CD Rezumat Dinamica Mediului Geografic in Balta Brailei

Rezumat teza de doctorat Ion Andronache
0

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE

DINAMICA MEDIULUI GEOGRAFIC IN BALTA
BRAILEI
Rezumat teza de doctorat

COORDONATOR,
PROF. UNIV. DR. MIHAI IELENICZ

DOCTORAND,
ION ANDRONACHE

2008

1

CUPRINS

Capitolul I. Istoricul cercetarii Baltii Brailei 2
Capitolul II Asezare, limite, denumiri 4
Capitolul III Caracterizarea generala a cadrului natural al Baltii Brailei in regim natural
de scurgere (anterior anului 1965) 5
oIII. 1. Date de ordin geologic 5
oIII. 2. Geneza si evolutia Baltii Brailei 5
oIII. 3. Caracteristici ale reliefului 6
oIII. 4. Caracteristici climatice 9
oIII. 5. Caracteristici hidrografice, hidrologice si hidrogeologice 11
oIII. 6. Solurile 17
oIII. 7. Componenta biotica 17
Capitolul IV. Caracteristicile mediului geografic, modificat antropic (dupa anul 1965) 18
IV. 1 Modificari ale componentelor sistemului natural si socio-economic sub efectul
lucrarilor antropice 18
IV. 2. Modificari ale caracteristicilor reliefului 22
1V. 3. Analiza fractala a Baltii Brailei element de diagnoza a dinamicii mediului geografic
25
IV. 4. Modificari ale parametrilor climatici 32
IV. 5. Modificari ale regimul hidrografic, hidrologic si hidrogeologic 34
IV. 6. Schimbari ale caracteristicilor fizico-chimice ale solurilor 46
IV. 7. Modificari la nivelul altor elemente de natura fizico-chimica (diminuarea
concentratiei de iod) 48
IV. 8. Antropizarea formatiunilor biotice 50
Capitolul V. Potentialul economic al Baltii Brailei 52
Capitolul VI. Starea actuala a mediului in Balta Brailei 54
Bibliografie 59

2

I. ISTORICUL CERCETARII BALTII BRAILEI

Primele relatari mai ample referitoare la Dunarea Inferioara si implicit Balta Brailei sunt sintetizate in
Tabula Peutigeriana, pe care sunt redate drumurile principale ale Imperiului Roman.
In perioada medievala apar informatii despre cursul inferior al Dunarii in lucrarile unor istorici precum
Edrisi si Abu Feda (sec. XII-XIV).
Primele harti de mare precizie sunt publicate in anul 1864, acestea fiind intocmite din ordinul domnitorului
Alexandru Ioan Cuza.
Numarul lucrarilor cu caracter stiintific creste semnificativ incepand cu sfarsitul sec. al XIX lea. Aceste
lucrari vizau in special aspecte legate de imbunatatirea navigatiei pe Dunare si amenajarea luncii Dunarii.
Cercetari stiintifice riguroase asupra Luncii Dunarii - in cadrul careia Balta Brailei ocupa un loc aparte - au
fost efectuate de catre biologi, hidrotehnisti si agronomi la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al
XX-lea, in sprijinul sau impotriva ideii vehiculate in acea perioada de a indigui si deseca in totalitate regiunea
inundabila a Dunarii pentru practicarea agriculturii. Partizanii acestei idei au fost inginerul Anghel Saligny si omul
de stiinta Gh. Ionescu-Sisesti iar de cealalta parte s-au situat biologul Grigore Antipa si hidrotehnistul Ion Vidrascu.
Dintre acestia se remarca Grigore Antipa, autor a numeroase volume bine fundamentate stiintific:
Regiunea inundabila a Dunarii. Starea ei actuala si mijloace de a o pune in valoare.(1910), Trei memorii
privitoare la ameliorarea regiunii inundabile a Dunarii (1913), Punerea in cultura a regiunilor baltoase din
Romania (1928) s.a.
Ideile lui Antipa sunt impartasite si de Ion Vidrascu, care a publicat la randul sau lucrarea Valorificarea
regiunii inundabile a Dunarii (1921), axandu-se in special pe calculul indicilor hidrologici din care reiese o capacitate
de inmagazinare a Baltii Brailei de cca. 5 mld.m apa intarziind producerea viiturilor in aval cu o saptamana si o
crestere a nivelului Dunarii in urma indiguirii cu peste 2 m. Vidrascu prezinta si sistemele de indiguire folosite in cazul
altor fluvii (Rin, Pad, Mississippi, Tisa, s.a.), mai mult sau mai putin rentabile si contrazice afirmatiile lui Anghel
Saligny conform carora ruperea digurilor din alte state s-ar datora tehnicii inadecvate si proastei executii, Dunarea isi
va fi adancit albia dupa indiguire iar nivelul acesteia nu va fi crescut cu mai mult de 50 cm.
Primul studiu morfohidrologic este realizat de catre Petre Cotet, ulterior realizandu-se diverse studii de catre
institutul de cercetari in scopul rentabilizarii acestei regiuni
In intervalul 1930-1932, Administratia Generala PARID a trecut la aplicarea pe teren a proiectului de
ameliorare a Baltii Brailei intocmit de ing. V. Vidrascu. Acest proiect prevedea constructia unui sistem de baraje la
toate garlele mari din aval (Filisa, Corotisca, Rusava), cu posibilitati de a se mentine nivelurile la cote de 5,5 m la etiaj.
Acest proiect insa nu se realizeaza.
Cercetari amanuntite asupra Baltii Brailei realizeaza si Gh. M. Murgoci in Campia Romana si Balta
Brailei.
Concomitent cu progresul geografiei romanesti pe parcursul secolului al XX-lea s-au efectuat si cercetari
stiintifice mai amanuntite si complexe asupra Baltii Brailei, printr-o abordare individuala sau in cadrul Vaii Dunarii,
judetului Braila s.a.
In 1949 se realizeaza un nou proiect de ameliorare bazat pe principii tehnice moderne elaborate de ing. Gh.
Mirica. Acest proiect urmarea stabilirea unor conditii optime pentru productia piscicola a intregii Balti a Brailei.
In 1950 se efectueaza cercetari hidrologice si piscicole de catre colectivul Institutului de Cercetari Piscicole
Bucuresti, compus din prof. Antonescu, dr. Popescu Gorj si Enachescu.
In 1953 se efectueaza sub coordonarea dr. Zimiakovski cercetari hidrologice si piscicole de catre colectivul
Institutului de Cercetari Piscicole Braila.
Ulterior, cercetarile au fost realizate de catre Institutul de Cercetari Agricole in scopul valorificarii agricole
a Baltii Brailei.
Cercetari asupra regimului hidrologic al Dunarii au fost efectuate de catre dr. Petre Gastescu in lucrarea
Cateva aspecte ale bilantului hidrologic al lacurilor din Lunca Dunarii, S. Hancu, C. Bondar, M. Podani, I.
Zavoianu. Informatii despre lacurile din Balta Brailei apar detaliat in lucrarea Lacurile din Balta Brailei.
Inainte de indiguire, A. Cristea si N. Baleanu cerceteaza posibilitatile si modalitatile de retinere si evacuare
a excesului de apa din Balta Brailei, iar rezultatele obtinute au fost expuse in lucrarea Observatii in legatura cu
obtinerea si evacuarea apelor din Insula Mare a Brailei.

3

Tinand cont de studiul efectuat anterior, ing. L. Stanescu intocmeste si elaboreaza un studiu tehnico-
economic privind indiguirea Baltii Brailei si ameliorarea terenurilor pentru integrarea lor in circuitul agricol al tarii
In 1966 E. Liteanu si C. Ghenea, realizeaza un studiu amplu despre Cuaternarul din Romania, unde
abordeza problema genezei baltilor Dunarii.
Tot in 1966, Tiberiu Morariu, Ana Conea si Maria Calinescu realizeaza un studiu intitulat Raionarea fizico-
geografica a Baltii Brailei in care includ si lunca externa si delimiteaza 5 sectoare si mai multe subsectoare carora le
precizeaza relieful, litologia, pedologia, hidrografia, vegetatia si modul de utilizare a terenului. Sunt surprinse si cateva
consecinte negative imediate ale indiguirii (inaintea desecarii): cresterea mineralizarii apelor freatice si a salinizarii
solului.
In 1967, colectivul Institutului pentru Studii si Cercetari Hidrotehnice elaboreaza monografia Dunarea
intre Bazias si Ceatalul Izmail, lucrare care lamureste multe aspecte legate de particularitatile hidrologice ale
Dunarii. Tot in 1967, Petre Cotet realizeaza un studiu complex intitulat Balta Brailei.
In 1969, Alexandru Rosu si colaboratorii sai elaboreaza lucrarea de referinta: Geografia Vaii Dunarii
Romanesti, unde balta Brailei este tratata pe larg. Ulterior, prof. Tiberiu Morariu efectueaza un studiu asupra
Dunarii in lucrarea Regiunile geografice ale Dunarii Romanesti.
De mai mica amploare, dar cu destule referiri la geografia Baltii Brailei sunt si lucrarile Monografia
judetului Braila din 1971, Judetul Braila de P. Gastescu si I. Gruescu din 1973 si Fluviul Dunarea de N. Popp,
aparuta in 1985. Dintre acestea, prima surprinde cel mai bine modificarile conditiilor naturale (cresterea debitelor
Dunarii, amenajarea unor privaluri sub forma de canale de irigatii, restrangerea vegetatiei de balta doar in lungul
bratelor), celelalte descriind situatia initiala si mentionand lucrarile efectuate.
Studii climatice au fost realizate de Elena Niculescu, Octavia Bogdan, St. Stoenescu.
Contributii asupra cunoasterii vietuitoarelor din sectorul de lunca a Dunarii le-au avut H. Grumazescu, Ana
Popova si Alexandra Bunescu.
Cercetari ample, in special asupra solurilor si a apelor freatice, s-au desfasurat si se desfasoara in continuare
la SCCASS Braila de catre un colectiv de ingineri agronomi si hidrotehnisti in randul carora se remarca I. Visinescu,
M. Zamfir, etc. Impreuna cu I. Cojocaru, acestia au publicat in anul 2001 lucrarea Insula Mare a Brailei. Reabilitare
hidroameliorativa in care prezinta pe larg toate lucrarile executate precum si analizele si concluziile la care au
ajuns.
Studii pedologice si hidrologice efectueaza ing. I. Visinescu de la SCASS Braila, in teza sa de doctorat
Irigatii pe solurile cu aport freatic din Insula Mare a Brailei.
In 1991 un grup de cercetatori ai Institutului de Cercetare si Inginerie Tehnologica pentru irigatii si drenaje
Baneasa Giurgiu, sub coordonarea lui M. Botzan, realizeaza lucrarea Valorificarea hidroameliorativa a Luncii
Dunarii Romanesti si a Deltei.
In 1993, profesoara Dumitrica Albu a publicat lucrarea Rezervatii naturale, zone protejate si monumente
ale naturii din tinuturile Brailei, unde acorda o deosebita atentie vegetatiei si faunei din Baltile Mici ale Brailei.
Singura care critica in mod direct si incisiv indiguirea Baltii Brailei este ecologista Dumitrica Albu, prin
stradaniile careia Balta Mica a Brailei a fost declarata parc natural. In cartea O singura Dunare (1999) ea o considera
cea mai degradanta actiune antropica asupra mediului si cea mai putin eficienta din punct de vedere economic dar
constientizeaza faptul ca solutia nu este spargerea digului ci se impune un management integrat, cu masuri stricte si
control automatizat.
Cercetari dendrometrice si auxologice detaliate realizeaza ing. Radu Moisei in teza sa de doctorat
Cercetari dendrometrice si auxologice pentru reconstructia ecologica a ecosistemelor forestiere din Balta Brailei.
Dr. Nicolae Onea, de la Muzeul de Istorie Braila sectia Stiintele Naturii, publica in 2002, o lucrare de
referinta privind ornitofauna Baltii Brailei: Ecologia si etologia pasarilor de apa din Insula Mica a Brailei.
In sectorul Baltii Brailei, primul post hidrometric infiintat a fost cel de la Braila, in 1878, urmat de Vadu Oii
in 1953 si Smardan, Gropeni, Balaia. Initial s-au efectuat doar masuratori de nivel iar dupa 1950 incep si masuratori
regulate asupra debitelor lichide, solide in suspensie, solide in tarare, granulometriei sau a temperaturii apei.
Incepand cu 1963, in cadrul Baltii Brailei se amenajeaza pe aliniamentul Gropeni-Pecineaga 6 foraje (F1,
F2, F3, F4, F5, F6) si 3 foraje in exterior (F7, F8, F9). Observatiile asupra forajelor dinspre bratul Macin (F1, F2 si
F3) dar si F6 din apropierea Dunarii Navigabile au incetat in 1999 din lipsa de colaboratori si din ratiuni financiare.
Actual, mai functioneaza F4, F5 in cadrul Baltii Brailei si F7 - F8 din lunca externa, in apropierea localitatii
Gropeni.

4

Observatii meteorologice in arealul studiat s-au efectuat inca din 1879 la Braila, insa cu discontinuitati
impuse fie de cele doua razboaie mondiale, fie de intreruperea functionarii statiei meteorologice Braila (1960-1974).
In Balta Brailei au functionat, in deceniile 7 - 9 ale secolului XX, 8 statii pluviometrice (Gemenele, Maicanu, Salcia,
Filipoiu, Marasu, Titcov, Balaia si Lizimetre) care au evidentiat distributia neuniforma a precipitatiilor in Balta
Brailei.
Complexitatea si varietatea Baltii Brailei confera un potential ridicat de cercetare prezenta si viitoare pentru
toti cei care doresc o mai buna cunoastere a regiunii sau a mecanismelor generate de trecerea de la un regim de
libera scurgere la unul modificat antropic.

II. ASEZARE, LIMITE, DENUMIRI

Balta Brailei, cea mai mare unitate naturala din Lunca Dunarii Inferioare, este partea de lunca a Dunarii
cuprinsa intre bratele principale ale Dunarii (Dunarea Navigabila si Macin), incepand din aval de ostrovul Gasca, (in
dreptul localitatii Harsova, km 243) pana la Braila (km 175).

Figura nr. 1 Balta Brailei (imagine din satelit Modis Aster)


5

In cadrul Romaniei este situata in partea de sud-est, fiind parte administrativa a judetului Braila.
In cadrul judetului, Balta Brailei este situata in partea sa estica, fiind cuprinsa intre urmatoarele coordonate:
44
0
44
si 45
0
30
latitudine N
27
0
04
si 28
0
10
longitudine E.
In apropierea Baltii Brailei sunt orasele Braila in NV, Macin in NE si Harsova in S.
Accesul in Balta Brailei, dinspre judetul Braila se poate face cu bacul in doua puncte de trecere: Braila -
Balta Mare a Brailei si Gropeni Balta Mica Brailei, dar si cu barcile din celelalte localitati riverane.

Am ales ca sa utilizez denumirea de Balta Brailei, fiindca este un nume geografic consacrat. Dupa
indiguire, s-a apelat la o denumire improprie, gazetareasca, Insula Mare a Brailei, pentru a scoate in evidenta
scoaterea de sub influenta apei a Baltii Mari a Brailei si redarea ei agriculturii. Din punct de vedere genetic,insa,
teritoriul studiat se incadreaza terminologiei de balta.
In geografie termenul de insula este utilizat in oceanografie si semnifica o portiune de uscat inconjurata
din toate directiile de apa. In domeniul continental termenul consacrat este ostrov.

III. CARACTERIZAREA GENERALA A CADRULUI NATURAL AL BALTII BRAILA IN REGIM
NATURAL DE SCURGERE
(ANTERIOR ANULUI 1965)

III 1. DATE DE ORDIN GEOLOGIC

Balta Brailei este asezata la contactul dintre Campia Brailei si Podisul Dobrogei, pe care s-a instalat cursul
Dunarii. Fundamentul este situat la adancimi de 500 1000 m in partea de V datorita faliei Braila Piua Pietrei
(falia Dunarii Noi) care coincide partial valea Dunarii.
Fundamentul valah apartine sisturilor de tip ankimetamorfic, similar sisturilor verzi din Podisul Casimcei.
Datele de varsta absoluta au aratat valori de 543-566 milioane ani si ca reflecta procese retromorfice assyntice tarzii
sau caledonice timpurii, metamorfismul primar fiind mult mai vechi (Ionesi 1994). Cu aceste miscari s-a incheiat
stadiul de geosinclinal, trecandu-se la cel de platforma. In stadiul de platforma s-au acumulat depozite paleozoice,
mezozoice, neozoice si cuaternare.
In Balta Brailei, martorii de eroziune sunt aproape inexistenti. Numai in partea de N-E, in dreptul localitatii
Turcoaia, se gaseste Popina Blasova. Aceasta are inaltimea de 45 m si este constituita din formatiunea de Carapelit
(carbonifer inferior), formatiune specifica orogenului nord-dobrogean.
Cuvertura sedimentara prezinta mai multe straturi de diferite varste, cele mai vechi provenind din
Paleozoic, depozitele de suprafata fiind insa de varsta cuaternara.
Principalele depozite evidentiate de foraje sunt:
depozite precuaternare: formate din granite, sisturi verzi, sisturi cristaline, calcare mezozoice
depozite de lunca: constituite din diferite combinatii intre maluri, argile nisipoase, nisipuri, argile
si rar pietrisuri.

III .2. GENEZA SI EVOLUTIA BALTII BRAILEI

Geneza Baltii Brailei este o parte componenta a genezei Vaii Dunarii, in particular a Luncii Dunarii, in
cursul inferior.
Balta Brailei a rezultat in Cuaternar, cursul Dunarii sapandu-si albia abia in pleistocenul superior si
holocen, in patul ultimului golf marin din Campia Romana (Ianovici si colab. 1969; Ionesi 1974).

6

Fiind partea cea mai noua a Dunarii, Balta Brailei este rezultatul conlucrarii mai multor factori, din care rol
hotarator au avut: eroziunea laterala exercitata de apele fluviului si procesele de acumulare.
In cadrul Baltii Brailei sunt evidentiate doua sectoare care au evoluat independent, separate de falia
profunda Peceneaga Camena, care trece prin jumatatea nordica a Baltii si este orientata pe directia NV-SE.
Evolutia regiunii in Cuaternar este rezultatul actiunii conjugate a fluviului Dunarea (eroziune-acumulare) si
a indelungatei dinamici a substratului geologic. Astfel, in Cuaternar contributia Dunarii la modelarea reliefului a fost
esentiala. Aceasta este evidentiata si de existenta in profunzimea formatiunilor din lunca, dar si din campie a unei
suprafete de eroziune la o adancime aproape constanta fata de nivelul marii. Cursul Dunarii nu a mers pe linia unei
falii longitudinale, ci albia Dunarii, cu toata asimetria ei caracteristica celor doua maluri, s-a format numai prin
actiunea de eroziune lateral si mai ales acumulare aluvionara (Ionesi 1994).
Traseul actual al Dunarii in regiunea Baltii, de la sud la nord, are o motivatie de natura tectono-structurala
(ocolirea horstului dobrogean), intr-un spatiu de lasare, facilitat de prezenta unor fracturi profunde (in vest). Aceasta
a determinat asimetria vaii: versantii dinspre Dobrogea sunt abrupti, culmile atingand pe alocuri 400m, in timp ce in
vest, lunca externa este bine dezvoltata avand pana la 10 km latime, in dreptul gurii de varsare a Calmatuiului. Se
presupune ca Dunarea are o tendinta de abatere spre dreapta, fapt sugerat de prezenta insulelor constituite din roci
dobrogene si a cursurilor parasite (Blasova, Zaton) pe teritoriul Baltii; lacurile Sarat, Ianca s.a. din Campia Brailei
sunt considerate de asemenea fragmente din vechi brate ale Dunarii iar G.Valsan in 1915 a remarcat urme vizibile de
brate uscate si gradisti in zona localitatilor Gropeni si Tichilesti.
Despletirea Dunarii din dreptul localitatii Vadu Oii este explicabila prin cantitatea imensa de aluviuni
transportate (o buna parte aduse de Ialomita) care a gasit conditii favorabile depunerii in aceasta zona de subsidenta
din ce in ce mai coborata spre nord. Subsidenta este demonstrata de cresterea spre nord a adancimii la care a fost
interceptat cretacicul in foraje (500 m la Fetesti si 800 m la Braila) si de scaderea in acelasi sens a cotelor absolute:
Vadu Oii -5,9 m, Braila - 4,3 m. Pana in badenian sectorul nordic era inclus in catena montana care lega Carpatii de
Dobrogea de nord (Ionesi 1994).
Reunirea bratelor Dunarii in dreptul localitatii Braila, se datoreaza desfasurarii spre vest a Muntilor
Macinului si aluvionarii de la gura de varsare a Siretului.
In urma instalarii cursului Dunarii au fost demarate procese de eroziune si acumulare fluviatila ce au avut
ca rezultat formarea unei retele de privaluri si canale insotite in cea mai mare parte de grinduri care inchideau, pana
la interventia sistematica a omului, zone depresionare invadate de vegetatie si acoperite permanent sau temporar cu
apa.
In prezent actiunea Dunarii este dublata de actiunea antropica, care modifica permanent si din ce in ce mai
intens Balta Brailei.

III. 3. CARACTERISTICI ALE RELIEFULUI

Balta Brailei este partea cea mai extinsa parte din lunca, ea fiind cuprinsa intre bratele principale ale
Dunarii (Macin si Dunarea Navigabila ), incepand din aval de Ostrovul Gasca, din dreptul Harsovei si pana la Braila
si reprezinta sectorul nordic al fostelor Balti ale Dunarii. Acestea din urma, pana in anul 1964, ocupau aproximativ
3.322 km
2
formand o autentica delta preDeltaica (Stoiculescu, 2001). Grigore Antipa, in anul 1910, sustinea in
lucrare Regiunea inundabila a Dunarii starea ei actuala si mijloacele de a o pune in valoare, ca Dunarea de la
intrarea in tara si pana la Marea Neagra are o zona inundabila de 891.232 ha, din care daca se scade suprafata Deltei
(404.748 ha), rezulta ca Lunca Dunarii, ca formatie geomorfologica distincta, se intinde pe 4.865 km
2
.
In afara de cele trei brate principale (Dunarea Navigabila, Valciu si Macin), din Dunarea Navigabila se
desprind o serie de brate secundare (Manusoaia, Cremenea, Calia, Orbului, Cravia, Arapu).
Intre limitele mentionate Balta Brailei are, in medie, 60 Km lungime, 22 Km latime si o suprafata totala,
fara lunca externa, de 96.000 ha. Actual o suprafata de 71.994 ha este aparata de inundatii prin lucrari de
hidroameliorare.
Altitudinea acestei zone scade de la S (8,5 - 9,8 m) la N (3 4 m), fiind cea mai joasa unitate de relief din
judetul Braila. Altitudinea maxima absoluta este de 45 m in Popina Blasova, urmata de 12 m in grindul din
apropierea localitatii Stramba, iar cele mai mici altitudini absolute sunt reprezentate de fundurile lacurilor Zaton si
Dunarea Veche (1,2 metri)

7

Spre deosebire de alte sectoare ale Luncii Dunarii, cum ar fi Balta Ialomitei, in Balta Brailei martorii de
eroziune sunt aproape inexistenti. Acestia apar in partea de N-E, in dreptul localitatii Turcoaia, unde se gaseste
Popina Blasova, constituita din formatiuni de Carapelit (carbonifer inferior).
Inainte de indiguire si desecare Balta Brailei era un complex de lacuri, garle si brate parasite, grinduri
fluviatile, in lungul bratelor si a privalelor.
Datorita proceselor intense de aluvionare in partea inferioara, la bifurcatia Dunarii in cele 2 si apoi 3 brate
principale, Balta Brailei prezinta cele mai inalte cote. Aici grindurile fluviatile sunt mai late si mai bine consolidate,
fiind adevarate sesuri fluviatile, cu latimi de 3 4 Km, iar depresiunile lacustre mult mai reduse.
In jumatatea nordica, grindurile fluviatile sunt mult mai inguste (pana la 500 m), iar numarul bratelor
parasite si al lacurilor mai mare.
In perioada apelor mari, de primavara, aceasta zona era inundata aproape in intregime. In acea perioada
doar aliniamentele de salcii erau semne distincte, dupa care se puteau delimita bratele principale sau cele din
interiorul baltii.
In interiorul Baltii Brailei se gaseau numeroase privaluri, sub forma unei adevarate retele, asemanatoare
nervurilor, intre bratele principale si zona axiala mai joasa, cu numeroase depresiuni lacustre. Multe dintre privaluri
faceau legatura intre bratele principale si zona centrala (Scoicuta, Noroioasa, Armineasa, Zatna, Brezoiasca) numai
la niveluri ridicate ale apelor. Legatura dintre complexele lacustre si Dunare se facea prin intermediul unor privaluri
mai mari, adevarate artere hidrografice, care drenau apele interioare sau erau cai de patrundere ale apelor de
inundatie, precum Bandoiu, Dimuleasa, Pantea, Veriga, Camnita,Ozinca, Bou, Sapata, Zaton.
Zona centrala a Baltii Brailei, cu latimi de 4-6 Km, era ocupata de numeroase lacuri. Dupa Delta Dunarii,
Balta Brailei, in regim natural de scurgere, avea coeficientul lacustru cel mai mare: 0,17. Numarul lacurilor din
interiorul baltii era de circa 200, totalizand aproximativ 16.750 ha. Cele mai importante lacuri din Balta Brailei erau:
Serbanu (2.568 ha.), Ulmu (1000 ha.), Lupoiu (900 ha.), Zagna (575 ha.), Patiu (575 ha.), Lunguletu (500 ha.),
Noroaiele (375 ha.), Dunarea Veche (375 ha.), Rotundu (325 ha.). Prin privalul Filipoiu, care lega direct lacul
Serbanu cu Bratul Macin, ulterior prin intermediul altor privaluri si lacuri se putea ajunge, pe calea apelor, din portul
Braila la cel mai sudic lac din complex: Zatna.
Procesele de eroziune aveau un caracter limitat si se manifestau in special asupra malurilor abrupte si a
grindurilor reducandu-le pe alocuri suprafata sau creand brese de patrundere directa a apelor crescute in marile
depresiuni lacustre centrale. In functie de oscilatiile nivelurilor apelor, se produce eroziunea pe verticala.
Concomitent cu procesele de eroziune, procesele de acumulare produceau modificari substantiale prin:
acumularea rapida a albiilor, anastomozarea unor brate secundare si alipirea ostroavelor
Un rol important il aveau acumularile in perioada inundatiilor, cand cantitati mari de materiale in suspensie
erau depuse mai ales in cuprinsul ariilor depresionare. Aluviunile, in functie de fluctuatiile nivelurilor de apa,
patrundeau in zonele joase fie direct peste grinduri (in timpul apelor mari), fie prin garle si privaluri (in timpul
apelor mici) depunandu-se in micile depresiuni si cuvete lacustre pe care le colmata treptat.
Formele de microrelief, sunt supuse unor transformari periodice, realizandu-se o ridicare prin depunere de
aluviuni a formelor pozitive, respectiv o adancire prin spalare a celor negative. Dupa Delta Dunarii, dinamica
evolutiei microreliefului din Balta Brailei este cel mai rapid proces de transformare a reliefului din Romania.
Datorita intensitatii diferite a curentilor de apa, in timpul inundatiilor, asupra malurilor Dunarii se produc se
produc modificari ale contiilor acestora. Atunci cand curentul principal al fluviului loveste cu forte sporite de viitura
unul dintre maluri, se produc eroziuni generatoare de pierderi de teren. Concomitent in alte portiuni (de regula in
malul opus), curentul foarte slab provoaca depuneri de aluviuni. Datorita depunerilor succesive de aluviuni pe
fundul albiei, apar portiuni noi de uscat deasupra apelor fluviului. Pe masura inaltarii lor, ostroavele devin mai rar
inundabile. Concomitent, relieful, care initial era plan, se diferentiaza in grinduri - la exterior si depresiuni in partea
centrala.
Profilul transversal prin Balta Brailei, pe aliniamentul Stanca Agaua, in regim de libera scurgere, pune in
evidenta treptele de relief specifice luncii: grindul fluvial (7-7,5 m), grindul de prival, depresiunea lacustra (4-5 m).
Raportul dintre sesurile depresionar-mlastinoase si cuvetele lacustre releva directia si stadiile diferite de
evolutie anterior antropizarii (figura nr. 2).
Partea sudica (41%):
o Prezinta cel mai avansat stadiu de evolutie, grindurile avand cea mai mare extensiune
(latimi de 3-5 km)
o 53% din suprafata o constituia grindurile cu inaltimi de 6-7 m.

8

Partea centrala (40%):
o Situata intre privalurile privalurile Tacau Titcov si privalurile Dimuleasa Filipoiu;
o 44% din suprafata era ocupata de grinduri
o Inaltimea medie era de 4,6 m, aici fiind si lacul Serbanu, cel mai intins lac din Balta
Brailei (cota minima 2,5m).
Partea nordica (19%):
o Prezinta grinduri inguste si umede si arii depresionare cele mai joase (lacul Patiu);
o In cadrul acesteia, depresiunile lacustre nu atinsese o faza avansata de compartimentare.
Grindurile de prival au creat in aceste zone un fel de promontorii avansate spre
depresiunile lacustre, care se ramificau ca niste tentacule.
In intreaga Balta Brailei a avut si are loc un proces complex de colmatare a depresiunilor, proces scade in
intensitate din amonte spre aval, de la bratele principale spre cele secundare si pe masura departarii cuvetelor
lacustre de bratele principale.
Balta Mica a Brailei a avut si are o dezvoltare mai intensa, mai rapida datorita spatiului mult mai restrans
dintre bratele Dunarii. Remarcabil este ca descrierea microreliefului realizata de Grigore Antipa in 1910 se regaseste
si astazi in zonarea pe verticala a terenului fiecaruia dintre cele sapte ostroave mari care compun in prezent Balta
Mica a Brailei.

Figura nr. 2 Balta Brailei in regim de libera scurgere (dupa Geografia Vaii Dunarii Romanesti, 1969)

9

A B
Figura nr. 3 Profil transversal prin Balta Brailei, pe aliniamentul Stanca Agaua (dupa Geografia Vaii Dunarii
Romanesti, 1969)

III.4. CARACTERISTICI CLIMATICE

Comparativ cu celelalte elemente componente ale cadrului natural cum ar fi relieful, solul, care prezinta
diferentieri foarte mari in spatiu, dar care sunt relativi stabili in timp, clima se diferentiaza foarte mult atat in timp
cat si in spatiu.
Balta Brailei, anterior indiguirii, functionand ca o depresiune intre Campia Romana si Podisul Dobrogei, isi
pierdea din influenta continentalismului specific sud-estului Romaniei. Balta Brailei aparea ca o oaza topoclimatica,
cu suprafata foarte umeda, amplitudini termice reduse, prezenta cetii dimineata, lipsa norilor de convectie (datorita
caracterului descendent al aerului, ca si in cazul Deltei Dunarii) si cantitati de precipitatii mai mici chiar decat in
zona Podisului Dobrogei.
In trecut, imensul rezervor de vegetatie si ape de pe cele 149 mii ha zona umeda ce alcatuiau Balta Brailei
ameliora hotarator climatul stepic din vestul Podisului Dobrogei si din Campia Baraganului Nordic (Moisei, 2003).
Semnificativa in acest sens era existenta Baltaretului, un vant cald si umed de tip zefir (astazi disparut), ce batea
primavara dinspre sud pe sectorul Calarasi-Galati al Dunarii, aducand ploi si determinand topirea zapezilor, iar vara,
asemanator unei brize, lua nastere datorita unei intense evaporatii din fostele balti transportand umezeala si aer mai
rece si proaspat, pana la 50 - 60 km in interiorul Baraganului (Popescu et al, 1982).
De aceea, existenta pana la momentul indiguirilor a topoclimatului de lunca, facea posibila pe grinduri
dezvoltarea in mod natural a vegetatiei forestiere. In prezent, cu exceptia renisurilor care beneficiaza de un aport
permanent de apa spre Dunare si la iezer, padurea nu se mai poate regenera prin samanta asa cum se intampla astazi
in regiunile specific forestiere ale tarii (Necula, Moisei, 1997). Numai conditiile climatice existente inaintea
indiguirilor a facut posibila existenta celor sase tipuri de zavoaie din fostele balti a Brailei si Ialomitei (Pascovschi,
1958), care stau si in prezent la baza incadrarii tipologice a statiunilor si arboretelor, cu ocazia amenajarii padurilor
din Lunca Braileana a Dunarii.
O caracteristica de baza a topoclimatului de balta o constituia existenta unei accentuate umeziri a aerului
datorita existentei baltilor, canale, garle, sahele, desi in mare parte au fost indiguite si desecate. Apa freatica situata
aproape de suprafata solului, care determina prin evaporatie cresterea umezelii aerului, cel putin in stratul activ de
0200 cm. Amplitudini ale temperaturii mai mici cu 5-8 C fata de regiunile exterioare datorita existentei loessului
(Campia Romana) si a calcarelor (Podisul Dobrogei), care au generat diferente de albedou.
Antrenarea in miscare, locala, a aerului de deasupra Baltii Brailei si a campiei Brailei, spre est si sud, ori
invers, datorita producerii de minime barometrice vara si maxime barometrice iarna. Cauza principala o constituie
uniformitatea Campiei Romane, care indeplineste rolul unei restranse arii continentale.
Din analiza principalilor parametri climatici s-a constatat o diferentiere neta a valorilor din regiunea de
campie si cea a Baltii Brailei. Balta Brailei are temperaturi mai ponderate, cu o amplitudine zilnica si anuala mai
mica, precipitatii mai reduse, numar de zile cu ninsoare mai mic. Putem spune ca, Balta Brailei are un climat mai
moderat, continentalismul de campie fiind mai estompat in aceasta unitate joasa. La aceasta situatie a contribuit
configuratia reliefului o zona mai joasa delimitata de regiuni cu inaltimi mai mari prezenta arterelor hidrografice

10

ale Dunarii, a apei freatice la mica adancime, a vegetatiei forestiere de lunca.

1- temperatura medie orara 2- umezeala relativa a aerului 3- deficitul de umezeala 4- nebulozitatea medie 5- viteza
medie a vantului 6- directia vantului 7- granite 8- loess 9- aluviuni 10- aluviuni solificate 11- culturi de porumb 12-
vegetatie arborescenta 13- vegetatie de mlastina
Figura nr. 4 Profil topoclimatic prin Balta Brailei (dupa Geografia Vaii Dunarii Romanesti, 1969)

Balta Brailei, desi desecata in prezent, are inca suficienta umezeala (nu numai datorita bratelor Dunarii care
le inchid sub forma de insule, dar si datorita panzei de apa freatica situata aproape de suprafata), ca sa posede in
stratul activ topoclimatic o mare cantitate de vapori de apa. Vaporii de apa, precum si procesele de incalzire si racire
a suprafetelor de apa consuma si cedeaza caldura din mediul exterior si in mediul interior, ceea ce face ca
amplitudinile termice diurne, anotimpuale si anuale sa nu fie asa de mari ca si in unitatile de relief inconjuratoare. La
fel ca si in Delta Dunarii precipitatiile atmosferice sunt mai putin abundente, una din cauze fiind descendenta aerului
in timpul verii, ceea ce nu permite intotdeauna formarea norilor de convectie (din care, in campia de alaturi, cad
aproape 70% din precipitatiile de vara).

Pe baza analizei precipitatiilor din intervalul 1930-2007 s-a stabilit o ciclicitate climatica, derulandu-se
pana in prezent 8 perioade climatice, cu durate de 10-12 ani (dupa Visinescu I.):

umed catre uscata (1930-1941) 501 mm
uscata (1942-1951) 329 mm
uscata catre umeda (1953-1962) 399 mm
umeda (1963-1973) 491 mm
umeda catre uscata (1974-1985) 450 mm
uscata (1986-1995) 383 mm
uscata catre umeda (1996-2003) 449 mm
umeda (2004- 2007) 538 mm

Evapotranspiratia potentiala are valori de peste 700 mm si depaseste in medie cu 200-250 mm anual
marimea precipitatiilor, indicand un regim hidric deficitar.
Fiindca in perioada anterioara indiguirii, vara temperatura medie a Baltii Brailei era cu 4-5 C mai mica
decat in restul Campiei Romane, rezulta o evapotranspiratie potentiala mai mare in domeniul campiei, insa
evapotranspiratia reala era mai mica, datorita lipsei apei.
In Balta Brailei , anterior indiguirii, datorita mari cantitati de apa existente, evapotranspiratia in sezonul cald avea
valori ridicate.
Evapotranspiratia mentinea in Balta Brailei o umiditate relativa mare in stratul activ (0-200 cm), care avea
un rol benefic in dezvoltarea plantelor. Analiza evolutiei valorilor evapotranspiratei la statia meteorologica Braila

11

indica o relativa stabilitate a caracteristicilor climatice, putandu-se insa evidentia o tendinta usoara de crestere a
evapotranspiratiei aerului in lunile februarie mai si o scadere a acesteia in lunile iulie-noiembrie, corelandu-se cu
evolutia temperaturii.

III.5. CARACTERISTICI HIDROGRAFICE, HIDROLOGICE SI HIDROGEOLOGICE

Reteaua hidrografica a Baltii Brailei era formata bratele Dunarii si dintr-un paienjenis de de garle si
privaluri, ce ingreunau foarte mult accesul in interiorul baltii din cauza colmatarii la care a fost supusa aceasta zona.
In timp reteaua hidrografica interioara a inceput sa fie fragmentata, multe privaluri transforamandu-se in asa
numitele grinduri interioare de prival care au compartimentat o serie de arii depresionare.
Privalurile mari, cum au fost Bandoiu, Moldoveanca, Corotisca, Filipoiu semanau cu albii de rauri.
Privalurile jucau un rol esential in inudarea si secarea Baltii Brailei, intrucat exceptand inundatiile mari ale
Dunarii cand apele se propagau sub forma de panza, circulatia apei se facea prin intermediu acestora.

1 .Bratul Macin, numit si Dunarea Veche, are o lungime de 96 Km, un coeficient de meandrare de 1,24 si
de despletire de 1,15 (2,10 intre Km 74 si 64) si o latime medie de 250 m. Coeficientul de meandrare variaza in
lungul albiei, fiind de : 1,20, intre Km 92 si 83 ; 1,04, intre Km 83 si 74 ; 1,08, intre Km 64-47 si 1,73 intre Km 39 si
0. Bratul Macin prezinta numeroase bancuri submerse, producand dificultati navigatiei. In lungul acestuia se gasesc
numeroase brate parasite si meandre tipice, unele transformate in lacuri, precum japsa Plopilor si lacul Dunarea
Veche. Din Bratul Macin, la 3 Km aval de Vadu Oii se desprinde Bratul Valciu ce taie zona interioara a baltii,
unindu-se apoi cu Bratul Dunarea Navigabila la Gropeni.

2. Bratul Dunarea Navigabila , numit si Dunarea Noua, are o lungime de 70 Km, o latime medie de 500
m si un coeficient mare de despletire : 2,70 (2,08 intre Km 236 si 227 ; 2,00 intre Km 226 si 209 ; 2,26, intre Km
197 si170). Din Dunarea Navigabila se bifurca succesiv de la N la S mai multe brate secundare (Manusoia,
Cremenea, Orbului, Calia, Cravia si Harapu) inchizand ostroave mai mici (Varsatura, Cracanel, Chiciu Orbului,
Calia, Fundu Mare, Hrapu).

3. Bratul Valciu este cel mai important brat care se dezvolta in Balta Brailei. Acesta are o lungime de 40
Km, o latime ce variaza intre 100 si 140 m si un coeficient de meandrare de 1,44. Bratul Valciu are o activitate
intensa de aluvionare, marcata si de prezenta grindului fluviatil inalt de pe partea dreapta.

In interiorul Baltii Brailei se gaseau numeroase privaluri, o adevarata retea, asemanatoare nervurilor, intre
bratele principale si si zona axiala mai joasa, cu numeroase depresiuni lacustre. Multe dintre privaluri faceau
legatura intre bratele principale si zona centrala (Scoicuta, Noroioasa, Armineasa, Zatna, Brezoiasca) numai la cote
ridicate ale apelor. Legatura dintre complexele lacustre si Dunare se faceau prin intermediul unor privaluri mai mari,
adevarate artere hidrografice, care drenau apele interioare sau erau cai de patrundere ale apelor de inundatie
(Bandoiu, Dimuleasa, Pantea, Veriga, Camnitea,O zinca, Bou, Armanu, Sapata, Zatonu), detasandu-se prin
dimensiuni si prin functia de colector.
Balta Brailei, in regim natural de scurgere, avea coeficientul lacustru cel mai mare : 0,17.

NIVELURILE

In regim natural de scurgere, nivelurile erau determinate de debite, ele fiind rezultatul suprapunerii
aportului de debit si a atenuarii undei de viitura.
In regim de libera scurgere, nivelurile maxime se produc in timpul viiturilor de primavara (martie iunie)
iar nivelurile minime in lunile iulie septembrie si se mentin coborate pana in noiembrie. In perioada anilor cu

12

zapoare (1942) intervin cresteri bruste ale nivelurilorcare se pot produce si in noiembrie - ianuarie. Gheturi le pot
bloca sectorul de scurgere al apelor, determinand inchiderea momentana a acestuia. Ca urmare au loc cresteri ale
nivelurilor. In acele momente nu se mai realizeaza corelatia dintre niveluri si debite. In regim natural de scurgere,
nivelurile erau determinate de debite, ele fiind rezultatul suprapunerii aportului de debit si a atenuarii undei de
viitura.
Anterior indiguirii in sectorul Baltii Brailei exista o deplasare a aparitiei nivelurilor maxime in lunile iunie
si chiar iulie si o scadere a acestora in lunile martie - aprilie datorita atenuarii naturale.

Figura nr. 5 Nivelurile Dunarii la Braila, in regim natural de scurgere (1937-1964)

SCURGEREA APEI

In regim natural de scurgere Balta Brailei functiona ca un reglator al regimului hidrologic al Dunarii, avand
un rol de echilibru hidrologic al fluviului. Prin marea sa intindere Balta Brailei se prezenta ca o adevarata supapa
care limita efectul distructiv al inundatiilor, in sectorul Brailei, dar in acelasi timp si de rezervor in care se revarsa
surplusul de apa care nu mai avea loc in albia minora, rezervor care asigura completarea debitului Dunarii in
perioadele cand fluviul avea nivelele foarte mici (figura nr. 6).
Tot teritoriul Baltii Brailei era supus inundatiilor cu o frecventa de 1-3 ani, cand cota de revarsare de 442
cm era depasita la Braila, cand se ajungea la 7-8 hidrograde. Cand se ajungea la 8,5 hidrograde se produceau
inundatii totale. Anual era inundata cel putin 50% din suprafata Baltii Brailei. Dispunerea teritoriului la regimul
hidrologic al Dunarii era :
7,5% - >7 hg.,
27% - intre 5-7 hg.,
36% - intre 3-5 hg.,
29,5% - < 3 hg.
In amonte 60% reprezenta teritoriul situat >5 hg., iar in aval acesta era de doar 25%.

Figura nr. 6 Hidrograful debitelor medii anuale, in regim natural de scurgere, Statia hidrologica Braila
-200
0
200
400
600
800
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
c
m

LUNA
NIVEL MEDIU
NIVEL MINIM
NIVEL MAXIM
0
2000
4000
6000
8000
10000
m
c
/
s

AN

13

In perioada anterioara indiguirii se costata ca exista conditii favorabile de scurgere la apele mici pe Bratul
Dunarea Navigabila si nefavorabile pe Bratul Macin, datorita faptului ca acesta este un curs sinuos de apa care are
tendinta de imbatranire, existand o tendinta de colmatare pe intreaga intindere a sa.
Astfel, la apele mici Bratul Dunarea Navigabila transporta aproximativ 75,54% din debitul de la Vadu Oii
(septembrie-octombrie) iar Bratul Macin 6,26-7,13% debitul de la Vadu Oii, iar la apele mari Bratul Dunarea
Navigabila transporta 63,12% (mai), iar Bratul Macin 17 ,53% (mai).
Bratul Valciu transporta in jur de 19% din apele Dunarii (18,2% - la apele mici, si 20,29% la apele mari,
acesta prezentand o situatie stabila.

SCURGEREA SOLIDA IN SUSPENSIE

Debitul solid in suspensie este in stransa legatura cu debitul lichid. Odata cu cresterea debitului lichid se
realizeaza si cresterea cantitatii de aluviuni, la inceput lent,apoi dupa depasirea unei valori critice ale debitului lichid
(5000 mc/s) se accelereaza rapid si se pastreaza pana la depasirea unei alte valori limita (7000 mc/s) ,dupa care
ritmul de crestere se diminueaza din nou.
Anterior indiguirii debitul solid in suspensie mediu era de 1800kg /s (turbiditatea =298 g/mc), iar raportul
R> / R< era de 1/100.
Anterior indiguirii (1955-1962) repartitia pe brate a debitului solid in suspensie era urmatoarea :
R brat Macin = 18% din R Vadu Oii
R brat Dunarea Navigabila = 70% din R Vadu Oii
R brat Valciu = 12% din R Vadu Oii

REGIMUL HIDROLOGIC AL DUNARII: VIITURILE SI INUNDABILITATEA.

Teritoriul Baltii Brailei in regim liber de scurgere era supus inundatiilor constituind un veritabil bazin de
acumulare al apelor. Teritoriul Baltii Brailei permitea inundarea cu regularitate la apele de viitura (cand debitul
fluviului depasea 10000 m
3
/s) datorita pantei foarte mici (0,027), numeroase zone depresionare, a lipsei
continuitatii grindurilor de mal. Frecventa de inundare era de 1-3 ani.
Incepand cu a doua parte a lunii februarie apele patrundeau in balta, prin privalele din amonte, unde
ramaneau pana in prima jumatate a lunii mai. Primele care se umpleau cu apa la revarsari erau depresinile lacustre.
Aici, din cauza pantei reduse, a permeabilitatii scazute a complexului de argile si de prafuri, apele stagnau muLt aici,
determinand in timp inmlastinirea acestora.
Din luna mai incepea retragerea apelor care avea ca drept efect o usoara crestere a debitelor Dunarii la
Braila comparativ cu cele din amonte. Apele ramaneau numai in partile adanci ale depresiunilor lacustre,
impiedicand astfel dezvoltarea excesiva a vegetatiei si permitea mineralizarea resturilor organice. Dupa aceasta data
apele se retrageau prin privalele din aval, pana in lunile iulie-august.

Figura nr. 7 Caracteristicile undei de viitura in regim natural de scurgere, anul 1962
0
5000
10000
15000
III
29
31 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 VI
1
3 5 7
Vadu Oii Smardan Balaia Gropeni Braila

14

Acesta determina o crestere in acesta perioada la Braila, fata de cel de la Vadu Oii, si diminuarea intinsului
de ape din Balta Brailei (ramanea aprox. 47%).
Puterea de inmagazinare era de 3018, 792 mil. mc. In intreaga regiune se putea acumula 31 m
3
/s de apa, din
care in brate revenea 29, m
3
/s (restul se perdea prin evaporatie si infiltratie).
In acest mecanism privalurile din amonte erau cele cu rol de alimentare iar cele din aval cu rol de evacuare.
Descresterea debitelor din amonte, ulterior producerii culminatiei undei determinata suplimentarea
debitului cu apa inmagazinata in Balta Brailei, determinand prelungirea duratei undei de viitura care se deplasa mai
lent (datorita scaderii razei hidraulice a undei).
Dupa retragerea apelor din Balta Brailei, in balti mai ramanea o parte din apa datorita prezentei pragurilor
corespunzatoare nivelului de 3 hidrograde la gura garlelor,desi baltile aveau nivelul superior nivelului etiajului.
In timpul marilor inundatii intraga Balta a Brailei (1897) constituia un intins de ape continuu in cadrul
caruia aliniamentul de salcii trada traseele principalelor privaluri, canale, brate si a conturului lacurilor.
In timpul apelor mici ramaneau suficiente spatii zvantate acoperite cu paduri de salcii sau plopi si cu pajisti
pentru pasunat.

LACURILE

Alaturi de Delta Dunarii (0,72) si Balta Ialomitei (0,10), Balta Brailei era una din zonele cu cel mai mare
coeficient lacustru (0,17) (P. Gastescu, 1965).
Balta Brailei, in regim natural de scurgere, avea coeficientul lacustru cel mai mare : 0,17. Numarul lacurilor din
interiorul baltii era de circa 200, totalizand aproximativ 16750 ha. Cele mai importante lacuri din Balta Brailei au
fost: Sebanu (2568 ha.), Ulmu (1000 ha.), Lupoiu (900 ha.), Zagna (575 ha.), Patiu (575 ha.), Lunguletu (500 ha.),
Noroaiele (375 ha.) , Dunarea Veche (375 ha.), Rotundu (325 ha.). Prin privalul Filipoiu, care lega direct lacul
Serbanul cu Bratul Macin, ulterior prin intermediul altor privaluri si lacuri se putea ajunge, pe calea apelor, din
portul Braila la cel mai sudic lac din complex : Zatna.
Principalele complexe lacustre din Balta Brailei erau :
Zagna Lupoiu
Vulturile Dulgheru
Ciulinii Babalecu
Noroaiele
Serbanu Ulmu
Orza Bandiu
Patiu
Scurtu
Lacurile in Balta Mica a Brailei sunt concentate in cea mai mare parte in sud, pe o suprafata de 3500 ha.
Cele mai mari iezere sunt: Festile, Vulpasu, Sbenghiosu, Beghiu, Sinetele, Balaia, Gasca, Jigna, Rotundu, Manole,
Cojoacele Mari, Catinul lui Mos Ion, Catinul cu ventrice, Rastina, Cortinele. In nord principalele lacuri sunt cele din
ostrovul Fundu Mare: Chiriloaia si Misaila.

APELE SUBTERANE:

In regim natural de scurgere (a Dunarii), nivelul panzei freatice din Balta Brailei era situat la adancimi de
5-10 m in zonele de grind si de 0-2 m in zona depresiunilor lacustre; 30%din suprafata Baltii prezenta luciu
permanent de apa. Alimentarea se facea direct din Dunare, la viituri, stabilindu-se cu aceasta o legatura interactiva
permanenta: la ape mari Dunarea alimenta stratul freatic iar la ape mari circulatia era inversa.
Bilantul hidrologic era influentat de: conditiile litologice, nivelurile Dunarii , precipitatii, evaporatie,
evacuari si scurgere subterana. Sursa principala a alimentarii stratului acvifer era Dunarea.

15

Datorita depozitelor argiloase si a faptului ca o parte din bazinul de alimentare a stratului acvifer se situeaza
la cote superioare, in lunile martie-iunie apar frecvent niveluri arteziene (afluxul Dunarii in stratul acvifer este
maxim).
Gradul de complexitate al stratelor acvifere variaza in functie de alcatiurea litologica.
Mineralizarea era moderata( 1,17g/l), de tip sulfat si clorurat; valorile mai ridicate se intalneau in zona
grindurilor. Procentual, din punct de vedere al concentratiei de saruri apele freatice se prezentau astfel :
8%- <0,5g/l (ape dulci)
43%- 0,5- 1g/l (ape usor salcii)
44%- 1-2g/l (ape medii salcii)
3%- 2-4,5g/l (ape puternic salcii)
2%- >4,5g/l (ape relative sarate)
Apele de adancime, cantonate in pietrisuri de Fratesti si nisipuri de Braila au o mineralizare mica si se afla
deasemenea sub influenta directa a Dunarii ; o variatie a nivelului Dunarii de 1m determina variati astratului acvifer cu
0,7m.

Figura nr. 8 Balta Mare a Brailei, in regim natural de scurgere

16

Figura nr. 9 Adancimea panzei freatice in regim natural de scurgere (prelucrare dupa S.N.I.F. Braila)

Figura nr. 10 Profil hidrogeologic transversal prin Balta Brailei, pe aliniamentul Gropeni Peceneaga (dupa
geografia Vaii Dunarii romanesti, 1969)
III. 6. SOLURILE:

17

Procesul principal in pedogeneza il constituia procesul repetat de aluvionare, care a favorizat depunerea si
acumularea periodica la suprafata a unor sedimente aluvionare noi de marimi si compozitie mineralogica diferita,
aduse de inundatii.
De asemenea aceste soluri aluviale se caracterizeaza prin varste recente si printr-un surplus de umiditate
datorita situarii aproape de suprafata a panzei freatice.
Procesul de evolutie al solurilor era franat prin improspatare cu noi aluviuni, de aceea in majoritatea lor
erau slab evoluate.
Inundarea frecventa a Baltii Brailei, stagnarea apelor pe perioade mai lungi sau mai scurte, au determinat in
procesele pedogenetice: gleizari si inmlastiniri.
Anterior indiguirii, situatia privind solurile Baltii Brailei era urmatoarea:
pe terenurile submerse ocupate permanent cu ape (lacuri, balti, garle, privaluri) specifice erau aluviunile si
depozitele lacustre
pe terenurile inmlastinite si grindurile joase, solurile intalnite erau lacovisti si soluri gleice productive
datorita humusului ridicat si a rezervelor insemnate de azot (ex. la V de Frecatei)
pe terenurile neinundabile si terenurile agricole existau protosoluri si soluri aluvial. Profilul lor e
reprezentat printr-un orizont superior de 25-30 cm, bogat in humus (6%), care alaturi de textura si regimul
hidrologic aflat sub influenta apelor freatice din lunca oferea solului o fertilitate crescuta fiind pretabile
pentru cultura porumbului, floarei soarelui, sfeclei de zahar, legume si zarzavat.
In perioada proceselor de aluvionare avea loc intreruperea proceselor pedogenetice si contribuirea la
inmagazinarea substantelor organice in masa de aluviuni, ce asigura o fertilitate continua solurilor.
Intre 2 inundatii consecutive avea loc instalarea vegetatiei pe aceste noi depozite sub actiunea careia se
producea solificarea.

III. 7. COMPONENTA BIOTICA:

III.7. 1. VEGETATIA:

In fosta Balta Mare a Brailei, pe marginea grindurilor dintre marile lacuri care se intindeau pe mii de hectare,
existau paduri virgine de salcie, catre malul iezerelor si plopi negri autohtoni, spre centrul grindurilor.
a. in regiunea grindurilor
In grindurile situate din lungul bratelor Dunarii si a pe suprafetele plane din apropierea acestora, inundate
pe o perioada mai lunga de timp. Vegetatia specifica era reprezentata de:
Zavoaiele de lunca sunt alcatuite din din arbori de esenta moale, ce au capacitate de a suporta
inundatiile de durata variabila. Caractersiticile sunt speciile de salcii si plopi ce prezinta adaptari
proprii. Specia dominanta era salcia. In regiunile supuse mai rar inundatiile apar zavoie de plop negru
si plop alb. Ca specii secundare erau: ulm, anin negru, stejar pedunculat. Principalele specii de
subarbusti specifici erau: crusin, sanger, calin, rachita rosie, paducel, maces, lemn cainesc, catina rosie,
soc, salba moale. Plantele agatatoare specifice sunt: vita salbatica si curpenul de padure. Principalele
patura herbacee erau: Asparagus tenuifolis, Rubus caesius, Potentilla reptans, Poa pratensis, Plantago
media.
Pajisti cu asociatii de Cynodon dactilon, Phragmites repens si Poa angustifolia
b. In depresiunile lacustre
In apropierea grindurilor erau specifice zavoiele de plopi cu salcii albi si plesnitoare. In cadrul acestor
zavoaie mai erau specifice specii precum: ulm, stejar pedunculat, frasin. Subarboretul specific era reprezentat de
salba moale, sanger, lemn cainesc, calin, zalog, porumbar. Principalele plante agatatoare erau: vita salbatica, hamei,
Periploca graeca. Unde solurile prezenta o usoara salinizare se dezvolta catina rosie, maces, spinul cerbului.

18

In cadrul depresiunii specific erau pajistile cu Bolboscheones maritimus, Glyceria aquatica,
Schoenoplectus lacustris.
Vegetatia acvatica specifica era alcatuita din: stuf, papura, nuferi, ciulini, iarba broastei, lintita, broscarita
(specii plutitoare), otratel, sarmulita, bradis (specii submerse), cyanoficee, diatomee (microplancton).
La marginea lacurilor si a baltilor se dezvolta plaurul.
c. In lungul bratelor si a privalelor
Pe margini se dezvolta zavoie de salcii, alaturi de stuf, rogoz, pipirig. In si pe apa specifice erau: sageata
apei, ciulini de balta.

III.7. 2. FAUNA:

Principalele specii de animale specifice Baltii Brailei sunt le constituie pasarile. Dupa Delta Dunarii aceasta
reprezenta a doua regiune de importanta a ornitofaunei. Se intalnesc atat pasari ce traiesc aici permanet, cat si pasari
migratoare ori de pasaj.
Pe malurile lacurilor si a baltilor specifice erau starcii, cormorani, prundarasii si fluierasii. In stufarisuri
exista un adevarat furnicar alcatuit din rate salbatice, lisite, gainusi, cufundaci, starci, gaste, garlite, becanite, sitari,
cobaduri, egrete, berzi, cocori, lebede, pelicani.
Principalele pasari de pasaj sunt: soimul de iarna, huhurezul mare, huhurezul codalb, vanturel rosu.
Mamiferele specifice Baltii Brailei erau: lupul, mistretul de balta, vulpea, iepuri, pisici salbatice, nurca,
caine enot, vidre. Bizami.
In ape se intalnesc: pesti migratori (scrumbie, gingirica, sturioni), semimigratori (somn, vaduvita se
reproduc in Dunare, crap, platica, salau, avat, babusca, sabita se reproduc in balta), pesti care se reproduc atat in
zona baltii cat si a Dunarii (stiuca, oblet, ghibort), pesti de lac, sedentari (lini, rosioara, caracuda, tipari acestia
paraseau balta doar cand seca) si pesti reofili (clean, mreana, morunas, scobar). In cea mai mare cantitate se gaseste
crapul.
Zooplanctonul specific era reprezentat de protozoare si rotiferi iar speciile de bentos reprezentate de
celenterate, viermi, moluste, brizoare.

IV. CARACTERISTICILE MEDIULUI GEOGRAFIC AL BALTII BRAILEI, MODIFICAT
ANTROPIC, DUPA ANUL 1965.

IV. 1 MODIFICARI ALE COMPONENTELOR SISTEMULUI NATURAL SI SOCIO-ECONOMIC SUB
EFECTUL LUCRARILOR ANTROPICE

Inca de la mijlocul secolului al XIX- lea, regimul hidrologic al Dunarii a fost influentat de activitatile
antropice, acestea fiind desfasurate pentru valorificarea resurselor naturale. Ulterior s-au adaugat si alte lucrari
efectuate in perioada interbelica si postbelica.
Primul impact antropic de influenta asupra regimului hidrologic al Dunarii l-a exercitat lucrarile de
asigurare si dezvoltare a navigatiei, prin: adancirea senalelor, regularizarea albiilor, dezvoltarea industriei navale.
Multimea factorilor antropici care au influentat regimul hidrologic al Dunarii au produs efecte complexe.
Au fost afectate cu precadere nivelurile Dunarii, scurgere apei, scurgerea de aluviuni si procesele morfologice de
albie, dar si calitatea apei si a sedimentelor fluviului.

19

Amenajarile hidrotehnice pentru navigatie, executate in secolul trecut, au avut ca efect imediat cresterea
capacitatii de scurgere a apelor si a aluviunilor.
Amenajarile hidrotehnice agricole din lungul Dunarii (indiguirile) au produs un impact asupra scurgerii
apelor Dunarii prin albie, determinand: cresterea duratei scurgerii apelor, cresterea volumelor de apa scurse,
cresterea nivelurilor in albia incorsetata de diguri.
Amenajarile hidroenergetice de pe albia Dunarii au determinat modificarea regimului de scurgere in aval a
apei si a aluviunilor, producand un regim pulsatoriu al vitezelor curentilor de apa in albie si o scadere a scurgerii in
aval a aluviunilor, insotite de eroziuni ale albiei.
Indeosebi in ultimii 40-50 de ani bazinul inferior al Dunarii a fost supus unor actiuni antropice care au
determinat schimbari majore in structura si functionalitatea ecosistemelor specifice.
Se poate observa ca lucrarile hidrotehnice de amploare executate pe sectorul romanesc al Dunarii in a II-a
jumatate a secolului 20 (indiguirile fostelor balti, barajele de la Portile de Fier 1 si 2 si canalul Dunare - Marea
Neagra) au produs:
transformare a hidrografiei si modificarea profunda a regimului hidrologic al fluviului cu
consecinte nefaste pentru echilibrul dinamic al biotopului acvatic
lovitura decisiva biodiversitatii existente in lunca, prin substituirea valoroaselor complexe de
ecosisteme acvatice si terestre cu agrobiocenoze si ligniculturi plopicole si salicicole ;
insemnate modificari climatice in sensul aridizarii climatului adiacent din Campia Romana si
Podisul Dobrogei ;
importante mutatii sociale, in plan fizic prin stramutari de asezari umane si calitativ prin
schimbarea modului traditional de viata al locuitorilor.
In Balta Brailei, pentru asigurarea traiului, initial, oamenii au inceput sa cultive terenuri doar pe suprafete
restranse, mai inalte, ocupatiile de baza ramanand pescuitul si cresterea animalelor. Harta austriaca al lui Noltz din
1901 infatiseaza o extindere mare a pasunilor, fanetelor naturale si padurilor dar si suprafete considerabile lacustro-
mlastinoase. De pe urma acestora se trageau prea putine foloase fiindca nu se intervenea aproape deloc in ceea ce se
petrecea in mod natural. In aceste conditii culturile agricole au detinut mult timp pondere neinsemnate (1,5% in
1948) din cauza deselor inundatii si suprafetelor intinse (50% din total) acoperita temporar cu apa. Cu toate acestea
atunci cand nu erau afectate de viituri se obtineau productii destul de bune. Cu precadere se cultivau prasitoarele cu
cicluri de vegetatie pana la 120 de zile; semanaturile de primavara se faceau tarziu dupa retragerea apelor, iar cele de
toamna erau excluse. Treptat, suprafata arabila a crescut ajungand la o pondere de 19,4% inaintea indiguirii.
La inceputul secolului al XX lea, naturalistul Grigore Antipa propunea o valorificare complexa a Baltii
Brailei, imbinand agricultura cu piscicultura astfel:
marile depresiuni naturale sa fie destinate pescuitului si acumularii de ape in timpul viiturilor ;
zonele intermediare sa fie amenajate in incinte si folosite alternativ pentru cresterea crapului (cand
erau inundate) si pentru agricultura (cand erau uscate) ;
zonele de grind cu sol deja format sa fie indiguite si redate definitiv agriculturii.
In aceeasi perioada inginerul Anghel Saligny sustinea un proiect mult mai indraznet si mai transformator:
indiguirea totala a Baltii pentru folosinta integral agricola. Acesta a si fost aprobat dar aplicarea sa a intarziat mai
bine de jumatate de secol. Conducerea comunista a aprobat cu entuziasm planul lui Saligny iar in acest scop s-au
realizat patru categorii succesive de lucrari hidroameliorative: indiguire, desecare, irigatii si drenaj.
Primele interventii antropice semnificative s-au facut in scop piscicol, pentru a usura accesul catre lacurile
interioare. Astfel in perioada 1949-1951 s-au amenajat circa 100 km de canale de alimentare a lacurilor din bratele
Dunarii si de legatura intre lacuri:
Canalul Filipoiu, primul construit facea legatura dintre privalul Filipoiu si lacul Serbanu, avand o
lungime de 20 km. ;
Canalul Corotisca, lung de 8 km, unea privalul Corotisca cu lacul Patiu ;
Garla Zaton unea lacul Zaton (din sudul Baltii) cu grupul de lacuri din partea nordica ;
Privalul Armanului alimenta lacul Blasova si de aici, prin canalul Aurelul, se ajungea in canalul
Filipoiu ;
Aceste lucrari nu au avut un impact prea puternic asupra mediului dar au produs cateva modificari, de
exemplu facilitarea circulatiei pestilor din Dunare in lacuri (lucru ce era posibil inainte doar la viituri), scaderea
nivelului apei lacurilor dar si limitarea secarii acestora datorita comunicarii cu Dunarea. In anii 60 interventia brutala
a omului in Baltile Dunarii, a distrus o intinsa zona umeda ce ocupa in jur de 150 de mii de ha (Antipa, 1910). In mii

20

de ani de evolutie, natura realizase aici o alternanta armonioasa de lacuri cu apa permanent limpede, balti cu nivelul
apei variabil in functie de inundatii si grinduri acoperite cu nesfarsite paduri. Daca insufletim acest peisaj cu variate
populatii piscicole si pasari, avem imaginea a ceea ce a fost unul dintre cele mai stabile complexe de ecosisteme
forestiere (Albu, 1993).
Aceste lucrari executate au fost justificate prin necesitatea cresterii suprafetelor agricole, ca urmare a
dezvoltarii economice si a cresterii numerice a populatiei, paralel cu potentialul climatic, pedologic si hidrogeologic
favorabil, care ofereau posibilitati de irigatii si de evacuare a surplusului de apa, fara cheltuieli excesive.
Lucrarile de amenajare s-au realizat pe o suprafata de 431.760 ha, aproximativ 75%, din suprafata luncii in
regim indiguit. Digurile au fost realizate din pamant, cu sectiuni variabile, in functie de morfologia terenului, iar
cota de coronament a fost stabilita la o asigurare cuprinsa intre 1 si 20% si cu o inaltime de siguranta de 1 1,5 m.
Pentru a se evita o incorsetare excesiva a sectinii de scurgere a apelor mari, amplasarea digurilor s-a realizat la o
distanta cuprinsa intre: 150-200 m si 300-400 m (Botzan, 1991).

IV. 1.1 INDIGUIREA

Inca din primii ani ai secolului al XX-lea s-au ridicat mici diguri, cu inaltimi de circa un metru, pentru
protejarea de viituri a asezarilor umane si culturilor agricole de pe grindul din amonte. S-a incercuit astfel o suprafata
de 4200 ha (sectia Salcia) cu un dig lung de 41 km ; digul a fost ulterior suprainaltat in perioada 1957-1959 iar
suprafata desecata printr-o retea de 41 km si irigata pe 3070 ha.
Interventia antropica asupra Baltii Brailei a devenit mai importanta incepand cu anul 1964, cand intreaga zona
a fost indiguita insubmersibil, cu un dig circular de 150,5 Km si inaltime medie de 4 m care apara o suprafata de 72173
ha. Km 0 al digului a fost fixat in dreptul localitatii Magureni. Volumul total de terasamente de 10 mil. m (65 m/m
liniar de dig, 152 m/ha).
Digul de pe Bratul Macin are o lungime de 86,4 Km si urmareste malul Dunarii Vechi la o distanta minima
de 12 m (intre Km. 24+200 si Km. 24+900). Digul de pe bratele Valciu-Dunarea Navigabila are o lungime de 64,1
Km si urmareste malul Dunarii la o distanta minima de 100 m.

IV. 1.2 DESECAREA SI DRENAJUL

Dupa inlaturarea pericolului de inundabilitate, prin executare digului, terenurile rezultate erau in continuare
afectate de exces de umiditate datorita atat infiltratiilor pe sub dig, a scurgerii de suprafata de pe campul inalt, cat si
precipitatiilor, la care se adauga si riscul de salinizare secundara. Astfel, s-au inceput lucrari de drenaj pentru
evacuarea apei interioare provenite din precipitatii, infiltratii si fluxul apei freatice. Desecarea unitatii s-a executat in
2 etape: 1967-1969 si 1970-1972. Pentru aceasta s-au executat 7 sisteme de desecare independente (Filipoiu,
Gemenele, Balaia, Maicanu, Boul Nord, Boul Sud, Zaton), dupa introducerea irigatiilor devenind si sisteme de
irigatie. Suprafata totala desecata este de 69241 ha.
Canalele de desecare totalizeaza 1363 km lungime, au o adancime medie de 2,5-4 m si distanta dintre ele
variaza intre 350-1000 m. Evacuarea apei se face prin 6 statii de pompare reversibile (SPR Balaia, SPR Filipoiu, SPR
Gemenele, SPR Maicanu, SPR Titcov, SPR Salcia) si o statie de pompare evacuare (SPE Zaton), cu un debit total de
50 m/s si un debit specific de 0,62 l/s/ha, la care se adauga alte 6 statii pentru colectarea excedentului din zonele joase
(SNIF Braila).
Concomitent s-au executat lucrari de defrisare, destufizare, nivelare a grindurilor, astuparea privalelor,
sistematizarea centrelor populate si a retelei de drumuri.
In anul 1976 s-a trecut la executarea lucrarilor de drenaj, totalizand 9972 ha. drenaj. Lucrari de drenaj s-au
realizat si in perioada 1980-1985, dupa toate celelalte lucrari hidroameliorative, in vederea unui control riguros al
excesului de apa din zonele joase si pentru interceptarea infiltratiilor din zona digului si din canalele de irigatii.
Drenarea realizeaza prin 19 sisteme din care 13 sunt pentru drenajul incintei, 4 pentru interceptia infiltratiilor
din Dunare si 2 pentru interceptia infiltratiilor din canalele de irigatie. Debitul mediu de drenaj a fost proiectat la 0,6
l/s/ha, drenurile au fost ingropate la adancimi medii de 0,8-1,3 m si distantate la 15-60 m (SNIF Braila)


21

IV. 1.3 IRIGATIILE

Desecarile efectuate anterior au repus regiunea in conditiile zonale de climat stepic si, prin urmare irigatiile au
devenit absolut necesare. Ele s-au realizat in perioada 1975- 1978 pentru o suprafata de 69730 ha (97% din suprafata
totala) din care 53000 ha aveau conducte ingropate si statii de punere sub presiune. In prezent mai sunt irigate doar
15450 ha.
Apa pentru irigat se obtine din Dunare prin 6 statii de pompare reversibile si prin sistemul de canale care
insumeaza 140 km, ajunge la 34 statii de punere sub presiune si 9 platouri de irigatii (SNIF Braila). Platourile de
irigatii au fost proiectate pentru anul cu asigurare de 80%, la o norma de irigatii de 2200 m/ha, o norma maxima de
udare lunara de 1300 m/s si o durata zilnica de udare de 10 ore cu un timp de revenire de 14 zile (figura nr. 11).

Figura nr. 11 Harta Amenajarilor hidroameliorative (dupa SNIF Braila)

22

IV. 2. MODIFICARI ALE CARACTERISTICILOR RELIEFULUI

In prezent Balta Mare a Brailei a suferit substantiale modificari prin formele de relief care au aparut dupa
indiguire, desecare, defrisare si destufizare prin nivelarea grindurilor si astuparea privalurilor, la care s-au adaugat
amenajarea unei infrastructuri complexe pentru valorificarea cat mai optima in scop agricol. Au aparut astfel
modificari antropice in relief. Lucrarile de drenaj au presupus lucrari de sapare si nivelare a terenului iar cele pentru
introducerea irigatiilor modificari ale microreliefului prin executia de canale de aductiune a apei amplasate pe cotele
mai ridicate ale terenurilor si prin montarea de conducte subterane.
Pentru executarea acestor lucrari s-au realizat mai multe tipuri de nivelare:
Nivelare usoara, care nu a produs modificari esensiale asupra reliefului, asigurand doar scurgerea
rapida a apei spre reteaua de desecare;
Nivelare de amenajare, care a determinat modificari ale topografiei terenului, pentru asigurarea
scurgerii de suprafata;
Nivelarea capitala, care a modificat suprafata terenului la o anumita panta proiectata. A avut ca scop
inlaturarea stagnarea apei in zonele depresionare, salinizarea secundara a solurilor aflate pe grinduri,
umezirea uscarea neuniforma a terenului (Moraru N., 1968).
Prin lucrari de desecare drenaj irigatii, pe langa fostele garle si privaluri devenite canale principale s-au
executat canale cu trasee drepte, paralele si echidistante. Din fosta retea hidrografica existenta au ramas privaluri
principale si lacurile de meandru. Restul au fost desecate si nivelate. Indiguirea a determimat modificari topografice
prin deplasarea unor cantitati semnificative de pamant de-alungul unor distante considerabile. Microrelieful existent a
fost afectat prin nivelare. Incetarea contactului cu Dunarea a insemnat stoparea depunerii de aluviuni si conservarea si
maturarea reliefului. Prin desecare au disparut aproape toate cuvetele lacustre (chiar si intinsul lac Serbanu, atractia
Baltii), garlele si privalele. In urma desecarilor din 220 de lacuri existente au mai ramas doar doua: lacul Zaton (cu o
suprafata de 300 ha.) si lacul Dunarea Veche (cu o suprafata de 88 ha.), coeficientului lacustru diminuandu-se de la
0,17 la 0,05. Lacurile Zaton si Dunarea Veche au fost mentinute datorita adancimii lor mari, fiind foste bucle de
meandr si sunt utilizate in piscicultura. Fiindca Balta Mica a Brailei a ramas in regim natural de scurgere, coeficientul
lacustru este aici ridicat, fiind de 0,11.Totodata au ramas si unele privale amenajate sub forma de canale principale de
navigatie sau ca bazine de retentie a apei (Filipoiu, Bandoiu, Corotisca, Moldoveanca, Gangaroaia; Filipoiu si
Corotisca sunt folosite si pentru evacuarea apei).
Relieful de zi al Baltii Mari ai Brailei este specific zonelor de lunca, reflectand succesiunea proceselor de
aluvionare si eroziune exercitate de fluviu in trecut.
Morfologic, actual, se disting 3 zone caracteristici (figura nr. 12):
Zona grindului fluvial situat la cote de 5-7 m, cu latimi de 200 500 min aval si 800-900 m in
amonte, impreuna cu grindurile interioare ocupa 36% din suprafata
Zona intermediara este cea mai extinsa (41%) si are cote de 4-5 m, constituind treapta de
legatura dintre grinduri si zona joasa
Zona joasa insumeaza fostele lacuri foste lacuri, balti, japse si privaluri, acopera 23% din
suprafata si are cote de 3-4 m.
Balta Mica a Brailei, zona in regim liber de inundatie se infatiseaza ca o regiune preponderenta acvatica
unde nu exista o delimitare stricta intre uscat si apa, in afara de grindurile mai inalte, forme pozitive de relief.
Intreaga Balta Mica este brazdata de garle si privale, care leaga bratele Dunarii, dar si lacuri, mlastini, balti. Datorita
regimului hidrografic al variabilitatii nivelului apelor, aria formelor de relief pozitive si negative variaza, neputandu-
se realiza o delimitare stricta a lor. Primavara, dupa viituri, cand cotele apelor sunt ridicate, grindurile joase sunt
acoperite cu apa iar iezerele mici se unesc. Cu cat scade nivelul apei dupa o iarna si primavara saraca in precipitatii,
configuratia morfohidrografica este alta: se inalta grindurile, dispar japsele mici, garlele, iezerele mici seaca, zona
transformandu-se in teren mlastinos.
Lacurile in Balta Mica a Brailei, ramase si dupa amplele lucrari de imbunatatiri funciare sunt concentrate in
partea de sud, pe o suprafata de 3500 ha. Cele mai mari iezere sunt: Festile, Vulpasu, Sbenghiosu, Beghiu, Sinetele,
Balaia, Gasca, Jigna, Rotundu, Manole, Cojoacele Mari, Catinul lui Mos Ion, Catinul cu ventrice, Rastina, Cortinele.

23

Figura nr. 12 Relieful Baltii Mari a Brailei dupa indiguire

24

Figura nr. 13 Harta geomorfologica a Baltii Brailei dupa indiguire

25

IV.3. ANALIZA FRACTALA A BALTII BRAILEI ELEMENT DE DIAGNOZA A DINAMICII MEDIULUI
GEOGRAFIC

Datorita complexitatii formelor geografice, in analiza lor, un rol determinant il poate avea analiza fractala.
Formele geografice sunt caracterizate prin neregularitate, fragmentare, discontinuitate, nu respecta geometria
euclidiana, si sunt guvernate de legi neliniare.
De obicei, formele geografice au fost descrise mediatic, public si juridic ca serpentine, bacterii in crestere,
paianjeni, forme cu colturi rasucite, cranii sau ca fragmente de ADN (Smothers, 1983).
Aceste descrieri, intr-un limbaj expresiv, caracterizeaza formele geografice ca fiind de natura complexa, a
caror caracteristici descrise de acest limbaj sunt in mod normal studiate de analiza fractala (B. Mandelbrot, 1967).
Dimensiunea fractala este diferita in functie de zona in care se face analiza, existand astfel sectoare extreme
de complexe sau extreme de simple.
S-a realizat o analiza fractala a Baltii Brailei fiindca aceasta se caracterizeaza prin: complexitate,
neuniformitate, discontinuitate, neincadrare in limitele geometriei euclidiene. Totodata Balta Brailei este guvernata
de legi neliniare si modelata de atractori stranii (fractali).
Fractalul este o figura geometrica fragmentata sau franta, care poate fi divizata in parti, astfel incat fiecare
dintre acestea sa fie (cel putin aproximativ) o copie in miniatura a intregului. (B. Mandelbrot, 1975).
Termenul de fractal a fost introdus de Benoit Mandelbrot in 1975 si provine din cuvantul latin fractus, care
inseamna frant, spart.
Principalele proprietati ale fractalului sunt:
o forma neregulata, fragmentata, ce nu poate fi descris in limbajul geometric traditional
euclidian;
o dimensiunea Hausdorff-Besicovitch mai mare decat dimensiunea topologica (exceptie fac
curbele Hilbert);
o autosimilaritatea;
o invarianta la scalare;
o definitie simpla si recursiva (K. Falconner, 2003).
Fractalii aproximativi pot fi usor de observat in natura. Aceste obiecte prezinta o structura auto-similara la o
scara mare, dar finite, in aceasta categorie putandu-se include: norii, fulgii de zapada, cristale, lanturile montane,
fulgerele, retelele de rauri, conopida sau broccoli si sistemul de vase sanguine si vase pulmonare.
Tinand cont de aceste proprietati, atat bratele Dunarii cat si ostroavele Baltii Brailei se pot considera fractali
si li se pot calcula dimensiunea fractala.

Dimensiunea fractala este o masura a complexitatii, a gradului in care in care fractalul umple spatiul,
cuantificand gradul de neregularitate si fragmentare al unei structuri geometrice sau al unui obiect din natura, avand
de cele mai multe ori o valoare superioara dimensiunii topologice.
Avand la baza relatia lui Gray (1961), L = 1,4 * A
0.568
, (unde L = lungimea raului si A = suprafata), B.
Mandelbrot indica ca raurile au o dimensiune fractala de 1,2.
Modelele create ulterior de B. Mandelbrot au evidentiat caracterul fractal al raurilor (Tarboton, 1988).
Pe baza contributiilor lui B. Mandelbrot (1977,1982), multi cercetatori aplica analiza fractala in studiul
raurilor, precum Hjelmeflt (1988), La Barbera si Rosso (1989), Tarboton (1990), Veltri (1996) s.a.
In determinarea dimensiunii fractale se masoara obiectul cu un set de scari, din ce in ce mai mici,
obtinandu-se un sir de aproximate ale obiectului analizat. Ulterior, se studiaza convergenta acestui sir rezultat,
valoarea lui (D) fiind dimensiunea fractala.
In analiza fractala a Baltii Brailei s-a utilizat metoda box-counting, datorita flexibilitatii si a fiabilitatii
acesteia in determinare.

26

Figura nr. 14 Imagine satelitara a Baltii Braila, 31 mai 2006, preluata de la www.inmh.ro

Metoda box-counting consta in stabilirea numarului de celule N(l) necesare pentru a se acoperii structura de
masurat, in functie de latura acestor celule.
Pentru diferite valori ale laturii celulei l, se numara celulele care acopera figura, iar apoi se reprezinta in
coordonate logaritmice log N=f (log l). Panta rezultata este dimensiunea fractala.

D
f
=
log
log 1/
; unde
D
f
= dimensiunea fractala
N = numarul de patratele care acopera structura de masurat
1/r = scala
Metoda box-counting se preteaza bine si in situatiile unor structuri bidimensionale heterogene si
dezordonate, unde celelalte metode de obicei intampina mari dificultati in determinarea dimensiunii fractale.

27

Metoda box-counting nu este capabila doar in determinarea dimensiunii fractale ci si permite discernerea
unor eventuale regimuri de scalare, rupturi de panta, corespunzatoare unor proprietati de scalare diferite, pentru
domenii de scala diferite. Aceasta metoda se poate aplica atat in determinarea dimensiunii fractale a bratelor Dunarii
cat si suprafetelor si perimetrelor ostroavelor din sectorul Baltii Brailei.
Bratele principale si secundare ale Dunarii, precum si conturul ostroavelor au fost extrase de pe o imagine
satelitara a Baltii Brailei din 31 mai 2006, adaptata la scara 1:200.000, imagine satelitara preluata de pe site-ul
Institutul National de Meteorologie si Hidrologie www.inmh.ro/images/floods/index6bda.html?stage=zona&cat=5.
Dupa extragerea contururilor, imaginea a fost convertita binar utilizand software XnView 1.93.6 si s-au efectuat
determinari ale dimensiunii fractale utilizand software Fractal 3e.
Dimensiunea fractala a fost determinata atat manual cat si utilizand software Fractal3e, prin metoda box-
counting, mai intai asupra bratelor principale si secundar ale Dunarii iar ulterior asupra perimetrelor si suprafetelor
ostroavelor existente in Balta Brailei, rezultand urmatoarele valori:

a. pentru bratele principale si secundare:
1,2064 bratul Harapu
1,2267 bratul Manusoaia
1,2272 bratul Orbu
1,2278 bratul Calia
1,2306 bratul Macin
1,2340 bratul Cravia
1,2486 bratul Dunarea Navigabila
1,2495 bratul Valciu

b. pentru perimetre:
1,2499 ostrovul Cracanel
1,2632 ostrovul Calia
1,2699 ostrovul Fundu Mare
1,2736 ostrovul Chiciu Orbului
1,2779 ostrovul Varsatura
1,2803 Balta Mare a Brailei
1,2888 ostrovul Harapu
1,3363 ostrovul Insula Mica a Brailei
c. pentru suprafete
1,9341 ostrovul Harapu
1,9021 ostrovul Varsatura
1,8977 Balta Mare a Brailei
1,8916 ostrovul Cracanel
1,8889 ostrovul Fundu Mare
1,8674 ostrovul Chiciu Orbului
1,8026 ostrovul Calia
1,7884 ostrovul Insula Mica a Brailei
Dimensiunile fractale rezultate s-au incadrat in 4 clase valorice, in functie de stabilitate sau complexitate
(intervalul I-ai prezinta cel mai bun grad de stabilitate iar al IV lea interval cel mai ridicat grad de complexitate),
dupa care s-au realizat trei harti care sa reliefeze diferentierile rezultate in cadrul Baltii Brailei si daca exista o
legatura intre modul de umplere a spatiului redat de fractali si dinamica mediului geografic.
Intervalele stabilite au fost:
a. pentru bratele principale si secundare ale Dunarii:
o < 1,22 Bratul Harapu
o 1,221 1,23 bratele Orbu, Cremenea, Calia si Manusoaia
o 1,231 1,24 bratele Macin si Cravia
o > 1,241 bratele Valciu si Dunarea Navigabila

28

b. pentru perimetre:
o <1,25 ostrovul Cracanel
o 1,251 1,27 ostroavele Calia si Fundu Mare
o 1,271 1,29 ostroavele Varsatura, Harapu, Chiciu Orbului si Balta Mare a Brailei
o > 1,291 ostrovul Insula Mica a Brailei
c. Pentru suprafete:
o > 1,921 ostrovul Harapu
o 1,901 - 1,92 ostrovul Varsatura si Balta Mare a Brailei
o 1,881 1,90 ostroavele Fundu Mare si Cracanel
o < 1,88 ostroavele Chiciu Orbului si Insula mica a Brailei
Cresterea gradului de complexitate imprima aparitia mai multor grade de libertate in cadrul sistemului,
reflectandu-se intr-o dinamica mai accentuata si o scadere a gradului de predictibilitate.

a. Analiza dimensiunii fractale a bratelor principale si secundare din sectorul Baltii Brailei

Figura nr. 15 Harta dimensiunii fractale a bratelor principale si secundare

29

In analiza fractala asupra raurilor, si implicit asupra bratelor, cu cat dimensiunea fractala tinde spre 2 cu atat
creste complexitatea (in sens de instabilitate) acestuia, bratul umpland mai mult spatiul. Valorile mai apropiate de 1
indica o stabilitate mai buna a bratului.
Din analiza rezultatelor se poate observa ca cea mai mica dimensiune fractala o are bratul Harapu (1,2064),
situat in partea de aval a Baltii Mici a Brailei. Dimensiunea mai redusa a acestui brat se poate datora atat aspectului
mai rectiliniu al bratului (coeficient de sinuozitate 1,05), lungimii mai reduse a acestuia, a preluarii unei parti reduse
din debitele lichide si solide ale Dunarii, cat si a unei dinamici mai putin accentuate a proceselor de albie si de mal.
In aceste conditii, bratul Harapu are cea mai buna stabilitate.
Bratele Orbu, Cremenea, Calia si Manusoaia, care inchid ostroavele din partea centrala si sudica a Baltii
Mici a Brailei au dimensiuni fractala cuprinse intre 1,23 si 1,24. Acestea au o stabilitate moderata, impusa si de
faptul ca aceste brate preiau cantitati reduse de apa si sedimente. La o analiza de detaliu, se pot distinge insa si
sectoare mai complexe, unde valoarea dimensiuni fractale este mai mare si unde procesele de albie si de mal sunt
mai accelerate:
o sectorul nordic al bratului Orbu (1,2846)
o sectorul sudic al bratului Manusoaia (1,2652)
Bratele Macin si Cravia au dimensiune fractala cuprinsa intre 1,23 si 1,24, avand astfel un grad mai ridicat
de complexitate. In situatia bratului Macin, dimensiunea fractala mai ridicata este cauzata de tendintele de
meandrare accentuate, de colmatare, dar si a schimbarilor uneori bruste de directie, impuse de vecinatatea
orogenului nord dobrogean, coeficientul de sinuozitate al acestuia fiind ridicat (1.55). In sectorul Turcoaia
Smardan, in dreptul Muntilor Macin, dimensiunea fractala este de 1,2851, aici existand in perioada apelor mari
extraordinare risc de inundatie. In situatia bratului Cravia, faptul ca preia o parte mai insemnata din apele si
sedimentele Dunarii face ca dinamica proceselor de mal si albie sa fie mai accentuate (astfel in arealul din amonte al
bratului, unde sunt mai intense aceste procese dimensiunea fractala ajunge la 1,2703.
Bratele cu cea mai mare dimensiune fractala sunt Valciu si Dunarea Navigabila, brate care preiau mai mare
parte a debitelor lichide si solide (bratul Dunarea Navigabila 67,11% iar bratul Valciu 21,19%) si solide (bratul
Dunarea Navigabila 74,43 % iar bratul Valciu 18,50%). Acestea de fapt sunt si cele mai importante brate ale Dunarii
pentru Balta Mica a Brailei, sector al Baltii Brailei cu o mare complexitate si fragilitate.

b. Analiza dimensiunii fractale a perimetrelor din Balta Brailei
Ca si in situatia dimensiunii fractale a bratelor Dunarii cu cat dimensiunea fractala este mai mare de 1, cu
atat creste gradul de complexitate al perimetrelor ostroavelor, aparand mai multe grade de libertate ce intervin
producerea mai rapida a unor modificari morfologice. In ansamblu se poate observa ca dimensiunea fractala a
perimetrelor ostroavelor scade din amonte spre aval, in sensul scaderii in intensitate a proceselor de aluvionare.
Astfel, perimetrele ostroavelor situate in partea de amonte a Baltii Mici a Brailei, (Insula Mica a Brailei, Varsatura,
Chiciu Orbului) au cele mai mari dimensiuni fractale (1,3363; 1,2779, respectiv 1,2736), in timp ce ostroavele din
aval precum Calia si Fundu Mare au dimensiuni fractale reduse (1,2632, respectiv 1,2699).
Cea mai mare dimensiune fractala o are ostrovul Insula Mica a Brailei, acesta fiind si ostrovul cu cea mai
mare complexitate a proceselor morfogenetice, aici colmatarea fiind cea mai intense. Exista o foarte buna corelatie
cu dimensiunea fractala a suprafetelor dar si cu cea a bratelor ce o inconjoara: Valciu si Dunarea Navigabila .
Perimetrul cu cea mai mica dimensiune fractala este cel al ostrovului Cracanel, aceasta fiind de 1,2499,
datorita dimensiunii reduse a bratelor, aspectului mai aproape de rectiliniu a acestora. Dezvoltarea excesiva in
lungime a acestui ostrov nu ii confera insa stabilitate, aici neexistand conditii favorabile unor colonii de pasari mai
complexe.
O situatie interesanta o prezinta ostrovul Harapu. Acesta desi are o buna stabilitate dupa dimensiunea
fractala a suprafetelor prezinta totusi o dimensiune fractala mare a perimetrului, impusa de forma neregulata si
dinamica accentuata a bratului Dunarea Navigabila in acest sector. Se poate observa o diferentiere in dinamica
proceselor morfogenetice in acest ostrov, acestea fiind mai accentuate inspre bratul Dunarea Navigabila.


30

Figura nr. 16 Harta dimensiunii fractale a perimetrelor ostroavelor

c. analiza dimensiunii fractale a suprafetelor ostroavelor
In realizarea analizei fractale a suprafetelor s-a pornit de la un model 2D de analiza, in aceste conditii
dimensiunea fractala rezultata este sub 2. In situatia in care se analiza un model 3 D valoarea dimensiunii fractale a
suprafetei trebuia sa fie mai mare decat 2. Am optat pentru aceasta posibilitate de calcul pentru o mai buna corelare
cu dimensiunea fractala a perimetrelor.
In aceste conditii analiza fractala a suprafetelor, cu cat dimensiunea fractala se apropie de 2, cu atat
stabilitatea ostrovului este mai mare si invers.
Analizand dimensiunea fractala a suprafetelor ostroavelor se poate observa ca cea mai mare dimensiune
fractala o are ostrovul Harapu, aceasta fiind de 1,927, reflectand o buna stabilitate a acestui ostrov, ca si in situatia
bratului Harapu. Marimea redusa a acestui ostrov, a facut ca aici sa nu fie conditii favorabile unor colonii de pasari
ample ca in situatia coloniilor Chiriloaia si Misaila, din ostrovul Fundu Mare si coloniile Vulpasu si Jigara din
ostrovul Insula Mica a Brailei.
Ostrovul Varsatura si Balta Mare a Brailei au dimensiuni fractale ale suprafetelor cuprinse intre 1,90 si
1,92, indicand o buna stabilitate a acestora. Astfel, Balta Mare a Brailei, pana in 1964, in regim natural de scurgere,

31

favoriza existenta unei biodiversitati similar celei din Delta Dunarii (Balta Brailei alaturi de cea a Ialomitei, fiind
considerate delte interioare ale Dunarii). Datorita dimensiunii vaste si a unei forme relative geometrice, interventia
antropica era estompata de un grad relativ ridicat de autorefacere. Ostrovul Varsatura adaposteste colonia
Andronache, chiar in sectorul in care dimensiunea fractala este de 1,9627, fapt ce poate confirma o legatura directa
intre dimensiunea fractala si conditiile propice mentinerii unei biodiversitati.
Valori reduse ale dimensiunii fractale le au suprafetele ostroavelor Cracanel si Fundu Mare. In situatia
ostrovului Cracanel, dar si a nordului ostrovului Fundu Mare, cauza o poate constitui fragilitatea accentuate din
acele sectoare impusa de alungirea acestor ostroave. Ostrovul Fundu Mare in partea sa central si sudica, are o
dimensiune fractala de 1,911. Arealul coincide cu prezenta a doua colonii de pasari Chiriloaia si Misaila, care
urmeaza sa fie amenajate si pentru ecoturism. Dimensiunea fractala mare, reflecta o posibilitate buna de autorefacere
a ecosistemului la actiunile exercitate de om fie si in scop turistic.
Cele mai mici valori ale dimensiunii fractale a suprafetelor sunt specific ostroavelor din amonte: Chiciu
Orbului, Insula Mica a Brailei si Calia. Aceste ostroave au forme alungite, complexe, conferind-le mai multe grade
de libertate. Exceptie face sectorul Egreta-Vulpasu din Insula Mica a Brailei, unde dimensiunea fractala este de
1,8944. Sectorul Egreta-Vulpasu, adaposteste cele mai mari colonii de pasari din Balta Mica a Brailei.
Si aici exista posibilitati mai extinse de autorefacere naturala a ecosistemelor la actiunile antropice, fapt ce
a favorizat intrarea in circuitul turistic al acestui areal, chiar imediat dupa indiguirea Baltii Mari a Brailei.

Figura nr. 17 Harta dimensiunii fractale a suprafetelor ostroavelor

32

In concluzie, dimensiunea fractala poate constitui un element de analiza important al stadiului de evolutie a
unei forme de relief, al gradului de stabilitate sau complexitate, dar si in evidentierea unor diferentieri locale.
Se poate observa o stransa legatura intre dimensiunea fractala si repartitia pe brate a debitului lichid si
solid, dar si partial cu coeficientul de sinuozitate al bratelor. Astfel, bratele cu dimensiune fractala redusa si cei mai
mici coeficienti de sinuozitate, iar bratele cu dimensiune fractala mare transporta si cea mai mare partea debitelor
lichide.
Cel mai complex ostrov este Insula Mica a Brailei, acesta fiind si in cel mai intens proces de colmatare,
exceptie facand arealul Vulpasu-Egreta, unde sunt asigurate conditii bune de stabilitate si de adaptare a
ecosistemelor.
Dimensiunea fractala a perimetrelor reflecta bine scaderea gradului de colmatare specific ostroavelor din
amonte spre aval.
Balta Brailei, anterior indiguirii din 1964, avea o dimensiune fractala a perimetrului de 1,2624 si de 1,8996
in situatia suprafetelor. Aceste valori evidentiaza conditiile favorabile ecosistemelor de a rezista presiunii exercitate
din exterior, sau de modificarile interne, de a se reface relative rapid, daca erau perturbate. Interventia antropica din
Balta Mare a Brailei si iesirea acesteia din regimul natural de scurgere s-a resimtit puternic in Balta Mica a Brailei,
prin exercitarea de presiuni sporite, pe fondul unei fragilitati existente, impuse de dezvoltarea pe 62 km lungime si
doar 4 km latime. Fragilitatea este evidentiata de o dimensiune fractala a suprafetei baltii Mici a Brailei de 1,8026.
Se poate observa ca exista o legatura stransa intre dimensiuni fractale foarte apropiate de 2 si arealele ce
coincid celor mai complexe biodiversitati, datorita stabilitatii si posibilitatii de autorefacere mai sigure.
Existenta unei fragilitati pronuntate in Balta Mica a Brailei, obliga la activitati turistice restranse, bine
organizate, limitate la un numar redus de turisti (15 turisti pe zi in Fundu Mare si 25 turisti pe zi in Egreta - Insula
Mica a Brailei). Se observa ca cele mai propice suporturi pentru activitatile turistice, coincide cu arealele de maxima
concentrare a biodiversitatii, fapt ce determina ca activitatea turistica sa se faca responsabil, pentru a se evita riscuri
necontrolabile si ireversibile.
Stabilitatea mai redusa o ostrovului Calia, mai ales in partea sudica corelat cu nordul Insulei Mici a Brailei,
reliefeaza arealul cu cea mai accentuate dinamica a proceselor morfogenetice, existand posibilitatea unirii celor doua
ostroave in timp.
Din acest motiv, exista deja in stare de proiect, revenirea in urma decolmatarii la navigatia pe bratul Dunarii
Navigabile in sectorul ostrovului Calia, actual navigatia fiind mutata pe bratul Calia (figura nr. 15 zona critica).
Consideram ca la o analiza fractala viitoare asupra Baltii Brailei, pe perioade succesive, folosind imagini
satelitare la aceiasi scara, si acelasi nivel al Dunarii, va permite o intelegere mai buna a dinamicii mediului
geografic, totodata putandu-se sesiza si tendintele de evolutie si stabili prognoze cat mai pertinente.

IV. 4 MODIFICARI ALE PARAMETRILOR CLIMATICI:

Din punct de vedere climatic, zona in care se afla situata Balta Brailei, se incadreaza unui climat uscat de
stepa, cu veri calduroase si uscate si ierni reci., precipitatii reduse si perioade lungi de seceta, uneori peste 30 de zile,
in intervalul aprilie-se
primaverii si minimum de precipitatii in timpul iernii. Indicele de ariditate este in jur de 22. iI
ar
= p/t+10s
In sectorul Baltii Brailei se simt insa influente climatice ale provinciei climatice de tranzitie a celei
mediteraneene spre cel continental, cu ierni blande si veri calduroase. In general clima este continentala, cu o
intercalatie insulara a unui climat de lunca si de balta. Precipitatiile sunt destul de scazute, incat media anuala este
sub 450 mm, iar distributia lor este destul de neuniforma, perioade lungi de seceta constatandu-se la sfarsitul verii.
Precipitatiile cad preponderent in perioadele cu vant (75%); in perioadele de calm cad numai 25% din precipitatii.
Evapotranspiratia potentiala are valori ce de peste 700 mm si depaseste in medie cu 200-250 mm anual marimea
precipitatiilor, indicand un regim hidric deficitar. Brumele timpurii apar la sfarsitul lunii septembrie, frecvent in
octombrie iar cele mai tarzii sunt in aprilie si chiar mai. Vanturile calde si uscate accentueaza adesea ariditatea in
timpul verii diminuand productia culturilor agricole.
Necesitatea irigatiei este indiscutabila, in conditiile in care, in toate lunile din perioada de vegetatie, se
inregistreaza un deficit de umiditate (precipitatii evapotranspiratie potentiala), culminand cu lunile iulie si august
(99,6 mm si respectiv 86 mm) cand se desfasoara fazele critice pentru apa la majoritatea plantelor de cultura.

33

Analiza fractala a curbelor de distributie anuale si lunare a parametrilor climatici la statia meteorologica
Braila, inainte si dupa indiguire reflecta tendinta de crestere a dimensiunii fractala dupa indiguire la nivelul
distributiei nivelurilor in decursul unui an. Acest aspect indica o crestere a complexitatii (pe fondul unor schimbari
globale climatice), existenta mai multor grade de libertate care pot sa se materializeze in aparitia unor elemente de
risc pe termen mediu si lung.
Tabel nr. 1
Dimensiunea fractala a temperaturii
aerului
Dimensiunea fractala a precipitatiilor Dimensiunea fractala a
evapotranspiratiei potentiale
Anterior indiguirii Dupa indiguire Anterior indiguirii Dupa indiguire Anterior
indiguirii
Dupa
indiguire
1.100 1.109 1.128 1.131 1.104 1.109
Dimensiunea fractala a curbelor de distributie ale valorilor medii lunare pentru principalele elemente climatice,
Statia meteorologica Braila.

Pentru o analiza de detaliu am ales sa realizez o analiza Hurst, a parametrilor climatici. Aceasta tehnica a
fost descrisa de Mandelbrot, Hurst, Feder si cel mai recent de Peters si este una dintre cele mai robuste metode de
analiza a datelor considerate a fi negaussiene. Analiza poate fi aplicata oricarui set de date care variaza in raport cu
timpul. Principiile acestei analize sunt:
Datele pot fi afectate de trendurile precedente (de scurta sau lunga durata). Din acest motiv, o anumita
valoare poate sa nu fie independenta de valorile anterioare.
In timp, efectele acestor trenduri vor produce fie fluctuatii mai mari, fie fluctuatii mai mici decat cele
datorate miscarii browniene
Exponentul Hurst poate lua trei tipuri de valori:
H = 0.5 - Serii independente: sistemul urmeaza o miscare aleatoare (random walk) si atunci se folosesc
proprietatile miscarii browniene. In acest caz, seriile sunt independente (zgomot brown, sau Brown noise sau
miscare browniana).
0 < = H < 0.5 - Serii antipersistente (antipersistent series) sau zgomot roz (pink noise): sistemul acopera o
distanta mai mica decat In cazul miscarii aleatoare. Din aceasta cauza are tendinta de a schimba des sensul. Daca
creste, este foarte posibil de a descreste in perioada urmatoare; daca descreste, este foarte posibil sa creasca.
0.5 < H < = 1 - Serii persistente (zgomot negru sau black noise): aceste serii acopera o distanta mai mare decat
o miscare aleatoare. Astfel, daca un sistem creste Intr-o anumita perioada, este foarte probabil sa creasca In
continuare In perioada imediat urmatoare.
Pentru analiza Hurst am optat sa uilizez un soft specializat, AutoSignal 1.7. Rezultatele obtinute au indicat
ca seriile analizate atat pentru temperature, precipitatii si evapotranspiratie sunt serii persistente, putand fi relative
predictibile.
In literatura de specialitate este amintita relatia Df + H = 2 (Df = dimensiune fractala si H = exponentul
Hurst). Analizele diferentiate nu respecta intotdeauna aceasta legitate empirica, evidentiindu-se prin calcule o
valoare situate in apropierea valorii 2.
Astfel, s-au inregistrat urmatoarele valori:
Tabel nr. 2
Parametru climatic Dimensiune fractala Exponent Hurst Df + H = 2
Temperatura aerului 1.388 0.810848 2.198848
Precipitatii 1.428 0.789177 2.271177
Evapotranspiratie 1.239 0.786969 2.025969
Analiza exponentului Hurst comparative cu dimensiunea fractala, pentru curbele de distributie a pricipalilor
parametrii climatici, Statia Meteorologica Braila

Consider ca, cel putin in cazul unor procese stochastice este necesara o analiza separata a dimensiunii
fractale si a exponnenntului Hurst.
Pentru a se evidentia trendul evolutiv s-a apelat la software AutoSignal 1.7. In urma analizei distributiei
mediilor anuale se poate observa un trend pozitiv pentru temperatura medie anuala, fapt ce evidentiaza tendinta de
incalzire climatic si negative pentru precipitatii (in urma disparitiei topoclimatului de balta).

34

Modificarile antropice din Balta Brailei asupra suprafetei active au determinat estomparea diferentelor de
topoclimat dintre lunca si zonele limitrofe.
Se mai mentin anumiet particularitati topoclimatice datorita prezentei Dunarii (umiditate mai ridicata),
existentei nivelului freatic aproape de suprafata si datorita irigatiilor.
Fiind un areal de lunca interna, Balta Brailei, , chiar in conditiile desecarii, nu prezinta conditii de dezvoltare
a norilor de convectie, areul avand in lunca un caracter descendent, fapt care conduce la scaderea cantitatilor de
precipitatii, cazute in zona (Gh. Neamu, 1980).
Un prim argument al stepizarii accentuate a Luncii Brailene a Dunarii, disparitia Baltaretului un vant cald si
umed de tip zefir, ce batea de la sud ducand la topirea zapezilor privara, iar vara capata caracter de briza. In zilele
noastre, in cadrul echilibrului dinamic al miscarii maselor de aer din perioada februarie august, locul Baltaretului a
fost luat de Crivat ,acesta din urma devenind vant anual puternic dominant si reprezinta principala veriga din lantul
conditiilor de uscaciune ce se manifesta in prezent in Campia Baraganului Nordic si in nord-estul Dobrogei
(Visinescu et al., 2003).
Al doilea argument care demonstreaza tendinta de aridizare a zonei, este dat de masuratorile efectuate de catre
cercetatorii de la Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricola Braila, care au constatat ca in mijlocul Insulei Mari a
Brailei (deci in centrul fostei Balti a Brailei), temperaturile medii multi-anuale au crescut cu 2
0
C (Visinescu, 1998),
ceea ce insemna foarte mult.
Al treilea argument in sustinerea afirmatiei ca topoclimatul de lunca s-a stepizat rezulta din faptul ca
formele de microrelief pozitive din Lunca Braileana a Dunarii, au fost invadate in ultimul deceniu de o flora
agresiva specifica stepei, reprezentata prin speciile Xanthium spinosum (ciulinele de Baragan), X. srumarum
(cornutele) si Cirsium arvense (palamida), ce a luat locul ierburilor de pasune apartinand genurilor Carex si Poa,
altadata specifice grindurilor si sectoarelor plane (Moisei, 2000).

IV. 5. MODIFICARI ALE REGIMUL HIDROGRAFIC, HIDROLOGIC SI HIDROGEOLOGIC

In urma amplelor lucrari de imbunatatiri funciare s-au produs modificari importante asupra retelei
hidrografice (a disparut paienjenisul de ape alcatuit din privaluri, canale, garle, japse) si asupra albiilor bratelor
principale.
Procesele de formare si stabilitate a albiei, care determina dinamica geometriei sale, sunt influentate de o
serie de factori dintre care unii joaca un rol activ (scurgerea apei si a aluviunilor), iar altii un rol pasiv (structura
geologica, elementele geomorfologice, constitutia granulometrica a patului albiei). In sectorul Baltii Brailei se
observa o abatere a fluviului de la directia si regimul general de deviere spre dreapta catre stanga, explicata de Gr.
Antipa prin miscarea tectonica de scufundare, care in mod foarte lent, continua si azi.
Intervenia antropica a exercitat o actiune importanta asupra conditiilor de stabilitate a albiilor ca urmare
atat a creterilor adancimii apei la viituri, cat si a scaderii debitului solid.
Analizand profilurile transversale al Dunarii la Braila se observa nterior indiguirii (1909-1960) s-a produs o
colmatare generala destul de importanta pe intregul profil. Analiza evolutiei profilului transversal Braila, pentru
perioada 1954-1960, indica o alternana a anilor cu erodare a albiei (1954-1955), cu cei cu colmatari (1955-1956). In
anii 1956-1957 si 1959-1960 au aparut deplasari catre malul drept, iar in anii 1957-1958 deplasari catre stanga. Se
poate observa ca,in aceasta perioada, profilul a prezentat o buna stabilitate si usoare conditii de aluvionare a malului
drept.
Profilul prezinta un prag de fund, inspre malul drept, care se continua cu un abrupt ce creeaza o denivelare
de circa 10 m. Acest prag prezinta o mare stabilitate, datorita duritatii mari a acestuia.
In urma lucrarilor complexe de imbunatatiri funciare se constata o buna stabilitate a malurilor, in ultimii 10
ani si o usoara tendinta de deplasare a firului apei catre dreapta. Fata de 1970, se poate observa o tendinta de
acumulare in dreptul malului stang, care a durat pana in 1985. Inundarea se poate produce doar la depasirea fazei a
III- de aparare: 650 cm.
Regimul hidrologic al Dunarii este deosebit de complex, ca urmare a surselor diferite de alimentare a celor
peste 120 de afluenti si a diferentierilor climatice din care acestia provin. In prezent, cotele apelor Dunarii cresc intr-
un timp relativ scurt in raport cu creterile pe care fluviul le inregistra inaintea indiguirilor si mai apoi a amenajarii

35

sistemului hidroenergetic Portile de Fier 1 si 2 si a canalului Dunare - Marea Neagra, revarsarile concentrandu-se in
trei perioade (Popescu et al., 1982):
perioada februarie-martie, cand se topesc zapezile din bazinele Savei, Dravei si Moravei si incepe
topirea zapezii in restul bazinului Dunarii ;
perioada aprilie-iunie, cand se realizeaza cotele maxime ale fluviului ;
perioada noiembrie-decembrie, cand se inregistreaza de regula o crestere usoara a nivelului apelor, insa
in toamnele cu precipitaii bogate pot avea loc inundatii mari, care in 95% au caracter de calamitate
datorita podurilor de gheata generate de temperaturile scazute (Moisei, 2003).
Dintre indicatorii care caracterizeaza regimul hidrologic al acestui segment al Dunarii (conform datelor
preluate de la Staia Hidrologica Braila) prin influenele exercitate asupra mediului geografic din Balta Brailei,
intereseaza in aceasta lucrare turbiditatea de 0,051 g l
-1
, debitul mediu solid de 10,4 milioane tone, amplitudinea de
variatie de 4,5 m si viteza de scurgere a apei inregistreaza anual urmatoarele valori medii: la etiaj - 0,6 m s
-1
, la ape
medii - 0,8 m s
-1
si la ape mari - 1,1 m s
-1

NIVELURILE
Indiguirea cursului Dunarii a determinat micsorarea sectiunii de scurgere, care a impus un nivel mai ridicat
fata de situatia anterioara. In urma indiguirii, la acelasi debit inregistrat nivelurile sunt mai mari. De ex.: la Debitul
de 6300 mc/s. inregistrat la Braila, nivelul a crescut in urma indiguirii cu 39 cm. (de la 286 cm. la 325 cm.); la
debitul de 11900 mc/s, inregistrat la Braila, nivelul a crescut in urma indiguirii cu 26 cm. (de la 547 cm. la 573cm.);
la debitul de 2030 mc/s, inregistrat la Braila, nivelul a crescut in urma indiguirii cu 32 cm. (de la 15 cm. la 47cm.).
La Braila media multianuala a nivelurilor a crescut in urma indiguirii cu 33 cm (de la 273 cm anterior
indiguirii la 306 cm post indiguire: 0 mira la Braila este de 1, 076 m)
Acest lucru este evidentiat si de nivelurile extreme: nivelul minim anterior indiguirii a fost de 61 cm in
ianuarie 1954, iar cel de dupa indiguire -1 cm, in septembrie 2003; nivelul maxim post indiguire de 699 cm
inregistrat in 27 aprilie 2006, a fost cu 6 cm peste valoarea nivelului maxim din perioada ante indiguire din timpul
inundatiilor din 1897 (693 cm).
Cresterea nivelurilor in urma indiguirii e evidentiata si de nivelurile maxime asigurate (in cm) pentru Statia
hidrologica Braila (Tabel nr. 3)
Tabel nr. 3
ASIGURARE 10 % 5% 2% 1% 0,5% 0,1%
inaintea indiguirii 680 705 735 758 765 790
Post indiguire 740 780 825 865 895 940
Nivelurile maxime asigurate (in cm) Statia hidrologica Braila

Efectele hidrologice cele mai insemnate s-au inregistrat in anii 1970,1975,1980 si 2006. In anul 1970,
nivelurile au depasit mult nivelurile normale, incepand cu luna februarie si pana in septembrie (asigurari <20%)
Nivelurile cele mai coborate din perioada post indiguire s-au inregistrat in perioada august 1971-aprilie 1972
(asigurari de 80-97%).
Pentru determinarea dimensiunii fractale a curbelor de distributie anuale si lunare a nivelurilor Dunarii la
staia hidrologica Braila, inainte si dupa indiguire s-a utilizat software Benoit 1.3, metodologia de lucru fiind
similara cu cea utilizata la analiza parametrilor climatici.
Analiza fractala realizata reflecta tendinta de crestere a dimensiunii fractale dupa indiguire, atat la nivelul
mediilor anuale cat si la nivelul distributiei nivelurilor in decursul unui an (tabelele nr. 4-5). Acest aspect indica o
crestere a complexitatii, existenta mai multor grade de libertate care pot sa se materializeze in aparitia unor elemente
de risc pe termen mediu si lung.
Ca si in situatia elementelor climatice, seria de date specifice nivelurilor este o serie persistent avand o
posibilitate relative buna de predictibilitate. Si in situatia nivelurilor se observa aceiasi neconcordanta cu privire la
legitatea empirica Df + H = 2, evidentiindu-se prin calcule o valoare situata in apropierea valorii 2 (tabel nr 6).


36

Tabel nr. 4
Dimensiunea fractala a nivelurilor
minime
medii
Dimensiunea fractala a
nivelurilor maxime
indiguirii
Dupa
indiguire
1.219 1.307 1.220 1.249 1.213 1.249
Dimensiunea fractala a curbelor de distributie a nivelurilor anuale ale Dunarii, Staia hidrologica Braila

Tabel nr. 5
minime
medii
nivelurilor maxime
indiguirii
Dupa
indiguire
1.130 1.136 1.117 1.119 1.112 1.106
Dimensiunea fractala a curbelor de distributie a nivelurilor medii lunare ale Dunarii, Staia hidrologica Braila

Tabel nr. 6
Parametru Dimensiune fractala Exponent Hurst Df + H = 2
Nivel mediu 1.322 0.872934 2.194934
Analiza exponentului Hurst comparativ cu dimensiunea fractala, pentru curbele de distributie a nivelurilor Dunarii,
Staia Hidrologica Braila

In urma analizei distributiei mediilor anuale a nivelurilor se poate observa un trend pozitiv, datorita
incorsetarii fluviului prin diguri (figura nr. 18).

Figura nr. 18 Trend evolutiv niveluri medii anuale Staia hidrologica Braila

37

MODIFICARI ALE SCURGERII APEI
Indiguirea a determinat ca acest rezervor natural, Balta Brailei in regim natural de scurgere, sa fie scos din
functiune si ca urmare apare o noua distribuire a debitelor in sectorul din aval, unde debitele maxime au in aceaste
situatii valoari mai mari. Indiguirea Baltii Brailei a eliminat atenuarea debitelor, determinand la capatul din aval al
sectorului indiguit (Braila) cresterea debitelor fata de perioada anterioara indiguirii: ca medie multianuala cresterea
a fost de 290 m
3
/s (media anuala multianuala inainte de indiguire era de 5980 mc/s iar dupa indiguire aceasta a
crescut la 6280 m
3
/s). Debitul maxim mediu anterior indiguirii de 10.170 mc/s a crescut in urma indiguirii la 11030
mc/s. Debitul maxim inregistrat s-a produs in 28 mai 1970 si in 27 aprilie 2006 si a fost de 15000 m
3
/s. La celelalte
posturi hidrologice debitele maxime inregistrate au fost: La Vadu Oii 14960 m
3
/s (22 IV 1970), la Gropeni 9330
m
3
/s (31 V 1980), la Balaia 2910 m
3
/s ( 4 III 1980) si la Smardan 2080 m
3
/s (30 V 1980). Debitele medii anuale
pentru posturile hidrologice din cadrul Baltii Brailei pentru perioada 1965-1999 sunt: 6270 m
3
/s Vadu Oii, 4180
m
3
/s Gropeni (Bratul Dunarea Navigabila ), 1320 m
3
/s Balaia (Bratul Valciu), 729 m
3
/s Smardan (Bratul
Macin) si 6280 m
3
/s. Incepand cu luna octombrie (cand se inregistreaza debitele minime 4400 m
2
/s la Braila)
debitele lichide incep sa creasca treptat pana in lunile aprilie-mai cand se inregistreaza debitele lichide maxime (la
Braila in aprilie se inregistreaza in medie 8670 m
2
/s in aprilie si 8690 m
2
/s in mai), dupa care incep sa scada, pana in
octombrie.
In perioada zapoarelor debitele pot scadea mult in aval, pe o perioada scurta de timp datorita blocarii apei.
Zapoarele se formeaza acolo unde configuratia albiei o permite: pe Bratul Valciu la Km. 229 (Marasu), Km 129
(Marasu), cat si pe Bratul Macin la Peceneaga, Macin si Smardan.
In urma indiguirii cota de pericol pentru inundarea Baltii Brailei (faza a III- a de aparare) este 750 cm care
corespunde unui debit de 15810 mc/s, la Braila (superior debitului maxim inregistrat). Cota de pericol indica
momentul cand apa are < 50 cm sub nivelul de calcul al incintei indiguite Balta Mare a Brailei.
Cota de inundatie (faza a-II-a de aparare) este de 660 cm si corespunde unui debit de 13910 mc/s la Braila.
Cota de inundatie indica momentul inceperii revarsarii apei in albia majora. (apa poate ajunge pana la 1/3 din
inaltimea digului).
Cota de atentie (faza I-ai de aparare) este de 610 cm si corespunde unui debit de 12180 mc/s si se
inregistreaza cand nivelul apei atinge baza digului.

Tabel nr. 7
Perioada/valoarea
asigurata
CV MD 0,01
%
0,1% 1% 3% 5% 10% 20% 30%
Ante indiguire
Braila
9300 8520 8150 7550 6950
Post indiguire
Braila
0,16 6230 1097
0
1001
0
8990 8310 8040 7610 7110 6760
Post indiguire
Vadu Oii
0,16 6260 1067
0
9790 9120 8800 7980 7560 7080 6750

Perioada/val
oarea
asigurata
40% 50% 60% 70% 75% 80% 90% 95% 97% 99% 99,9%
Ante
indiguire
Braila
5880 4980 4560 4260 4080 3720
Post
indiguire
Braila
6470 6210 5960 5700 5560 5420 5040 4750 4570 4230 3720
Post
indiguire
Vadu Oii
6460 6210 5970 5700 5560 5420 5030 4730 4540 4380 3630
Curba de asigurare pentru debitul mediu multianual la Braila si Vadu Oii.

38

Debitele lichide asigurate la posturile hidrometrice Braila si Vadu Oii sunt in linii mari aceleasi, in
perioadele anterior si post indiguire. (tabel nr. 7)

REPARTITIA DEBITELOR PE BRATE.
Indiguirea a mentinut in linii mari aceeasi situatie, insa s-a modificat ecartul (figurile nr. 129-131):
In medie Bratul Macin transporta 11,70% din debitul de la Vadu Oii, Bratul Dunarea Navigabila
67,11% din debitul de la Vadu Oii, iar Bratul Valciu 21,19% din debitul de la Vadu Oii.
Bratul Macin transporta 9,63% la apele mici debitul de la Vadu Oii ( in 1990 -8,47%) si 13,18%
la apele mari (in 1970- 13,17%)
Bratul Dunarea Navigabila - transporta la apele mari 65,41% ( mai) debitul de la Vadu Oii (in
1970 64,81%) si 69,54 % (in 1990 70,43%)
Bratul Valciu transporta 20,79% la apele mici ( in 1990 21,10%) si 21,43% la apele mari (in
1970 21,52%) In 1970 debitul la Vadu Oii a fost de 13590 mc / s,iar in 1990 2530 mc/s.

SCURGEREA SOLIDA IN SUSPENSIE
Construirea de baraje pe Dunare, amenajarea de lacuri de acumulare, indiguirile si regularizarile de cursuri
ale Dunarii si afluentilor s-au rasfrant in scaderea debitelor solide, ce s-a rasfrant in modificarea morfologiei si
morfometriei albiilor.
In urma indiguirii Baltii Brailei, modificarile hidraulice de curgere au atras dupa sine modificari ale
regimului de transport solid. In urma concentrarii curgerii in spatiul dintre diguri, unde se realizeaza viteze de
curgere si inaltimi mai mari ale apelor a crescut capacitatea de transport in general mai mare in partea din amonte. O
parte din acestea s-au depus in arealul dintre diguri, determinand o gradare a albiei. Debitul solid in suspensie la
Braila in urma indiguirii este de 846 kg/s - media multianuala. Scaderea debitului solid in suspensie este rezultatul
ruperii legaturii bratelor Dunarii cu fosta zona inundabila. In urma indiguirii Baltii Brailei, turbiditatea a scazut la
135 g/mc, iar raportul R> / R< s-a redus la 1/3496,343. La Braila, debitul solid in suspensie maxim s-a inregistrat in
11 octombrie 1972 (14300 kg/s) iar cel minim in 22 ianuarie 1972 (4,09 kg/s).
Din analiza hidrografelor debitelor solide la toate cele 5 statii hidrologice din cuprinsul Baltii Brailei
(figurile 132-141) se observa ca debitele maxime se inregistreaza in luna aprilie (la Braila debitul mediu multianual
al lunii aprilie este de 1329 kg/s), iar cel minim in septembrie (la Braila debitul mediu multianual al lunii noiembrie
este de 374 kg/s). Incepand cu luna septembrie, debitul solid in suspensie creste treptat, din ce in ce mai accelerat
pana in luna aprilie, dincolo de care incepe sa scada, mai intai lent (mai iunie), dupa care accentuat (iulie-august),
pe fondul scaderii debitelor lichide.
Tabel nr. 8
Perioada/valoare
a asigurata
CV MD 1% 3% 5% 10% 20% 30%
Ante indiguire
Braila
0,50 1800 4990 3930 3470 2900 2360 2030
Post indiguire
Braila
0,63 846 2460 2020 1850 1570 1260 1050
Post indiguire
Vadu Oii
0,50 670,4 1530 1330 1250 1110 945 834

Perioada/valoarea
asigurata
40% 50% 60% 70% 80% 90% 95% 97% 99%
Ante indiguire - Braila 1780 1600 1420 1280 1100 920 790 720 610
Post indiguire
Braila
891 761 633 519 384 242 138 93,9 15,6
Post indiguire Vadu
Oii
738 652 570 482 385 256 154 75,82 0
Curba de asigurare pentru R mediu multianual la Braila.


39

Analiza hidrografului debitelor solide in suspensie indica inregistrarea unor maxime in perioada februarie-
iunie (cu un maxim in aprilie) si a unor minime in perioada septembrie-noiembrie (cu un minim in septembrie).
Scaderea cantitatii de aluviuni in suspensie este evidentiata si de modificarea curbei de asigurare a debitelor solide in
suspensie.
Cantitatea totala de aluviuni transportata anual de Dunare, in sectiunea Braila, a scazut considerabil dupa
indiguire, de la 58,8 milioane tone /an la 19,63 milioane tone/an

REPARTITIA DEBITULUI SOLID IN SUSPENSIE PE BRATE

In urma indiguirii repartitia pe brate a debitului solid in suspensie era urmatoarea:
R brat Macin = 7,07 % din R Vadu Oii
R brat Dunarea Navigabila = 74,43 % din R Vadu Oii
R brat Valciu= 18,50 % din R Vadu Oii
Creterile de debit solid in suspensie la bratele Dunarea Navigabila si Valciu este determinata de mentinerea
in regim neindiguit a malurilor dinspre Insula Mica a Brailei care pastreaza regimul natural de scurgere.

SCURGEREA SOLIDA PRIN TARARE
Aluviunile transportate prin tarare anterior indiguirii reprezenta in cadrul sectorului Baltii Brailei sub 1,5%
din R . Modificarile impuse de noul regim au determinat reducerea debitului solid tarat la valorile de 0,57 % R
pentru Vadu Oii si de 0,40 % R pentru Braila.
Transportul tarat, de fund, este saturat, deci debitul solid tarat corespunde capacitatii de transport.
Transportul tarat depinde de starea critica de antrenare, favorizata de actiunea fortei hidrodinamice, careia i se opune
rezistenta la antrenare. Valorile maxime inregistrate sunt de 15,6 kg/s (5-11 IV 1986) la Vadu Oii si de 185 kg
/s(2,4,5 IV 1981) la Braila. Exceptand lunile aprilie mai valorile minime inregistrate pot ajunge la valoarea zero.
Din analiza hidrografului debitelor solide tarate se observa ca debitele maxime se inregistreaza la fel ca si
in situatia debitelor solide in suspensie in luna aprilie (11,08 kg/s), iar cel minim in septembrie (0,523 kg/s).
Incepand cu luna septembrie, debitul solid in suspensie creste treptat, din ce in ce mai accelerat pana in luna aprilie
(aproape se tripleza intre martie si aprilie), dincolo de care incepe sa scada, accentuat, pe fondul scaderii debitelor
lichide. Valorile mai reduse ale debitului solid in tarare la Braila, incepand luna mai se datoreaza depunerilor de
aluviuni in sectorul Baltii Mici a Brailei, sector ramas in regim de libera scurgere (figura nr. 19).

Figura nr. 19 Hidrograful debitelor solide tarate in valori medii multianuale la Braila si Vadu Oii

Analizand curbele de asigurare pentru posturile hidrometrice Braila si Vadu Oii se observa valori mai
ridicate la Vadu Oii fata de pentru asigurarea G minima (datorita frecventei mari a valorii 0 Kg/s, la debitele solide
in tarare minime anuale inregistrate la Braila: 21% (in perioada 1986-1999) fata de 0% la Vadu Oii (in acelasi
0
2
4
6
8
10
12
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
G
(
K
g
/
s
)

luna
G BRAILA G VADU OII

40

interval), si mai scazute pentru asigurarea G maxim, datorita valorii G maxime de 185 Kg/s inregistrat la Braila in
zilele 2-5 aprilie 1982. Elementele curbelor de asigurare ale debitelor solide tarate sunt redate in tabelul nr. 9.

Tabel nr. 9

Perioada/valoare
a asigurata
CV MD 0,01% 0,1% 1% 3% 5% 10% 20%
Post indiguire -
Braila
0,43 3,971 20,86 17,63 13,86 11,62 10,62 8,94 6,95
Post indiguire
Vadu Oii
0,23 3,373 13,7 11,28 8,76 7,36 6,84 5,95 5,01

Perioada/valoare
a asigurata
30% 40% 50% 60
%
70% 80% 90% 95% 97% 99%
Post indiguire
Braila
5,57 4,34 3,26 2,20 1,04 0,384 0 0 0 0
Post indiguire
Vadu Oii
4,38 3,9 3,51 3,13 2,8 2,42 2,01 1,71 1,61 1,33
Curba de asigurare pentru G mediu multianual la Braila.

MODIFICARI ALE REGIMULUI HIDROGEOLOGIC
In urma lucrarilor complexe de imbunatatiri funciare , regimul hidrologic al Dunarii exercita in
continuare o puternica influenta asupra regimului hidrogeologic al Baltii Brailei. Fiindca nivelul Dunarii este
superior nivelului mediu al panzei freatice alimentarea se face aproape permanent prin infiltratii. Local, in anumite
perioade, Dunarea poate drena panza freatica.
Efectul exercitat asupra panzei freatice de apa fluviului Dunarea e legat de marimea viiturii, durata acesteia
si efectul precipitatiilor cazute in perioadele viitoare. Influenta Dunarii asupra panzei freatice e mai accentuat din
avale spre amonte si din centru spre periferie in functie de de textura depozetelor aluvionare si departarea de fluviu.
Nivelul cel mai ridicat (<1m) se in registreaza in lunile aprilie-mai si sunt situate la periferie cu precadere
in amonte, avand o latime si poate ajunge la un kilometru. Nivelurile cele mai mari se inregistreaza in lunile
octombrie-noiembrie, in special in sectorul central si mai extinse in jumatatea din aval.
Efectul Dunarii asupra regimului hidrogeologic este mult mai important cand nivelul acestuia depaseste
cota de 500 cm la mira Braila.Efectele hidrogeologice cele mai insemnate, sub influenta Dunarii, s-au produs in
1970 cand nivelurile Dunarii au depasit din februarie pana in septembrie 500cm determinand ridicarea nivelului
freatic la 1,45m(cea mai ridicata valoare medie din Balta Brailei) generand un exces de 6300 ha.
Nivelurile scazute ale Dunarii ,in intervalul august 1971-aprilie 1972, au determinat coborarea nivelului
freatic la 2,65m in noiembrie 1971 (cea mai scazuta valoare medie din Balta Braila).
La nivelurile mari ale Dunarii ,apele freatice ajung in zona depresionara la 0,4-0,8 m iar in zona grindurilor
la 1,2-1,8 m. La nivelurile mici ale Dunarii, in zonele depresionare ,adancimea apei freatice devine 1,5-3 m.
Corelatiile stabilite intre nivelurile medii ale Dunarii si adancimile medii ponderate ale panzei freatice sunt
foarte bune : 0,9. Corelatiile sunt mai bune cu cat adancimea panzei freatice este mai mare : la adancimi de peste 3m
corelatia stabilita este de 0,916.
Intre variatiile nivelurilor Dunarii si cele induse in apele freatice exista un decalaj de 15-30 zile (mai redus
inspre Dunare) in faza de crestere.In faza de descrestere a nivelurilor Dunarii decalajul dispare fiindca efectul
Dunarii se suprapune cu cel al evapotranspiratiei.
Pentru distante de sub 2 km fata de Dunare variatia nivelului Dunarii cu 1m determina variatii ale nivelului
apei freatice cu 0,9m. La distante de peste 2 km variatia indusa este de 20-30 cm.Variatia indusa are valorile cele
mai mari la apele subterane de adancime :0,95m.
Adancimea nivelului freatic depinde si de cantitatea de precipitatii si de valorile evapotranspiratiei
inregistrate. In anii secetosi aproape jumatate din suprafata Baltii Brailei are panza freatica situata intre 2-3 m

41

(corelatia cu nivelul Dunarii = 0,91). In anii umezi aproape jumatate din suprafata Baltii Brailei are panza freatica
situata intre 1-2 m (corelatia cu nivelul Dunarii = 0,93).
Pentru stabilirea marimii influentei Dunarii asupra panzei freatice s-au realizat corelatii atat intre
adancimea medie ponderata a panzei freatice si nivelurile Dunarii, cat si intre adancimile panzei freatice la forajele
de pe aliniamentul Gropeni-Peceneaga cu nivelurile Dunarii.
In prima situatie, corelatiile sunt foarte bune depasind valoarea lui R
2
de 0.9. Aceasta ne indica urmatoarele
aspect:
Principalul factor ce influenteaza nivelul freatic in Balta Mare a Brailei este Dunarea;
Influenta Dunarii scade de amonte spre aval si de la periferie catre centru;
Efectul celorlalti factori de influenta este modelat de Dunare;
Efectul precipitatiilor asupra nivelurilor freatice depend de caracteristicile perioadelor in care s-au
produs si de marimea acestora.
In medie la distante de sub 2 km fata de Dunare la o variatie de un 100 cm a nivelului Dunarii corespunde o
variatie de aproximativ 30 cm, aceasta scazand cu departarea de Dunare, atingand valori cuprinse intre 20-30 cm.
Se poate observa din analiza variatiilor nivelelor Dunarii cu cele freatice un decalaj de 15-30 zile, fiind
aproape nesemnificativ atunci cand nivelurile sunt descrescatoare si se suprapun efectului evapotranspiratiei.
Analizand amplitudinea nivelului freatic, se poate observa ca in zona digului amplitudinile sunt de 200-300 cm si
chiar usor peste 300 cm in amonte, iat in zanoa de grind si central sub 200 cm, local in partea central sub 100 cm.
Influenta Dunarii este mult mai puternica asupra stratului acvifer de adancime, aici coeficientii de corelatie
(regresie liniara) sunt de peste 0,95. In medie, in cazul panzei freatice de adancime, s-a stabilit ca la 100 cm variatie
a nivelului Dunarii se realizeaza o variatie a panzei freatice de aproximativ 70 cm.
Imediat dupa introducerea irigatiilor s-a observat o crestere a nivelului freatic cu 58 cm in sectorul
Filipoiu, 40 cm in sectoarele Maicanu si Balaia. Principalele cause le-au constituit aplicarea unor normemari de
udare pe de o parte si permeabilitatea mare a solurilor pe de alta parte. La acestea s-au adaugat si pierderile de apa
pe canalele prost captusite.
Astfel, suprafetele cu apele freatice situate la adancimi mai mici de 2 m au crescut dupa introducerea
irigatiilor de la 15% la 52% dupa introducerea irigatiilor, in timp ce arealul cu panze freatice de peste 3 m a scazut
de la 31% la 16%.
Tabel nr. 10
Nr. Crt. Foraj Distanta fata de mal Cota (m) Localizare Niveluri medii
(cm)
1 F1 365 m fata de malul stang
(bratul Macin)
6,77 Zona inalta 255
2 F2 1.525 m fata de malul stang
(bratul Macin)
6,5 Zona inalta 245
3 F3 5.940 m fata de malul stang
(bratul Macin)
5,7 Zona joasa 171
4 F4 5.510 m fata de malul drept
(Dunarea)
5,1 Zona joasa 201
5 F5 3.010 m fata de malul drept
(Dunarea)
5,3 Zona joasa 169
6 F6 120 m fata de malul drept
(Dunarea)
7,4 Zona inalta 214

Caracteristicile forajelor F1 F6


42

Tabel nr. 11
Nume foraj Foraj Perioada de
observatii
Nivel
maxim
(cm)
Data Nivel
mediu (cm)
Nivel
minim (cm)
Data

Gropeni
Peceneaga
F 9 1963-1999 -100 06.06.1970 218 517 15.09.1990
F 1 1963-1999 -82 24.03.1969 255 527 12.10.1992
F 2 1963-1999 49 21.01.1982 245 394 30.09.1981
F 3 1963-1999 -68 06.06.1970 171 388 18.11.1997
F 4 1963-2007 -75 27.05.1970 201 376 06.03.1989
F 5 1963-2007 -86 06.05.1967 169 390 12.10.1990
F 6 1963-2000 -51 12.07.1970 214 495 15.12.1983
F 7 1963-2007 -78 12.07.1970 187 544 30.10.2000
F 8 1963-2007 553 21.05.1970 794 1022 09.02.1964

Niveluri piezometrice maxime, medii si minime din reteaua hidrogeologica a Baltii Mari a Brailei

Se poate observa ca nivelul freatic maxim s-a inregistrat in 6 mai 1967, cand s-a inregistrat la F5 -86 cm,
iar nivelul nivelul minim 527 cm in data de 12.10.1992, la F1.
Din analiza graficelor nivelurilor piezometrice, se poate observa ca incepand cu anul 1982 apare un decalaj
generat de influentele lucrarilor hidroameliorative. Cu toate acestea influenta Dunarii ramane esentiala, la viiturile
importante ale Dunarii (1965, 1966, 1967, 1969, 1970, 1977, 1980, 1981, 1986, 1987, 2006) cand s-au inregistrat
nivele arteziene. Astfel cel mai ridicat nivel freatic din Balta Brailei a fost cel din 1970, atunci cand Dunarea a avut
un nivel freatic de peste 600 cm jumatate de an.
Analiza graficelor nivelulurilor piezometrice indica ca nivelul hidrostatic inregistreaza o perioada de creste
in intervalul noiembrie mai si o perioada de descrestere in iunie octombrie.
Se poate observa ca amplitudinea oscilatiilor nivelului freatic scade pe masura departarii de bratele Dunarii
(de la F1 la F3 si de la F 6 la F4). Pe suprafetele irigate se poate evidential un regim hidrogeologic diferit fata de cel
al suprafetelor neirigate. Aceast aspect se poate evidential atat din observatiile stationare ale SCASS Braila, dar si
din analiza fractala a curbelor de distributie la foraje analizate in regim cumulative compartiv (irigatii) cu regim
compensator (fara irigatii).
Determinarea dimensiunii fractale s-a realizat atat manual, cat si utilizand software Benoit 1.3, dupa ce in
prealabil au fost extrase curbele de distributie prin intermediul aplicatiei XnView 1.93.6. In urma analizei s-au
obtinut urmatoarele rezultate:

Tabel nr. 12
Foraj / brat Dimensiunea fractala a distributiei anuale Dimensiunea fractala a distributiei lunare
Regim cumulativ Regim compensator Regim cumulativ Regim compensator
Dunarea 1,134 1,33 1,124 1,127
F5 1,128 1,128 1,118 1,112
F4 1,126 1,115 1,133 1,128
Dimensiunea fractala a curbelor de distributie a nivelurilor comparative in regim cumulativ si compensator.

Analiza fractala a curbelor de distributie anuale ale nivelurilor a evidentiat ca in regim cumulativ
dimensiunea fractala prezinta valori mai ridicate pe masura departarii de fluviu (la F4 dimensiunea fractala in regim
cumulativ a fost de 1,126, fata de 1,115 in regim compensator).
Valoarea mai ridicata a dimensiunii fractale reliefeaza atat o amplitudine mai mare a oscilatiilor, (impuse pe
langa regimul Dunarii si de catre irigatii) dar si o complexitate mai accentuata a tendintei de evolutie. Aceiasi
situatie este specifica si curbelor de distributie lunare ale nivelurilor. S-a trecut ulterior la o analiza fractala de
detaliu asupra forajelor F1-F6, atat a valorilor lunare cat si a celor anuale, pentru a se evidentia modul de
manifestare a distributiilor nivelelor piezometrice, pe masura departarii de fluviu.


43

Tabel nr. 13
Nr. crt. Foraj / brat Dimensiunea fractala a
distributiei anuale
distributiei lunare
1 Dunarea - Braila 1,171 1,120
2 F6 1,134 1,126
3 F5 1,175 1,110
4 F4 1,147 1,103

5 Bratul Macin - Peceneaga 1,164 1,115
6 F1 1,169 1,130
7 F2 1,124 1,118
8 F3 1,148 1,125
Dimensiunea fractala a distributiilor anuale si lunare a nivelurilor piezometrice a forajelor F1-F6,
comparativ cu nivelurile bratelor Dunarii

Din analiza dimensiunii fractale a curbelor de distributie lunara a nivelurilor piezometrice, la forajele F1-F3
SI F4-F6 se observa ca o tendinta generala ca pe masura departarii de fluviu, dimensiunea fractala scade, o data cu
cresterea duratei de propagare a apelor dintre Dunare si nivelul freatic (amplitudinea oscilatiilor scade pe masura
departarii de fluviu, o data cu scaderea gradului de complexitate al manifestarii anuale a nivelurilor freatice). In
situatia distributiei anuale, tendinta se pastreaza aceiasi insa valorile dimensiunilor fractaleale F6 si ale F2 , sunt mai
mici decat ar fi trebuit daca s-ar fi respectat intocmai tendinta.

EVOLUTIA REGIMULUI HIDROGEOLOGIC

o In perioada 1964-1969, pe masura definitivarii amenajarii de desecare s-a inregistrat o scadere
pregnanta a nivelurilor apelor freatice pe ansamblul Baltii Brailei.
o In perioada 1970-1978, s-a manifestat un regim hidrogeologic compensator anual si multianual prin
influenta exercitata de factorii climatici si hidrologici asigurand un echilibru hidrogeologic: volumele
de ape intrate in perioada excedentara (primavera la viituri si datorita precipitatiilor) se compensau in
perioadele deficitare (vara si toamna prin evapotranspiratie si /sau drenaj natural cauzat de nivelurile
scazute ale Dunarii. Nivelul mediu pe incinta a fost de 2,28 m (media maximelor a fost de 1,98m iar
cea a minimelor de 2,58 m). Valori maxime s-au inregistrat in aprilie 1973 (1,54 m datorita cantitatii
mari de precipitatii cazute in perioada anterioara :400 mm) si iunie 1970 (1,45 m datorita viiturii din
mai-iunie si a cantitatilor mari de precipitatii).Valoarea minima s-a inregistrat in noiembrie 1971 (2,58
datorita debitelor si precipitatiilor scazute din lunile august-noiembrie).
o In perioada 1979-1991 regimul hidrogeologic a avut un caracter cumulativ, manifestat printr-o
crestere progresiva a nivelului panzei freatice datorita pierderilor de apa din amenajarile pentru
irigatii.Nivelul mediu multianual pe incinta a fost de 1,86 m (media maximelor a fost de 1,61 iar media
minima de 2,10 m.
o In perioada 1992-2007, regimul hidrogeologic a manifestat o tendinta de revenire la regimul
compensator anterior in conditiile in care regimul irigatiilor este mai sarac si a existentei unor ani
secetosi (media precipitatiilor in acest interval a fost de 415,6 mm fata de 447 mm ,media multianuala)
si a unui deficit hidric de 280 mm.Exceptie a facut anul 1997 cand s-au inregistrat 633,8 mm
precipitatii ce au generat nivelul maxim de 1,31m in luna august, desi irigatiile s-au efectuat doar pe
8069 ha . Media inregistrata pe incinta a fost de 1,96 m (2,18 m pentru perioada 1995-1999), cu un
maxim de 1,31 m in august 1997 (media maximelor a fost de 1,67 m) si cu un minim mediu de 2,10 m.
In aceasta perioada reducerea suprafetelor irigate s-a facut de la 59681 ha la 783 ha in 1999.In anii
2000-2001 suprafetele irigate au crescut la 7763 respectiv 29004 ha (Visinescu I).

Introducerea irigatiilor si cresterea generala a nivelului freatic a determinat aparitia unui exces de umiditate
in unele suprafete situate in zona canalelor de alimentare ori in zonele depresionare. Excesul de umiditate se

44

manifesta si cand nivelurile Dunarii depasesc 4,5 m iar durata acestora se mentine peste o luna. Excesul de
umiditate se manifesta pe o suprafata multianuala de 5233 ha, mai mult inspre Bratul Macin (3441 ha). Excesul de
umiditate este favorizat si de functionarea sub capacitatea de proiectare a drenurilor in perioada excedentara,
intarziind evacuarea apelor. Majoritatea canalelor de desecare si a conductelor de drenaj sunt colmatate iar peste
80% din gurile de evacuare sunt distruse.Pe circa 70% din lungimea lor, canalele de colectare-evacuare sunt
acoperite cu vegetatie acvatica. Functionarea slaba a canalelor de interceptare la dig , care nu pot prelua cantitati
mari de apa favor situata langa Bratul Macin.In 1997 datorita inregistrarii a 3 viituri succesive (toamna-iarna,
primavara, vara), si a mentinerii pe o perioda de 5-6 luni a unor nivele freaticecrescute a determinat producerea unui
exces de umiditatte si de baltiri pe o suprafata totala de 9510 ha. (6227 ha , respectiv 3283 ha).

BILANTUL HIDROLOGIC EFECTIV IN BALTA BRAILEI.

Bilantul hidrologic efectiv in Balta Brailei, in regim de desecare-indiguire-irigatie se prezinta astfel:
In perioadele excedentare (primavara):
*intrari : 57 % precipitatii, 40 % infiltratii, 3 % aport din irigatii.
*iesiri : 83 % evacuari , 17 % evapotranspiratie.
*variatia nivelurilor freatice : cresteri de la 18-62 cm.
In perioadele deficitare(vara):
*intrari : 23 % precipitatii, 20 % infiltratii, 57% aport din irigatii.
*iesiri : 20 % evacuari , 73 % evapotranspiratie, 7 % scurgere subterana.
*variatia nivelurilor freatice : cresteri de la 12-68 cm.

MODIFICAREA REGIMULUI HIDROCHIMIC AL APELOR FREATICE.

Interventia antropica asupra Baltii Brailei s-a rasfrant si asupra regimului hidrochimic al apelor freatice:
o In perioada 1964-1969 , cat a durat indiguirea desecarea ,s-a produs o crestere a mineralizarii apelor
freatice datorita efectului evapotranspiratiei de la 1,17 g/l la 2,46 g/l (valori medii pe incinta).
o In perioada 1970-1973 ,a avut loc o crestere a gradului de miuneralizare a apelor freatice impusa de
nivelul exceptional al Dunarii si al valorilor mari ale precipitatiilor colaborate cu valori ridicate ale
evapotranspiratiei si cu scaderea cantitatii de apa evacuata din incinta, determinand o crestere cu 40 %
fata de perioada anterioara.
o In perioada 1974-1977, a avut loc o scadere continua a mineralizarii apelor freatice determinate de
cresteri ale nivelului Dunarii si de scaderea evapotranspiratiei dar si a unor evacuari reduse prin
sistemul de desecare drenaj.
o In perioada 1978-1989, odata cu introducerea irigatiilor s-a produs o scadere brusca a
mineralizarii(scaderea de peste 1m a cotelor Dunarii in perioada 1980-1983 nu a mai fost insotita de
crestera mineralizarii ci invers).Valoriile medii ale mineralizarii pe incinta au scazut la 1,48 g/l in 1985
si a continuat sa scada cu o rata de 30 mg/an pana in 1989.
o In perioada 1990-2007, cand irigatiile s-au efectuat sporadic s-a inregistrat un regim de echilibrare
materializat prin mentinerea relativ constanta a unei mineralizari a apelor freatice de sub 1,4 g/l.Apele
mai mineralizate se intalnesc in regiunea Tacau-Balaia si in zona lacului Dunarea Veche. (Visinescu I.)


45

Figura nr. 20 Harta hidrogeologica post indiguire (dupa SNIF Braila)

Dr. ing. Radu Moisei pe baza unor cercetari asupra dinamicii cresterilor radiale la plopi negri a reusit sa
evidentieze aspecte legate de transformarii antropice brutale.
Dinamica indicilor de crestere radiala la plopii negri autohtoni din Balta Mica a Brailei (linia de culoare
verde) este comparata cu evolutia regimului freatic si de inundatie (curba de culoare albastra) si fata de evolutia
deficitului dintre precipitatii si evapotranspiratie (linia portocalie) (Moisei, 2006).

46

Figura nr. 21 Evolutia indicelui de crestere radiala la specia Populus nigra comparativ cu evolutiile
regimului de inundatie si a deficitului dintre precipitatii si evapotranspiratie in conditiile unui regim hidrologic de
inundatie in Balta Mica a Brailei (dupa Moisei 2006)

IV. 6. SCHIMBARI ALE CARACTERISTICILOR FIZICO-CHIMICE ALE SOLURILOR

In urma indiguirii si utilizarii agricole a avut loc are loc o schimbare radicala a regimului hidric si salin, bilantului
materiei organice in sol si biodiversitatii, cu consecinte privind:
Aridizarea climatului si supradesecarea solurilor, apa freatica se adanceste. Fenomenul aridizarii se resimte
si in zonele vecine din Campia Romana si Dobrogea;
Saraturarea, ca urmare a intensificarii evapotranspiratiei din acvifer si disparitiei efectului de spalare
determinat de inundatiile periodice;
Epuizarea rapida a materiei organice si scaderea fertilitatii solurilor, favorizate de regimul hidrotermic cald
si uscat al zonei si de gradul redus de humificare a materiei organice. Legenda fertilitatii ridicate a solurilor
din Balta Brailei are la origine tocmai rata intensa de mineralizare a materiei organice in primii ani de la
luarea in cultura; dupa ani de recolte bogate, daca nu se intervine cu fertilizare adecvata, urmeaza un declin
radical;
Formarea crustei, prafuirea orizontului de suprafata si aparitia riscului de eroziune eoliana, procese
favorizate de insaracirea in materie organica; cele mai expuse la aceste procese sunt solurile prafoase ale
fostelor funduri de lac (in afara de solurile nisipoase);
Riscul aducerii la suprafata a substratului nisipos sau mai putin fertil, care poate fi expus deflatiei;
Insaracirea si modificarea biodiversitatii solului, consecinta a schimbarii radicale a conditiilor de habitat
pentru buna parte din fauna din sol; un prim efect este reducerea drastica a numarului de rame.
Pe fostele terenuri submerse submerse se intalnesc soluri gleice tipice, formate sub influenta excesului de
umiditate, datorate situarii panzei freatice aproape de suprafata, nesalinizate si sarace in bicarbonat de Ca (1,5 m). In
unele zone apar tendinte de inmlastinire.
Pe fostele terenuri neinundabile, grinduri, sunt protosolurile si solurile aluviale. Indiguirea a avut ca efect
in cazul acestor soluri accelerarea proceselor pedogenetice, prin: scoaterea de sub influenta revarsarilor, sistarea
aportului de de material aluvial, reglarea regimului de apa si aer, crearea unor conditii pentru instalarea si
dezvoltarea vegetatiei, mineralizarea si humificarea materiei organice, deci acumularea de humus.
0.0
20.0
40.0
60.0
80.0
100.0
120.0
140.0
160.0
180.0
1
9
7
4
1
9
7
5
1
9
7
6
1
9
7
7
1
9
7
8
1
9
7
9
1
9
8
0
1
9
8
1
1
9
8
2
1
9
8
3
1
9
8
4
1
9
8
5
1
9
8
6
1
9
8
7
1
9
8
8
1
9
8
9
1
9
9
0
1
9
9
1
1
9
9
2
1
9
9
3
1
9
9
4
1
9
9
5
1
9
9
6
1
9
9
7
1
9
9
8
1
9
9
9
2
0
0
0
2
0
0
1
2
0
0
2
2
0
0
3
V
a
l
o
r
i

r
e
l
a
t
i
v
e

%

Anul
ir%
Aport freatic ]i de inunda\ii
P-ETP%

47

Pe grinduri s-au format soluri aluviale molice, cu un orizont Am gros de aproape 30 cm, brun, stratificat
glomerular sau grauntos, sau slab stratificat, cu un continut bun sau foarte bun in humus (pana la 6%). Prezinta
textura mijlocie lutoasa, fina argilo-lutoasa si mai rar grosiera nisipo-lutoasa. Apa freatica este situata la la 1,5-3 m
adancime.
Solurile aluviale tipice au un orizont Ao deschis la culoare, mai subtire dacat Am, grauntos sau slab
structurat, cu texturi variabile. Prezinta doua subtipuri: gleizate si salinizate.
Solurile aluviale gleizate prezinta un orizont Gr si unul Go la adancime mai mare de 1 m. Gleizarea este
mai intensa cu cat apa freatica are nivelul mai aproape de suprafata solului in procesul de pedogeneza.
Solurile aluviale salinizate au aparut ca urmare a lucrarilor de indiguire, deoarece in regim natural de
curgere apele de revarsare spalau periodic solrile, mentinand solutia de sol in stare diluata.

Figura nr. 22 Harta solurilor dupa textura (dupa Botzan s.a., 1991)


48

IV. 7. MODIFICARI LA NIVELUL ALTOR ELEMENTE DE NATURA FIZICO-CHIMICA
(DIMINUAREA CONCENTRATIEI DE IOD)

Impreuna cu dr. Victor Lepadatu, medic primar endocrinolog, la Spitalul Judetean de Urgenta din Braila,
doctor in stiinte medicale, am realizat in perioada 2000-2007 o serie de studii de geografie medicala, prin care am
determinat prezenta iodului in apele freatice, si lemn, in zone caracteristice ale judetului Braila. In urma acestor
studii am ajuns la concluzia ca in zona Baltii Brailei exista valori mici ale iodului in apele freatice: 0,0423 mg/dm
3
,
fata de 0,058 mg/dm
3
media judetului si 0,005 mg/dm
3
cat este valoarea critica.

Tabel nr. 14
Nr. crt. Balta Brailei
0,0423 mg/dm
3

Put Concentratie de
iod (mg/dm
3
)
Adancimea putului
(m)
1 Comuna Marasu

0,035 mg/dm
3

Marasu 0,024 8
Tacau 0,04 6
Plopi 0.045 7
Bandoiu 0,0.2 6
Magureni 0,05 7
2 Comuna Frecatei
0,0496
Agaua 0,05 8
Cistia 0,04 6
Frecatei 0,06 6
Titcov 0,078 6
Concentratie de iod (mg/dm
3
) in apele freatice din Balta Brailei

Prin studii epidemiologice am evidentiat extinderea gusei de campiei in ultimii 50 de ani in Balta Brailei,
fenomen ce se incadreaza intr-o tendinta generala pe tara. Consideram ca spolierea in iod a solului, factor implicat in
etiologia gusei de campiei, s-a realizat sub actiunea presiunii antropice crescute din ultimii ani asupra arealului
studiat.
Analizand harta concentratiei iodului in apa freatica (figura nr. 23) se poate observa o scadere graduala a
dinspre bratul Macin catre bratul Dunarea Navigabila, in sensul scaderii permeabilitatii solului, (datorita grosimii
mai mici a depozitelor semipermeabile de 4-5 m spre bratul Macin, fata de 10-15 m spre bratul Valciu si spre bratul
Dunarea Navigabila), fiind o stransa legatura intre permeabilitatea solului si ascensiunea iodului din profunzime.
Au actionat sinergic, exploatarea intensiva a Baltii Brailei, printr-o agricultura de tip I.A.S. (intens
chimizata), in apropierea unui fluviu intens poluat, pe un teritoriu tanar din punct de vedere geologic (Cuaternar), cu
posibilitati minime de reechilibrare datorita situarii pe un fundament hercinic, terminat printr-o falie, pe care s-a
inserat cursul bratului Dunarea Navigabila.
La scaderea concentratiei de iod contribuie ingrasamintele minerale cu continut de azot, fosfor si potasiu
care pot actiona pe diverse cai daca sunt utilizati in exces. Utilizarea lor e determinata si de faptul ca solurile sunt
aprovizionate mediu si slab cu azot (89%), fosfor (68%) si potasiu (46%).
Excesul de nitriti din sol ajung in apele din zona determinand eutrofizarea acestora, dezvoltarea unei flore
microbiene polimorfe, printre care si bacterii iodofile, aparitia unor compusi toxici pentru vietuitoare, compusi
pseudohalogenati ce pot reactiona cu iodul din sol depretizandu-l. Acest fapt este argumentat de semnalarea
prevalentei de gusa in zonele bogate cu nitriti. Se observa ca in zonele cu exces de nitriti s-au remarcat concentratii
scazute de seleniu, oligoelement care realizeaza deiodinarea T
4
-T
3
.
Concentratia de iod din sol este influentata si de catre hidrocarburile organice clorurate, heptaclorurate,
D.D.T., compusi metil carbanatici, fenilcarbanati, tiocarbanati, acizi alifatici halogenati. Utilizarea ingrasamintelor
fosfatice mareste concentratia de U
238
si R
226
din sol rasfrangandu-se negativ asupra calitati solului. Sursa acestor
elemente o constituie roca fosfatica care este utilizata ca materie prima.
Apele Dunarii au fost contaminate cu metale grele: Pb, Cd, Mn, Zn (combinatul chimic de la Chiscani si
actiunile militare din fosta Iugoslavie), F (combinatul de alumina Tulcea), cianuri (S.C. Aurul Baia Mare) ;
arealul judetului Braila a fost contaminat cu I
131
si I
127
dupa explozia de la Cernobil.

49

Pentru a evidentia prezenta iodului in ultimii 50 de ani pe teritoriul Baltii Brailei am utilizat memoria
lemnului. este cunoscut faptul ca lemnul inglobeaza in structura sa oligoelemente din arealul sau pe timpul
existentei. Am constatat la arborii de peste 60 de ani o concentratie de 0,54 mg iod/kg, pe cand la cei cu varsta de 30
de ani din acelasi teritoriu 0,33 mg iod/kg.

Figura nr. 23 Harta concentratiei iodului din panza freatica in Balta Mare a Brailei


50

Carenta iodului determina deficitul de iod in dieta animalelor si cea umana. In cazurile in care iodul nu este
asimilat de catre organism prin intermediul alimentatiei, hormonii tiroidieni nu pot fi produsi de catre glanda tiroida
in cantitatea necesara organismului. Aceasta deficienta poate avea efecte grave asupra sanatatii. Gusa este unul
dintre efectele deficientei iodului in organism, insa unul dintre cele mai grave efecte ale lipsei iodului este
insuficienta dezvoltare a creierului. Cele mai devastatoare efecte ale lipsei iodului sunt acelea care apar in perioada
prenatala sau a copilariei, dezvoltarea ulterioara a copilului fiind iremediabil afectata (apar leziuni ireversibile pe
sistemul nervos central). Lipsa iodului poate cauza complicatii serioase in perioada sarcinii (mergand pana la
pierderea acesteia) sau infertilitate. De asemenea, lipsa iodului in organism are ca efect scaderea capacitatii de
concentrare a copiilor. Astfel zonele cu endemie de gusa au si endemie de cretinism

IV. 8. ANTROPIZAREA FORMATIUNILOR BIOTICE

Antropizarea Baltii Brailei a determinat simplificarea relatiilor in cadrul ecosistemului determinand
scaderea rezistentei la schimburile energetico materialo - informationale din sistem, facandu-l mult mai sensibil. In
locul salicetului au fost plantati plopi euroamericani cu un randament mare economic dar a caror functie de protectie
a malurilor este mult mai redusa decat in cazul salciilor. Dupa lucrarile hidrotehnice efectuate in perioada anilor
1960 -1987, multe tipuri de ecosisteme au disparut pentru totdeauna (Giurgiu, 1982, 2004 d, 2005 c).
Antropizarea peisajelor naturale s-a produs treptat, permitand posibilitatea unora dintre specii sa se adapteze
la noile conditii si sa migreze dupa caz spre zone cu conditii favorabile. Cele mai afectate ecosisteme au fost cele
acvatice, datorita desecarilor, care au determinat scaderea biodiversitatii sau chiar disparitia unor specii. Primele
specii afectate au fost speciile de pesti, urmate de cele de pasari venite dupa hrana sau la cuibarit.
Cea mai mare parte a fostelor zavoaie, care se dezvoltau in jurul lacurilor, baltilor, de-a lungul privalurilor au
fost defrisate. In locul biocenozelor naturale s-au dezvoltat agrocenoze, lipsite de mecanismele naturale de
autoreglare, avand astfel o rezistenta si o biodiversitate redusa. Astfel, in Balta Mare a Brailei domina peisaje
puternic antropizate in care vegetatia naturala a fost inlocuita de culturile agricole, pe alocuri fiind palcuri de padure
de tip sleau sau plantatii.

IV. 8.1 MODIFICARI ASUPRA STRUCTURII SI DISTRIBUTIEI SPATIALE A VEGETATIEI.

Prin lucrarile antropice vegetatia naturala a fost in indepartata aproape in totalitate: padurile au fost defrisate,
pajistile destelenite, mlastinile destufizate iar vegetatia acvatica a disparut si ei rapindu-i-se suportul. Au ramas doar
mici portiuni cu padure intre dig si maluri si vegetatia palustra a lacurilor Blasova si Zaton.
Palcurile de padure sunt alcatuite din salcie (Salix Alba, Salix fragilis) si plop (Populus alba si Populus
nigra). Salcia a fost in mare parte inlocuita cu plop negru canadian care creste rapid si era folosit la producerea
celulozei. S-a constatat insa ca acesta este o adevarata catastrofa ecologica deoarece radacinile nu ajuta la
consolidarea malurilor si la o viitura mai puternica padurea este luata de ape. De aceea s-a incercat replantarea salciei
dar si instalarea unor perdele de protectie cu rol in apararea de vant, mentinerea stratului de zapada. Perdelele de
protectie au ca specii principale: plop, frasin, ulm si tei, specii ajutatoare de pomi fructiferi (mar, par, gutui), specii
marginale de Berberis, Spiral, Sorbus si Philadelphus si arbori fructiferi (maces, coacaz, trandafir de dulceata, afin).
Cu exceptia celor doua lacuri, vegetatia este modificata antropic, stepizata in conditiile climatica instalate, si alcatuita
in cea mai mare parte din pajisti secundare.
Peisajul floristic actual este dominat de specii mezohidrofile ce suporta primavara un regim de umiditate
temporara excesiva provenita din precipitatii si din cresterea nivelului freatic ca urmare a infiltratiei din canalele de
irigatie. Plantele xerofite sunt prezente prin cateva specii ruderale. In functie de formele de relief vegetatia este dispusa
astfel:
vegetatia de pe fostele grinduri
Sunt dominante speciile mezofile precum: palamida (Cirsius arvense), zarna (Solanum nigrum), spanac alb
(Chenopodium album), stir (Amaranthus retroflexus), zamosica (Hibiscum trionum), mohor (Setaria lutiscen)

51

vegetatia de pe fostele japse
Nota dominanta o dau in afara de Cirsius arvense si Xanthiumitalica, specii hidrofile precum: Phragmites australis,
Polygonum lapatigolium, Polygonum myropiper.
vegetatia de pe fostele lacuri
Fata de speciile din arealul fostelor japse mai apar specii hidrofile precum: Veronica anagalis-aquatica, Mentha
pahastrius. Uneori in masa apare Bolboschoenus maritimus ce confera acestui areal o nota specifica.
vegetatia din lungul digurilor
Datorita existentei de cele mai multe ori a unui exces de umiditate provenit din infiltratiile din canalele de irigatii se
remarca ca specii hidrofile: Phragmites australis, Euphorbia palustris, Galega oficinalis, Galium afarine, Cirsium
arvense, Sochus arvense.
vegetatia specifica canalelor de irigatii
Sunt specifice specii de Cerathophillum si Myriophillum, pe margini o zona se stuf, urmata de Bolboschoenus
maritimus. Mentha, Echinochloa crus-gali.
vegetatia de pe malurile canalelor de irigatii si ale Dunarii
Se gasesc specii comune canalelor de irigatii la care se adauga specii de salcie, plop alb, negru si catina mai rar.
vegetatia ruderala (de-a lungul drumurilor, digurilor)
Este specifica unui climat mai arid si este reprezentata de specii xerofite ca Avena fatua, Sorgum halepense,
Cynodom dactylon, precum si de specii mezofite precum Agrpyrum repens, Cirsium arvense, Artemisia absinthium,
iar in locurile mai joase Symphitum officinale.
Culturile agricole, care ocupa 94,6% din suprafata Baltii Mari a Brailei sunt insotite de buruieni din categoria
dicotiledonatelor in proportie de 60% si monocotiledonatelor 40%.
Balta Mica a Brailei ramasa in regim de libera scurgere pastreaza specificul anterior al vegetatiei. 50% din
vegetatie e constituita de salcii, plopi (pe grindurile inalte), catinis (in apropierea de Gura Calmatuiului, datorita
aportului de saruri), pajisti (in luminisuri), vegetatie acvatica in depresiunile mlastinoase si pe marginea privalurilor.
Astazi nu mai exista paduri de salicet in Balta Brailei, dupa cum foarte rari sunt arborii de plopi negri autohtoni
acoperiti cu galme, asa zisii arbori habitat care sa mai poarte cuiburi ale vulturului codalb (Popescu, 1994). In
prezent, in Balta Mare a Brailei mai pot fi intalnite cateva exemplare de astfel de arbori cu inaltimi de peste 30 m si
varste mai mari de 100 ani. Pentru acesti plopi izolati se fac in prezent demersuri de conservare speciala, fiind o
resursa genetica curata (nealterata prin hibridari) pentru specia Populus nigra, in prezent extrem de rara la nivel
european.

IV. 8.2 MODIFICARI ASUPRA STRUCTURII SI DISTRIBUTIEI SPATIALE A FAUNEI.

Aflandu-se in stransa legatura cu vegetatia si/sau cu suprafetele acvatice, fauna specifica Baltii nu a putut
rezista in noile conditii. In conditiile desecarii lacurilor din Balta Mare a Brailei pasarile au pierdut biotopuri
insemnate foarte valoroase.
In urma indiguirii cea mai mare parte a speciilor de mamifere si pasari s-au refugiat in Baltile Mici ale Brailei.
Pasarile de balta s-au trezit fara locuri de popas si cuibarit si se mai intalnesc sporadic in zona dig-mal si in
preajma lacurilor. Actual aici mai poposesc rate, cocori, garlite, gasca mare care vin dupa hrana in lanurile de floarea-
soarelui. Un numar mare de pescarusi isi duc existenta pe terenurile agricole si in zona canalelor de irigatii.
In locul acestora au aparut o serie de pasari si mamifere caracteristice stepei si culturilor agricole: potarnichea,
prepelita, graurul, presura, pitigoiul, turtureaua, cioara, stancuta, harciogul, popandaul, iepurele, cartita, ariciul.
In zona plantatiilor de plopi si in zavoaie mai apar sporadic iepuri, mistreti, vulpi. Bizamii inca sunt in numar
semnificativ. Mamiferele padurii (capriorul, mistretul, lupul) au disparut iar lupii deja au fost exterminati.
Vidrele si nurcile aproape au disparut, ele regasindu-se acum doar in Baltile Mici ale Brailei.
Pestii au fost privati de excelentul spatiu pentru crestere si reproducere si s-au retras in cele doua lacuri si in
apele Dunarii, diminuandu-se drastic atat ca numar de indivizi cat si de specii. Au fost afectate in primul speciile care
se reproduceau doar in balti: crapul, platica, avatul, salaul.
Mentinerea Baltilor Mici ale Brailei au ramas in regim de scurgere naturala a facut ca macar o mica parte
din paradisul biotic existent anterior indiguirii si desecarii Baltii Mari ai Brailei sa se mentina, constituind actual un
parc natural.


52

V. POTENTIALUL ECONOMIC AL BALTII BRAILA.

In trecut aici se desfasura o infloritoare activitate umana fara a deranja situl natural (Antipa, 1910). Anual, de
pe terenurile mai inalte fertilizate de malul adus de inundatii, se obtineau recolte mari de porumb si de zarzavaturi.
In privinta utilizarii terenurilor, dupa indiguire, s-a succedat mai multe etape:
Etapa I-ai perioada 1966 1971
In aceasta perioada s-au realizat lucrarile de desecare, destufizare, defrisare, iar in 1970
aproape intreaga suprafata era in productie agricola.
Se infiinteaza toate gospadariile pana in 1970
S-a mers pe o gama larga de culture, care cuprindeau cereal paioase, porumb pentru
boabe, culture tehnice, furaje.
Cea mai mare pondere o avea cultura porumbului, care ocupa 50-60% din suprafata
arabila.
Etapa a II a perioada 1970 1975
S-au finalizat lucrarile inceput in prima etapa
S-a suprainaltat digul pana la asigurarea de 1%
A fost etapa de creare a tuturor conditiilor pentru obtnerea unor recolte cat mai mari si
constant, de organizare a retelei de drumuri si a gospodariilor, precum si a sectorului
mechanic
S-a continuat cultivarea unei game largi de culture, precum porumb pentru boabe, plante
tehnice, furaje
Cea mai mare pondere a avut-o tot porumbul (65-70% din suprafata arabila)
Etapa a III a - perioada 1975 1989
S-a trecut la introducerea irigatiilor din cauza existentei unui deficit hidric
Este perioada in care s-au obtinut cele mai mari recolte (considerate dupa revolutie ca
fiind mult exagerate)
Incepand cu 1980 s-a constata aparitia tot mai multor sole degradate.
Cresterea nivelului freatic, impusa de utilizarea irigatiilor, si fenomenele de salinizare
secundara au generat aparitia unor zone critice: zone moarte. In aceste zone valitatea
solului si-a pierdut din parametrii de fertilitate.
Etapa a IV-a perioada 1990 2002
Incepe declinul economic si perioada de tranzitie post-decembrista
Suprafata irigata scade treptat, ajungand la 10.000 15.000 ha
Scade productivitatea agricola
Etapa a V- a perioada 2003 2007
Are loc un usor reviriment, impus de investitiile in mecanizarea agriculturii, dar si de un
managament mai coerent
Creste treptat suprafat irigata la 25.000 30.000 ha
Principala cultura ramane porumbul pentru boabe, recoltele fiind foarte bune (peste 9000
kg / ha)

Criza economica prin care trece societatea noastra si situarea arealului Braila-Galati in declin economic s-
au rasfrant si asupra Baltii Brailei determinand diminuarea investitiilor,posibilitatii de refacere si intretinere a
canalelor de drenaj, reducerea irigatiilor si a cantitatii de ingrasaminte care colaborat cu tendinta de degradare a
solurilor au determinat scaderea randamentului. Concomitent, in ultimii ani a scazut suprafata intrata in circuitul
agricol : daca in 1980 aceasta era de 67494 ha, in 2000 a ajuns la 56881 ha.
Modificarile post-decembriste de regim politic au determinat in primii ani o serie de reorganizari a Insulei
Mari a Brailei, care s-au rasfrant intr-un management defectuos, fapt care a determinat degradarea solului, generand
cresterea suprafetei zonelor moarte.
Sistemul de irigatii este in parte distrus iar productiile agricole inregistreaza valori minime pe suprafete din
ce in ce mai restranse.


53

Tabel nr. 15

Cultura IAS Insula Mare a Brailei SC Insula Mare a Brailei SA SC TCE Trei Brazi SRL
1970 1980 1989 1993 1995 2003 2004 2005
ha kg/ha ha kg/ha ha kg/ha ha kg/ha ha kg/ha ha kg/ha ha kg/ha ha kg/ha
Grau 3880 4091 9330 4008 12500 4150 9064 4509 11884 4013 7749 1841 17463 4954 11629 5844
Orz 362 3597 6735 4496 10590 6214 14483 4507 14462 4644 0 0 2597 5510 170 4231
Orzoiaca
de
primavara
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 95 516 1010 3411 0 0
Porumb
boabe
35541 5998 24676 4435 12430 4846 11638 6600 5757 4410 12128 5224 9027 9427 6972 9005
Floarea
soarelui
4796 1803 2626 1346 3711 1683 6647 1980 5757 1412 8080 2186 4461 1871 1710 2220
Rapita 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2820 3063 5003 3284
Soia 1325 1901 3716 2220 4774 1520 5646 1910 5371 1910 14498 2510 12429 3692 11291 3796

Randamentele agricole la pricipalele culture in Balta Mare a Brailei in perioada 1970 - 2005

Daca in primii ani de exploatare agricola se obtineau frecvent productii de 4.500-5.500 kg/ha grau, 8.000-
10.000 kg/ha porumb, 2.300-2.500 kg/ha floarea soarelui, acum aceste culture dau productii cu 30-40% mai mici.
Principalele cauze sunt:
diminuarea irigatiilor
araturi la mica adancime
ingrasaminte chimice sub dozele optime
cauze de ordin administrative
Anii 1999-2000 au fost ani in care s-au obtinut recolte mici: 3206 kg/ha grau (in 2000 : 2319kg/ha),fata de
4700 kg/ha in 1980; 1600 kg/ha porumb,fata de 7000 kg/ha in 1980 si 4750 kg/ha in 1982; 3216 kg/ha orz; 2604
kg/ha ovaz ; 1259 kg/ha floarea-soarelui. Spre deosebire de I.A.S .I.M.B. productivitatea celorlalte terenuri aflate in
proprietate privata
Recoltele mari obtinute in perioada 2003 2007 ne poate da o unda de optimism in legatura cu viitorul
agricol al Batii Mari a Brailei si demonstreaza ca pot fi gasite solutii.
Se observa ca ponderea cea mai mare in structura culturilor o detin cerealele, dintre acestea, precumpanitor
este porumbul pentru boabe, care in conditiile corespunzatoare de irigatii, este cultura cu cel mai bun randament.
Un rol esential la obtinerea unor recolte mari l-a jucat si il joaca in continuare Statiunea de Cercetari
Agricole si de Ameliorare a Solurilor Saraturoase Braila, care detine terenuri ce crcetare pe o suprafata de 1600 ha.

O noua forma de valorificare economica a Baltii Brailei o constituie practicarea ecoturismului in Balta
Mica a Brailei. In lipsa unei legislatii nationale adecvate, Consiliul Stiintific al Parcului Natural Balta Mica a
Brailei nu a dorit o promovare a activitatii de ecoturism pana in ianuarie 2007, cu toate repercursiunile financiare
pentru Administratia Parcului Natural Balta Mica a Brailei, care nu a beneficiat de venituri din activitatea de
ecoturism. Altfel s-ar fi produs excese ca in Delta Dunarii (constructii turistice amplasate si amenajate haotic,
patrunderea cu ambarcatiuni cu motor pana in interiorul coloniilor de pasari etc), care in conditiile de fragilitate ale
Baltii Mici a Brailei ar fi provocatat un dezastru ecologic.
Avand o lungime de 62 de km si o latime medie de 4 km, Balta Mica a Brailei prezinta o fragilitate
deosebita a complexelor de ecosisteme acvatice si terestre, comparativ cu Delta Dunarii care printr-o suprafata de 25
de ori mai mare are capacitatea de a atenua impactul factorilor antropici destabilizatori.
Formele de ecoturism care vor capata o dezvoltare rapida pe termen scurt sunt birdwatching-ul si pescuitul
sportiv. Deosebit de important este faptul ca prin planul de management pescuitul sportiv in Balta Mica a Brailei
este considerat o forma de ecoturism.
Activitatile ecoturistice din Balta Mica a Brailei trebuie sa fie foarte bine organizate si intens monitorizate,
fiindca acest paradis de exceptie este foarte fragil si orice exces poate provoca dezechilibre greu de controlat sau
remediat.
Dupa amenajarea ecoturistica (care sa implice si mijloace de control) este necesara o intensa mediatizare a
Baltii Mici a Brailei, atat pe plan national cat si international, mai ales din cauza lipsei unei traditii turistice.

54

Ostroavele Fundu Mare si Insula Mica a Brailei, prezinta cele mai favorabile conditii pentru ecoturism, insa
acestea adaposetesc si cele mai mari colonii de pasari (Chiriloaia Misaila pentru Ostrovul Fundu Mare si Egreta
pentru Insula Mica a Brailei). Din aceste considerente, capacitatea maxima de support touristic este de numai 15
turisti/zi in Ostrovul Fundu Mare si 25 turisti/zi in Ostrovul Insula Mica a Brailei.
Un accent deosebit trebuie pus pe amenajarea unor pensiuni ecoturistice in zona de cooperare, fiind
interzise constructii in Balta Mica a Brailei. Aceste pensiuni treptat vor duce si la cresterea nevelului de trai din
satele riverane, municipiul Braila, si pe termen mai lung a intregului judet, fiindca activitatile turistice sunt insotite
de investitii in dezvoltarea durabila a intregii regiuni.
Dezvoltarea economica ulterioara a regiunii va reduce gradul de saracie a populatiei din zona de cooperare
si va diminua consistent presiunea negativa pe care actual o exercita aceste comunitati.

VI. STAREA ACTUALA A MEDIULUI IN BALTA BRAILEI.

Balta Brailei in urma amenajarii hidroameliorative se afla intr-un echilibru instabil, determinat de efectele
negative vizibile la peste 40 de ani de sub iesirea din regim natural de scurgere.
Aceasta este datorata atat trecerii in regim indiguit, si ruperea legaturii firesti cu fluviul, cat mai ales
problemelor survenite pe traseu, impuse de nerespectarea normativelor, fie de functionarea defectuoasa a canalelor
de irigatie sau de drenaj.
De regula in Balta Brailei hazardurile climatice si cele hidrologice se manifesta combinat:
Secetele prelungite dublate de un deficit hidric in sol.
Vanturile constante din timpul inundatiilor tarzii de primavara-vara,
Formarea zapoarelor si a podurilor de gheata in timpul inundatiilor de iarna.
Incalzirea puternica a apei in timpul inundatiilor de primavara-vara. (Moisei, 2003).
Din punct de vedere al gradului de risc la inundatii, dupa indiguire s-a trecut de la un risc neglijabil la un risc
moderat, cu o usoara tendinta de crestere.
Principalii factori de risc sunt cei de ordin natural (viituri de durata, presiuni exercitate de sloiuri de gheata),
la care se adauga factorii de risc antropic (materiale de slaba calitate, studii de suport incomplete, lucrari efectuate
partial din ratiuni financiare, lucrari executate cu un grad avansat de imbatranire, distrugerea perdelelor forestiere de
protectie). In urma acestor presiuni au aparut:
Eroziuni ale taluzului exterior
Eroziuni in zona de dig-mal (frecvente in arealul Gropeni Stancuta, unde eroziunea de mal a
inaintat cu aproximativ 30 m)
Caderea sau ruperea digurilor
In ultimii ani s-a constatat in perioadele de viituri aparitia infiltratiilor in zona digului, in special dinspre
bratul Macin. Acest fenomen se manifesta in regiuni situate la o distanta fata de dig de 60-100 m pana la 300-400 m si
conduce la degradarea acestora. Digul bratului Valciu este afectat de infiltratii pe o lungime de 5800 m iar cel al
bratului Macin pe 25 800 m.
Zonele de dig neprotejate prin perdele de protectie sunt puternic afectate la ape mari de valurile create mai
ales prin actiunea vanturilor (crivatul dinspre bratul Valciu sau austrul dinspre sud-vest). In cadrul intregii incinte
lungimea sectoarelor descoperite la dig este de 7175 m la bratul Valciu si 17410 m la bratul Macin.
Pe digul bratului Dunarea Navigabila, intre km. 54 si km. 61 (sediul fermei Patiu - trecere bac spre Braila),
din cauza circulatiei mijloacelor de transport, se formeaza gropi in perioadele cu precipitatii abundente.
Alte zone vulnerabile sunt cele de la trecerea unor conducte (metalice, Premo) sau vechile gropi din care s-a
excavat pamant pentru ridicarea digului, colmatate si acoperite de vegetatie doar partial si care constituie un senal
favorabil crearii unor curenti longitudinali (in perioadele cu ape mari), afectand stabilitatea digului.
In prezent, majoritatea canalelor de desecare si conductelor de drenaj sunt colmatate si pe mai bine de 70 %
din lungimea lor (in special in treimea din amonte ) sunt acoperite cu vegetatie acvatica (stuf,rogoz). Taluzurile la
canale sunt prabusite si brazdate pe mari distante de siroaie, ogase etc.
Peste 80% din gurile de evacuare sunt distruse si astfel drumurile nu pot fi identificate pe traseu, intarziindu-
se perioada de evacuare a apei. Colmatarea puturilor forate, in paralel cu tasarea terenurilor, conduce la deteriorarea
agregatelor de pompare.

55

Canalele de interceptie la dig sunt ineficiente,din doua motive:
La viituri, apa se infiltreaza usor in depozitele permeabile din profunzime, creand
subpresiuni asupra straturilor de acoperire si astfel rezulta zone afectate de baltire si exces
de apa in arealele depresionare interioare, in special langa bratul Macin ; anual 3000-9000
ha de culturi sufera de exces de apa
Aceste canale nu pot prelua cantitati mari de apa si efectul lor se manifesta pe distante
reduse (cateva zeci de metri).

La aceste probleme de ordin tehnic se adauga si unele practici hidroameliorative irationale: evacuarea apei in
perioade cu ploi abundente si nivele ridicate ale Dunarii pentru ca in perioadele secetoase sa se apeleze la irigatii cu
aspersiune, foarte costisitoare. Absolut necesara, in conditiile climatice actuale ale Baltii Mari a Brailei, irigatiile
prezinta neajunsul de a fi foarte scumpe necesitand un consum ridicat de energie,motiv pentru care suprafata irigata s-a
redus treptat de la 97% in 1978 la 21,5 % (15 450 ha ) in prezent.
In timp, sistemele s-au deteriorat: au aparut fisuri pe 60-70 % din canalele de aductiune, hidrantii s-au
degradat si au aparut o serie de probleme la reteaua de conducte ingropate. In plus, canalele s-au colmatat in cea mai
mare parte si o monitorizare a distributiei consumului de apa nu exista. Din aceste motive au loc pierderi insemnate de
apa (randamentul amenajarii este sub 65-70%) conducand la ridicarea si mineralizarea apelor freatice si la salinizarea
solurilor.

Figura nr. 24 Starea de functionalitate a drenajului


56

Dintre masurile de readucere a amenajarilor de irigatie la parametrii functionali normali se pot preciza:
a, Pe termen scurt:
o lucrari de remediere la reteaua de conducte ingropate;
o lucrari de remediere la reteaua de canale de aductiune la statiile de pompare;
o ample lucrari de remediere la amenajarea cu statii de pompare
semistationare.
b. Pe termen mediu-lung:
Modernizarea amenajarilor de irigatii trebuie sa aiba in vedere:
captusirea canalelor de irigati folosind solutii eficiente care sa reduca pierderile de apa;
transformarea amenajarii cu st at i i de pompare semistationare in amenajare
deservita de statii de pompare centralizate de punere sub presiune ;
echiparea statiilor de pompare cu agregate de pompare avand randamente
ridicate;
dotarea amenajarilor cu aparatura de debitmetre si automatizare care sa
asigure optimizarea functionarii si gestiunea stricta a apei ;
dotarea fermelor cu instalatii automate de udare.

VI. 1 OCROTIREA NATURII

Desi ar fi trebuit sa se ocroteasca intregul areal al Baltii Brailei este imperios necesar ocrotirea aceea ce a
mai ramas, in speta Balta Mica a Brailei.
Balta Mica ale Brailei este un complex de sisteme ecologice, ce are in componenta sapte ostroave, pe
teritoriul acesteia regasindu-se 345 ecosisteme, dintre care in conformitate cu terminologia Directivei Habitate,
Flora si Fauna a Uniunii Europene sunt mentionate 9 tipuri de habitate incluse in anexele acestei directive. Pe
teritoriul Insulei Mici a Brailei au fost identificate 147 specii de plante si a unei serii de specii de animale ( 136
specii de pasari, din care 47 pe listele Directivei Pasari, 11 specii de mamifere, din care 2 pe listele Directivei
Habitate, Flora si Fauna; specii de amfibieni - 2 pe listele Directivei Habitate, Flora si Fauna; 65 specii de pasari
- 10 pe listele Directivei Habitate, Flora si Fauna; 197 specii de gasteropode; 49 taxoni de macronevertebrate
terestre; 166 specii de Carabidae dintre care 62 noi pentru lista regionala; 243 specii de Syrphidae; 12 taxoni de
fauna bentonica.
Tabel nr. 16
Grupul Total specii Pe listele Directivelor
Pasari 134 47
Mamifere 11 2
Pesti 65 10
Amfibieni 13 2

Lista speciilor aflate pe lista Directivelor Pasari si Habitate, Flora si Fauna

Din 4 martie 2003 prin Hotararea de Guvern nr. 230, Insula Mica a Brailei a devenit Parcul Natural Balta
Mica a Brailei. Treptat, sunt inlocuti plopii americani cu plopi albi si negri autohtoni. Plopii americani sunt specii
obtinute prin clonare, mai exact prin multiplicarea la infinit a aceluiasi individ. Aceasta duce la lipsa biodiversitatii,
fapt contrar Conventiei de la Rio. Renaturarea zonei a inceput in 2000 fiind plantati pana in prezent 700 ha cu plop
alb si negru.


57

Tabel nr. 17
Tipul Habitatului Cod DH Suprafata
(ha)
Lacuri eutrofe naturale 3150 2318
Mlastini impadurite 91E1 544
Galerii si desisuri 92D0 1710
Galerii marine cu salcii si plop 92A0 3181
Pasune 6510 1589
Cordoane si zone de stuf si papura 7410 2609
Paduri mariene mixte 91F0 2238
Pasuni pe substrat calcaros 6410 1604
Paduri aluviale 91E0 46
Campie aluviala de mal 6440 60
Rauri cu maluri namoloase 3270 60
Bratele Dunarii si canale 3280/3281 5100
Structuri antropice - 15

Tipuri de habitate existente in Insula Mica a Brailei si suprafetele acestora ( in conformitate cu terminologia
Directivei Habitate, Flora si Fauna)

VI. 2 PERSPECTIVE

Privind soarta Baltii mari a Brailei s-au trasat in linii mari mai multe directii. Principalele directii sunt:

VI. 2. 1. CURENTUL ECOLOGIST

Conform acestui curent rezultatele au aratat cat de gresite au fost proiectele puse in practica. Inca din primii
ani in loc de productiile record asteptate o parte din terenurile obtinute si-au pierdut treptat productivitatea agricola,
fiind afectate si de salinizari secundare si inmlastiniri.
Astfel cu vaste resurse umane si materiale intreaga natura ce din belsug oferea atatea bogatii care s-au
pierdut iremediabil
Zona Baltii Brailei indeplinea 3 functii in regim de libera scurgere: hidrologica (veritabila supapa a
Dunarii), ecologica (biodiversitate), economica (pescuit, agricultura pe grinduri, in conditiile unor soluri ce e
fertilizau natural).
Au aparut consecinte negative precum: saraturari secundare, eroziune, scaderea productivitatii piscicole,
terenuri neproductive, invadate de vegetatie spontana (in apropiere de Marasu, Blasova), soluri imbacsite cu
chimicale, urme ale secetei, disparitia iremediabila de specii si distrugerea unor ecosisteme naturale.
Balta Mare a Brailei este un ecosistem antropizat creat dintr-un sistem de ecosisteme de zona umeda, aflate
sub influenta dinamicii Dunarii, intre acestea fiind un complex de interrelatii.
Este necesara stabilirea zonelor moarte cu potential agricol redus sau inexistent si intrarea acestora in
circuitul de reconstructive ecologica.
Factorul cheie al reconstructiei ecologice il constituie regimul hidrologic.
Refacerea caracterului natural al incintelor identificate necesita eforturi minime de management dupa
lucrarile de reconstructive.
Ecologistii vin cu o solutie mai radicala: Renaturarea Baltii Brailei, pentru refacerea zonei inundabile
realizand brese in diguri.


58

VI. 2. 1. CURENTUL HIDROTEHNICIENILOR SI AL AGRONOMILOR

Apare ca un contracurent la primul. Acestia considera ca Balta Brailei este o rezerva strategica pentru
productia agroalimentara. este necesar astfel ca reorganizarea activitatilor sa fie supuse unor dezbateri stiintifice si sa
se faca secvential. Scaderea nivelului freatic datorita interventiei antropice face ca potentialul piscicol sa nu mai fie
la fel de mare ca in trecut. Reinundarea Baltii Brailei poate avea si consecinte mai putin pozitive precum:
dereglari climatice, ale nivelului freatic, evacuari de localitati, ferme, investitii, preluarea de catre ape a chimicalelor
si motorinei imbibate in sol. Studiile din ultima vreme a SCASS indica ca nu se verifica per total scaderea fertilitatii
solului si ca ar mai fi solutii de mentinere a Baltii Mari a Brailei sub aceasta forma.
Daca se mizeaza in continuare pe folosinta agricola este recomandabil ca randamentele avute in vedere sa fie
maxime iar in acest scop trebuiesc eficientizate sistemele de hidroamelioratii. Astfel, in cel mai scurt timp posibil, sunt
necesare urmatoarele operatii:
Repararea si consolidarea in sectoarele unde acesta este deteriorat sau amenintat de vant, valuri,
circulatia, circulatia masinilor,etc.
Remedierea si completarea retelelor de desecare-drenaj. Sunt necesare: decolmatarea si indepartarea
buruienilor din zona canalelor precum si inlocuirea echipamentelor cu unele noi, performante
Izolarea canalelor de irigatii pentru reducerea pierderilor de apa precum si retehnologizarea
echipamentelor si indesirea retelei
Avandu-se in vedere impactul lucrarilor hidroameliorative asupra factorilor de mediu ce influenteaza la randul lor
activitatile agricole, dar nerenuntandu-se la acestea din urma, solutiile de reabilitare ar fi urmatoarele:
Combaterea destructurarii solurilor si a formarii crustei prin folosirea in asolamente a plantelor
ameliorative
Combaterea compactarii solului prin masuri de afanare adanca, subsolaje, asolamente cu plane
amelioratoare( leguminoase perene)
Plantarea perdelelor de protectie pentru aparare de vant si conservarea stratului de zapada ( acesta
mentine umiditatea solului si-l apara de inghet)
Consum moderat de ierbicide si pesticide pentru evitarea poluarii
Aplicarea irigatiilor in conformitate cu conditiile pedologice si hidrologice precum si cu cerintele
plantelor. Trebuie avut in vedere alimentarea diferitelor culturi din nivelul freatic: lucerna este favorizata
de o adancime a freaticului de 3,5m, floarea-soarelui 2,5m, porumbul si soia 2m iar graul are cea mai
mare nevoie de apa (1,5m). Desfasurarea in timp a aprovizionarii corespunde stadiului de inradacinare la
grau si orz acesta creste progresiv din aprilie pana in iunie, la soia si porumb din iunie pana in august iar
la lucerna din aprilie pana in august.

In concluzie, este necesar ca pentru o strategie pe termen lung asupra Baltii Brailei sa se adopte ca metoda
de lucru abordarea interdisciplinara, in echipa, din care alaturi de agronomi, pedologi, hidrogeologi, economisti, sa
faca parte biologi, medici veterinari, medici umani, geografi, ecologi, fizicieni, chimisti, matematicieni, statisticieni,
din care sa rezulte o actiune coerenta, benefica, in care actiunea factorilor perturbatori sa fie limitata.
Pe termen scurt si mediu consideram oportuna practicarea unei agriculturi ecologice care sa tina cont de
valorificarea terenurilor in directia unei dezvoltari durabile, fara epuizarea resurselor Baltii Brailei, cu asigurarea
biodiversitatii existente, evitand crearea unor dezechilibre, insotita de o monitorizare reala si eficienta a agentilor
perturbatori sunt modalitati care permit utilizarea in bune conditii, pe termen lung, a unui teritoriu creat recent,
vulnerabil si cu un randament economic relativ bun pana in prezent.
Pe termen lung, in contextul saracirii tot mai accentuate a solului si a unor costuri sustinute pentru a
mentine aici agricultura credem necesara o trecere cel putin partiala in regim de libera scurgere.
Consideram ca datorita impasului existent crearea unui sistem de inundare partiala si alternanta a
terenurilor din Balta Brailei, poate fi de utilitate pentru imbunatatirea ecosistemului acesteia si a randamentului pe
termen lung in conditiile unor masuri generalizate, cu caracter ecologic, care sa permita o scadere importanta a
poluarii Dunarii si a mediului in general. Acesta ar asigura atat mentinerea unei parti insemnate in circuitul agricol
cat si refertilizarea naturala si nu chimizata a solului precum si permiterea rotatiei activitatilor (agricultura, pescuit).
Balta Brailei in urma amenajarii hidroameliorative se afla intr-un echilibru instabil, determinat de efectele
negative vizibile la peste 40 de ani de sub iesirea din regim natural de scurgere.

59

Aceasta este datorata atat trecerii in regim indiguit, si ruperea legaturii firesti cu fluviul, cat mai ales
problemelor survenite pe traseu, impuse de nerespectarea normativelor, fie de functionarea defectuoasa a canalelor
de irigatie sau de drenaj.
Din punct de vedere al gradului de risc la inundatii, dupa indiguirea Baltii Brailei, s-a trecut de la un risc
neglijabil la un risc moderat, cu o usoara tendinta de crestere. Principalii factori de risc sunt cei de ordin natural (viituri
de durata, presiuni exercitate de sloiuri de gheata), la care se adauga factorii de risc antropic (materiale de slaba
calitate, studii de suport incomplete, lucrari efectuate partial din ratiuni financiare, lucrari executate cu un grad avansat
de imbatranire, distrugerea perdelelor forestiere de protectie).
Interventia antropica, fie si sub forma turismului, poate periclita ecosistemele foarte fragile ale Baltilor
Mici ale Brailei. In acest context sunt necesare activitati turistice restranse, bine organizate, limitate la un numar
redus de turisti (15 turisti pe zi in Fundu Mare si 25 turisti pe zi in Egreta - Insula Mica a Brailei). Se observa ca cele
mai propice suporturi pentru activitatile turistice, coincide cu arealele de maxima concentrare a biodiversitatii, fapt
ce determina ca activitatea turistica sa se faca responsabil, pentru a se evita riscuri necontrolabile si ireversibile.
Dimensiunea fractala, exponentul Hurst, ciclicitatea si sezonalitatea pot constitui un element de analiza
important pentru modalitatea de distributie a unui parametru in timp si spatiu dar si in analiza stadiului de evolutie a
unei forme de relief, a gradului de stabilitate sau complexitate, dar si in evidentierea unor diferentieri locale.
Consideram ca la o analiza fractala viitoare asupra Baltii Brailei, pe perioade succesive, folosind imagini
satelitare la aceiasi scara, si acelasi nivel al Dunarii, va permite o intelegere mai buna a dinamicii mediului
geografic, totodata putandu-se sesiza si tendintele de evolutie si stabili prognoze cat mai pertinente.

BIBLIOGRAFIE:

Albu Dumitrica (1993), Rezervatii naturale, zone protejate si monumente ale naturii din tinuturile Brailei., Edit.
Alma, Galati.
Albu Dumitrica (1996), Ecosistemul Dunarea si conservarea biodiversitatii europene., Fundatia Naturalista
Alexandru Borza Braila, Editura Sapiens, Braila.
Albu Dumitrica (1997), Zonal particularities The Small Island of Braila., Seminar on inventive measures for the
voluntary creation and management of protected areas., Counceil of Europe Publishing
Albu Dumitrica (1997), Sperante pentru Dunare., nr.1, Paper Print Invest, Braila.
Albu Dumitrica (1997), Sperante pentru Dunare., nr.2, Disz. Tipo. Brasov.
Albu Dumitrica (1998), Protectia si conservarea biodiversitatii ecosistemului Dunarea o necesitate vitala.,
Lucrarile celei de a-IV-a conf. Nat. pt. Protectia mediului prin metode si mijloace biologice si biotehnice, Univ.
Transilvania, Brasov.
Albu Dumitrica (1999), O singura Dunare., Edit. Succes, Braila.
Albu Dumitrica, Dan I. (2001), Insula Mare a Brailei: Strategia pentru dezvoltare durabila, Sesiunea nationala cu
participare internationala de comunicari tehnico-stiintifice, Braila, 22-24 iunie 2001, Editura AGIR, Bucuresti
Andronache I., Lepadatu V. (2001), Influenta factorilor antropici asupra Baltii Brailei (Insula Mare a Brailei) in
perioada 1964-200 , Sesiunea nationala cu participare internationala de comunicari tehnico-stiintifice, Braila, 22-24
iunie 2001, Editura AGIR, Bucuresti
Antipa Gr. (1912), Regiunea inundabila a Dunarii. Starea ei actuala si mijloacele de punere a ei in valoare.,
Analele Instit. Geol. Rom.,1912, vol. IV, 1910, fasc. 2.
Antipa Gr. (1912), Cercetari hidrobiologice in Romania si importanta lor stiintifica si economica., Discursuri de
receptiune, 38.
Antipa Gr. (1921), Dunarea si problemele ei stiintifice, economice si stiintifice., Acad. Rom. Col. Studii si
cercetari, 6.
Antipa Gr. (1927), Punerea in cultura a regiunii baltoase a Romaniei. Terenurile inundabile si pescariile.,Acad.
Rom., Mem. Ses. St., seria III, tom. IV, Mem. 4.
Antipa Gr. (1932), Principiile de ameliorare a productivitatii Dunarii de Jos., Bul. Sect. St., Acad. Rom.
Antonescu C.(1969), Biogeografia Romaniei., Edit. Stiintifica, Buc.
Avram G. (1961), Solurile aluviale din regiunea inundabila a Dunarii., Revista padurilor, nr. 3.
Badea L. (1953), Lunca si problemele ei practice., Natura, nr. 6.

60

Bandacu D. (1993), Reconstructia ecologica de la vis la realitate., Analele ICPDD, Tulcea
Banu A.C. (1973), Rolul neotectonicii in organizarea actuala a retelei hidrografice in sectorul inferior al
Dunarii.,Hidrobiologia, tomul 10, Buc.
Baicoianu C. (1915), Dunarea., Buc.
Balteanu, D. (1984), Reliefulieri, azi, maine, Edit. Albatros, Buc.
Balteanu, D., Dragomirescu, S., Muica, C., (1985), Cercetari geomorfologice pentru lucrarile de imbunatatiri
funciare, Tipografia Univ. Bucuresti
Banarescu P. (1962), Complexe faunistice ale ihtiofaunei de apa dulce a R.P.R., A.S.U.C.I., sectia II, VI.
Beldie Al. (1977), Flora Romaniei., Edit. Acad. R.S.R., Buc.
Berbecel O. si colab. (1970), Agrometeorologia., Edit. Ceres, Buc.
Boeru S. Mandru R. (1956), Ameliorarea terenurilor inundabile si mlastinoase., Edit. Agrosilvica, Buc.
Bogdan Octavia (1980), Potentialul climatic al Baraganului., Edit. Acad., Buc.
Botzan M. (1963), Modificarea bilantului hidrologic al solului prin irigatie., Stiinta solului, an I, nr. 2.
Botzan M. si colab. (1991), Valorificarea hidroameliorativa a Luncii romanesti si a Deltei., Red. de propaganda
tehnica agricola.
Bratescu C. (1920), Miscarile epirogenetice si caracterele morfologice in bazinul Dunarii de Jos., BSRRG, tomul
XXXIX.
Budoi Gh. si colab. (1985), Exploatarea rationala agricola a terenurilor din incintele indiguite., Edit. Ceres, Buc.
Buhociu L. (1965), Observatii asupra apei freatice, solului si productiei agricole in cateva incinte din Lunca si
Delta Dunarii., Studii de hidroamelioratii, vol. II.
Buhociu L. (1975), Contributii la cunoasterea evolutiei teritoriilor cu lucrari de imbunatatiri funciare in unele
incinte din Lunca Dunarii (aval de Gura Ialomitei), Teza de doctorat, Instit. Agronomic N. Balcescu, Buc.
Buhociu L., Visinescu I. (1970), Dinamica chimismului apei freatice si solurilor in incintele indiguite., Conf.
SNRSS, 4.
Calinescu R. (1969), Biogeografia Romaniei., Buc.
Chirita C. (1955), Pedologie generala., Edit. Agro-silvica, Buc.
Cineti A. (1990), Resursele de ape subterane ale Romaniei., Edit. Tehnica, Buc.
Ciobota O. (1972), Model matematic pentru apele subterane din zona de lunca a Dunarii., Rev. Imbunatatiri
funciare, anul II, seria D, nr. 12, CIDH, Consiliul National al Apelor.
Ciocardel R., Esca Al. (1966), Incercare de sinteza a datelor cu privire la miscarile recente ale scoartei terestre in
Romania., SCGGG, seria geog., tomul IV, nr. 1.
Ciulache S. (1973), Topoclimatologie si microclimatologie., Univ. Buc.
Constantinescu C. (1964), Factorii ce conditioneaza existenta si durata fenomenelor de iarna pe Dunare pe sectorul
avale de Tr. Severin., HGAM, IX,1.
Conea I. (1957), Din geografia istorica a baltilor Ialomitei si Brailei., Probleme de Geografie, vol. 4.
Costescu P. (1956), Date hidrologice asupra fluviului Dunarea., Meteo-hidrologie,nr.2.
Cotet P. (1957), Procese morfologice actuale pe teritoriul tarii noastre., Analele rom-sov. Seria geol-geog., nr. 4.
Cotet P. (1967), Balta Brailei., Hidrobiologia, Vol. 8, Buc.
Cotet P. (1973), Geomorfologia Romaniei., Edit. Tehnica., Buc.
Cotet P. (1976), Campia Romana. Studiu de geomorfologie integrata., Edit. Ceres, Buc.
Delescu I., Demetrescu-Oprea B. (1894), Dictionarul geografic al Judetului Braila., Buc.
Disescu C. (1948), Un fenomen meteorologic neobisnuit - seceta anului 1946., Analele Acad. RPR, Sect. St. seria
III, tomul XXIII,mem. 5.
Dragusanu St. (1960), Contributii la studiul fizico-chimic al apelor Dunarii inferioare in sectorul romanesc.,Bul.
Instit. de cercetari piscicole, an XIX, nr. 4.
Florea N. si colab. (1968), Geografia solurilor Romaniei., Edit. St. Buc.
Florea N. si colab. (1972), Terenurile afectate de exces de umiditate din Romania., C.I.D.H.
Gastescu P. (1960), Caracteristicile hidrochimice ale lacurilor din RPR., MHGA,42
Gastescu P. (1963), Lacurile din Balta Brailei.,Comunicari de Geografie, vol. III.
Gastescu P., Driga B. (1960), Caracteristicile termice ale lacurilor din Lunca Dunarii in anotimpul de vara.,
HTGAM, tomul V, nr.9.
Gastescu P., Tucanu Breier Ariadna (1965), Cateva aspecte ale bilantului hidrologic al lacurilor din Lunca
Dunarii., Hidrobiologia, vol.II

61

Gastescu P., Tucanu Breier Ariadna (1967), Caracteristicile hidrochimice ale lacurilor din Valea Dunarii.,
HTGAM, tomul XII, nr. 7.
Gastescu P., Gruescu I.S. (1973), Judetul Braila., Edit. Acad., Buc.
Ghergariu S. si colab. (1994), Epidemiologie comparata intr-o zona de gusa endemica la om si hipertiroidism la
animale, in Rev. de Med. veterinara, vol. 4, nr. 1,
Giurgiu, V., (1977), O metoda statistica pentru evidentierea gradului de instabilitate a ecosistemelor forestiere, Ed.
Ceres, Studii si cercetari in silvicultura, I.C.A.S., vol. XXXIV, Bucuresti
Giurgiu, V., (1982), Padurea si viitorul, Ed. Ceres, Bucuresti
Giurgiu, V., (2004) , Gestionarea durabila a padurilor Romanie. Editura Academiei Romane, Bucuresti
Giurgiu, V., (2005), Padurea si modificarile de mediu, Editura Academiei Romane, Bucuresti
Grecu Florina, Comanescu Laura (1998), Studiul reliefului Indrumator pentru lucrari practice, Editura
Universitatii din Bucuresti
Grumeza N. si colab. (1992), Cercetari privind chimismul apei freatice din amenajarile de irigatii., Lucrarile
simpozionului Academiei de stiinte Medicale Buc.
Haret C. (1978), Cu privire la desecarea Luncii Dunarii., Probleme Agricole, nr.12.
Haret C., Stanciu I. (1978), Tehnica drenajului pe terenurile agricole, Edit. Ceres, Buc.
Hancu Gh. Si colab.(1984), Caile de punere in valoare a terenurilor si gospodarirea apei in Lunca si Delta
Dunarii., Analele I.C.I.T.I.D.
Hepites St. (1882), Epocile inghetului Dunarii in cursul sau inferior si profilul patului Dunarii la Braila.,
BSRRG,tomul III.
Hepites St. (1900), Clima Brailei, AIMR, XIV, 1898
Ioanitoaia H. (1974), Aspecte metodologice de cercetare hidrogeologice in exploatarea sistemelor de irigatii si
desecari., Analele ISC pt. Imbunatatiri funciare, vol. IV (XI).
Ionescu Al. (1982), Ecologia si protectia ecosistemelor., Edit. Univ. Craiova.
Ianos I. (2000), Sisteme teritoriale, o abordare geografica, Editura Tehnica, Bucuresti
Ielenicz M. (1999), Geografie generala (I. Geografie fizica), EdituraFundatiei Romania de Maine, Bucuresti
Ielenicz M. (2007), Geomorfologie, EdituraUniversitar, Bucuresti
Ielenicz M., Comanescu Laura, Mihai B., Nedelea A., Oprea R., Patru Ileana, (1999), Dictionar de Geografie
Fizica, Editura Corint, Bucuresti
Ielenicz M., Patru Ileana (2005) Romania - Geografia Fizica, Editura Universitara, Bucuresti
Ionescu Dobrogeanu N. (1901), Consideratii asupra cursului inferior al Dunarii si formarea Deltei Dunarii,
BSRRG, tomul XXII.
Ionescu-Sisesti Gh. (1933), Lunca Dunarii si punerea ei in valoare., Edit. Parid, Imprim. Nationala.
Ionescu-Sisesti Gh. (1939), Principalele tipuri de sol., Imprim. Nat., Buc.
Ivan C., Blanaru V. (1976), Controlul evolutiei solurilor din incintele indiguite si sistemele de irigatii., Manuscris,
ICPA, Buc.
Liteanu E. (1959), Raionarea hidrogeologica a teritoriului RPR., Probleme de geografie, vol. VI.
Liteanu E. (1961), Aspecte generale ale stratigrafiei pleistocene si geneticei reliefului din Campia Romana., STE,
seria E, Hidrogeologia 5,C.G.
Macarovici (1968), Cuaternarul din Romania., EDP, Buc.
Mandelbrot B. (1982), The Fractal Geometry of Nature, San Francisco
Maracine Virginia, Scarlat E. (2002), Aplicatii ale teoriei haosului in economie, Revista Informatica Economica,
nr. 1 (21)/2002, pag. 110-115, Bucuresti
Mandru R., Ioanitoaia H. (1962), Hidrologie ameliorativa., Edit. Agro-silvica, Buc.
Mihai Elena, Seitan Octavia, Neamu Gh. (1966): Profil topoclimatic in Balta Brailei, SCGGG, seria Geografie,
tomul XIII, nr. 1.
Mihailescu V. (1969), Geografia fizica a Romaniei. Edit. St., Buc.
Mihnea I. Ioanitoaia H. (1970), Zonarea terenurilor cu exces de umiditate si a metodelor de drenaj., Stiinta solului,
vol. VIII, nr. 4.
Mociornita C., Constantinescu M. (1958), Debitul solid pe Dunarea inferioara., Rev. transp., nr. 4.
Mociornita C., Nitulescu M. (1968), Date morfometrice si hidrologice caracteristice pentru raurile si fluviul
Dunarea pe teritoriul Romaniei., Hidrobiologia, tomul IX.

62

Mohan Gh., Ielenicz M., Patroescu Maria (1986), Rezervatii si monumente ale naturii din Muntenia., Edit. Sport-
Turism, Buc.
Moisei, R., (2006), Zavoiul Begu, model pentru reconstructia ecologica in Parcul Natural Balta Mica a Brailei,
Revista padurilor, nr. 4.
Morariu T., Conea A.,Calinescu M. (1966), Raionarea fizico-geografica a Baltii Braila, Studia Universitas Babes
- Bolyai Cluj - Napoca, series geol. geogr., an XI, fasc. 2.
Moraru M., Moraru E. (1968), Lacurile din Romania., Edit. Stiintifica, Buc.
Morariu T. si colab. (1970), Hidrologie generala., E.D.P., Buc.
Motoc M. (1959), Eroziunea solului pe terenurile agricole si combaterea ei." Edit. Agro-silvica, Buc.
Murgoci Gh. M. (1952), Campia Romana si Balta Dunarii; in Opere Alese., Buc.
Neamu Gh., Bogdan Octavia, Mihai El. Teodoreanu El. (1970), Harta topoclimatica a Romaniei.SCGGG, seria
geogr. Tomul XVII, nr. 2, Buc.
Nicolaescu I. (1969), Probleme ale alimentarii capilare a solului cu apa din panza freatica (cu aplicatii la Lunca
Dunarii)., Analele ICIFP,seria Imbunatatiri Funciare, vol. II (VI).
Nicolau C., Popescu N., Solomon (1961), Exploatarea terenurilor din incintele indiguite si desecate., Buc.
Nitu I (1988), Lucrari agropedologice ameliorative., Edit. Ceres, Buc.
Oancea Servilia (2006), Analiza fractala Aplicatii in stiintele naturii, Editura Pim, Iasi
Obrejanu Gr. (1964), Les sols de la regione inondable du Danube,, Stiinta solului, nr. 3-4.
Obrejanu Gr. si colab. (1958), Contributii la studiul clasificarii si fertilitatii solului din regiunea inundabila a
Dunarii (sectorul Calarasi Braila Tulcea)., Probleme de pedologie, Edit. Acad. RPR.
Obrejanu Gr. si colab. (1967), Noi contributii la stabilirea factorilor mineralizarii apelor freatice din Lunca
Dunarii., Analele ICIFP, vol. XXXV, CDA, Buc.
Paraschiv D. (1961), Asupra cursului actual al Dunarii in avale de Turnu Severin., Natura, seria geo gr.-geol., an.
XII, nr. 6.
Pascu R. M. (1983), Apele subterane din Romania., Edit. Tehnica, Buc.
Pascu m., Stelea V. (1968), Cercetarea apelor subterane., Edit. Tehnica, Buc.
Pavel D. (1938), Contributii la hidrografia Dunarii., Buletinul IRE, anul VI, nr. 1.
Parvu C. (1980), Ecosistemele din Romania., Edit. Ceres, Buc.
Petrescu N. (1974), Dezvoltarea agriculturii in zonele indiguite si desecate., Edit. Acad. Romane, Buc.
Pisota I. (1971), Hidrologia RSR, partea a-II-a, - Lacurile Romaniei., fascicula I, C.M. Univ. Buc.
Popescu B. (1970), Inundatiile catastrofice din mai iunie 1970 si problemele pe care le ridica in gospodariile
rationale a apelor ., Hidrotehnica, vol. XV, nr. 2.
Popescu, I., R., (1994), Silvicultura braileana`, prezent si perspective, Manuscris. Lucrare prezentat la Ziua
Silvicultorului, Br`ila, 25 p.
Popovici I. (1966), De-a lungul Dunarii, Buc.
Popp N.M. (1970), Conditii geomorfologice, litologice si hidrogeologice in legatura cu formarea solurilor din
Lunca si Delta Dunarii., Lucr. Conf. Nat. de stiinta solului, Eforie1967, Buc.
Popp N. (1985), Fluviul Dunarea., E.S.E., Buc.
Posea Gr., Ilie I. (1961), Importanta practica a luncilor si teraselor., Natura nr. 3.
Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M. (1974), Relieful Romaniei., Edit. Stiintifica, Buc.
Posea Gr., Grigore M., Popescu N., Ielenicz M. (1976) Geomorfologia, Edit. Didactica si pedagogica, Bucuresti
Puscariu V. (1964), Observatii asupra unor pasari rare in Delta si in Lunca Dunarii., Ocrotirea naturii, vol. 8, nr. 2.
Preda I., Marosi P., Hidrogeologie generala.,E.D.P., Buc.
Proigogine Ilya, Stengers Isabell (1997), Intre eternitate si timp, Editura Humanitas, Bucuresti
Rosu Al. (1980), Geografia fizica a Romaniei., E.D.P., Buc.
Sevastos R. (1905), Istoria Vaii Dunarii., Arh. Soc. Literar-Stiintifice Iasi.
Stoiculescu, Cr., D., (2000), Baltile Mici a Brailei, un viitor parc national de interes european, Revista de
silvicultura, nr. 1 - 2, p.p. 11 - 15.
Stoiu V. (1974), Insula Mare a Brailei., Lucrare editata de Directia generala pentru agricultura, industrie
alimentara si ape a Judetului Braila, Braila 1972.
Stoiu V. (1974), Judetul Braila ani de victorii si impliniri., Lucrare editata de Sectia de propaganda.
Seitan Bogdan Octavia (1969), Variatia temperaturii aerului in stratul microclimatic pe cateva profile din lungul
vaii Dunarea., SCGGG, seria geogr., XIV, 2

63

Stroe Aurelia, Arama Aurora Violeta, Anton Cristina Elena, Andronache I (2007), Fractalii si aplicatiile lor
interdisciplinare, Editura Ars Longa, Iasi.
Tarboton d. G. (1996), Fractal river networks, Hortons laws and Tokunaga cyclicity, Journal of Hidrology 187,
pag. 105-117.
Teaci D., Tutunea C., Burt M., Munteanu M. (1974), Aspecte privind raionarea pedoclimatica si bonitarea
terenurilor agricole din Romania, (la scara 1/200.000), pe judete., Studii si cercetari pedologice, vol. XL.
Teaci D. (1968), Contributii la diagnosticarea si clasificarea solurilor aluviale., Analele ICIFP Pedologic, vol.
XXXV
Teaci D. (1980), Bonitarea terenurilor agricole., Edit. Ceres, Buc.
Teodoru O. (1978), Modificari microstructurale in sol sub influenta masurilor ameliorative., Edit. Ceres, Buc.
Trufas V., Trufas Constanta (1975), Hidrochimie., Curs litografiat, Univ. Buc.
Ujvari I. (1972) Geografia apelor Romaniei, Edit. St. Buc.
Vasilescu Gr. (1928), Inghetul Dunarii si navigatia ei maritima. Bul, soc. Politehnice, nr. 9/1928
Valsan G. (1915), Campia Romana., BSRRG, tomul XXXVI, Buc.
Vidrascu G. (1915), Lunca Dunarii si regimul apelor ei., BSRRG, 1915, vol. XXXVI.
Vidrascu G. (1921), Valorificarea regiunii inundabile a Dunarii., Tipografia Urbana, Buc.
Visinescu I. (1979), Contributii la estimarea bilantului hidrologic al incintei Insula Mare a Brailei., Teza de
doctorat, IANB, Buc.
Visinescu I., Zamfirache V. (1975), Prognoza nivelurilor freatice si a rezervelor de umiditate a solurilor incintei
indiguite., Casa agronomului, Braila.
Vladimirescu I. (1978), Hidrologie., E.D.P., Buc.
Zavoianu I. (1956), Profilul longitudinal al Dunarii inferioare si factorii lui genetici., SCGGG, seria geogr. Tom
XIII, nr. 1
Zavoianu I. (1957), Variatia elementelor morfometrice ale albiei minore in profilul longitudinal al Dunarii
inferioare., SCGGG, seria geogr. Tom XIV, nr. 1
Zernov A.S. (1956), Hidrobiologie generala, vol. I-III, Edit Acad. RPR., Buc.
*** (1929), Indiguirile regiunii inundabile a Dunarii., Dezbaterea Comisiilor Indiguirilor, ian.-apr. 1929,
Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Buc.
*** (1952/1980), Fauna RPR / Fauna RSR., Edit. Acad., Buc.
*** (1960), Monografia geografica a Romaniei., vol. I-II, Edit. Acad., Buc.
*** (1967), Dunarea intre Bazias si Ceatal Izmail - Monografie hidrologica., CSA, Institutul de Studii si Cercetari
Hidrologice, Buc.
*** (1969), Geografia Vaii Dunarii Romanesti., Edit. Acad. Romane, Instit. Geol.-Geogr., Buc.
*** (1972), Cauze si efecte ale apelor mari din Romania, mai-iunie 1970., Min. Agric. Buc.
*** (1976), Sistemul de clasificare a solurilor in categorii de nivel superior., I.C.P.A.,Buc.
*** (1978), Raurile Romaniei., Edit. Acad., Buc.
*** (1980), Braila Monografie., Colectia Judetele Patriei, Edit. Sport Turism, Buc..
*** (1983), Geografia Romaniei - vol. I Geografia Fizica., Edit. Acad., Buc.
*** (1999), Evalution of wetlands and foodplain areas in the D.R.B. (final report 27 may 1999); Danube Polution
Reductioon Programme., WWW Danube-Carpathian Programme 1999.
*** (1999), Danube Polution Reduction Programme. Transbordary analysis 1999, Programme Coordination Unit
UNDP-GEF Asistence.

CD Rezumat Dinamica Mediului Geografic in Balta Brailei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CD Rezumat Dinamica Mediului Geografic in Balta Brailei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CD Rezumat Dinamica Mediului Geografic in Balta Brailei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat teza de doctorat Ion Andronache

S-ar putea să vă placă și