnd pentru preotul care se sinucisese. Era un sunet radios, plin de spera nta, care chema credinciosii la slujba de seara. Asa ca am asteptat pe alee, lipindu-ma cu spatele de un zid, ca sa ma apar ct de ct de ploaie. Nu stiu de ce ma mai feream, caci eram deja ud pna la piele. n sfrsit , clopotul se opri din sunat, ceea ce nadajduiam ca nsemna ca toata lumea era acu m nauntrul catedralei si drumul meu era liber. Asadar am nceput sa ma ndrept si eu, ncet, catre catedrala. Am cotit si am cobort spre poarta. Lumina ncepuse sa scada, iar norii negri nca ma i erau ngramaditi deasupra orasului. Atunci, deodata cerul se lumina, brazdat de un fulger, si m-am ncredintat dintr-o privire ca portiunea din fata catedralei er a pustie. Puteam vedea fatada ntunecata a cladirii, cu masivii sai contraforti si naltele sale ferestre ascutite. Lumnarile dinauntru lu-minau vitraliile, iar n fer eastra din stnga usii era imaginea Sfntului Gheorghe, mbracat n armura, tinnd o sabie si un scut mpodobit cu o cruce rosie. n dreapta era Sfntul Petru, stnd naintea unei barci de pescar. Iar la mijloc, deasupra usii, era funestul chip cioplit n piatra al Urgiei, al carui cap-gargui se holba la mine. Sfntul al carui nume l purtam eu nu era acolo. Sfntul Toma. Toma Necredinciosul. N u stiam daca mama sau tata mi alesese acel nume, dar mi-l alesesera bine. Nu cred eam n ceea ce credea Biserica; ntr-o buna zi, aveam sa fiu nmormntat n afara unui cim itir, nu nauntru. Odata ce am devenit vraci, oasele mele nu se vor mai odihni nic iodata n pamnt sfintit. Dar nu ma deranja ctusi de putin. Dupa cum spunea Vraciul a desea, preotii nu stiu nimic. Puteam auzi cntarile din interiorul catedralei. Probabil era corul pe care l ascu ltasem repetnd, dupa ce l vizitasem pe parintele Cairns n confesionalul sau. Pentru o clipa, le-am invidiat religia. Erau norocosi ca aveau ceva n care puteau sa cr eada toti deopotriva. Era mai usor sa fii n catedrala, cu toti acesti oameni, dect sa intri n catacombele jilave si reci de unul singur. Am strabatut curtea pavata si am luat-o pe poteca larga, pietruita, care mergea paralel cu zidul dinspre miazanoapte al bisericii. Ct ai clipi, cnd tocmai ma pre gateam sa crmesc dupa colt, mi-a sarit inima din piept. Era cineva stnd jos, n part ea opusa de che-peng, cu spatele sprijinit de perete, adapostindu-se de ploaie. Alaturi de el era o ghioaga uriasa de lemn. Era unul dintre paznicii bisericii. Cnd am gemut, aproape ca s-a auzit. Ar fi trebuit sa ma astept la asta. Dupa ce scapasera attia prizonieri, fireste ca erau mai grijulii cu paza si cu pivnita lo r plina cu vin si bere. Eram disperat si gata sa ma dau batut, dar, de cum m-am ntors, cu gnd sa ma ndepar tez n vrful picioarelor, am auzit un zgomot si am ascultat mai atent, ca sa fiu si gur. Nu ma nselasem. Era un sforait. Paznicul adormise! Cum naiba adormise n mijlo cul tuturor tunetelor acelora? Abia crezndu-mi norocului, m-am dus catre che-peng ncet, foarte ncet, straduindu-m a sa calc astfel nct sa nu scrtie pietrisul sub ghetele mele, temndu-ma ca paznicul s -ar putea destepta dintr-o clipa ntr-alta si ca va trebui s-o sterg n goana. M-am simtit mult mai bine cnd m-am apropiat. Am vazut lnga el doua sticle de vin goale. Era probabil beat si n-avea sa se trezeasca prea curnd. Totusi nu puteam r isca. Am ngenuncheat si am strecurat cu multa grija cheia de la Andrew n ncuietoare . n clipa urmatoare, am ridicat chepengul si m-am strecurat spre butoaiele de ded

esubt, lasnd apoi usor capacul jos. nca mai aveam cutia cu iasca si amnar si un muc de lumnare dintre cele pe care nto tdeauna le iau cu mine. Nu peste multa vreme, l-am aprins. Acum puteam vedea dar tot nu stiam cum aveam sa gasesc camera mortuara. Un sacrificiu Mi-am croit drum printre butoaiele si rafturile de vin pna am ajuns la usa care d ucea spre catacombe. Dupa aprecierile mele, mai erau vreo cincisprezece minute s au poate mai putin pna la caderea noptii, asa ca trebuia sa ma grabesc. Stiam ca de ndata ce va apune soarele, magistrul meu o va pune pe Alice sa cheme Urgia pen tru ultima oara. Vraciul avea sa ncerce sa-l njunghie pe demon n inima cu lama din toiagul sau, dar urma sa aiba doar o singura sansa, n cel mai bun caz. Daca reusea, energia elibe rata probabil ca avea sa-l omoare. Era foarte curajos din partea lui ca se prega tea sa-si jertfeasca viata, dar daca dadea gres, avea sa sufere si Alice, deopotriva, ntelegnd ca a fost nselat si ca era, de acum, nchis n spatele Portii de Argint pentru totdeauna, Urgia avea sa turbeze de furie; Alice si magistrul meu cu siguranta urmau sa plateasca amndoi c u viata, daca nu izbuteau sa-l nimiceasca destul de repede. Demonul avea sa le s triveasca trupurile de pietrele pavajului. n capul scarii m-am oprit o clipa. n care parte s-o apuc? Numaidect ntrebarea mea s i-a gasit raspuns mi venise n minte una dintre vorbele tatii: ntotdeauna porneste cu piciorul pe care esti cel mai sigur!" Ei bine, piciorul meu cel mai sigur era stngul, asa ca, n loc sa merg pe tunelul care ducea drept nainte, cel care conducea la Poarta de Argint si la rul subteran de dincolo de ea, l-am urmat pe cel care cotea la stnga. Acesta era ngust, doar ct sa treaca un om o data, si atta cotea si se adncea n panta abrupta, nct aveam senzati a ca, de fapt, coboram o spirala. Cu ct mergeam mai n adnc, cu att se facea mai frig si am stiut ca se adunau mortii. Zaream n treacat diverse aparitii: spiritele Poporului Mic, forme marunte, aproa pe niste pete de lumina care se tot miscau, ba intrnd, ba iesind din zidurile tun elului. Si aveam o banuiala cum ca erau mai numeroase n urma mea dect n fata senzat ia ca ma urmareau si ca si eu, si ele, ne ndreptam spre aceeasi camera mortuara. n cele din urma, am vazut plpirea unei flacari de lumnare naintea mea si am ajuns n c amera mortuara. Era mai mica dect ma asteptasem, o ncapere rotunda, de cel mult do uazeci de pasi n diametru. De jur mprejur o polita nalta, ngropata n stnca, pe care er au asezate marile urne de piatra cu ramasitele stramosilor morti. n mijlocul tava nului era o deschidere circulara grosolana, ca un gt de semineu, o gaura neagra c areia lumina lumnarii nu reusea sa-i lumineze capatul. Din gaura aceea atrnau mai multe lanturi si un crlig. Din piatra tavanului picura apa si peretii erau acope-riti cu o mzga verde. Se s imtea si o miasma grea, de putregai si apa statuta. O banca de piatra se curba de-a lungul zidului; pe ea stateau Vraciul, cu ambel e mini sprijinite pe toiag, iar, n dreapta sa, Alice, nca avnd ochii legati si urech ile astupate. Cnd m-am apropiat, el a facut ochii mari la mine, dar n-a mai parut furios, ci do ar foarte trist. -- Esti chiar mai nesabuit dect credeam, zise el linistit, cnd m-am oprit n fata lu i. Du-te napoi acum, ct nca mai poti. n cteva momente o sa fie prea trziu. Am clatinat din cap. -- Te rog, lasa-ma sa ramn. Vreau sa te ajut. Vraciul scoase un lung suspin. -- Ai putea sa nrautatesti lucrurile, zise el. Daca Urgia primeste vreun semn ct d e mic de primejdie, o sa se tina departe de locul acesta. Fata nu stie unde se a fla, iar eu pot sa-mi nchid mintea mpotriva lui. Tu poti? Daca ti citeste gndurile? Urgia a ncercat deja sa-mi citeasca gndurile, ceva mai devreme. Voia sa stie unde te afli dumneata. Si, de asemenea, unde ma aflu eu. Dar am rezistat si a dat gre s. -- Cum l-ai oprit? ma ntreba el, pe un ton asprit deodata.

-- L-am mintit. M-am prefacut ca eram pe drumul spre casa mea si i-am spus ca du mneata esti n drum spre Chipenden. -- Si te-a crezut? -- Asa mi s-a parut, am zis eu, simtindu-ma deodata mai putin sigur. -- Ei bine, o sa aflam foarte curnd, cnd o sa fie chemat. Sa te dai un pic mai nap oi n tunel, zise Vraciul, cu glas mai mblnzit. O sa poti vedea si de acolo. Daca lu crurile ies prost, poate mai ai o farma de sansa sa scapi. Du-te, baiete! Nu sova i. E aproape timpul! Am facut cum mi se spusese, dndu-ma napoi, la o buna distanta n tunel. Stiam ca, l a ora aceea, soarele se scufundase dincolo de orizont, iar amurgul ncepuse sa-si n deseasca umbrele. Urgia si va parasi ascunza-toarea de sub pamnt. n forma sa de spi rit, putea sa zboare nestingherit prin vazduh si sa treaca si prin cea mai tare stnca. Odata chemat, va zbura drept spre Alice, mai iute ca un soim cu aripile st rnse, picnd ca piatra asupra prazii sale. Daca planul Vraciului tinea, demonul nusi va da seama unde l astepta Alice. Odata intrat aici, va fi prea trziu. Dar tot aici vom fi si noi, n fata furiei sale, cnd va ntelege ca a fost pacalit si prins n cursa. L-am urmarit pe Vraci cum se ridica n picioare si se opreste n fata lui Alice. Si -a nclinat capul si a ramas neclintit multa vreme. Cndva fusese preot si m-am gndit ca se roaga. n cele din urma, s-a apropiat de Alice si l-am vazut scotndu-i dopul din urechea stnga. -- Cheama Urgia! striga el cu glas tare, care umplu camera si al carui ecou ras una de-a lungul tunelului. Fa-o acum, fato! Fara ntrziere! Alice nu vorbi. Nici macar nu se misca. Nu avea nevoie, pentru ca l chema cu min tea, invitndu-l sa vina. N-a fost niciun semn care sa-i anunte sosirea. O clipa a fost tacere; n clipa ur matoare, o rafala nghetata si Urgia a aparut n camera. De la gt n sus era aidoma gar guiului de deasupra usii catedralei: bot cascat aratndu-si coltii, limba atrnnd, ur iase urechi de cine si coarne dracesti. De la gt n jos, era un nor negru urias, inf orm, clocotitor. Dobndise puterea sa-si reia forma originala! Ce sanse mai avea Vraciul sa-l nving a acum? Pentru un scurt moment, Urgia ramase neclintit, plimbndu-si ochii de jur mprejur. Ochi cu pupile de un verde ntunecat, despicate vertical. Pupile de forma celor u nui tap. Apoi, dndu-si seama unde se afla, scoase un muget de durere si groaza care bubui de-a lungul tunelului, pe care l-am simtit vibrnd chiar si prin talpile ghetelor mele si apoi prelungindu-se, ca un fior, n sus prin oasele mele. -- Legat din nou! Sunt legat! Strns legat! striga el, cu glasul suiernd aspru ca viforul, amplificat de ecoul camerei, si care ma ngheta. -- Da, zise Vraciul. Acum esti aici si aici vei ramne, legat pentru totdeauna de locul asta blestemat! -- Bucura-te de ceea ce ai facut! Trage pentru ultima oara aer n piept, Batrne. M -ai pacalit, nu-i asa, dar pentru ce? Ce-o sa cstigi n afara de bezna mortii? Nimi c, si nimic o sa fii si tu, pe cnd eu voi mai avea nca nrurirea asupra celor de deas upra. nca i voi mai supune vointei mele, da. Si ei o sa-mi trimita snge proaspat, a ici, jos, la mine! Asadar, totul a fost n zadar ! Capul Urgiei crescu si mai mare, chipul i deveni nca mai hidos, barbia i se lungi si i se ntoarse n sus, atingndu-i nasul coroiat. Norul ntunecat bolborosea dedesubt , nchegndu-se n carne, astfel ca acum aparu un grumaz si partea de sus a unor umeri largi, puternici, musculosi. Dar, n loc de piele, erau acoperiti cu solzi grosi, verzi. Stiam ce astepta Vraciul. Clipa n care pieptul avea sa fie bine definit, ca sa-l poata strapunge drept n inima. Sub ochii mei, norul clocotitor cobor mai departe, strngndu-se n forma trupului de la umeri n jos, pna la bru. Dar gresisem! Vraciul nu-si folosi lama toiagului. Ca aparut de nicaieri, lantu l de argint sclipi n mna lui stnga, iar el si ridica bratul pentru a-l zvrli asupra U rgiei. l mai vazusem facnd asta. l privisem aruncndu-l spre vrajitoarea Osoasa Lizzie, ast fel nct sa descrie o spirala perfecta si sa pice asupra ei, legndu-i bratele pe lnga

corp. Ea cazuse la pamnt si nu mai putuse sa faca nimic dect sa zaca acolo, mrind, cu lantul nfasurat strns pna si-n jurul gurii. Acelasi lucru avea sa se petreaca si aici, de asta eram sigur, si avea sa fie rn dul Urgiei sa zaca la pamnt, neajutorat. Dar chiar n clipa n care Vraciul se pregat ea sa zvrle lantul de argint, Alice tsni n picioare si-si scoase legatura de la och i. Stiam ca nu asta voise sa faca, dar cumva ajunsese ntre Vraci si tinta lui si-i devie lovitura. n loc sa coboare peste capul Urgiei, lantul de argint i cazu peste umar. La atingerea lui, bestia scoase un strigat de agonie, dar lantul pica la pamnt. nca nu se terminase si Vraciul smuci toiagul n sus. Tinndu-l ridicat, pregatindu-s e sa l nfiga n inima Urgiei, se auzi un pocnet scurt si lama dinauntru, facuta dint r-un aliaj ce continea si argint, se ivi sclipind n lumina lumnarii. Lama pe care l privisem ascutind-o la Heysham. l mai vazusem folosind-o o singura data, mai nain te, cnd l nfruntase pe Colt, fiul batrnei vrajitoare Mama Malkin. Acum Vraciul si nfipse toiagul repede si cu putere, drept n pieptul Urgiei, tintin du-i inima. Urgia ncerca sa se fereasca, rasucindu-se, dar prea lent ca sa scape de a fi ranit. Lama i strapunse umarul stng si scoase un geamat agonic. Alice se d adu ctiva pasi napoi, cu o expresie de groaza ntiparita pe fata, n timp ce Vraciul si trase toiagul pregatindu-l pentru o a doua mpunsatura, cu fata crispata si hotart a. Dar brusc ambele lumnari se stinsera, cufundnd camera mortuara si tunelul n bezna. n nebunit, am scos cutia de iasca si amnarul, ca sa-mi aprind lumnarea, dar aceasta a plpit, readusa la viata, ca sa mi-l arate pe Vraci, singur n camera. Urgia pur s i simplu disparuse! La fel si Alice! -- Unde e Alice? am strigat eu, alergnd spre Vraci, care clatina numai cu tristet e din cap. -- Stai pe loc! mi porunci el. nca nu s-a sfrsit! Se uita n sus, acolo unde lanturile se pierdeau n gaura neagra din tavan. Unul ave a un ochi cu nod, ca un lat, iar lnga el atrna un altul, la capatul caruia era fix at un crlig. Era un soi de mecanism de ridicat greutati cu scripeti, asemanator c elor folosite de tapinari sa coboare si sa dirijeze lespedea pentru duhuri peste gura putului. Vraciul parea sa asculte ceva. -- E pe undeva pe acolo, pe sus, sopti el. -- Asta e un horn? am ntrebat eu. -- Da, baiete. Cam asa ceva. Sau cel putin n scopul asta a servit cndva. Chiar si la multa vreme dupa ce demonul a fost legat si Poporul Mic s-a stins, oamenii sl abi de nger si neghiobii i aduceau sacrificii Urgiei chiar n locul acesta. Hornul d ucea fumul drept n brlogul bestiei si se foloseau de lantul acesta ca sa-i trimita sus ofranda fripta. Unii dintre ei erau storcositi, drept rasplata pentru osten eala! ncepuse sa se ntmple ceva. Am simtit un curent venind din horn si aerul a nghetat d eodata. Mi-am ridicat privirile spre ceea ce arata ca un fum si care valurea ncet n jos, umplnd cotloanele din partea de sus a camerei. Era de parca toate ofrandel e care fusesera arse n locul acela s-ar fi ntors! Dar era mult mai dens dect fumul obisnuit; aparea ca o apa, ca un vrtej de apa ne agra, rotindu-se deasupra capetelor noastre. n cteva secunde, se domoli, apoi rama se nemiscat, semannd cu luciul unei oglinzi ntunecate. Chiar puteam sa ne vedem pe noi doi reflectati n ea: eu stnd lnga Vraci, el cu toiagul pregatit, cu lama ndrept ata n sus, gata sa o mplnte. Ceea ce s-a petrecut dupa aceea a fost prea rapid ca sa vad cum se cuvine. Fata oglinzii de fum se umfla spre noi si ceva si facu loc trecnd iute prin ea, ceva d estul de greu, care-l rasturna pe Vraci la pamnt. n cadere, toiagul i zbura din mna si se rupse n doua, cu un trosnet ascutit. La nceput am ramas pe loc, ca mpietrit, abia fiind n stare sa gndesc, dar incapabil sa misc vreun muschi; n cele din urma, tremurnd din toate ncheieturile, am strabat ut camera sa vad daca Vraciul patise ceva. Zacea pe spate, cu ochii nchisi, cu un firisor de snge scurgndu-i-se din nas n gura cascata. Respira adnc si regulat, asa ca l-am scuturat ncetisor, ncercnd sa-l treze

sc. N-a raspuns. M-am dus apoi la toiagul rupt si am cules de jos bucata mai scu rta, cea cu lama fixata n vrf, care era cam de un cot lungime si pe care am vrt-o la cingatoare. M-am apropiat apoi de lantul din mijlocul odaii, uitndu-ma n sus. Cineva trebuia sa ncerce s-o ajute pe Alice si sa nimiceasca acest monstru o dat a pentru totdeauna, iar eu eram singurul ramas. N-o puteam parasi n ghearele Urgi ei. Asadar, mai nti am ncercat sa-mi curat mintea. Daca era goala, Urgia nu-mi mai putea citi gndurile. Vraciul probabil exersase asta zile la rnd, dar eu aveam s-o fac acum pentru prima oara, ct puteam mai bine. Mi-am vrt lumnarea n gura, tinnd-o ntre dinti, apoi m-am apucat cu minile de lantul s mplu, cu grija, ncercnd sa-l tin ct mai nemiscat cu putinta. Apoi mi-am pus picioru l pe crlig si am strns lantul ntre genunchi. Eram bun la cataratul pe frnghie, iar u n lant nu putea fi prea deosebit. Am nceput sa urc, si nca destul de repede, pe lantul rece, care-mi ranea minile. L a marginea fumului gros am tras adnc aer n piept si, tinndu-mi respiratia, mi-am vrt capul n ntunecimea aceea. Nu puteam vedea nimic si, n ciuda faptului ca nu respiram , fumul mi intra pe nari si n gura deschisa, lasndu-mi un gust acru si ntepator n fun dul gtului, care-mi amintea de crnatii fripti. Deodata, am iesit cu capul deasupra fumului si m-am saltat n sus pe lant, ridicnd u-mi din fum si umerii si pieptul. Eram ntr-o ncapere circulara, aproape la fel cu aceea de dedesubt, mai putin faptul ca, n loc de horn deasupra, aici era o gura de aerisire aproape de podea, iar fumul umpluse jumatatea de jos a camerei. Un tunel se deschidea n peretele opus, ducnd n ntuneric. n ncapere era o alta banca d e piatra, pe care statea Alice, cu fumul ajungndu-i aproape pna la genunchi. Tinea mna stnga ntinsa catre Urgie. Cumplita creatura era ngenuncheata n fum, aplecata pes te mna fetei, iar arcuirea spinarii sale goale mi amintea de o broasca rioasa urias a. Pe cnd o priveam asa, i-a luat mna si a dus-o la botul sau imens si am auzit-o pe Alice strignd de durere, cnd ncepu sa-i suga sngele de sub unghii. Era a treia oa ra cnd Urgia se hranea din sngele lui Alice de cnd l eliberase ea. Cnd va termina, Al ice i va apartine! Mi-era frig, nghetasem de tot, iar mintea mi era goala. Nu ma gndeam la absolut ni mic. M-am ridicat mai departe n mini si am pus piciorul pe pardoseala de piatra a odaii de deasupra, desprinzndu-ma de lant. Urgia era prea prinsa de ocupatia sa d in momentul acela, ca sa-si dea seama de prezenta mea. Fara ndoiala ca, din acest punct de vedere, semana cu spintecatorul de la Horshaw: cnd se hranea, nimic alt ceva nu mai conta. M-am apropiat ctiva pasi si am scos bucata de toiag a Vraciului de la cingatoare . Am ridicat-o si am tinut-o o clipa deasupra capului, cu vrful ndreptat spre spin area solzoasa. Tot ce trebuia sa fac era sa o reped n jos cu putere si sa-i strap ung inima. Bestia avea acum un trup de came si snge si lovitura avea sa-i aduca s frsitul. Avea sa moara. Dar exact cnd mi ncordam bratul, mi s-a facut brusc frica. Stiam ce mi se va ntmpla. Avea sa elibereze atta energie, nct aveam sa mor si eu. Ur ma sa ajung un spectru ca bietul Billy Bradley, care murise dupa ce un duh rau i mncase degetele. Si el fusese, odinioara, fericitul ucenic al Vraciului, dar acum era ngropat imediat lnga cimitirul de la Layton. Gndul acesta era prea greu de ndur at. ngrozit de moarte si am nceput din nou sa tremur. Tremurul mi-a nceput Eram ngrozit de la genunchi si mi-a strabatut tot corpul n sus, pna la mna care tinea lama si c are a nceput sa-mi salte. Urgia trebuie sa fi simtit frica mea, fiindca si ntoarse deodata capul, cu degete le lui Alice n bot si cu sngele siroindu-i pe barbia lui ncrligata. Dar atunci, cnd a proape era prea trziu, frica mea pur si simplu se risipi. Dintr-odata am realizat de ce ma aflam acolo, nfruntnd Urgia. Mi-am amintit ce spusese mama n scrisoare: Uneori, n viata aceasta, este nevoie sa se sacrifice unul pentru binele celorlalt i." Ma prevenise ca din trei care vor sta fata-n fata cu Urgia, numai doi vor mai i esi vii din catacombe. Ma gndisem ca Vraciul sau Alice avea sa fie cel care va mu ri, dar acum mi dadeam seama ca eu voi fi acela! Niciodata nu aveam sa-mi mai nche i ucenicia, niciodata nu aveam sa fiu un vraci. Dar, sacrificndu-mi viata acum, a s fi putut sa-i salvez pe ceilalti doi. Eram foarte calm. Acceptasem pur si simp lu ce trebuia facut.

Eram sigur ca, n acea ultima clipa, Urgia a nteles ce eram pe cale sa fac, dar n l oc sa ma ucida pe loc, strivindu-ma de podea, si-a ntors capul napoi catre Alice, care i-a daruit un zmbet ciudat, misterios. Am lovit scurt, cu toata puterea mea, nfignd lama pna n inima. N-am simtit lama ntmpi nnd rezistenta, dar o ntunecime nfioratoare se ridica naintea ochilor mei; trupul mi tremura ca varga din cap pna-n picioare, de nu-mi mai puteam controla muschii. Lu mnarea mi-a cazut din gura si m-am simtit si eu prabusindu-ma. Nu-i nimerisem ini ma! Pentru o clipa, am crezut ca am murit. Totul era ntuneric, dar acum Urgia parea sa fi disparut. Am bjbit pe jos dupa lumnare si am aprins-o din nou. Ciulind ureche a cu atentie, i-am facut semn lui Alice sa nu scoata vreun cuvnt, si am auzit un zgomot venind din tunel. Zgomotul labelor unui cine urias alergnd. Mi-am vrt vrful de toiag la loc n cingatoare. Am scos lantul de argint al mamei mel e din buzunarul jachetei si l-am nfasurat pe mna stnga, la ncheietura, gata sa-l aru nc. Cu cealalta mna am ridicat lumnarea si, fara sa mai pierd vremea, am pornit du pa Urgie. -- Nu, Tom! Lasa-l! striga Alice din spatele meu. S-a terminat! Poti sa te ntorc i la Chipenden! Veni n fuga spre mine, dar am mpins-o hotart napoi. S-a clatinat, gata sa cada. Cnd facu din nou un pas spre mine, mi-am ridicat mna stnga, ca sa-mi poata vedea lantu l de argint. -- napoi! Acum esti a Urgiei. Pastreaza distanta sau te leg si pe tine! Urgia se hranise pentru ultima oara si acum nu mai puteai avea ncredere n nimic d in ceea ce spunea Alice. Bestia ar fi trebuit ucisa mai devreme, caci atunci fat a ar fi fost libera. I-am ntors spatele si m-am ndepartat grabit. Puteam auzi Urgia naintea mea; n urma mea, tac-tacul pantofilor ascutiti ai lui Alice, care se luase dupa mine, prin t unel. Deodata, fuga celui din fata mea s-a oprit. Oare Urgia se facuse iarasi nevazut si se dusese n alta parte a catacombelor? Mam oprit si-am ascultat, apoi am continuat sa naintez, miscndu-ma cu grija. Atunci am zarit ceva. Ceva zacnd pe podeaua tunelu-lui. M-am oprit la doi pasi distanta si mi s-a ntors stomacul pe dos. Aproape ca m-am mbolnavit pe loc. Fratele Peter zacea ntins pe spate. Fusese tescuit. Capul i era nca neatins; ochii holbati aratau groaza pe care n mod vadit o simtise n clipa mortii. Dar de la gt pn a la talpi, trupul i fusese turtit pe pardoseala. Privelistea ma ngrozi. n timpul primelor mele luni ca ucenic, vazusem multe lucru ri nspaimntatoare si fusesem la un pas de moarte si de morti de attea ori nct nici nu mai tineam minte. Dar aceasta era prima oara cnd vedeam mort pe cineva la care t si de o moarte att de cumplita. inusem Am ramas asa, putin, rascolit de vederea fratelui Peter, iar Urgia si alese tocm ai momentul acela ca sa se repeada, cu un salt, din ntuneric asupra mea. S-a opri t o clipa si s-a uitat tinta la mine, crapaturile verzi ale ochilor sai luminnd p rin bezna. Corpul lui masiv, plin de muschi, era acoperit cu solzi grosi si cu o blana neagra tepoasa, iar botul larg deschis si arata sirurile de colti ascutiti si galbeni. Ceva i siroia din limba lunga, care i atrna afara din gura, pna sub fal cile clampanitoare. Dar nu erau bale, ci snge! Deodata Urgia ataca, pornind spre mine. mi pregatisem lantul si atunci am auzito pe Alice tipnd n spatele meu. Mi-am dat seama, la tanc, ca si schimbase unghiul d e atac. Nu eu eram tinta! Ci Alice! Eram uluit. Eu eram amenintarea pentru Urgie, nu Alice. Si atunci de ce ea si n u eu? Instinctiv, mi-am potrivit aruncarea. De noua ori din zece puteam nimeri stlpul din gradina Vraciului, dar aici era alta poveste. Urgia se misca repede, deja nce pndu-si ultimul salt. Atunci am sfichiuit prin aer cu lantul si l-am zvrlit spre b estie, urmarindu-l cum se deschide ca o plasa si cade n spirala. Toata practica m ea si-a aratat roadele: lantul a cazut peste Urgie ca la carte si s-a nfasurat st rns n jurul corpului sau. S-a rostogolit de colo-colo, urlnd, zbatndu-se sa scape. Teoretic, nu putea sa se elibereze singur, nici nu putea fugi ori sa-si schimbe forma. Dar nu voiam sa risc. Trebuia sa-i strapung inima ct mai repede. Trebuia sa-l ucid n clipa aceea. Asadar am alergat catre el, am tras lama de la cingatoar

e si m-am pregatit sa i-o mplnt, de sus n jos, n piept. Ochii lui se ridicara spre m ine cnd mi pregateam lovitura. Erau plini de ura. Dar era si teama, de asemenea gr oaza mortii absolute; groaza de neantul care-l astepta si porni sa vorbeasca n ca pul meu, rugndu-ma nnebunit sa-i las viata. -- Mila, mila! striga el. Pentru noi e nimicul, si att! Numai ntuneric. Asta vrei tu, baiete? O sa mori si tu! -- Nu, Tom, nu! N-o face! striga Alice din spatele meu, unindu-si rugamintile c u ale Urgiei. Dar n-am plecat urechea nici la unul, nici la celalalt. Indiferent ct m-ar fi co stat pe mine, Urgia trebuia sa moara. Se zvrcolea, cu lantul ncolacit n jurul lui, si a trebuit sa l njunghii de doua ori pna sa-i nimeresc inima. A treia oara cnd am lovit, Urgia pur si simplu disparu, dar am auzit un tipat pu ternic. Daca Urgia, Alice sau eu scosesem tipatul acela, n-am sa stiu niciodata. Poate ca toti trei. Am simtit o explozie n piept, urmata de o ciudata senzatie de scufundare. Totul se nvalui n tacere si am simtit cum ma prabusesc n ntuneric. Urmatorul lucru de care-mi aduc aminte este ca stateam la malul unei nesfrsite nt inderi de apa. n pofida vastitatii sale, era mai curnd un lac dect o mare, caci, desi o briza pla cuta sufla catre tarm, apa ramnea neclintita, ca o oglinda, reflectnd aidoma albas trul cerului. Barci mici erau mpinse la apa de pe o plaja cu nisip auriu, iar dincolo de ele p uteam vedea o insula, destul de aproape de tarm. Era nverzita, cu arbori si pajis ti valurite, si mi se paru mai frumoasa dect tot ce-mi fusese dat sa vad vreodata pna atunci. Printre copaci, n vrful unei coline, era o cladire asemanatoare cu ace l castel pe care l zarisem de pe dealurile joase, cnd trecuseram pe lnga Caster. Da r, n loc sa fie construita din piatra cenusie rece, stralucea de culoare, de parc a ar fi fost facut din fsiile unui curcubeu, iar razele sale mi ncalzeau fruntea ca un soare mndru. Nu respiram, dar eram linistit si fericit, si-mi aduc aminte ca m-am gndit ca, d aca murisem, atunci era placut sa fii mort si ca trebuia sa ajung neaparat la ca stelul acela, asa ca am alergat catre cea mai apropiata barca, dornic sa ma urc n ea. Cnd m-am apropiat, oamenii s-au oprit si n-au mai mpins barca spre apa, ci sau ntors toti cu fata la mine. n clipa aceea am stiut cine erau. Erau scunzi, foar te scunzi, si aveau parul negru si ochii caprui. Poporul Mic! Segantii ! Mi-au zm bit de ntmpinare, s-au repezit la mine si au nceput sa ma mpinga catre barca. Nu ma mai simtisem n viata mea att de fericit, att de bine primit, att de dorit, att de acc eptat. Dar tocmai cnd sa urc la bord, am simtit o mna rece apucndu-ma de bratul stng . Cnd m-am ntors, nu era nimeni, dar strnsoarea de pe bratul meu crescu pna cnd ncepu s a ma doara. Puteam simti unghiile cum mi intra n carne. Am ncercat sa ma smulg si s a ma urc n barca, iar cei din Poporul Mic au ncercat sa ma ajute, dar nclestarea de pe bratul meu era acum o durere ascutita. Am strigat si am tras aerul pe gura, inspirnd adnc si chinuit, iar rasuflarea mi se opri n gt si mi dadu ntepaturi n tot co pul, care-mi deveni din ce n ce mai fierbinte, si mai fierbinte, de parca luasem foc pe dinauntru. Zaceam ntins pe spate, n bezna. Ploua foarte tare si putem simti stropii de ploai e rapaindu-mi pe pleoape si pe frunte, si cazndu-mi n gura larg cascata. Eram prea slabit sa-mi deschid ochii, dar i-am auzit vocea Vraciului, venind din departar e. -- Lasa-l, acuma! zicea el. Lasa-l n pace, fato! Asta e tot ce putem face pentru el, deocamdata. Mi-am deschis ochii si am vazut-o pe Alice aplecata asupra mea. n spatele ei put eam zari zidul negru al catedralei. Ea mi strngea bratul stng, cu unghiile adnc nfipt e n carnea mea. Se apleca si mai mult si-mi sopti la ureche: -- Nu pleci tu de-aici asa de usor, Tom. Acum te-ai ntors napoi. napoi unde ti-e l ocul! Am tras adnc aer n piept si atunci se apropie Vraciul, cu ochii rotunzi de mirare . Cnd ngenunche lnga mine, Alice se ridica si se dadu la o parte. -- Cum te simti, baiete? ma ntreba el blnd, ajutn- du-ma sa ma ridic n capul oaselo

r. Am crezut ca ai murit. Cnd te-am scos afara din catacombe, pot sa jur ca nu av eai nici urma de suflu n tine! -- Urgia? am ntrebat eu. E mort? -- Da, mort, baiete. L-ai ucis si aproape ca si el te-a omort pe tine, cnd si-a d at duhul. Dar poti sa mergi? Trebuie sa plecam de aici. n spatele Vraciului, l-am putut vedea pe paznicul cu sticlele de vin goale alatu ri. nca mai era cufundat n somnul betiei sale, dar se putea trezi n orice clipa. Cu sprijinul Vraciului, am izbutit sa ma ridic n picioare si toti trei am parasi t curtea catedralei si ne-am vazut de drum pe strazile pustii. La nceput eram neputincios si nesigur, dar cnd am urcat dealul, parasind sirul de case nghesuite si lasnd n urma orasul, am nceput sa ma simt mai nviorat. Dupa o vrem e, m-am ntors si m-am uitat napoi, la Priestown, care se rasfira la picioarele noa stre. Norii se ridicasera si iesise luna. Turla catedralei parea sa straluceasca . -- Arata deja mai bine, am zis eu, oprindu-ma s-o admir. Vraciul se opri lnga mine si-mi urmari directia privirii. -- Multe lucruri arata mai bine de la distanta, zise el. De altfel, si multi oam eni. Parea sa fie o gluma, asa ca am zmbit. -- Ei, ofta el, ar trebui sa fie un loc cu mult mai bun de acum ncolo. Dar, cu to ate acestea, n-o sa ne grabim sa ne ntoarcem pe aici. Dupa vreo ora sau doua, am gasit pe drum un hambar vechi si darapanat, ca sa ne adapostim n el. Era ciuruit ca sita, dar cel putin era uscat, si acolo am primit si o bucatica de brnza galbena, de mestecat. Alice a cazut numaidect ntr-un somn adn c, dar eu am stat treaz multa vreme, gndindu-ma la ce cele ntmplate. Vraciul nu par ea nici el foarte obosit, dar sedea tacut, mbratisndu-si genunchii. ntr-un trziu, vo rbi: -- De unde ai stiut cum sa ucizi Urgia? ma ntreba el. -- Te-am urmarit, am raspuns eu. Te-am vazut tin- tindu-i inima... Dar deodata am fost coplesit de rusine din pricina minciunii mele si am lasat ca pul n jos. -- Nu, mi pare rau, am zis. Nu e adevarat. M-am furisat napoi, cnd ai vorbit dumnea ta cu stafia lui Naze. Am auzit tot ce-ai spus. -- Atunci chiar sa-ti para rau, baiete. Ai riscat foarte mult. Daca Urgia ar fi izbutit sa-ti citeasca gndurile... -- mi pare sincer rau. -- Si nu mi-ai spus ca aveai si tu un lant de argint, zise el. -- Mi l-a dat mama, i-am raspuns. -- Mda, a fost foarte bine ca ti l-a dat. Oricum, este n sacul meu, la loc sigur, deocamdata. Pna ce-o sa ai din nou nevoie de el..., adauga el pe un ton ce nu pr evestea nimic bun. A urmat o alta pauza lunga, de parca Vraciul se adncise n gnduri. -- Cnd te-am scos afara din catacombe, pareai mort de-a binelea, zise el, ntr-un tr ziu. Am vazut morti de prea multe ori ca sa fiu sigur ca nu ma nsel. Apoi, fata t e-a nsfacat de brat si ai renviat. Nu stiu ce-a fost la mijloc. -- Am fost cu oamenii din Poporul Mic, am zis eu. Vraciul dadu din cap. -- Da, zise el, si-au gasit cu totii linistea, acum, ca Urgia a murit. Si Naze la fel. Dar cu tine cum a fost, baiete? Cum arata? Ti-a fost frica? Am clatinat energic din cap. -- Am fost mai speriat dupa ce am citit scrisoarea de la mama, i-am spus eu. A stiut ce urmeaza sa se ntmple. Am simtit ca nu aveam de ales. Ca totul era dinaint e stabilit. Dar, ma ntreb eu, daca totul a fost deja stabilit, atunci ce rost mai are sa traiesti? Vraciul se ncrunta si ntinse mna. -- Da-mi scrisoarea, ceru el. Am scos-o din buzunar si i-am dat-o. A stat mult timp citind-o, dar, n cele din urma, mi-a ntins-o napoi. O vreme n-a scos un cuvnt. -- Mama ta este o femeie desteapta si foarte agera, zise Vraciul, n cele din urm a. Asta, judecnd dupa multe dintre cele scrise acolo. A ghicit exact ce urma sa f

ac eu. De buna seama ca are mai mult dect destula nvatatura ca sa faca asta. Nu es te niciun fel de profetie. Viata este si-asa destul de rea, fara sa mai credem s i-n asta. Tu ai ales sa cobori n catacombe. Dar ai avut si o alta varianta. Putea i sa pleci si atunci totul ar fi iesit altfel. Dar odata ce am ales, a avut dreptate. Dintre noi trei care am fost fata-n fata cu Urgia, numai doi au ramas n viata. Eu am fost mort. Stii bine, pentru ca dumn eata m-ai scos la suprafata. Ei, cum putem explica asta? Vraciul n-a raspuns, iar tacerea dintre noi s-a prelungit. Dupa un timp, am caz ut ntr-un somn fara vise. Nu i-am pomenit de blestem. Stiam ca era un subiect des pre care n-ar fi vrut sa vorbeasca.

Un trg e un trG Era aproape miezul noptii si cornul lunii se ridicase deasupra copacilor. n loc s -o ia spre casa pe cel mai scurt drum, Vraciul a ocolit, apropiindu-se apoi de e a pe la est. M-am gndit la gradina de la rasarit dinaintea noastra si la putul ca re o astepta acolo pe Alice. Putul pe care eu l sapasem. Ca doar nu vrea s-o mai nchida n put acuma? Dupa tot ce facuse ea ca sa ne ajute, el tot mai voia sa o pedepseasca? Alice i ngaduise s-o lege la ochi si sa-i astup e urechile cu ceara. Si apoi statuse ore n sir n tacere si bezna, fara sa se plnga nici macar o data. Dar apoi am vazut izvorul si m-am simtit plin de speranta. Era ngust, dar iute, apa scnteind argintiu n lumina lunii, si nu avea dect o singura piatra de pus picio rul, n mijloc. Vraciul avea de gnd s-o puna la ncercare pe Alice. -- Da, fato, zise el, cu chipul ca de piatra. Condu-ne tu! Dupa tine! Cnd m-am uitat la fata lui Alice, mi s-a strns inima. Parea ngrozita si mi-am amin tit cum a trebuit s-o trec n brate peste rul de lnga Poarta de Argint. Urgia nu mai era, vraja lui asupra lui Alice se rupsese, dar oare raul deja facut era chiar fara nicio speranta de ndreptare? Se apropiase Alice prea tare de ntuneric? Nu va mai putea niciodata sa fie libera? Nu va mai fi n stare niciodata sa treaca peste o apa curgatoare? Devenise pe de-a ntregul o vrajitoare periculoasa? Alice sovaia la marginea apei si ncepuse sa tremure. De doua ori ridica piciorul sa faca pasul simplu pna la piatra lata din mijlocul izvorului. De doua ori l pus e napoi. Broboane de sudoare i acoperisera fruntea si ncepusera sa se rostogoleasca n jos, peste nasul si ochii ei. -- Hai, Alice, poti s-o faci! i-am zis eu, ncercnd sa-i dau curaj. Pentru amestecul meu, am primit din partea Vraciului o privire care m-a facut s a palesc. Cu un efort brusc, impresionant, Alice pasi pe piatra si si avnta imediat picioru l stng nainte, trecnd pe malul celalalt. Odata ajunsa acolo, se aseza grabita jos s i si ngropa fata n palme. Vraciul plescai o data din gura, trecu izvorul si o apuca iute pe deal n sus, ca tre copacii de la marginea gradinii. Am asteptat n spatele lui Alice pna si-a reve nit si s-a ridicat n picioare, apoi am urcat mpreuna pna n locul unde Vraciul ne ast epta, cu bratele ncrucisate. Cnd am ajuns la el, Vraciul facu deodata un pas nainte si o nhata pe Alice. Apucndo de picioare, o azvrli peste umar. Ea ncepu sa se jeluiasca si sa se zbata, dar, fara niciun cuvnt, el o strnse si mai tare, apoi se ntoarse si intra cu pasi hotarti n gradina. L-am urmat, disperat. El nainta pna n adncul gradinii de la rasarit, ndreptndu-se dir ect catre mormintele n care erau nchise vrajitoarele, catre putul gol. Nu mi se pa

rea drept! Alice doar trecuse testul, nu-i asa? -- Ajuta-ma, Tom! Ajuta-ma, te rog! striga Alice. -- Nu-i mai putem da nca o sansa? m-am milogit eu. Numai una? A trecut apa. Nu es te o vrajitoare. -- Ba dimpotriva, l-a trecut ca sa scape, de data asta, mri Vraciul peste umar. Da r raul este nauntrul ei, pndind momentul sa actioneze. -- Cum poti sa spui asta? Dupa tot ce-a facut... -- Aceasta este cea mai sigura metoda. Este cel mai bun lucru pentru toata lumea ! Am socotit ca venise timpul pentru ceea ce numea tata cteva adevaruri usturatoare" . Trebuia sa-i spun ce stiam despre Meg, chiar daca m-ar fi putut ur pentru asta si nu m-ar mai fi vrut ucenicul sau. Probabil ca o reamintire a trecutului sau l -ar fi putut face sa-si schimbe intentia. Gndul ca Alice va fi nchisa n put era de nesuportat, iar faptul ca fusesem pus sa-l sap chiar eu, mi-l facea de sute de o ri mai neplacut. Vraciul ajunse la put si se opri la marginea lui. Cnd dadu s-o coboare pe Alice n n tuneric, i-am strigat: -- Lui Meg nu i-ai facut asta! Se ntoarse catre mine cu o expresie de stupoare pe fata. -- N-ai nchis-o pe Meg ntr-un put, nu-i asa? am continuat eu sa-i strig. Si ea er a o vrajitoare! Dar n-ai facut-o, pentru ca tineai prea mult la ea! Deci, te rog , nu i-o face nici lui Alice! Nu e drept! Expresia de stupoare de pe fata Vraciului se schimba ntr-una de furie si el rama se acolo, pe buza putului, clatinndu-se; pentru o clipa n-am fost sigur daca avea s-o arunce pe Alice jos ori avea sa cada el nsusi n put. A stat asa o vreme care mi s-a parut nesfrsita, dar apoi, spre marea mea usurare, furia sa paru sa-i faca loc altui sentiment, si se ntoarse si pleca, ducnd-o mai departe pe Alice pe un u mar. Se ndeparta de putul nou, gol, trecu pe lnga cel n care era ntemnitata Osoasa Lizzi e, trecu printre mormintele n care erau ngropate cele doua vrajitoare moarte si o lua pe cararea cu pietris alb care ducea catre casa. n ciuda recentei sale boli, a tuturor celor prin care trecuse si a greutatii lui Alice de pe umarul sau, Vraciul pasea att de repede nct faceam eforturi sa ma tin de el. Scoase cheia din buzunarul stng al pantalonilor, descuie usa din spate a c asei si fu nauntru mai nainte ca eu sa pun piciorul pe prima treapta. Se duse direct n bucatarie si se opri lnga camin, unde flacarile scoteau scntei pna sus, pe horn. Bucataria era ncalzita, lumnarile aprinse, cu tacmurile si farfuriil e asezate pe masa pentru doua persoane. ncet, Vraciul i dadu drumul din strnsoare si o lasa pe Alice jos. n clipa n care pan toful ei ascutit atinse dalele de piatra, focul se stinse, lumnarea plpi si aproape -si dadu duhul, iar aerul deveni vadit nghetat. n clipa urmatoare, izbucni un mrit mnios care facu sa zangane vasaraia si vibra chi ar si prin pardoseala. Era duhul domestic al Vraciului. Daca Alice ar fi mers pr in gradina, chiar si cu Vraciul alaturi, ar fi fost sfsiata marunt. Dar pentru ca Vraciul o dusese pe umar, abia cnd piciorul ei atinsese pamntul duhul si daduse se ama de prezenta ei. Si nu se arata deloc multumit. Vraciul si aseza mna stnga pe crestetul capului lui Alice. Apoi, batu de trei ori tare n pardoseala, cu piciorul stng. Aerul ncremeni si Vraciul spuse, ridicndu-si glasul: -- Asculta la mine! Baga bine la cap ce-o sa-ti spun! Nu se auzi niciun raspuns, dar focul se mai nsufleti nitelus, iar aerul parca nu mai era asa de nghetat. -- Cta vreme copila asta se afla n casa mea, sa nu te atingi de nici macar un fir de par din capul ei! porunci Vraciul. Dar n-o scapa din ochi si asigura-te ca ea mi ndeplineste ntocmai poruncile. Cu acestea, mai batu de trei ori cu piciorul n pardoseala. Drept raspuns, focul s e nalta vioi n vatra, iar bucataria deodata paru ncalzita si primitoare. -- Acum pregateste de mncare pentru trei! porunci Vraciul. Apoi ne facu semn din cap si l urmaram afara din bucatarie si pe scari n sus. Se o pri n fata usii ncuiate a bibliotecii sale.

-- Cta vreme stai aici, fato, o sa muncesti n schimbul gazduirii, mormai Vraciul. n biblioteca asta sunt unele carti de nenlocuit. N-o sa ai voie sa intri niciodata aici, dar o sa-ti dau cte o carte si tu o sa-i faci o copie. S-a nteles? Alice dadu din cap. -- A doua ta ndatorire va fi sa-i spui baiatului meu tot ce te-a nvatat pe tine Os oasa Lizzie. Si cnd spun tot, spun tot. El o sa astearna totul pe hrtie. O mare pa rte or sa fie prostii, binenteles, dar nu conteaza, pentru ca si astea se adauga la arhiva cunoasterii noastre. Esti gata s-o faci? Alice dadu din cap, cu o expresie foarte serioasa. -- Bun, asadar ne-am nteles, zise Vraciul. O sa dormi n odaia de deasupra odaii lu i Tom, cea din vrful casei. Si acum, tine bine minte ce ti spun. Duhul acela de jo s, din bucatarie, stie cine esti si ce aproape c-ai devenit. Asadar, nu calca ni cio clipa strmb, pentru ca el o sa te urmareasca si-o sa stie tot ce faci. Si nim ic nu i-ar placea mai mult dect sa... Vraciul ofta lung si zgomotos. -- Nici nu pot sa ma gndesc la asta, zise el. Asadar, nu-i da ocazia. O sa faci p recum ti cer, fato? Se poate avea ncredere n tine? Alice dadu din cap, iar buzele i se lungira ntr-un zmbet. * * La masa, Vraciul a fost neobisnuit de tacut. Era precum calmul de dinaintea furt unii. Nimeni n-a vorbit prea mult, dar ochii lui Alice sagetau pretutindeni si s e ntorceau, mereu si mereu, spre imensul bustean arznd n vatra, care umplea ncaperea de caldura. n cele din urma, Vraciul si mpinse farfuria n laturi si ofta. -- Gata, fato, zise el, la culcare cu tine! Am cteva lucruri pe care trebuie sa i le spun baiatului. Dupa ce Alice pleca, Vraciul se ridica de la masa si se ndrepta spre camin. Se ap leca si si ncalzi minile la foc, apoi se ntoarse sa ma priveasca n fata. -- Ei bine, baiete, tuna el, spune tot! De unde ai aflat despre Meg? -- Am citit ntr-unul dintre jurnalele dumitale, am raspuns eu cu supusenie, plecnd u-mi capul. -- M-am gndit eu! Nu te-am avertizat despre treaba asta? Iar nu m-ai ascultat! Su nt unele lucruri n biblioteca mea pe care n-ai nca voie sa le citesti, zise Vraciu l aspru. Lucruri pentru care nu esti chiar pregatit sa le afli. Eu voi hotar ce e potrivit pentru tine sa citesti. S-a nteles? -- Da, domnule, am zis eu, adresndu-ma lui cu titlul acesta pentru prima oara dup a attea luni. Dar as fi aflat oricum despre Meg. Parintele Cairns mi-a pomenit de spre ea si mi-a povestit si despre Emily Burns, de asemenea, si cum ai luat-o du mneata de la fratele dumitale, nvrajbind astfel familia. -- Nu pot sa tin ascuns de tine mai nimic, nu-i asa, baiete? Am ridicat din umeri, simtindu-ma usurat ca dadusem pe fata toate tainele caremi mpovarau cugetul. -- Ei bine, zise el, venind napoi la masa, am trait pna la o vrsta naintata si nu s unt mndru de tot ce am facut, dar fiecare poveste are mai mult de o fateta. Niciu nul dintre noi nu e perfect, baiete, si ntr-o buna zi o sa afli tot ce trebuie sa stii si atunci o sa poti sa-ti faci o parere a ta despre mine. E mai putin impo rtant sa scormonesti n cenusa trecutului acum, dar, n ceea ce o priveste pe Meg, a i s-o cunosti cnd o sa ne ducem la Anglezarke. Si asta o sa fie mai curnd dect crez i, pentru ca, n functie de vreme, o sa plecam la casa mea de iarna peste vreo lun a sau doua. Ce altce-va ti-a mai ndrugat parintele Cairns? -- Ca ti-ai vndut sufletul diavolului... Vraciul zmbi. -- Ce stiu preotii? Nu, baiete, sufletul meu mi apartine nca. M-am luptat multi, multi ani sa mi-l pastrez si, n pofida tuturor greutatilor, este nca al meu. Ct des pre diavol, ei bine, obisnuiam sa cred ca raul e mai degraba nauntrul fiecaruia d intre noi, ca un praf de iasca asteptnd scnteia ca sa se aprinda. Dar, n ultima vre me, am nceput sa ma ntreb daca, totusi, nu exista ceva n spatele tuturor celor cu c are ne confruntam, ceva ascuns n inima ntunericului. Ceva care creste cu att mai re pede cu ct ntunericul devine mai puternic. Ceva pe care un preot l-ar putea numi d iavol...

Vraciul se uita la mine ncruntat, cu ochii lui verzi sfredelind ntr-ai mei. Si daca ar exista o astfel de creatura ca diavolul, baiete? Ce-ar trebui sa fac em mpotriva lui? M-am gndit cteva clipe nainte de a-i raspunde. -- Ar fi nevoie sa sapam un put foarte mare, am zis eu. Un put mai mare dect a s apat oricare alt vraci vreodata. Apoi ar fi nevoie de saci peste saci cu sare si cu pilitura de fier si de o lespede cu adevarat uriasa. Vraciul zmbi. -- Daca asa am face, baiete, le-am da de lucru la jumatate din zidarii, tapinar ii si ajutoarele de tapinari din Comitat! Una peste alta, acum te duci imediat l a culcare. Mine te ntorci la lectiile tale, asa ca o sa ai nevoie de un somn bun n noaptea asta! Cnd am deschis usa odaii, Alice iesi din umbra, pe scara. -- Chiar mi place aici, Tom, zise ea, zmbindu-mi larg. E-o casa frumoasa, mare, pr imitoare. Un bun adapost n care sa te afli acum, cnd se apropie iarna. I-am zmbit si eu. As fi putut sa-i spun ca vom pleca la Anglezarke, peste putina vreme, la casa de iarna a Vraciului, dar era fericita si n-am vrut sa-i stric pr ima ei noapte la noi. -- ntr-o buna zi, casa asta va fi a noastra, Tom. Nu simti si tu? ma ntreba ea. Am ridicat din umeri. -- Nimeni nu stie ce-o sa se ntmple n viitor, am zis eu, ncercnd sa nu ma mai gndesc l a scrisoarea mamei. -- Mosul Gregory ti-a spus asta, nu-i asa? Ei bine, sunt multe lucruri pe care e l nu le stie. Tu o sa fii un vraci mai bun dect a fost el vreodata. Nu exista nim ic mai sigur ca asta! Alice se ntoarse si urca scarile unduindu-si soldurile. Deodata si ntoarse capul. -- Urgia era nnebunita dupa sngele meu, zise ea. Asa ca am ncheiat trgul chiar mai n ainte de a bea. Am vrut doar sa fac totul sa fie bine din nou, asa ca i-am cerut ca tu si Mosul Gregory sa puteti pleca. Urgia a fost de acord. Un trg e un trg, a sa ca de aceea n-a putut sa-l omoare pe Mosul Gregory si n-a putut sa-ti faca ni ci tie rau. Tu ai omort Urgia, dar eu am facut sa fie cu putinta. De aceea m-a at acat pe mine, la sfrsit. De tine nu se putea atinge. Totusi nu-i spune Mosului Gr egory. N-ar ntelege. Alice ma lasa pe scari, n vreme ce tot ceea ce facuse ea deveni limpede, ncetul c u ncetul, n mintea mea. ntr-un fel, se sacrificase pe sine. Urgia ar fi ucis-o, la fel cum l ucisese si pe Naze. Dar ea ne salvase, pe mine si pe Vraci. Ne salvase vietile. Iar eu nu aveam s-o uit niciodata. Uluit de spusele sale, am intrat n odaia mea si am nchis usa. Mi-a luat mult pna s a adorm. Din nou am scris cea mai mare parte a acestei relatari din memorie, folosindu-m a, la nevoie, si de nsemnarile din carnetelul meu. Alice s-a dovedit priceputa, iar Vraciul este chiar ncntat de modul n care si ndepli neste ea datoria. Scrie foarte repede, totusi scrisul ei ramne citet si ngrijit. D e asemenea, dupa cum a fagaduit, mi povesteste lucrurile pe care Osoasa Lizzie a n vatat-o, astfel nct eu sa le pot asterne pe hrtie. Binenteles, cu toate ca Alice n-o stie nca, n-o sa ramna cu noi prea multa vreme. Vraciul mi-a spus ca ea va ncepe sa-mi suceasca mintile si ca eu n-o sa mai fiu n stare sa ma concentrez asupra nvataturii. Nu-i deloc ncntat sa aiba o fata cu panto fii ascutiti care sa locuiasca n aceeasi casa cu el, mai ales una care a fost att de aproape de ntuneric. Acum este sfrsitul lui octombrie si, curnd, ne vom muta la casa de iarna a Vraciu lui, din Mlastina Anglezarke. n apropiere exista o ferma condusa de niste oameni n care Vraciul are ncredere. El crede ca oamenii acestia or s-o lase pe Alice sa s tea la ei. Binenteles, m-a pus sa-i promit ca n-o sa-i spun nca nimic lui Alice. n orice caz, o sa fiu trist cnd o s-o vad plecnd. Si binenteles ca o s-o cunosc pe Meg, vrajitoarea lamia. Poate ca o s-o cunosc s i pe cealalta femeie din viata Vraciului. Blackrod este aproape de mlastina si a colo se zice ca nca ar mai locui Emily Burns. Am sentimentul ca exista nca multe a lte lucruri n trecutul Vraciului despre care n-am aflat nca. Eu as prefera sa ramn aici, n Chipenden, dar el este Vraciul, iar eu sunt doar uc

enicul. Si am ajuns sa-mi dau seama ca exista un motiv foarte ntemeiat pentru tot ce face el. Thomas J. Ward