IOAN SLAVICI - "MOARA CU NOROC"

Aprecieri
preliminarii: - prezent in epoca marilor clasici, alaturi de Mihai Eminescu, Ion
Creanga, Ion Luca Caragiale, Slavici-primul scriitor de seama al
Transilvaniei- este creatorul in proza romaneasca a romanului si nuvelei
realist-psihologice,inscriindu-se in randul prozatorilor moderni,
anticipandu-l pe Liviu Rebreanu.
- scriitorul este cunoscut in literatura romana mai intai ca nuvelist,
nuvelele sale aducand o viziune realist asupra satului transilvanean.
- nuvela, "Moara cu noroc" a fost publicata in volumul "Nuvele din
popor"-1881- apreciat de Eminescu pentru adancimea sufleteasca a
lumii evocate de autor.
- tematica nuvelelor este variata: evocarea satului transilvanean cu
mentalitatea in viata social specifica ("Gura satului", "Padureanca");
afirmarea rolului intelectualului in luminarea oamenilor ("Popa Tanda",
"Budulea Taichi"); dezvaluirea procesului de dezumanizare a omului in
goana dupa bani ("Comoara", "Moara cu noroc").
- opera epica de mare intindere , "o nuvela solida cu subiect de roman"
cum o aprecia George Calinescu, "Moara cu noroc" este o capodopera a
nuvelisticii romanesti, un moment de referinta in evolutia nuvelei
romanesti. Prin ea, Slavici, asemenea lui I.L. Caragiale, este considerat
creatorul nuvelei realist-psihologice.
- nuvela "Moara cu noroc" reprezinta in literatura romana curentul
realist, prin vocatia de a zugravi mediul social si de a crea tipologii
umane complexe. Moralist si fin psiholog, I. Slavici este un precursor al
lui L. Rebreanu, realitatea fiind zugravit obiectiv.
Coninut si
semnificaii:
Tema: - patimei banilor ii permite autorului sa dezvaluie consecintele nefaste
pe care setea de imbogatire le are asupra omului.
Compozitia: - 17 capitole care urmaresc in ordine cronologica faptele ce pecetluiesc
destinul unui mic meserias stapanit de dorinta de imbogatire.
- unitatea si simetria constructiei epice este realizata prin prezenta si
cuvintele batranei (mama Anei) la inceputul si sfarsitul nuvelei
(procedeu prin care il anticip pe Rebreanu din romane): personajul, desi
episodic, este purtatorul mesajului etic al autorului, scriitor moralist
convins de functia morala a artei.
Subiectul: - nuvela debuteaza cu cuvintele batranei: "Omul sa fie mulumit cu
saracia caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face
fericit" ce anunta un percept de viata dintr-un cod nescris, dar cristalizat
si transmis prin intelepciunea populara.
- oftatul batranei este adresat ginerelui, cizmarul Ghita, om modest si
sarac dintr-un sat transilvanean, care, dornic sa-si scoata familia si pe el
insusi din saracie, hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu
noroc, asezata intr-o vale dintre doua drumuri, cu intentia de a strange
bani cu care sa-i cumpere un atelier cu zece calfe, pentru a deveni
cineva, pentru a fi respectat intr-o lume in care deja omul nu mai este
apeciat si cinstit pentru calitatile sale, ci dupa avere.
- aparitia la Moara cu noroc a lui Lica Samadaul, stapan temut al acelor
locuri, un adevarat geniu al raului, o prezenta fatala, zdruncina bunul
mers al lucrurilor, incat se poate spune ca aceasta este intriga nuvelei,
deoarece ea declanseaza framantarile sufletesti ale eroului, modificand
traiectoria vieii lui.
- desi prevenit de Ana, sotia lui Ghita; care intuieste de la inceput ca
acest personaj ciudat, Lica, este "un om rau si primejdios, desi Ghita
insusi are aceeai banuiala, fascinat si inspaimantat de furia lui Lica,
Ghita intra in mecanismul necrutator al afacerilor necinstite ale lui Lica,
devenind complice parte la actele Samadaului. Stapanit de setea de bani
nemunciti, Ghita se va instraina de Ana, iar aceasta, la randu-i, dandu-i
seama ca soarta lui Ghita e acum legata de Lica,"simti tragere de inima"
pentru acesta. Ghita depune marturie falsa la procesul legat omorul si
jaful din padure, salvandu-l pe Lica, in timp ce Sil Boarul si Buz-Rupt
sunt osanditi pe viata. Observand pe Ana atrasa de Lica, in Ghita, jignit
de Samadau, se naste setea de razbunare si hotaraste sa-l dea prins lui
Pintea, jandarmul. Punctul culminant il constituie uciderea Anei de catre
Ghita, turbat de manie si gelozie. Din porunca lui Lica, Rut il omoara pe
Ghita si da foc morii. Lica incearca sa se salveze, alearga in disperare
pe timp de furtuna si de teama de a nu fi prins de Pintea se sinucide,
sfaramndu-si capul de un stejar. A doua zi, pe ruinele Morii, batrana
pleaca cu copiii, dupa ce sentenios conchisese: "Simteam eu ca nu are
sa iasa bine". Finalul nuvelei, cu pedepsirea tuturor personajelor
amestecate in afaceri necinstite, ce incalcasera legile morale si juridice,
aduce o necesara restabilire a ordinii morale.
Personajele: - sunt puternic conturate, surprinse intr-o permanenta confruntare.
Scriitor realist si obiectiv, Slavici isi lasa personajele sa evolueze
potrivit firii lor, destinului lor. Firea caracteriologica rezulta din faptele
si intamplarile ce reies in nuvela si la care personajele participa,
 precum si din modul cum este el oglindit in constiinta altor personaje.
Chipul eroului se intregeste si capata complexitate si prin investigatiile
psihologice (monolog si sondajul autorului).
Ghita - protagonistul nuvelei este puternic individualizat prin trusturile
contradictorii, prin calitati si defecte, prin vointa si slabiciune. Initial
cinstit, modest pana si in ambitii, iubindu-i nevasta si copiii si dorind sa
le asigure o viata mai buna si, mai ales, demna si respectata, Ghita apare
ca un om decis sa lupte pentru schimbarea conditiei sale sociale, dar
fara a face compromisuri. Prima perioada a sederii la Moara cu noroc
confirma ca Ghita este un om energic, harnic, dovada afacerea prospera
si mulumit, Ghita poate socoti in fiecare seara, impreuna cu Ana
castigul de peste zi care-l apropie, incetul cu incetul de indeplinirea
visurilor sale. Aparitia malefica a lui Lica produce fisura in linitea
sufletesc a eroului. nelegand ca "fara voia lui Lica" nimeni nu putea sta
la Moara cu noroc, Ghita n-are puterea sa renunte la arenda carciumii
pentru a-i afla linistea si fericirea, nici puterea de a-l infrunta pe Lica, de
a-i rezista, daca tot opteaza pentru a ramane la Moara cu noroc.
Slabiciunea sa incepe sa se dovedeasca. Un timp se va iluziona ca toate
ar putea fi ca inainte. Schimbarea sa, lunecarea sa pe panta degradarii
morale sunt inevitabile si primele semne apar in relatia cu familia. Fire
vesela, deschisa, iubitoare, Ghita traise cu Ana in buna intelegere,
sfatuindu-se si bucurandu-se impreuna cu lucrurile mergeau bine si visul
lor i-l vor putea realiza. Intovarasindu-se cu Lica, odata cu primii bani
castigati pe nemuncite, Ghita se inchide in sine, se indeparteaza de Ana,
devine sumbru, sufletul sau este bantuit de furtuni, zbuciumat intre
indemnuri diametral opuse, osciland intre dorinta de a reveni onest si
tentatia irezistibila a imbogatirii. Slavici surprinde cu realism si intuitie
psihologica aceste momente de cumpana. Ghita este victima lui Lica
care ii descopera slabiciunea "de a tine la bani ", dar e si victima
propriilor slabiciuni. El se dovedeste a nu fi omul tare care ne aparuse la
inceput. in caracterul sau apar mutatii grave. Sentimentul nesigurantei
se impletesc cu senzatia de teama ,de spaima si cu sentimentul
culpabilitatii, creeandu-i o stare de tensiune interioara, care-l face
irascibil, manios, instrainandu-se tot mai mult de Ana, care ii pare ci ii
sta in cale, de familie si de copiii, care ii preiau ca un pietroi, ceva ce-i
sta in cale, obstructionandu-i libertatea de miscare si actiune. Patima
banilor vestejeste chiar si cele sincere sentimente. Bucuria banilor
catsigati pe nemuncite alterneaza cu regretul dupa clipele de fericire de
alta data. Autoanaliza, gesturile, atitudinea lui Ghita in relatia cu familia
dezvaluie dramatismul cunfruntarii intre fondul cinstit al lui Ghita si
 ispita imbogatirii. Slab in fata lui Lica, fricos si las, Ghita se lasa
antrenat tot mai departe in faptele marsave ale lui Lica, ajungand sa jure
fals numai ca sa-l apere pe Lica. De la complicitate la crima nu mai
ramane decat un pas. Degradarea lui morala, dezumanizarea este
surprins de Slavici in toata amploarea si gravitatea ei. Prin destinul
tragic al lui Ghita, Slavici demonstreaza ca patima pentru bani nu poate
fi stapanita si ca efectele ei sunt devastatoare in plan moral.
Remuscarile, licririle de omenie sunt trecatoare. Dintr-un om cinstit, un
om si tata iubitor ajunge un criminal.
Lica -este un personaj cu o structura sufleteasca liniara. Personalitate
puternica, fascinant, Lica exercita asupra celorlalte personaje o
dominatie malefica; efectele patrunderii sale in viata celorlalte personaje
sunt catastrofale. Faptele lui marsave sunt: nelciune, minciuna, furt,
talharie, crima. Are relatii sus puse, caci puterea de atunci avea nevoie
de oameni ca el si Lica stia asta si nu se temea de nimeni si nimic.
Asprimea si violena lui primitiva este asociata cu un fel de noblete
slbatica, care o atrage irezistibil pe Ana ce, obligat sa-i compare pe cei
doi barbati, nu poate sa nu recunoasca:"tu esti om, Lica, nu e decat
muiere, Imbracat in straie barbatesti". Lica este inteligent, este generos
cu cei care-l ajuta in afaceri, cunoaste slabicunile firii umane si-i da
seama imediat ca slabiciunea lui Ghita este faptul ca tine la bani,
speculand-o in folosul sau. El a ales calea raului, nu are remuscari, crize
de constiinta, trairea sa de caracter vine tocmai din aceasta opinie ferma.
Este un erou unic in literatura noastra caci, desi intruchipare a raului,
fascineaza mai degraba, decat dezgusta.
Ana - intruchipeaza in familie duiosia, tandretea si caldura sufleteasca.
Caracterizata de Slavici ca fiind "prea tanara, prea blanda", Ana a fost
crescuta de mama sa in spiritul devotamentului fata de familie. Desi
"adanc jignita" ca Ghita ii ascunde afacerile, framantarile, Ana sufera
cand vede instrainarea lui fata de ea si de copii. Intuieste de la inceput
lui Lica primejdia ce-i paste familia, casnicia i-l previne pe Ghita sa se
fereasca de acest om rau, iar mai tarziu ii va reprosa ca nu a fost destul
de ferm in a-i arata lui Ghita primejdiile cu Samadaul. Apoi
indepartarea lui Ghita de ea, efectul fascinant al personalitatii lui Lica
fac ca flacara iubirii fata de Ghita sa se stinga . Curba sentimentelor ei
trece de la iubire la dispret fata de Ghita si de la teama si repulsie la
atractie patima fata de Lica. In prezentarea evolutiei eroinei, Slavici se
dovedeste un bun cunoscator al psihologiei feminine. Ultimile sale
zvacniri, inainte de a muri, sugereaza totul: "Ura si dispretul fac destula
nedemnitate, setea de razbunare si patima pentru Lica, regretul
 infiorator pentru propriile-i pacate, constiinta vinovatieii in acelasi timp
a nevinovatiei" (Pompiliu Marcea).
-Slavici detine in cel mai inalt grad arta portretistica, avand meritul de a face pentru
prima oara in literatura noastra un personaj epic viabil, care se contureaza foarte
bine din dorinta de a realiza intr-un anume fel. Personajele sunt lasate sa se miste
sub ochii nostri, sa actioneze potrivit cu imprejurimile, fara un comportament rigid
si de aceea scriitorul nu se simte obligat sa dea explicaii in legtura cu evolutia lor,
ci numai sa descrie. Din nuvela se desprinde convingerea lui Slavici ca viata
fiecarui om se desfasoara conform unui destin prestabilit: astfel Ghita se intreaba:
"Cine poate sa scape de soarta ce-i scris?" sau zice "asa mi-a fost Sarnadaul".
Personajele isi urmeaza fiecare destinul, indiferent de atitudinile si sentimentele
autorului fata de ele.
Realizare
artistica: - nuvela bogat cu o actiune condusa intr-un ritm sustinut si cu un
echilibrat dozaj de neprevazut si inedit, de autentic si senzational,
"Moara cu noroc" apare ca o construcie epica in care nimeni nu este de
prisos, totul se reiese firesc, secventele alcatuiesc un tot unitar si absolut
necesar in ansamblu scenariului epic.
- ceea ce este nou in epoca este analiza psihologica intreprinsa cu
siguranta, adancind tensiunea dramatica.
- sobrietatea stilului, concizia si lipsa podoabelor metaforice il definesc
pe autor ca un precursor al lui Liviu Rebreanu
- limbajul presarat cu expresii, zicatori si proverbe ce ii dau un
caracter de oralitate populara capata valoare de document al stirilor
sufleteti.
- monologul si dialogul devin mijloace de realizare a caracterizarilor
psihice.
Concluzii: - Slavici este un scriitor, obiectiv, realist, deschizand calea prozei
analitice.
- prin nuvela "Moara cu noroc", Slavici reuseste sa demonstreze ca tot
ceea ce incalca legile morale, iese din limitele firescului si sfarseste
tragic, reuseste sa motiveze teza moral potrivit ceia "in stpanirea de sine
consista vietuirea morala si libertatea vointei romanesti".
- asa dupa cum aprecia criticul literar Pompiliu Marcea: "nuvelele lui
Slavici au importanta pentru proza ce a avut-o Eminescu pentru poezie,
Caragiale pentru teatru si Creanga pentru povestire".