ADAMCLISI,MONUMENTUL TRIUMFAL AL REGELUI BUREBISTA-articol de Virgiliu Oghina-Dacia Magazin

Studiul de fa, Adamclisi - Monumentul Triumfal al Regelui Burebista, are menirea s scoat la iveal unele greeli din trecut i s elaboreze interpretri noi, care s contribuie, pe de o parte, la ndreptarea acelor greeli, ce dinuie de mult timp i n al doilea rnd, s pun n adevrata sa lumin cultura i vrednicia poporului dac, al crui urma direct este poporul romn.
BUREBISTA REGELE DACILOR

Rezultatul cercetarilor a fost surprinzator. In loc de asemanari si similitudini cu alte monumente romane contemporane, am constatat deosebiri esentiale, pe baza carora am elaborat interpretari noi, ce par mai apropiate de adevar, fiind sprijinite pe dovezi certe si evidente. Concluziile cercetarilor noastre arata ca Monumentul de la Adamclisi nu este trofeul lui Traian, ca scenele de pe metope nu reprezinta luptele romanilor cu dacii din iarna anului 101-102 din Dobrogea, ci luptele dacilor cu o armata de invazie venita din Orientul Apropiat, lupta ce a avut loc intr-un sezon cald de vara. Descifrarea tainelor acestui monument necesita cunostinte aprofundate in domeniul culturii spirituale a popoarelor antice, deoarece pe Monumentul de la Adamclisi se afla simboluri ce reprezinta taine ceresti, cunoscute

in antichitate numai de initiatii marilor temple. Pentru aceasta, consider studiul de fata ca o varianta noua fata de tot ce s-a scris pna acum, care vine sa imbogateasca fondul de cunostinte cu privire la acest monument si sa ofere o cale de cunoastere a adevarului istoric din acea epoca. Monumentul de la Adamclisi este el in adevar trofeul lui Traian? Sunt multe dovezi contrare unei astfel de ipoteze. Iata cteva mai importante: Luptele lui Traian cu dacii in Dobrogea au avut loc in iarna anului 101-102, cu alte cuvinte in lunile decembrie, ianuarie si februarie. Sculpturile Monumentului nu arata nici o marturie de iarna, ci din contra, un sezon cald de vara. Sunt aratati luptatori goi pna la bru, desculti sau cu sandale, copaci infrunziti, stejari infrunziti cu ghinda ajunsa la maturitate, ce indica cu precizie lunile iulie si august ca data cnd a avut loc batalia. Din moment ce sculpturile de pe monument arata un sezon de vara al luptelor, se poate spune cu toata certitudinea, ca ele se refera la o alta batalie dect cea a lui Traian cu dacii din iarna anului 101-102. Izvoarele istorice spun ca dacii au fost ajutati in luptele contra romanilor din Dobrogea de o formatie de cavalerie sarmata. Sculpturile de pe metope nu arata nici un adversar calare, nici un calaret sarmat, asa cum sunt ei reprezentati de reliefurile de pe Columna lui Traian, ce se refera la primul razboi cu dacii. Faptul ca pe Columna este reprezentata lupta cu cavaleria sarmata si ca pe Monumentul de la Adamclisi lipseate o astfel de reprezentare, desi Monumentul este cladit tocmai in regiunea unde au avut loc acele lupte, constituie inca o dovada certa ca metopele se refera la o alta batalie dect aceea a lui Traian din Dobrogea. In acest caz ramne de lamurit cine sunt beligerantii si care este data acestor lupte. Calaretii de pe metope, presupusi romani de Gr. Tocilescu, sunt imbracati in camasi de zale din fier sau cu solzi

din piele dura. Unii sunt cu capul descoperit (Metopele 1 ai 2) iar altii poarta coif metalic pe cap. Toti sunt inarmati cu sulita, sabie si scut (Metopele 3, 4, 5, 6 ai 7). Daca acestia ar fi in adevar calareti romani, ar trebui sa fie la fel imbracati si sa poarte aceleasi arme ca cei reprezentati pe reliefurile Columnei. Calaretii romani de pe columna au imbracaminte din pnza de in, sau cnepa, si pe deasupra poarta o tunica confectionata dintr-un material mai gros, ce pare a fi din piele supla, terminata pe solduri si la mneci cu colturi in forma de dinti de fierastrau. Calaretii romani de pe columna se deosebesc in totul de cei de pe metope. Aceasta deosebire spune de la sine ca, luptatorii calareti de pe metope nu sunt romani, neavnd nimic asemanator cu calaretii romani de pe Columna. O alta constatare care surprinde este ca luptatorii calareti de pe metope nu seamana nici cu calaretii daci reprezentati pe Columna.

Deosebirile constatate ne spun ca metopele reprezinta calareti dintr-o alta armata ai sigur din alt timp. Infanteristii, considerati pna acum soldati romani, reprezentati pe metope, au o caracteristica comuna, aproape toti sunt imbracati in zale de fier ai inarmati unii cu sulita, sabie ai scut, altii cu pilum, sabie si scut, iar altii numai cu sabie si scut. Infanteristii zisi romani de pe metope nu au nimic comun cu infanteristii reprezentati pe Columna, care sunt imbracati in tunica scurta, de pnza sau de piele supla, terminata pe solduri si la mneci cu colturi in forma de dinti de fierastrau. Invadatorii infatisati pe metope ca si prizonierii de pe metope si cei legati cu minile la spate de cte un copac, au aspect oriental, cu barba lunga si ascutita, unii cu barba lunga impletita in suvite subtiri dupa moda persana si

asiriana antica. Pe cap poarta boneta impletita. Unii din ei poarta la boneta, in partea dreapta, un ciucure. Acest ciucure a fost confundat de cercetatorii care s-au ocupat de Monumentul de la Adamclisi, cu nodusul format din parul capului, purtat de unele triburi germanice si a provocat multe discutii contradictorii si fanteziste. Intre nodusul din par si ciucure exista o deosebire tipica. Nodusul este o legatura plata putin proeminenta, pe cnd ciucurele are forma aproape sferica. Ciucurele pe metopele 17, 20 dar mai cu seama pe metopa 23 este redat in relief pronuntat, ceea ce il face de neconfundat cu nodusul. La stabilirea tipului unei persoane este necesar sa se ia in considerare ct mai multe semnalmente caracteristice.

Germanii pe Columna sunt aratati ca aliati ai romanilor, deci ei nu pot figura in acelasi timp si ca adversari in tabara dacilor. Ei pe Columna sunt reprezentati cu capul descoperit, barba tunsa scurt si cu pantaloni din pnza neteda. Luptatorii adversari de pe metope poarta pe cap boneta crosetata cu un ciucure in partea dreapta, barba lunga si impletita in suvite subtiri, pantaloni crosetati cu dungi adnci, iar ca profil moral, total diferiti de cel al germanilor de pe Columna.Toate aceste deosebiri resping ideea ca luptatorii ce poarta un ciucure la boneta de pe metope ar fi de origine germana. Dar nu numai intre armate exista deosebiri esentiale, ci si in portul femeilor dace. Femeile dace reprezentate pe metopele 48 ai 49 sunt imbracate cu rochii lungi, ce lasa sa se vada numai laba piciorului descult, un fel de

camasa dreapta, cu mnecile scurte si incretita la gt, ce amintesc de iile portului national al romncelor. Peste mijloc sunt incinse cu un cordon rasucit in forma de frnghie. Au capul descoperit si parul adunat si prins la ceafa. Femeile dace reprezentate pe Columna poarta haine mai evoluate si cu un rafinament superior. Rochiile sunt lungi si cad in pliuri ample iar mnecile sunt lungi. Pe deasupra rochiei poarta un fel de sal prins in fata sub sni, printr-o brosa, care cade in falduri largi peste coapse in jos catre spate pna sub genunchi. Parul capului este legat cu o naframa la ceafa, in picioare poarta incaltaminte uaoara. Concluzia ce se poate formula din deosebirile imbracamintei femeilor dace, este ca Monumentul de la Adamclisi este mai vechi dect Columna, cu o epoca istorica, cu un numar de ani suficient de mare ca portul femeilor dace sa poata evolua de la forma Adamclisi la cea de pe Columna. Monumentul de la Adamclisi pare a fi de origine dacica

Un studiu al compozitiei Monumentului conduce la convingerea ca el ar fi opera unui initiat. Scriitorii antici sunt unanimi in a spune ca Marele Preot al dacilor cunostea tainele Cerului si ale Pamntului, cu alte cuvinte el era un initiat in stiintele spirituale. Semnele geometrice de pe Monument sunt simboluri, care in limba initiatilor reprezinta forte ceresti ajutatoare omului. Pentru restul oamenilor aceste semne nu au nici un inteles, pentru ca nu

stiu ce reprezinta ele. Acest fapt ne face sa credem ca Marele Preot al dacilor ar fi fost singurul in stare sa conceapa compozitia Monumentului de la Adamclisi, pe motiv ca nimeni altul nu era in stare de o asemenea conceptie, in spatiul in care a fost construit.

Existenta ei dovedeste asadar, cauzele bataliei si motiveaza importanta victoriei repurtata de daci asupra invadatorilor. Ea justifica construirea Monumentului de la Adamclisi, ca simbol al salvarii poporului dac. Semnele geometrice de pe parapetul crenelat de pe placile de piatra care separa sculpturile prizonierilor, nu fac parte dintr-un alfabet vechi oriental necunoscut, dupa cum a spus C. W. Wutzer, ai nici nu sunt simple elemente de ornamentatie, ci sunt simboluri, care dupa credinta poporului dac reprezinta fortele cerului, care i-au ajutat pe daci sa-i invinga pe dusmani. Prezenta acestor semne pe Monumentul de la Adamclisi este o dovada certa in plus, ca autorul Monumentului nu poate fi dect Marele preot Deceneu si regele Burebista, care cunosteau tainele cerului, dupa cum atesta izvoarele istorice

vechi. Fresca crenelurilor cu prizonieri incadrata de semnele geometrice s-ar putea traduce in vorbe astfel: Mica armata dacica a invins marea armata de invazie cu ajutorul cerului, iar pe dusmani i-a dat legati in minile dacilor.

Adamclisi - un monument triumphal De-a dreptul socanta, ipoteza cercetatorului Virgiliu Oghina - ca faimosul monument de la Adamclisi, Tropaeum Traiani, nu se refera la luptele din iarna 101-102 si ca a fost ridicat n cinstea regelui dac Burebista - are nevoie de cteva argumente pentru a fi luata n seama. Aliati sau dusmani? Potrivit izvoarelor istorice, n luptele din Dobrogea dacii au fost sprijiniti de razboinici sarmati calari, reprezentare inexistenta pe metope, asa cum apar n schimb pe Columna lui Traian. Adamclisi - un monument triumfal De-a dreptul socanta, ipoteza cercetatorului Virgiliu Oghina - ca faimosul monument de la Adamclisi, Tropaeum Traiani, nu se refera la luptele din iarna 101-102 si ca a fost ridicat n cinstea regelui dac Burebista - are nevoie de cteva argumente pentru a fi luata n seama. Aliati sau dusmani? Potrivit izvoarelor istorice, n luptele din Dobrogea dacii au fost sprijiniti de razboinici sarmati calari, reprezentare inexistenta pe metope, asa cum apar n schimb pe Columna lui Traian. Asadar, cine sunt beligerantii? Calaretii nu sunt romani, ci daci (lucru reusit din comparatia cu imaginile de pe Columna), dar apartinnd unei armate dacice din alt timp dect acela al luptelor lui Decebal cu romanii. n concordanta cu scrierile lui Strabon, interpretarea cea mai plauzibila se refera la apartenenta luptatorilor la armata regelui Burebista - apreciaza Virgiliu Oghina. Foarte importanta este stabilirea apartenentei etnice a personajelor de pe metope, analiznd vesmintele, parul, armele si fizionomia acestora. Un element de baza l constituie aici identificarea luptatorilor prizonieri, reprezentati pe mai multe metope cu minile legate la spate. Daca unii istorici i-au considerat de neam germanic, V. Oghina remarca diferente fata de germanii de pe Columna, ca si un amanunt ce tine de logica: pe Columna, acestia apar ca aliati ai romanilor, or aici ei ar fi inamicii lor. Ipoteza agreata si de cercetatorul romn i apartine germanului C.W. Wutzer, care aduce argumente concrete, afirmnd ca este vorba despre o populatie orientala, legata probabil de expeditia persilor condusi de Darius. Mai mult dect att, compararea portului femeilor dace de pe Columna cu al celor reprezentate la Adamclisi sustine ideea ca acest din urma monument are o vechime considerabil mai mare dect se crede. Adaugam, aici o observatie de bun simt, elocventa: razboaiele si respectiv victoria armatelor romane mpotriva dacilor sunt

considerate cele mai importante din istoria imperiului. Totusi, nici un scriitor roman sau grec, contemporani cu Traian, nu amintesc de monumentul de la Adamclisi, lucru de neadmis, daca acesta ar fi cu-adevarat Tropaeum Traiani. Concluzia - metopele reprezinta de fapt luptele dacilor mpotriva unei armate invadatoare, venita din Orienul Apropiat. Simboluri ale initiatilor Fata de campaniile militare romane din Banat, Valea Oltului si Sarmizegetusa, luptele din Dobrogea au reprezentat un episod oarecum secundar. Iata un alt motiv care nu sustine ideea construirii unui monument triumfal tocmai aici, n timp ce n regiunile amintite nu exista asa ceva. Dar pe metopele de la Adamclisi apar si simboluri imagistice ce par realizate de un initiat si care au fost preluate de Biserica si de artistii populari. Astfel sunt brul n forma de funie rasucita, vita-de-vie, sarpele (vezi stindardul dacic), patratul, rombul, octogonul si cercul - puse n legatura cu tainele Cerului, pe care stim bine ca Marele Preot al dacilor le cunostea. De ce Burebista? Strabon se refera clar la uriasul regat ntemeiat de Burebista, catre care si romanii priveau cu neliniste. Este lesne de nteles de ce amenintarile din afara erau permanente. Contextul politic, ca si simbolurile celeste menite sa i ajute pe daci n lupta, trimit catre Deceneu si Burebista, care au reusit sa opreasca invazia fortelor negative ale Orientului, victorie remarcabila ce justifica naltarea unui monument de amploarea celui de la Adamclisi. Iar ca recunoastere a puterii (nu doar politice, ci si spirituale) regelui dac, uriasa statuie din mijlocul constructiei l nfatiseaza chiar pe acesta, n opinia lui Virgiliu Oghina. Un trecut asasinat Se ntelege ca argumentele si analizele cercetatorului romn sunt mult mai detaliate si mai profunde dect ideile prezentate succint de noi. Ele pot fi cunoscute si studiate ca atare, pentru ca autorul lor a avut ntelepciunea sa le astearna pe hrtie n mod decent, fara intentia de a face senzatie cu ele. ntre altele, Virgiliu Oghina constata si un lucru mereu neglijat sau ocolit cu grija, ca un teritoriu... minat. Cele mai amanuntite izvoare despre razboaiele dacice au disparut. Au disparut fara urma Comentariile pe care mparatul Traian le scrisese, a disparut Getica medicului Criton, nsotitor al lui Traian n campaniile din Dacia, au disparut si scrierile dedicate mparatului Traian de retorul Dio Chrysostomus, ce era un bun cunoscator al realitatilor din Dacia. Au disparut, de asemenea, cartile nchinate razboaielor dacice de catre istoricii Appian si Ammianus Marcellinus. S-a pierdut si poemul lui Florus, n care slavea triumful mparatului Traian contra dacilor. Din bogata literatura antica despre razboaiele dacice au scapat doar cteva stiri sumare si razlete, risipite prin diferite scrieri vechi.

Cartile LXVII si LXVII ale lui Dio Cassius din sec. al III-lea, care descriau luptele purtate cu dacii de Domitian si Traian, au disparut si ele. Disparitia attor documente literare de prim rang pare opera unei cenzuri anonime, care nu ngaduie sa se transmita posteritatii nimic din maretia poporului dac (...) La fel ca ipoteza legata de monumentul de la Adamclisi, observatiile de mai sus au darul de a ne pune pe gnduri si, mai mult, ne dau fiori.