IV.

TENDINÞELE EXTREMISTE DIN BISERICA

ORTODOXÃ ROMÂNÃ

Introducerea Bisericii Ortodoxe Române (BOR) printre actorii care

pot juca un rol semnificativ în evoluþia extremismului în România repre-
zintã o evaluare cheie a acestui raport. Mult timp, rolul religiei în dez-
voltarea conflictelor a fost subestimat, preferându-se constant interpre-
tarea acestora în termeni ideologici99¾ . Mai ales dupã atacurile Al Queda
din 11 septembrie 2001, relaþia dintre religie, fundamentalism ºi extre-
mism trebuie reevaluatã.
Aceastã afirmaþie de ordin general îºi gãseºte un argument în cazul
BOR. Creºtinismul Bisericii Ortodoxe este unul mistic, puþin interesat în
valorile respectului ºi toleranþei specifice creºtinismului practic. Ca actor
naþional, BOR îºi afirmã voinþa sã reglementeze raporturile sociale, sã
impunã o concepþie „ortodoxã” asupra atitudinilor persoanelor ºi insti-
tuþiilor. Atitudinea BOR rezultã din convergenþa a patru elemente: a) pro-
movarea unei doctrine cu caracter exclusivist, sintetizatã de cele douã
idei ale naþionalismului ortodox: România este statul românilor; a fi
român înseamnã a fi ortodox; b) negarea de cãtre BOR a principiilor statu-
lui de drept, considerate „de rangul doi” în raport cu principiile orto-
doxiste, legitimate de sorgintea lor divinã; c) folosirea de cãtre clericii
BOR a unor „instrumente” violente, de la discursuri ofensatoare pânã la
ameninþãri ºi agresiuni fizice; d) creºterea într-o proporþie absolut impre-
sionantã a mijloacelor ºi a forþei BOR în raport cu toþi ceilalþi actori
sociali.

99 Douglas Johnston, Cynthia Sampson (eds.), Religion, the Missing Dimension of

Statecraft, Oxford, Oxford University Press, 1994.

35
 Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta în România

Biserica Ortodoxã Românã, cadru de manifestare

a curentelor extremiste fundamentaliste

Elementele fundamentaliste ale unei „doctrine” a BOR se regãsesc

peste tot: în publicaþii care apar sub patronajul ierarhilor BOR, în
declaraþiile Ierarhiei, în luãrile de poziþie publice ale unor organizaþii
ale BOR – între acestea, dintre cele mai active fiind Asociaþia Stu-
denþilor Creºtini Ortodocºi din România (ASCOR). Dintre reviste enu-
merãm „Icoana din adânc” ºi „Scara”100 ¾ . „Icoana din adânc” (apãrutã în
luna noiembrie 1997), publicaþie „de atitudine creºtin-ortodoxã, teolo-
gie, culturã ºi artã”101
¾ îºi asuma în primul ei numãr, programatic, urmã-
torul memoriu prin care punea în gardã opinia publicã asupra unor
„fapte care ar ameninþa însãºi existenþa neamului românesc”.
Acestea ar fi:
1) alinierea legislaþiei româneºti la legislaþia continentalã unicã;
2) renunþarea la Basarabia ºi Bucovina (autorii exprimându-se
împotriva aderãrii la NATO ºi Uniunea Europeanã);
3) acordarea de drepturi cetãþeneºti necondiþionate imigranþilor (pe
care îi numeºte „deºeuri sociale ale Asiei, Africii ºi Americii”);
4) acordarea pentru minoritãþi a ceea ce autorii numesc „privilegii”;
5) adoptarea unei legi care permite cumpãrarea pãmântului de cãtre
strãini¾102;
6) subordonarea economicã capitalului strãin (o referire la libertatea
investiþiilor, privatizare etc);
7) presiunea exercitatã asupra culturii române de modelele lansate în
America, Franþa etc (numitã „presiunea imperiului”);
8) liberalismul ateu, haosul drepturilor – dreptul la expresie, opinie,
informare etc;
9) transformarea României în câmpul de acþiune al propagandei cul-
telor schismatice º.a.

100 Revistã ortodoxã subvenþionatã de cãtre Arhiepiscopia Bucureºtiului, între ai

cãrei membri fondatori se aflã arhiepiscopul Bartolomeu Anania.
101 O revistã a Ierarhiei Ortodoxe – chiar dacã Arhiepiscopia Bucureºtiului nu apare
drept editorul oficial –, întrucât Colegiul de redacþie avea ca preºedinte pe Prea
Sfântul Teodosie Snagoveanu, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtiului, iar
ca redactori, clerici ortodocºi.
102 Anterior, ASCOR a adresat o scrisoare deschisã Preºedintelui României, cu ocazia
votãrii în cele douã Camere ale Parlamentului a unui amendament care înlocuia
un articol restrictiv al Legii investiþiilor, dându-se strãinilor posibilitatea de a
cumpãra pãmânt pe teritoriul românesc. Scrisoarea protesta împotriva „operaþiu-
nii de acaparare strategicã a pãmântului, fie de cãtre reprezentanþii statelor cu
interese directe în zonã, fie de cãtre centrele religioase de propagandã ºi prozeli-
tism” („România liberã” din 2 aprilie 1997).

36
 Tendinþele extremiste

Conform memoriului, politicile enumerate ar duce la „anihilarea

spiritual-religioasã a unuia dintre puþinele centre creºtine”.
Nu numai manifestãrile proprii sunt semnificative pentru tendinþele
fundamentaliste din BOR. Ar fi de notat ºi folosirea lãcaºurilor ortodoxe
pentru manifestãrile extremiste, precum cele legionare. La Mãnãstirea
Sâmbata de Sus din Fãgãraº a avut loc, spre exemplu, întâlnirea tinerilor
naþionaliºti din România, la care au participat reprezentanþi din Bucu-
reºti, Sibiu, Braºov, Cluj, Iaºi ºi Bacãu103
¾ . Aici s-a discutat organizarea
cuiburilor legionare existente în aceste oraºe104¾ .
Concepþiilor ºi alianþelor cu caracter extremist manifest li s-au adãu-
gat de-a lungul timpului acþiuni violente, tutelate de cãtre clerul ortodox.
Numeroase au fost agresãrile greco-catolicilor de cãtre ortodocºi incitaþi
de preoþii lor. Acþiuni violente au avut loc la Filea de Jos, în anul 1991;
Visuia (Bistriþa-Nãsãud), în 1991; Turda, 1991; Mãrgãu (Cluj), 1991;
Ceaba (Cluj), 1992; Hodac (Mureº), 1992; Hopârta (jud. Blaj), 1993; Salva
(Nãsãud), ianuarie ºi iulie 1993; Romuli (Bistriþa-Nãsãud), 1994; Pârâul
Frunþii (Neamþ), 1994; Breb (Maramureº), 1994; Iclod (Cluj), 1997; Botiza
(Maramureº), 1998; Ocna Mureº (Alba), 2002 º.a105 ¾ .
În afara conflictelor cu greco-catolicii, mai cunoscute au fost obstruc-
þiile sau agresiunile asupra baptiºtilor ºi evangheliºtilor106¾ , adventiºti-
lor107
¾ , Martorilor lui Iehova108
¾ . Cazul Ruginoasa/Iaºi (decembrie 1997) a
dus la proteste internaþionale¾109. Cazul Ruginoasa este important întrucât
103 La data de 22 iulie 2000.
104 Au participat aproximativ 15 tineri, Senatul Miºcãrii Legionare fiind reprezentat
prin dl. Sebastian Mocanu, membru al Fundaþiei Culturale „Prof. George Manu”.
105 În multe din cazurile enumerate, poliþia nu a intervenit. În schimb, poliþiºtii au
împiedicat unele manifestãri religioase neortodoxe.
106 „Activitãþile religioase ale Bisericii Baptiste ºi ale Alianþei Evanghelice au fost dese-
ori obstrucþionate de autoritãþile locale aflate sub influenþa clerului ortodox local în
Crucea, Valul lui Traian (judeþul Constanþa), Isaccea (judeþul Tulcea), Fraþileºti,
Sãveºti (judeþul Ialomiþa) Vânãtori, Tuluceºti (judeþul Galaþi), Suteºti, Gemenele
(judeþul Brãila)” – The U.S. Department of State Report on Romania – 2001
(fille://Human Rights Watch World Report 2002 Europe & Central Asia Romania.ht).
107 „Biserica Adventistã de Ziua a ªaptea a înregistrat dificultãþi pentru obþinerea
aprobãrilor de utilizare a spaþiilor publice în scopul activitãþilor sale religioase în
satele Luna, Bãiuþ ºi Vãlenii de Maramureº (judeþul Maramureº)” – The U.S.
Department of State Report on Romania – 2001 (fille://Human Rights Watch World
Report 2002 Europe & Central Asia Romania.ht).
108 Anchetele au confirmat cooperarea reprezentanþilor autoritãþilor statutului cu
preoþii ortodocºi în împiedicarea Martorilor lui Iehova de a-ºi exercita credinþa:
Cazul Roºu (1997); Bobiceºti ºi Laloºu (1997); Þânþãreni, jud. Gorj (1997); Cluj-
Napoca (1997); Piteºti (1997) etc.
109 Declaraþia organizaþiei „Droits de l'Homme sans Frontieres” – Bruxelles, 1997. Mai
mulþi baptiºti au fost molestaþi de o mulþime de ortodocºi conduºi de preoþii lor. Tot
baptiºtii au fost þintele agresiunii locuitorilor din Cornereva, 1997 – subiect al câtor-
va reportaje interne –, Pantelimon (Ilfov), 1998, ºi Luncavicea (Caraº-Severin), 1999.

37
 Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta în România

a subliniat sprijinul fãþiº pe care însãºi Ierarhia ortodoxã o dã metodelor

violente. Astfel, Mitropolia Moldovei ºi Bucovinei a dat publicitãþii, în
legãturã cu molestarea la Ruginoasa a unui grup de baptiºti de cãtre
ortodocºii conduºi de preoþii lor, urmãtorul comunicat: „Nu comunitatea
ortodoxã ºi nici preoþii ortodocºi nu sunt vinovaþi de ceea ce s-a întâm-
plat acolo. Vinovaþii sunt aceia care au venit în sânul unei comunitãþi
eminamente ortodoxã (…) ºi i-au agresat spiritual la ei acasã. N-au
respectat Constituþia, bunul-simþ, au frizat morala socialã ºi creºtinã prin
aceea cã au venit cu tupeu ºi obrãznicie – considerându-i probabil pe
sãteni niºte ignoranþi – ºi au încercat sã facã prozelitism”.
Între manifestãrile cele mai spectaculoase ale Bisericii Ortodoxe
Române pentru impunerea prin forþã a intereselor sale ar fi de notat pro-
cesiunea de la Cluj, din 20 martie 1998. La chemarea arhiepiscopului
Vadului, Feleacului ºi Clujului, Bartolomeu Anania, a fost organizat un
marº a circa 2500 de preoþi ºi seminariºti, în semn de protest faþã de
retrocedarea, cãtre Biserica Greco-Catolicã, a Bisericii episcopale
„Schimbarea la faþã” în urma unei sentinþe judecãtoreºti110 ¾ . La sfârºit,
arhiepiscopul a ameninþat în termeni esopici: „Vreau sã ºtie toþi, ºi pri-
eteni ºi neprieteni, cã suntem în picioare ºi cã vom sta de veghe ºi cã
pumnului sau bâtei îi vom opune crucea. Dar e bine sã se ºtie cã, de azi,
crucea noastrã va fi fermã. Îi invit sã nu profite de smerenia ortodoxã”111
¾ .

Biserica Ortodoxã Românã ºi contestarea statului de drept

Exemplul anterior aratã împotrivirea deschisã a BOR la o decizie

judecãtoreascã definitivã ºi, mai general, contestarea principiilor statului
de drept. BOR a refuzat în multe cazuri punerea în aplicare a unor sentinþe
judecãtoreºti nefavorabile ei, anumite biserici greco-catolice nefiind retro-
cedate nici pânã astãzi în ciuda verdictului instanþei de judecatã.
Complementar, instituþiile de stat au acceptat sã se supunã arbitrariului
BOR. Un caz de acest tip, de asemenea foarte cunoscut, este interzicerea
Congresului internaþional al Martorilor lui Iehova în luna iunie 1996, plan-

110 S-au alãturat ÎPS Bartolomeu Anania, PS Ion Mihãlþan de Oradea, PS Andrei de
Alba Iulia, PS Ioan de Harghita ºi Covasna, episcopul vicar patriarhal Visarion
Rãºinãreanu.
111 Discursul mitropolitului avea o extraordinarã asemãnare stilisticã cu discursul
lui Slobodan Milosevic, din 28 iunie 1989, din „Field of Blackbirds” – Prishtina,
locul unde s-a sãrbãtorit 600 de ani de la Bãtãlia de la Kosovo (Kosovo Polje):
„ªase secole dupã [bãtãlia de la Kosovo Polje] ne înfruntãm din nou în bãtãlii ºi
certuri. Nu sunt încã bãtãlii armate, dar asta nu poate fi încã exclus” (Misha
Glenny, The Fall of Yugoslavia, London, Penguin Books, 1993, p.35).

38
 Tendinþele extremiste

ificat a avea loc în Bucureºti. Câteva ministere ºi alte autoritãþi publice au

încãlcat contractul iniþial cu Martorii lui Iehova datoritã amplei campanii
împotriva Congresului, declanºatã de Biserica Ortodoxã. În sprijinul pozi-
þiei BOR au sãrit numeroºi politicieni de la guvernare ºi din opoziþie112¾ .
O practicã curentã a BOR sunt presiunile asupra Parlamentului, pen-
tru a-l împiedica sã rezolve teme esenþiale ale justiþiei interconfesionale,
sã adopte atitudini antidiscriminatorii, în întâmpinarea obligaþiilor sale
interne ºi internaþionale.
Astfel, la 12 iunie 1997, când Senatul a aprobat un proiect de retro-
cedare a unor biserici greco-catolice care aparþineau acesteia de drept,
Ierarhia ortodoxã l-a blocat printr-o reacþie promptã ºi vehementã.
Patriarhul Teoctist a numit iniþiativa legislativã un dictat „care poate avea
urmãri imprevizibile pentru pacea Transilvaniei, de care vor fi rãspunzãtori
cei care au votat acest proiect de lege”. Mitropolitul Ardealului a declarat la
rândul lui: „Legea (…) va genera conflicte, rãzvrãtiri, cu rezultate imprevizi-
bile”. Ea ar constitui „un atentat la viaþa Bisericii ortodoxe româneºti ºi a
neamului nostru”. Andrei, Episcopul de Alba Iulia, a anunþat: „Nu cred cã
Biserica ortodoxã românã va permite cuiva sã batã din picior”.
În adresãrile sale fãcute parlamentarilor, BOR invocã deseori, ca
ameninþare, capacitatea sa de a influenþa electoratul. Când pe 13 sep-
tembrie 2000, Sinodul a lansat un apel împotriva dezincriminãrii homo-
sexualitãþii, el a invocat cu nedisimulatã satisfacþie, repetat, milioanele
de „creºtini ortodocºi (…) care au mandatat prin votul lor parlamentarii
României”. ªi a concluzionat: „legiuitorii (…) sã aibã auzul aþintit asupra
trebuinþelor românilor (…) care merg în toamna asta la urnele de vot”.

Supunerea clasei politice la presiunea ortodoxistã

Siguranþa de sine a Ierarhiei BOR se datoreazã ºi supunerii umili-

toare a clasei politice la presiunea ortodoxistã. Nu existã astãzi nici o
deschidere a vreunui congres de partid fãrã o slujbã ortodoxã. Politicienii
se simt obligaþi sã fie prezenþi la marile evenimente confesionale. Înain-
tea alegerilor din 1996, toþi candidaþii la preºedinþie ºi-au arãtat cucerni-
cia întâmpinând aducerea sfintelor moaºte ale Sfântului Andrei la Iaºi 113¾ .

112 În schimb, aflatã în vizitã la Bucureºti, soþia preºedintelui Statelor Unite, Hillary
Clinton, a protestat împotriva încãlcãrii libertãþii de religie în România, refuzând
participarea la un eveniment oficial.
113 La 13 octombrie 1996 au venit la Iaºi – la ceremoniile legate de sosirea din Grecia,
de la Mitropolia Patrasului, a rãmãºiþelor apostolului –, Emil Constantinescu, Ion
Iliescu, Petre Roman, Nicolae Manolescu ºi toþi ceilalþi candidaþi. Toþi au fãcut
declaraþii pioase ºi au insistat asupra prezenþei lor acolo.

39
 Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta în România

Preºedintele Emil Constantinescu, reprezentanþii Bisericii Ortodoxe

Române ºi alþi demnitari ai statului s-au strâns la 5 februarie 1999 sã
sfinþeascã locul ºi sã punã o cruce acolo unde BOR dorea ridicarea
Catedralei Mântuirii Neamului, deºi Consiliul General al Municipiului
Bucureºti – singurul cu competenþe în domeniu – refuzase sã aprobe
amplasarea solicitatã de Patriarhie114 ¾ . Preºedintele Emil Constantinescu
a participat alãturi de Patriarhul Teoctist, în 1999, la sfinþirea bisericii
construitã de firma LukOil în Cimitirul Petroliºtilor din Ploieºti, deºi
acest gen nu era un semnal pozitiv pentru politica României în plan
internaþional 115
¾ .
Pe linia unor astfel de relaþii dintre BOR ºi politicieni, este de aºtep-
tat ca anumite instituþii menite sã apere valorile statului secular sã devi-
nã instrumente ale BOR. Instituþia care s-a distins din acest punct de
vedere a fost Secretariatul de Stat pentru Culte¾116 .
Un exemplu frapant, dar mai puþin cunoscut, a fost susþinerea de
cãtre primul ministru Radu Vasile, în luna septembrie 1999, a formei
originale a unui proiect de lege privind regimul general al cultelor reli-
gioase, promovat de BOR. Acesta încãlca grav garanþiile constituþionale
ale libertãþii de religie, astfel încât guvernul a amendat în sens pozitiv un
numãr de articole. În ciuda faptului cã guvernul, nu primul ministru, are
iniþiativa legislativã, premierul Radu Vasile a depus proiectul la
Parlament în varianta neamendatã, încãlcând voinþa guvernului, pentru
a-l mulþumi pe Patriarh¾117 .
Despre viteza ºi amploarea schimbãrilor de care beneficiazã BOR în
viaþa statului vorbeºte statutul Patriarhului României. Patriarhul Teoctist
Arãpaºu, obligat la începutul anului 1990 sã se retragã din fruntea BOR
datoritã colaborãrii sale cu regimul Ceauºescu, a ajuns în anul 2000 una

114 Secretariatul de Stat pentru Culte anunþase încã din 4 ianuarie 1999, printr-un
comunicat, începerea lucrãrilor în Piaþa Unirii.
115 Marea firmã simbolizeazã solidaritatea dintre Biserica Ortodoxã Rusã – condusã de
fostul ofiþer KGB, Alexei al II-lea, portavoce a forþelor conservatoare din Rusia – ºi
marea oligarhie rusã, care a plãtit între 2 ºi 3 miliarde de dolari pentru construirea
Catedralei ortodoxe de la Moscova.
116 Astfel, rãspunzând cererilor BOR, care doresc sã opreascã activitatea minoritã-
þilor religioase, secretarul de stat Gheorghe Anghelescu a emis, la 25 martie 1997,
o adresã prin care cerea primãriilor sã anuleze ori sã refuze autorizaþiile pentru
construirea lãcaºurilor de cult comunitãþilor religioase care nu au fost recunos-
cute (multe fiind înregistrate ca asociaþii). Ceea ce autoritãþile locale au ºi fãcut,
în ciuda violãrii flagrante a garanþiilor constituþionale privind libertatea reli-
gioasã (care include ºi dreptul de a beneficia de astfel de lãcaºuri).
117 Conform investigaþiilor autorului, din luna octombrie 1999. Pânã la urmã proiec-
tul a fost retras datoritã unor campanii interne ºi internaþionale.

40
 Tendinþele extremiste

dintre cele mai onorate personalitãþi118

¾ . Un adevãrat cult al personalitãþii,
de care în România s-au mai bucurat doar Nicolae ºi Elena Ceauºescu.
O altã evoluþie posibilã în relaþia BOR-viaþa politicã ar putea fi impli-
carea directã în politicã a clericilor ortodocºi. Arhiepiscopul Bartolomeu
Anania a cerut, în 1998, ca la „viitoarele alegeri parlamentare, anticipate
sau nu, BOR (…) sã renunþe la rezerva pe care ºi-a impus-o ºi sã (…)
recomande, la nivelul parohiilor, persoanele care sã fie promovate în
Parlament, indiferent de apartenenþa sau inapartenenþa lor politicã”119 ¾ .
La rândul lui, episcopul Argeºului ºi al Muscelului, Calinic, a cerut par-
tidelor politice locuri eligibile pe listele de candidaþi pentru alegerile
locale ºi chiar pentru cele parlamentare120¾ . De altfel, „aproape toate par-
tidele din Argeº, de stânga sau de-a dreapta eºichierului politic, au
acceptat preoþi pe listele lor de candidaþi” ¾121.

Legãturi istorice cu legionarismul

Tendinþele extremiste din cadrul Bisericii Ortodoxe Române urmeazã

linia istoricã a aderenþei sale la legionarism între cele douã rãzboaie mon-
diale. Pe de o parte, legionarismul s-a autodefinit ca miºcare creºtin-orto-
doxã, ritualul legionar împrumutând cultul morþilor, practica postului ºi
a rugãciunii. Pe de altã parte, preoþii ºi ierarhii ortodocºi au fost un suport
important al legionarismului, ambiguitãþile Sinodului – care împãrtãºea
mare parte din valorile legionare – derivând numai din duplicitatea sa. În
scrisoarea sa pastoralã din 1934, Sinodul a apelat la sprijinul tineretului
universitar naþionalist ºi l-a încurajat în acþiunile sale xenofobe ºi anti-
semite122
¾ . Printre comandanþii legionari au fost ºi clerici ortodocºi 123 ¾ .
Aceºtia s-au aflat ºi printre legionarii uciºi ca represalii pentru asasinarea

118 A primit medalii ºi distincþii de stat, a devenit membru de onoare al Academiei

Române, a fost decorat de diferite asociaþii profesionale, Ministrul Culturii i-a
înmânat medalia Eminescu, PNÞCD i-a oferit medalia jubiliarã º.a.m.d.
119 „Renaºterea”, nr.5/1998, p.1.
120 „Cum Biserica Ortodoxã reprezintã 87% din populaþia þãrii nici n-ar fi normal ca
sã nu aibã reprezentanþi clerici în toate structurile de conducere ale þãrii”.
(Dezlegare la ciolan în „Evenimentul zilei”, 28 aprilie 2000, p. 6).
121 Ibidem.
122 Cea mai vizibilã dovadã a colaborãrii dintre clerul ortodox ºi legionari a fost pro-
cesiunea prilejuitã de funerariile liderilor legionari Moþa ºi Marin, în luna febru-
arie 1937. Au slujit, pe parcursul procesiunii, zeci de clerici, serviciul religios
principal fiind sãvârºit de peste 200 de preoþi, în frunte cu mitropolitul Ardealu-
lui, Nicolae Bãlan, ºi alþi episcopi ºi vicari (Gabriel Catalan, Legiunea ºi slujitorii
Domnului, în „Dosarele istoriei”, nr. 9, 2000, pp.29-32).
123 Dumitrescu-Borºa, Vasile Boldeanu, ªtefan Palaghiþã.

41
 Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta în România

primului ministru Armand Cãlinescu, ºi printre cei nominalizaþi în

alegeri de cãtre formaþiunile legionare. Viorel Trifu, ºeful Uniunii
Naþionale a Studenþilor Creºtini Ortodocºi, a fost unul dintre principalii
iniþiatori ai rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, 7,64% dintre cei
condamnaþi pentru aceastã încercare de loviturã de stat fiind preoþi¾124.
Straturile inferioare ale clerului ºi studenþii la facultãþile de teologie
au fost simpatizante ale miºcãrii legionare. Ultimii au participat la acþi-
uni violente precum devastarea sinagogii „Începutul ªtiinþei”. Printre
tinerii legionari s-a remarcat actualul Patriarh Teoctist Arãpaºu125 ¾ ºi
Episcopul de astãzi al Clujului, Feleacului ºi Blajului, Bartolomeu
Anania. Istoricul Gabriel Catalan sintetiza aceastã istorie astfel: „...deºi la
nivelul conducerii BOR a existat de cele mai multe ori o poziþie rezervatã
sau conjuncturalã, clerul ortodox inferior a aderat sau a simpatizat masiv
cu Miºcarea Legionarã, reprezentând una dintre categoriile sociale de
elitã ale acesteia, cu o intensã activitate propagandisticã ºi cu o partici-
pare însemnatã la rebeliunea din ianuarie 1941” 126 ¾ .
Dupã venirea comuniºtilor la putere, mulþi preoþi legionari au fost
trimiºi în închisoare, alþii au fost racolaþi, devenind pioni ai noului regim
în instituþia bisericeascã. Pânã în 1989, BOR a fost un instrument al
autoritãþilor comuniste. Ierarhii au trebuit cu toþii sã colaboreze cu acest
regim în esenþã ateu127¾ . Un rol nou a început sã joace BOR din momen-
tul în care comunismul românesc a cãpãtat coloratura unui naþional-
comunism. Din acest moment, BOR a fost folositã deschis pentru a legiti-
ma mãsurile ºovine ºi xenofobe ale regimului.

Armata ºi Biserica Ortodoxã

Una dintre variantele cele mai pernicioase ale fluidizãrii frontierei

dintre Bisericã (BOR) ºi stat este relaþia dintre Bisericã ºi Armatã. Un fac-
tor care a contat pentru apropierea dintre cele douã instituþii a fost
aºezarea lor în fruntea încrederii populare¾128. Barometrul de Opinie

124 Gabriel Catalan, Op.cit.

125 Arhiva SRI, dos. 7755, vol. 3, f.211: nota 131/30 august 1949.
126 Gabriel Catalan, Op.cit., p.32.
127 Un singur ierarh a mãrturisit deplin, dupã revoluþia din 1989, colaborarea sa.
Mitropolitul Banatului, ÎPS Nicolae Corneanu, a recunoscut caterisirea a cinci
preoþi de la Mitropolia Banatului, care în 1981 reproºaserã „prostituarea Bisericii
Ortodoxe”; cooperarea cu Mitropolitul Ardealului, Antonie Plãmãdealã, în deni-
grarea, faþã de Consiliul Ecumenic al Bisericilor, a unor clerici oponenþi ai
regimului; rapoartele fãcute Securitãþii.
128 O aratã toate sondajele de opinie de dupã 1990.

42
 Tendinþele extremiste

Publicã, cel mai sistematic instrument de investigare a opiniei publice

din România, arãta, în ultimii ºase ani, urmãtoarele cifre ale indicatoru-
lui „încredere” pentru Bisericã, Armatã129
¾ :
oct. sept. iunie mai mai mai
Instituþie
1996 1997 1998 1999 2000 2001
Bisericã 83 86 85 88 85 89
Armatã 76 84 69 75 73 72
Parlament 23 38 19 20 28 33

Cifrele aratã o încredere aproape unanimã în Bisericã130 ¾ . Încrederea

în Armatã este ºi ea substanþialã, oricum, la distanþã în raport cu toate
celelalte organisme sociale.
Pe acest fundal, care aratã fragilitatea conºtiinþei civico-politice a
întregii societãþi româneºti, lideri ai Armatei ºi ierarhi ai Bisericii þin sã
sublinieze constant ideea cã ambele reprezintã „instituþii fundamentale”
ale statului român131
¾ . Având în vedere interesele conducerilor Armatei ºi
Bisericii Ortodoxe Române, de a-ºi maximiza cota în raport cu ceilalþi
actori din societate, ei se referã constant la încrederea pe care le-o oferã,
în comun, populaþia. Aceste douã categorii sunt unite prin importanþa pe
care o dau ideii de autoritate, prin logica comunã a ordinii instituþionale

129 Ca termen de comparaþie adãugam Parlamentul, instituþia fundamentalã a

democraþiei (Fundaþia pentru o Societate Deschisã, Barometrul de Opinie Publicã,
mai 2001, Bucureºti, http://www.osf.ro).
130 Gradul de conformare la obiceiurile religioase se poate evalua din acelaºi sondaj
de opinie (mai 2001), care a gãsit cã numãrul celor care merg zilnic la bisericã
reprezintã 2%, a celor care o fac de câteva ori pe sãptãmânã este de 15%, repre-
zintã 33% în cazul celor care merg o datã pe lunã sau mai rar ºi atinge 40% cat-
egoria celor care merg la bisericã de mai multe ori pe lunã. 53% dintre inter-
vievaþi afirmã cã ei cred în viaþa dupã moarte, 65% în judecata de apoi ºi 88% în
puterea rugãciunii.
131 Într-un volum cu valoare ideologicã, dedicat relaþiei dintre Armatã ºi Bisericã în
anul 1996 (Ilie Manole, coor., Armata ºi Biserica, Bucureºti, Colecþia „Revista de
Istorie Militarã”, 1996), comandorul Ilie Manole punea un capitol sub titulatura
„Armata ºi Biserica, instituþii fundamentale ale unitãþii ºi continuitãþii
româneºti”, comentând: „Aºadar, avem acum aceastã dintâi carte despre lucrarea
eroicã, adâncã, neîntreruptã ºi utilã, pe care Armata ºi Biserica au aºezat-o la
temelia Casei noastre numitã acum România. Acum ºi în vecii vecilor, fie binecu-
vântate ele, toate: Cartea, Crucea, lucrarea lor ºi vatra în care fiinþeazã ele împre-
unã cu scutul” (p.6); „Crucea ºi Spada, Drapelul ºi Evanghelia trebuie sã con-
vieþuiascã. Biserica ºi Armata trebuie sã-ºi dea mâna ºi sã-ºi aducã contribuþia lor
pe termen îndelungat la formarea marilor personalitãþi de care are nevoie poporul
nostru, societatea româneascã” (p. 263). Reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ro-
mâne, Daniel Ciubotea, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei, identifica cele douã
instituþii ca garante ale unitãþii statului român: „cooperarea dintre Armatã ºi
Bisericã este un factor de promovare a unitãþii naþionale”(p.10).

43
 Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta în România

stricte132
¾ , prin antipatia lor faþã de valorile liberale ºi ale diversitãþii, faþã
de categoriile neconforme cu modelul tradiþional de societate. Ca
urmare, ele pot miza pe o solidaritate reciprocã, pe termen lung, care
poate fi folositã în conjuncturi antidemocratice atât de forþe politice cu
caracter conservator-extremist¾133, cât ºi de propriii lor lideri, dacã aceºtia
se simt periclitaþi.
Un aspect relevant pentru cooperarea „în adâncime” între cele douã
instituþii este participarea Armatei la ridicarea lãcaºelor de cult, folosin-
du-se forþa de muncã – neplãtitã –, a militarilor. Conform investigaþiilor
de teren, a rezultat cã numeroasele biserici care se ridicã zi de zi în
România, pot fi terminate doar prin trimiterea soldaþilor, de cãtre superi-
orii lor, la diferitele lucrãri de construcþie.
În ce mãsurã evoluþia BOR ascunde un pericol extremist?
Dupã anul 1989, BOR a avut o extraordinarã creºtere. S-au reînfiinþat
arhiepiscopiile tradiþionale134 ¾ , dar ºi episcopii care nu au existat nicio-
datã anterior135¾ . S-au mai înfiinþat Mitropolia Europei Occidentale,
Mitropolia Europei Centrale ºi Episcopia Ortodoxã Românã din Ungaria,
plãnuindu-se înfiinþarea de episcopii în majoritatea statelor occidentale.
Se tinde spre înfiinþarea în fiecare judeþ a câte unei episcopii136 ¾ .
Cheltuielile cu înfiinþarea de noi eparhii în þarã ºi strãinãtate sunt
foarte mari. Pentru sedii s-au pus la dispoziþie fostele reºedinþe ale lui
Ceauºescu sau hoteluri ale PCR¾137. Ierarhii sunt dotaþi cu limuzine, au
personal auxiliar numeros. Fiecare eparhie nou înfiinþatã primeºte mai
mulþi consilieri ºi inspectori, plãtiþi, ca personal auxiliar: contabili, se-
cretari la ierarhi referenþi, ºoferi. Întregul cler ºi personal auxiliar este în
întregime salarizat de cãtre stat. Pentru serviciile religioase se percep
mari sume care în marea lor majoritate nu sunt înregistrate.
S-au înfiinþat încã 13 noi Facultãþi de Teologie, ajungându-se la 15, la
care se adaugã 38 Seminare Ortodoxe. Numãrul studenþilor din învã-
þãmântul teologic universitar a ajuns la 12.444, dintre care 6514 la secþia

132 În cadrul Bisericii Ortodoxe existã o ordine cvasimilitarã…

133 Este semnificativ cã statul român a fãcut o demonstraþie simbolicã în regiunea cu
maximã preponderenþã maghiarã – judeþul Harghita: 84,5% maghiari – plantând
un corp de armatã ºi o episcopie ortodoxã (Episcopia Harghitei ºi Covasnei, în
1998).
134 Arhiepiscopiile Tomisului, Sucevei, Episcopia Caransebeºului ºi Episcopiile
Huºilor, Argeºului ºi Maramureºului.
135 Arhiepiscopia Târgoviºtei, Episcopia Cãlãraºilor ºi Sloboziei, Episcopia
Giurgiului, Episcopia Alexandriei ºi Teleormanului ºi Episcopia Harghitei ºi
Covasnei.
136 Nicolae Boroiu, „ Studiu privind patronarea de cãtre conducerea BOR, a naþional-
comunismului ºi a fundamentalismului ortodox”, 2001, nepublicat.
137 Slobozia, Miercurea Ciuc, Târgoviºte, Alexandria, Turnu Severin ºi Slatina.

44
 Tendinþele extremiste

de Teologie pastoralã. (Necesarul de preoþi pentru întreaga þarã nu

depãºeºte 11.000)
Patriarhia a primit prin lege 200 ha teren, iar celelalte eparhii câte o
sutã de ha¾138. Aceastã solicitare continuã de resurse¾139 ºi dezvoltarea
nestãvilitã a BOR ar putea produce o crizã de sistem. Se va crea o pre-
siune puternicã asupra instituþiilor, asupra populaþiei, afectând orien-
tãrile democraþiei (seculare) româneºti. Numãrul imens de absolvenþi,
împreunã cu obþinerea unor bogãþii care face din BOR cel mai mare
organism autonom din România, creºte zi de zi puterea clerului ortodox.
Este un proces cu retroacþiune pozitivã: cu cât statul va face mai multe
prestaþii BOR, cu atât cererea de noi prestãri din partea statului va spori.
Evenimentele din 11 septembrie 2001 au atras atenþia asupra peri-
colului care vine din direcþia fundamentalismului religios. Exemplul a
ceea ce se întâmplã în þãri islamice precum Arabia Sauditã este elocvent.
Elita politicã a acordat resurse ºcolilor islamice, care au produs funda-
mentaliºti contestatari ai acestei clase, crescând presiunea asupra ei,
pentru a asigura clerului islamic noi utilitãþi, producãtoare de alþi con-
testatari religioºi… ºi tot aºa mai departe, într-un proces care ali-
menteazã extremismul.
Aceastã schemã privind evoluþia fundamentalismului în þãrile isla-
mice se regãseºte în þãrile ortodoxe astãzi 140 ¾ . Ea atrage atenþia asupra
pericolului teocratic în þãri precum România, unde secularitatea statului
este permanent contestatã de o bisericã (BOR) a cãrei putere economicã,
simbolicã ºi politicã creºte zi de zi, în valori absolute, dar ºi relative, în
raport cu toþi ceilalþi actori ai vieþii sociale.

138 Chiar ºi cele nou înfiinþate, care nu au avut niciodatã terenuri, ca parohiile,
mãnãstirile cele vechi ºi cele noi, fãrã proprietãþi în trecut.
139 Numai pentru clãdirea noului Seminar teologic din Bucureºti s-au alocat recent
(ianuarie 2002) circa 1,5 milioane de dolari. Biserica Catedralei Neamului va
costa, conform estimãrilor unor arhitecþi, peste 1 miliard de dolari, BOR intenþio-
nând sã obþinã asistenþa statului, indiferent de impactul economic pe care aceas-
ta l-ar produce.
140 În proporþii variabile de la stat la stat. O evoluþie asemãnãtoare a locului Bisericii
Ortodoxe în viaþa statului se petrece în Federaþia Rusã.

45