VRSTA PREsCOLAR 1. ACHIZIII DOMINANTE 1. Dezvoltarea deosebita a capacitatilor senzoriale si motrice; 2.

mbogatirea proceselor cognitiv-logice sustinute de utilizarea integratorilor verbali (pasari, flori, fructe etc.); 3. Exprimarea capacitatilor creative n plan verbal, artistic si prin roluri comportamentale; 4. Dezvoltarea constiintei de sine, a autonomiei si a capacitatii adaptative. 2. SCHIMBRI ANATOMO-MORFOLOGICE ntre 3-6/7 ani copilul creste n naltime de la aproximativ 92cm la 116cm iar n greutate de la 14kg la 22kg, fara ca ritmul sa fie uniform. Evolutia este dependenta att de programul ereditar ct si de alimentatie, starea de sanatate, conditii stimulative de mediu. Cresterea si dezvoltarea sunt inegale pentru diferite parti al corpului, de unde o oarecare disproportie ntre marimea capului, care reprezinta 1/6 din corp la sfrsitul perioadei si membrele inferioare, relativ scurte, din are cauza copilul si pierde usor echilibrul, cade adeseori. Continua procesul de osificare ndeosebi la nivelul vertebrelor. Creste rezistenta generala a coloanei vertebrale desi se poate deforma relativ usor. si la nivelul sistemului muscular dezvoltarea este inegala, muschii lungi ai membrelor superioare si inferioare cunosc un ritm mai intens de evolutie dect muschii rotunzi, scurti, ceea ce explica preferinta pentru alergare, lovire, aruncare, n raport cu desenul, scrisul, legatul sireturilor etc. cu toate acestea tonusul muscular este mai ridicat si unele miscari pot fi coordonate cu placere. Este si motivul pentru care prescolaritatea a fost numita "vrsta gratiei". n plan endocrin glandele tiroida si hipofiza si intensifica functiile iar cea a timusului devine mai lenta. n privinta sistemului nervos, celulele se diferentiaza, si perfectioneaza functiile, se diferentiaza zona motrica de cea verbala, se schimba raportul de forte dintre sistemul nervos periferic si sistemul nervos central, ultimul dobndind un rol tot mai mare. Urmare acestui fapt creste posibilitatea de formare a reflexelor conditionate, de control a activitatii.

De asemenea devin posibile anumite forme ale inhibitiei conditionate, anume inhibitia de diferentiere si, respectiv cea de a doua, de ntrziere, implicate n perceptie si n aparitia vointei. 3. REGIMUL DE VIA Alimentatia se nscrie ntr-un program n care trebuie sa se asigure 3 mese principale si 2 gustari, creste consistenta micului dejun si a cinei. Are loc un nceput de culturalizare a alimentatiei dar si a altor conduite legate de igiena, mbracat, de folosirea tacmurilor, etc. Timpul de somn este de 10+11 ore la care se adauga 1 - 1 ore dupa amiaza. Unii accepta greu sa se culce , prefera comunicarea cu cei din jur. ncepe sa interactioneze cu vecinii, cu alti copii, cu educatoarea si sa preia de la acestia anumite experiente, mai ales n planul deprinderilor de autoservire. Toate acestea angajeaza capacitatile sale de adaptare. Jocul l acapareaza, reprezinta activitatea dominanta si treptat ncepe sa se coreleze, mai ales n gradinita, cu unele sarcini instructiveducative. 4. STADIILE PREsCOLARITII Substadiul prescolarului mic (3-4 ani) se caracterizeaza prin: dificultati de adaptare la mediul gradinitei, datorita faptului ca este nca n mare masura dependent de adult; prescolarul este egocentric, instabil motric, afectiv, apar primele forme ale crizei de prestigiu; principala forma de activitate este jocul de manipulare combinat cu cteva forme de activitate sistematica, scurte ca durata si relatii simple prin continut. Substadiul prescolarului mijlociu (4-5 ani): dificultatile de adaptare la programul gradinitei se diminueaza, de la 9-10saptamni n substadiul anterior la 3-4 saptamni; miscarea si manipularea obiectelor mbogatesc perceptia si suportul intuitiv al operatiilor gndirii; prescolarul mijlociu este preocupat de descoperirea realitatii externe; apar modalitati psihocomportamentale noi: limbajul intern, caracterul voluntar al majoritatii proceselor psihice, deci un nceput de organizare a vointei; jocurile ncep sa aiba un caracter colectiv;

apare debutul identificarii cu grupul educativ din care face parte ("sala mea de grupa", "gradinita mea"). Substadiul prescolarului mare (5-6/7 ani): creste capacitatea de ntelegere a situatiilor si cauzelor acestora; apar conduite bazate pe retinerea reactiilor imediate; pe lnga activitatea de joc care continua sa detina ponderea n program creste numarul activitatilor cu rol pregatitor pentru viata de scolar; viata psihica este ndreptata spre perceperea intentionata, pe procedee de retinere, de asociere a datelor. Apar forme evoluate de simbolizare n care intervin integratori verbali. Este o simbolistica infantila cu o ncarcatura afectiva mult mai accentuata dect intelectuala. 5. MOTRICITATEA Miscarile au o mare ncarcatura afectiva, semantica. Prescolarul imita, gesticuleaza, ajuta, pentru a se pune n valoare. n unele situatii miscarile sunt libere, imprevizibile, lipsite de o anumita ordine, n altele, dimpotriva, sunt stapnite, stereotipizate, chiar exprima un anume grad de organizare privind formarea deprinderilor (mncat, taiat cu foarfeca, desenat etc.). Implicarea copilului n actiune prin executarea anumitor miscari constituie baza dezvoltarii psihice a acestuia. Mnuirea obiectelor nu este un simplu joc, ci, totodata o afirmare a personalitatii. "Eu fac" sau "singur" expresii frecvente ce nsotesc actiuni cnd ncearca sa deschida usa, sa deschida televizorul, sa mannce, sa faca ceaiul etc. dezvaluie dorinta copilului de a egala adultul, "amorul propriu" al acestuia, care prin fiecare reusita vrea sa semene mai mult cu cei mari. Daca vom arata multa ntelegere pentru acest "eu fac" vom evita aparitia "crizei de ncapatnare" la copil. Imaginea corecta a obiectului se formeaza chiar n procesul actiunii iar manevrarea acestuia precizeaza forma, marimea, natura materialului din care este alcatuit etc. Pe masura ce copilul achizitioneaza diferite conduite motorii (alimentare, vestimentare, igienice, ludice) dobndeste autonomie, si extinde posibilitatile de cunoastere si socializare. Mna, "acest creier exterior al omului" (Kant) reprezinta pentru prescolar organul privilegiat de investigatie, de cunoastere a realitatii.

6. PARTICULARITILE SENZORIALITII Prescolaritatea aduce cu sine o extensie a spatiului de cunoastere, prin trecerea de la cel familial la gradinita, la locurile din fata casei, a cartierului, a magazinelor etc, spatiu ce i va oferi si posibilitatea cunoasterii unor noi obiecte care i vor trezi curiozitatea, care capata un statut similar cu cel al jocului. Sensibilitatea tactila devine o sursa frecventa de informatii care sustine si completeaza vazul si auzul. Sub aspect verbal prescolarii si nsusesc cuvinte care exprima calitati ale obiectelor (e moale, e pufos, zgrie etc.). Prescolarul devine interesat de denumirea camerelor, a mobilierului, de specificul unor activitati (librarie, posta, dispensar etc.), de identificarea unor persoane cu care comunica. Experienta se mbogateste cu primele generalizari de cantitate (mult, putin, deloc), de marime (lung, lat), spatiale (deasupra, dedesubt, aproape, departe), cu relatii parte-ntreg (mai mult, mai putin, tot) etc. Toate acestea vor sustine dezvoltarea constantelor perceptive de forma, de marime, de culoare, care se vor fixa prin verbalizare (dreapta, stnga, n fata, n spate, mai usor, mai greu etc.). Sensibilitatea auditiva devine de 2 ori mai fina dect n stadiul anterior. Dezvoltarea auzului fonematic ca baza pentru nsusirea limbii vorbite necesita exercitii speciale care trebuie sa angajeze structurile analitico-sintetice ale scoartei ca si resursele articulatorii. Auzul muzical trebuie stimulat, prescolarii fiind capabili nu numai sa asculte ci sa si interpreteze. ncep sa nvete repere pentru identificarea zilelor saptamnii, a anotimpurilor, sa se orienteze dupa ceas. Perceptia marimii obiectelor ramne nca imprecisa. Doua cutii de aceeasi forma, aceeasi culoare dar de marimi diferite vor fi mai usor retinute dupa asezarea lor spatiala dect dupa marime (daca n cutia mare aflata n dreapta a gasit o jucarie, la o noua reluare el se va orienta tot catre dreapta, desi acolo, de aceasta data se afla cutia mai mica). Actiunea cu obiectele ajuta la elaborarea reprezentarilor reproductiv-statice. S-a facut urmatorul experiment cu 2 grupuri de prescolari: un grup a avut ca sarcina doar sa priveasca o configuratie de cuburi, celalalt grup a trebuit sa si reproduca aranjamentul cu alte culori primite. Dupa o saptamna li s-a cerut ambelor grupe sa

recunoasca aranjamentul. Al II-lea grup a avut performante superioare fata de cel care doar a privit. Imaginile reproductive cinetice sunt nca imprecise, rigide, neadecvate chiar. Aceasta pentru ca redarea miscarii este dificila, antreneaza si operativitatea gndirii. Imaginile de transformare sunt si mai complexe. Ramn ncarcate de ceea ce l fascineaza pe copil (ex. un arc de cerc pe care copiii trebuie sa l destinda, majoritatea l subestimeaza afirmnd ca devine mai mic). Reprezentarile fotografice evidentiaza inabilitate n pozitionarea elementelor, n urmarirea succesiunii, a proportiilor. Experimentele realizate cu machete ce propun elemente specifice unui spatiu familiar copilului fata de care acesta primeste sarcina de a plasa alte elemente, arata ca apar multe dificultati n reconstruirea unui ansamblu spatial. Copilul opereaza pe secvente, nu respecta proportiile. La 3 ani, prescolarul distinge: spatiul casei, spatiul strazii, chiar poate raporta unul la celalalt, dar distinge greu spatiul de obiectele care l populeaza. De aceea psihologii vorbesc despre un spatiu obiectiv. Dar exista si spatii goale n gradinita: curtea si foaia de hrtie, de desen. si desenul copiilor reprezinta o abatere de la model. Copilul deseneaza ceea ce stie, nu ceea ce vede. n schimb, desenul lasa o impresie sincera, expresiva, reda o perceptie vie ("realismul intelectual"). Modelajul, prin reflexiunea copilului pentru a reda un volum sau pentru a l transpune pe suprafata plana reprezinta o modalitate deosebit de eficienta n aprofundarea perceptiei, a imaginii nregistrate de amintire. Rezultatul uneori este de un realism mult mai expresiv dect un desen sau o pictura.[1] 7. DEZVOLTAREA GNDIRII "Copilul poate gndi ceea ce percepe, ceea ce a perceput"[2]. Aceasta afirmatie este dependenta de reprezentarea elementului perceput. Este o "gndire intuitiva"[3] ce reuseste sa se desprinda de "predominanta afectiva si activa" ce o frnau n anteprescolaritate, datorita limbii vorbite care contribuie la claritatea, coerenta, comunicabilitatea ei (ex. daca prezentam prescolarului mai multe (6-8) jetoane albastre asezate n linie dreapta cu mici intervale ntre ele si i

cerem sa aseze el, dedesubt, tot attea jetoane rosii dintr-o gramada alaturata, realizeaza echivalenta numai att ct exista corespondenta vizuala (unele rosii sub cele albastre, asezate de el, piesa cu piesa) dar egalitatea "nu se mentine si n corespondenta logica, pentru ca daca ncercam sa le distantam pe cele din rndul 2, desi vede ca nu se ia sau nu se adauga nici una, spune ca acolo sunt mai multe pentru ca sirul este mai lung). Deci este o gndire articulata, intuitiva, adica supusa primatului perceptiei. [4] "Gndirea prescolarului se desfasoara n contexte concrete raspunznd att trebuintelor sale de adaptare, de depasire a obstacolelor, dar si dorintei de a afla ceea ce l atrage. Astfel gndirea si mentine caracterul situativ. Gndirea este preconceptuala sau cvasiconceptuala ntruct opereaza cu notiuni care nu sunt absolut individualizate dar nici notiuni generale (ex. cnd pronunta cuvntul "masina" nu se limiteaza numai la masina familiei sale dar nici la notiunea absoluta prin care desemneaza o anumita categorie de obiecte). Odata cu conceptiile empirice, sau cu antrenarea acestor "structuri insulare", sau a "zonelor de asimilare de maxim interes"[5] progreseaza si operativitatea gndirii numai ca operatiile sunt puternic impregnate de continut concret, legate de perceptie si de actiune reala, slab schematizate, care nca nu pot surprinde invarianta sau reversibilitatea. Este o gndire preoperationala pe baza careia prescolarul reuseste sa realizeze scrieri, clasificari (n sarcini simple) pe suportul unor criterii practice (forma, culoare, functionalitate). Astfel, spre sfrsitul prescolaritatii gndirea dobndeste o operativitate generala nespecifica punnd n evidenta n cazul figurilor logice vehicularea unor operatori de baza. Dorinta de a sesiza relatiile este desprinsa si din frecventa ntrebarilor "de ce?", alaturi de care apar ntrebari referitoare la nsusirile social-functionale ale obiectelor de tipul "la ce folosesc?", sau "ce fac oamenii cu.?". "De ce" -urile ilustreaza existenta unei gndiri precauzale, aflata ntre cauza eficienta si cauza propriu-zisa. Este un nod de mediere a copilului care pentru el reprezinta o explicatie finalista iar pentru adult doar una ntmplatoare. Trecerea de la precauzalitate la cauzalitate se va face treptat prin asimilarea operatiilor, acestea fiind coordonari generale ale actiunilor.

Confuzia dintre Eu-lume transpune n caracterul animist, atribuind lucrurilor propriile nsusiri. Aproape totul este nsufletit, nzestrat cu inteligenta (soarele, luna, norii, radioul etc.). Adultul este vazut ca un magician care poate rezolva orice pentru ca al doar vede ca apasa pe buton si se face lumina, ntuneric, curge apa la robinet, l vindeca daca i este rau. Caracterul magic se reflecta n stabilirea de catre copil a unor legaturi care nu sunt reale dar prin care crede ca poate obtine tot ceea ce doreste (ex. un copil de 4 ani si jumatate "daca dau din picioare, supa este buna"[6]). Principalele tipuri de rationament utilizate sunt: rationamentul transductiv (particular-particular); rationamentul prin analogie; rationamentul inductiv. 8. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI Desi prescolarul poate sustine o conversatie, totusi limbajul acestuia se deosebeste de cel al adultului prin: a) structura gramaticala - n utilizarea verbelor cel mai bine se fixeaza timpul prezent care se extinde si asupra celorlalte timpuri; b) structura limbajului - este legata de situatii particulare, are caracter situativ. Treptat se face trecerea spre limbajul contextual, cnd trece la monolog si ncepe sa povesteasca ce a vazut, ce a auzit. Cele 2 forme initial coexista, pentru ca la 6 ani sa se diminueze caracterul situativ; c) pronuntie imperfecta - mai ales la nceputul prescolaritatii. Sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete (s si j nlocuite cu s si z - zoc n loc de joc, r cul - lde n loc de rde). Principalele functii ele limbajului: mbogateste si fixeaza experienta cognitiva; organizeaza activitatea (ex. cnd deseneaza, exprima intentii, exclamatii, face aprecieri). Semnificative progrese sunt semnalate si n privinta volumului vocabularului. Principalele valori extensive sunt: la 3 ani vocabularul contine maxim aproximativ 1.000 cuvinte, minim 400; la 6 ani vocabularul contine maxim aproximativ 2.500 cuvinte, minim 1.500. Se mentin diferente ntre vocabularul activ (cel utilizat, valorificat n performanta) si cel pasiv (doar nteles si implicat n competenta lingvistica).

Se mbogateste competenta lingvistica (ntelege ceea ce i se comunica) si performanta lingvistica (exprima capacitatea de a comunica efectiv). Limbajul dobndeste capacitate generativa, copiii reusind sa integreze un cuvnt nou nsusit n numeroase alte combinatii verbale (ex. "am fulgilit", "am mpungit cu acul" n loc de "am cusut", "eu sunteam", "urlaret" pentru cel ce plnge). Referitor la structurile verbale construite de copil se remarca: n comunicarea cu mama apare forma cea mai libera si expresiva ca topica, sunt prezente constructii eliptice; n comunicarea cu ceilalti copii apar diferente, prescolarul mare impunndu-se prin propozitii bogate, cu unele adjective; comunicarea cu educatoarea evolueaza de la reticenta la articularea unor propozitii complete, cu tendinta de a se nscrie n unele scheme, sau n cliseele verbale. 9. MEMORIA Alaturi de memorarea involuntara se dezvolta cea voluntara, intentionata chiar daca ntelesul nu este dobndit n totalitate si actioneaza pe baza memorarii mecanice. Memorarea inteligibila apare cnd informatiile au o anume semnificatie pentru copil. Continutul memoriei este divers: experienta explorarilor perceptive, dialogul, miscarile, trairile afective dar si povesti, poezii, reguli de conduita. Este o memorie concreta prin excelenta. Continutul l atrage prin tonalitate, ritm, caracter, morala. Apar si unele procedee specifice memorarii precum repetarea. Cu privire la nsusirile memoriei: volumul creste sesizabil iar n privinta pastrarii, la 4-5 ani anumite evenimente sunt redate dupa cteva luni. ncepe sa apara memoria de lunga durata si se fundamenteaza amintirile, legate de momente deosebite, cu ncarcatura afectiva. La prescolarii mici si mijlocii, un fenomen specific este reminiscenta. Daca participa la un eveniment deosebit si imediat dupa ce a avut loc sunt ntrebati ce au retinut, nu pot relata nimic, n schimb, n zilele urmatoare pot oferi chiar amanunte. 10. IMAGINAIA Impresioneaza amploarea, bogatia vietii imaginative dar si rapiditatea, usurinta cu care trece din planul realitatii n cel al fictiunii. Se apreciaza ca daca afectivitatea este motorul activitatii copilului, imaginatia este mijlocul, calea, metoda de realizare a ei.

Imaginatia reproductiva este antrenata n ascultarea povestirilor si n reproducerea lor. La prescolarul mare mecanismele sunt mai elaborate, reconstituie mintal, relativ usor, cele ascultate si tinde sa adapteze continutul povestirilor si la alte coordonate spatio-temporale. Imaginatia creatoare se exprima n desen, modelaj, constructii. Abia pe la 4 ani desenul se organizeaza n jurul unei teme, coloritul este sincer, apar unele preocupari privind proportiile. ncep sa abordeze desenul figurii umane, a casei, florilor. Apar si unele clisee de redare. Nu pot desprinde nca elementele caracteristice. Povestile, povestirile pe care le inventeaza dovedesc cea mai libera putere de combinare imaginativa. 11. ATENIA Se manifesta foarte activ atentia involuntara datorita activitatii sale de orientare, explorare (fiinta scotocitoare). Aceasta forma va activa complementar cu atentia voluntara, cea din urma fiind sustinuta mai nti de joc, care creeaza conditii propice pentru realizarea legaturii constiente ntre motiv si scop. La nceputul stadiului, atentia voluntara se orienteaza asupra obiectelor din spatiul imediat iar mai trziu asupra a ceea ce face adultul (ex. le studiaza ticurile si apoi i imita). Se mareste volumul atentiei, prescolarul fiind capabil sa cuprinda 4 obiecte. Concentrarea si stabilitatea daca la 3-4 ani sunt doar de 12 minute, la prescolarul mare ajung la 20-25 minute (ex. desen, activitati grafice). Posibilitatea de a orienta atentia si de a deveni voluntara se face prin cuvnt (functia reglatoare a limbajului extern). Totusi predomina atentia involuntara, de aceea pot fi usor distrasi. Se pun 2 probleme: trezirea atentiei involuntare si mentinerea atentiei voluntare pentru o perioada ct mai mare. 12. AFECTIVITATEA Cunoaste expansiune, modificari, reorganizari generate de: patrunderea copilului ntr-un nou mediu, gradinita; contradictiile dintre dorintele copilului de a-l satisface pe adult, pe care l iubeste, de restrictiile impuse si de tendinta spre autonomie. Stadiul are specific o imensa nevoie de afectiune a copilului, prin preferinte constante sau variabile fata de anumite persoane (ex. ntr-o zi, un copil, n urma unei mprejurari neplacute s-a refugiat n bratele

mamei, manifestnd ostilitate fata de ceilalti membri ai familiei; n ziua urmatoare prefera alt protector). ndata cu dragostea apare si gelozia (se agita daca mama si manifesta simpatia fata de alt copil sau de adulti). Apar fenomene de transfer afectiv si de identificare afectiva. Copilul si transfera dragostea si atentia catre educatoare, cu care se si identifica, fiind pentru el un nlocuitor al mamei. Identificarea se realizeaza cu modelele umane cele mai apropiate. Aceasta ncepe nca din anteprescolaritate, prin adoptarea unor conduite, gesturi, urmarind modelul. Apar stari afective de vinovatie (la 3 ani). Apar stari afective de mndrie (la 4 ani). Apar crize de prestigiu, mai ales daca este mustrat n public (la 6 ani). Cercetarile au descris sindromul bomboanei amare, starea afectiva de rusine ce apare n urma unei recompense nemeritate, bucuria fiind nsotita de neliniste, agitatie, sindromul de spitalizare, reactia afectiva violenta cnd urmeaza sa fie internat pentru a urma un tratament, datorita despartirii de cei dragi. Apar si unele sentimente morale (rusine, atasament, prietenie), sentimente intelectuale (mirare, curiozitate, satisfactie dupa ce a aflat ceea ce l-a interesat). n privinta ordinii obiectelor care provoaca sentimente estetice, sau stabilit urmatoarele: obiectele propriu-zise; culorile; animalele; omul; natura (pe la 6-7 ani). Este un debut al nvatarii afective prin: nvatarea pericolelor si a posibilitatilor de a le depasi, a modului de a reactiona n mprejurari curente dar si festive (bucuria de a revedea o persoana cunoscuta, de a participa la manifestari, de a fi apreciat de public). Sunt prezente si unele ncercari de reglare a conduitelor emotionale (si stapnesc durerile, expresiile "dau lacrimile n mine", si intensifica dragalaseniile daca vor sa obtina ceva "maaama, ce te mai iubesc, bunico Smaranda"). 13. FORMAREA sI DEZVOLTAREA PERSONALITII sCOLARULUI

Prescolaritatea este perioada formarii initiale a personalitatii, a aparitiei primelor relatii si atitudini care constituie un nivel de organizare a vietii psihice. Organizarea si relativa stabilizare a comportamentelor sunt posibile datorita modificarilor esentiale care se produc n structura activitatii psihice. a) Cele mai semnificative modificari sunt n planul motivelor care nca nu au ajuns sa fie constientizate si ierarhizate n motive esentiale si motive neesentiale, mai ales la vrsta de 3 ani. Treptat se stabilizeaza. Interesele se diferentiaza: interesul pentru joc, pentru mediu nconjurator (observa plante, animale) , pentru activitati artistice, pentru nvatare (jocul "de-a scoala", rolurile de elev, de nvatatoare, dorinta de a i se citi, de a raspunde). b) nceputul construirii unei morale primare trecnd prin mai multe faze: - imitarea adultilor n respectarea cerintelor, cu tendinta de a le ncalca, mai ales n absenta lor; - apoi respectare oarecum interiorizata (pentru ca se conformeaza chiar si atunci cnd parintii lipsesc); - iar mai trziu, apar si generalizari si verbalizari privind dorintele parintilor ("asa spune mama"). Daca relatiile dintre copil si adult sunt deficitare, apar conflicte (iau forma ncapatnarii, negativism ca refuz al participarii, minciuna care initial este un amestec ntre realitate si intentiile copilului, apoi devine intentionata ca evitare a pedepsei sau ca solutie pentru a primi o recompensa. Este debutul constiintei morale, care include elemente simple (reprezentari, notiuni) si unele ceva mai complexe (sentimente obisnuite). Este un acceptor fata de ceea ce este bine si ceea ce este rau. c) Modificari n privinta constiintei de sine si a identitatii de sine. Imaginea eu-lui fizic devine mai analitica si mai importanta. Dupa 3 ani si dau seama ca apartin unui anume sex ("Ea este fetita"). Dorinta de extensie a eu-lui (patul meu, gradinita mea). Eu-l social n curs de fundamentare sprijina mult eu-l spiritual ("Ei zic ca sunt frumos"). d) mbogatirea aptitudinilor n special a celor cu componente senzoriale: muzica, desen, coregrafie, limbi straine, modelaj.

e) nceputul formarii unor componente de orientare, reglare si deci, a unor trasaturi de caracter. Formarea trasaturilor de caracter este asigurata de urmatorii factori: mecanismele reglatorii; conturarea sentimentelor; formarea deprinderilor de a reactiona fata de norme; calitatea climatului familial si din gradinita (baze pentru harnicie, responsabilitate, punctualitate). Se disting 2 etape: I. Reprezinta etapa componentei instrumentale (specifica perioadei de nceput). Se formeaza deprinderi si moduri de comportare pe baza cerintelor din afara (adultilor), orientare si reglare externa. II. Componente de orientare pe baza debutului constiintei morale, primare. Specifica vrstelor 4-6/7 ani. f) Socializarea traieste noi experiente sociale, interrelationale. Este pusa n evidenta prin modul n care prescolarii realizeaza perceptia altora. La 3 ani, altul este perceput ca o amenintare, de unde si conflictele ntre ei. La 4 ani, altul devine obiect de identificare, copilul doreste sa fie si sa actioneze asa cum este partenerul. Apoi este perceput ca rival, ca persoana care trebuie depasita. La 5 ani, altul perceput ca partener egal de activitate, dorintele i sunt respectate, ascultate. Pe acest fond se dezvolta sociabilitatea (adaptarea sociala) care se refera la posibilitatile generale ale copiilor de a face fata cerintelor mediului social. Este oarecum pasiva. Se dezvolta capacitatea sociala concretizata n autonomie, putere de a face ceva (comisioane, de a ajuta, de a supraveghea copiii mai mici). Pot apare unele ntrzieri sau tulburari ale sociabilitatii prin instabilitate comportamentala, agresivitate, izolare. Educarea sociabilitatii se poate face prin antrenarea copiilor n jocuri, activitati, solicitarea lor n ndeplinirea unor sarcini.