MINISTERU EDUCATIEI SI CERCETARI

SCOALA SANITARA POSTLICEALA SF. IOSIF BUCURESTI

LUCRARE DE DIPLOMA


PARTICULARITATILE DE INGRIJIRE ALE
PACIENTULUI CU RUBEOLA









PROFESOR COORDONATOR: MARIANA PLEVOIU
ELEV :VAIDEIANU MANDRU MIRELA

BUCURESTI 2014



MOOTO:



Rolul asistentei medicale esential,consta in a ajuta persoana
bolnava sau sanatoasa ,sa-si mentina sau sa-si recastige
sanatatea sau pentru a fi asistat in ultimile clipe,prin
indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur














CUPRINSUL LUCRARII DE DIPLOMA AN SCOLAR 2011-2012

ARGUMENT
ISTORIC
CAP.I.DATE GENERALE DESPRE BOALA
1.1.Prezentarea notiunilor de anatomiesi fiziologie a aparatului afectat
1.1.1.Anatomia si fiziologia aparatului afectat
1.2.Prezentarea teoretica a bolii
1.Definitie
2.Etiologie
3.Patogenie
4.Diagnostic clinic
5.Diagnostic paraclinic
6.Diagnostic diferential
7.Evolutie.Prognostic
8.Tratament a)igieno-dietetic b)medical(cu indicatii si contraindicatii pentru medicatia specifica
afectiunii)c)chirurgical.
CAPITOLUL II.INGRIJIRI GENERALE
*Supravegherea pacientuluidin momentul internarii si pana la externare si efectuarea tehnicilor
inpuse de afectiune
2.1.Internarea pacientului in spital
2.2.Asigurarea conditiilor de spitalizare
2.3.Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati
*Pregatirea patului
*Schimbarea lenjeriei de pat
*Asugurarea igienei personale,corporale si vestimentare a pacientului
*Efectuarea tualetei generale si pe regiuni ale pacientului imobilizat
*Observarea pozitiei pacientului
*Schimbarea pozitiei si imobolizarea pacientului
*Captarile eliminarilor
2.4.Supravegherea functiilor vitale si vegetative
2.5.Alimentatia bolnavului
2.6.Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului
2.7.Recoltarea produselor biologice si patologice
2.8.Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor inpuse de afectiune
2.9.Pregatirea preoperatprie si ingrijirea postoperatorie
2.10.Educatia pentru sanatate
*Profilaxia bolii
2.11.Externarea pacientului
CAP.III.INGRIJIRI SPECIFICE
*Prezentareacazurilor de boala
*Cazul 1 Plan de ingrijire
*Cazul 2 Plan de ingrijire
*Cazul 3 Plan de ingrijire
CAP.IV.CONCLUZII
*Evaluarea finala
*Concluzii generale
BIBLIOGRAFIE













INTRODUCERE


Rubeolaeste o boala infectioasa,virala contagioasa caracterizata clinic prin exantem caracteristic
,adenopatie generalizata,afectarea moderata a stari generale si imunitati durabile benigne,pentru
copii si periculoasa pentru gravide orin risc teratogen elevant.Notiunea de boala infectioasa se
intelege prin totalitatea fenomenelor rezultate din interactiunea agentilor patogeni cu organismul
uman.Caracteristicile asupra bolilor infectioase,au progresat foarte mult in ultima jumatate de
secol.Seria descoperirilor stiintifice in dimeniul microbiologic a fost deschisa de marele Lauis
pasteur,fost om de stiinta francez,pionier in domeniul microbiologiei, continuata de Victor Babes
fondatorul scoli romanesti de microbiologie participand alaturi de alti oameni de stiinta
renumiti.Progrese deosebite s-au realizat in domeniul profilaxiei bolilor infectioase ,prin masurile
de inbunatatire a conditiilor de igiena a populatiei,prin masuri de organizare sanitara si prin
metodelede profilaxie specifice si deosebit de inportante.O ameni de stiinta din tara noastra au
contribuit din plin la marile progrese ale cercetarilor in domeniul bolilor infectioase pe plan
mondial si national,dintre acestia numarandu-se si Victor Babes ,C. Lavanditi,C.Ionescu
Mihailesti,J.Cantacuzino.













ISTORIC

Rujeola este una din cele mai contagioase boli si se raspandeste cu usurinta.
Pericolul principal este atunci cand boala apare la femeile gravide, mai ales in primul
trimestru de sarcina, infectia mamei ducand la infectia fatului, rezultand astfel o afectare
cronica ce va evolua pe toata perioada vietii intrauterine, dar si dupa nastere, cu afectarea
tuturor organelor, ducand astfel la rubeola congenitala

Rubeola este o infectie care afecteaza in primul rand pielea si ganglionii limfatici. Mai este
cunoscuta popular sub numele de pojarel, pojar mic, pojarul german, pojarul de 3 zile sau
bubatul mic si afecteaza pe primul plan pielea si ganglionii limfatici. Ea poate sa apara la orice
varsta, chiar daca este considerata una dintre bolile copilariei, iar forme mai severe apar in
special la persoanele care au imunitatea compromisa.
Persoanele care au trecut prin boala sau au fost vaccinate impotriva rubeolei sunt imune la
boala.
Unii parinti nu sunt de acord cu vaccinarea copiilor lor cu vaccinul antirujeola-oreion-rubeola
(ROR) din cauza temerilor nefondate ca acest vaccin poate provoca autism. Studiile facute pe
un numar foarte mare de copii au gasit aceste temeri ca fiind nefondate, astfel ca nu exista
nici o legatura intre vaccinul ROR si autism.
Rubeola a cptat o mare importan, dup ce n 1941 oftalmologul australian Norman
McAllister Gregg a observat malformaii congenitale oculare (cataracta congenital) la copii
nscui din mame, care suferiser de rubeol n timpul graviditii. n 1947 au fost descrise n
literatur malformaii congenitale severe asociate cu rubeola matern
1964 in America o epidemie deosebit, afectnd 12.500.000 de persoane, avnd drept
consecine naterea a 20.000 copii cu defecte congenitale (din gravidele care au fcut rubeol)
i pagube economice de 1,5 miliarde dolari, prin 842 000 de zile de
spitalizare i pierderea a 3,5 milioane zile de lucru. Aceasta a dus la studii n 1964 o epidemie
de rubeol a izbucnit n SUA i a avut o amploare extensive virologice, serologice i a
determinat accelerarea cercetrilor pentru obinerea unui vaccin rubeolic. 123 ri din 212
(58%) n 2006 includ vaccinarea rubeolic n programele naionale de imunizare.
n Romnia:
- Vaccinul bivalent rujeol-rubeol a fost pentru prima dat administrat n Romnia n anul
1998 fetelor din grupa de vrsta 15-18 ani (nscute ntre anii 1980-1983); introducerea
acestui vaccin a avut loc n urma unei epidemii de rujeol.
- n aprilie 2003, a fost introdus vaccinarea antirubeolic la fetele n vrst de 13-14ani.
Incidena rubeolei congenitale, depinde de stadiul n care se afl sarcina, fiind maxim n
primele 12 sptmni cnd este de 80%.
n studiul perspectiv pe 1016 gravide cu rubeola, ai cror copii au fost monitorizai timp de 2
ani, au rezultat urmtoarele: toi copii ai cror mame au contactat rubeola nainte de a 11-a
sptmn de sarcin au avut malformaii congenitale, cei nscui din mame
cu rubeol pn n a 16-a sptmn de sarcin au prezentat defecte congenitale n 35% din
cazuri. La copii nscui din mame care au fcut rubeola dup a 16-a sptmn nu s-au contactat
nici un fel de malformaii.
Virusul rubeolic se transmite prin transferul secreiilor nazofaringiee, fie direct fie prin
picturi aerogene (Flugge). Rubeola este foarte contagioas.
Manifestrile procesului epidemiologie: izbucnirile epidemice survin la intervale de 5-9 ani
printre copii, adolescenti, tineri i adulti (instituii de precolari, coli, internate, cmine, cazrmi,
mediul rural). Intervalul de la contact la apariia erupiei poate fi de la 14 la 21 de zile. Apariia
rubeolei congenitale ine n primul rnd de starea de receptivitate fa de infecia rubeolic.









CAP.I.DATE GENERALE DESPRE BOALA
PREZENTAREA NOTIUNILOR DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI AFECTAT 1.1.
Histologia pielii(structura celulara)
Este formata din 3 straturi:
-epiderm
-derm
-hipoderm
Epiderm:
-este stratul periferic
Derm:
-este tesutul conjunctiv format din fibre,celule si substanta fundamentala,este delimitat de
epiderm prin membrane sinuasa bazala.
Hipoderm:
-stratul cel mai profund al pielii din tesutul conjunctiv lax in ochiurile caruia se afla celulele
groase mari grupate in globuri care constituie un panicul adipos
-prin pozitia sa perpendiculara intre mediul extern si intern pielea nu reprezinta doar o simpla
membrane de protectie mecanica a corpului ci si un organ dotat cu anumite functii,unele proprii
constituind functiile specifice elementare,altele de ansamblu correlate cu metabolismul general si
derivand din fiziologia generala a organismului.
Functiile pielii
- a melaninei
- de formare a cheratinei
Functia elementar dermica:
-fiziomecanica
-metabolica
Functia de ansamblu:
-termoreglare
-secretorie
-imunologia
-exteroceptoare

1.1.1 Anatomia si structura pielii
Pielea este un organ conjuctiv-pepitelial care acopera intreaga suprafata a corpului limitandu-
se la orificiile naturale unde se continua cu semimucoase.
Pielea nu este un simplu invelis al corpului ci si un orag cu activitate vitala.
Pielea este cel mai mare organ al corpului.
Un fragment de piele contine:
-apa
-elemente minerale
- substante organice
-enzime
-vitamine
Caracteristicii:
Suprafata medie la un adult este de 1.5-3m.
Greutatea pielii reprezinta 6% din greutatea corpului.
Grosimea variaza de la 0.5-4 mm in functie de regiune,vasta si sex
Culoarea difera dupa varsta,rasa,sex,regiune,etc.determinata de amestecul mai multor
culorii(melanina)
Consistenta pielii este moale,catifelata,grasa,usor umeda in functie de cantitatea secretiilor
fiziologice.








1.2. INFORMATII GENERALE
Virusul rubeolei este un togavirus cu ARN monocatenar care determina una din infectiile
exantematoase ale copilariei. Infectia se produce predominant in lunile de iarna si primavara,
subiectii umani fiind singurele gazde cunoscute ale virusului. Modul de transmitere a bolii este
direct si aerogen (prin secretii nazofaringiene). Perioada de incubatie este de 2-3 saptamani.
Infectia are de obicei o evolutie benigna si este frecvent subclinica. In cazurile simptomatice,
tabloul clinic include febra, eruptie maculo-papulara adesea discreta si de scurta durata,
limfadenopatii, posibil coriza si conjunctivita. Adenopatia rubeolica (tipic in regiunea occipitala,
retro- si submastoidiana, laterocervicala si submaxilara) constituie un semn constant al bolii, fiind
adesea singura ei manifestare. Hemoleucograma indica de obicei neutropenie, iar in formula
leucocitara este caracteristica aparitia de plasmocite si celule Trk, a caror proportie poate ajunge
la 5-19%. Infectia confera imunitate pe toata durata vietii
1;7
.
Infectia cu virusul rubeolei are consecinte foarte grave in cazul in care este contractata in cursul
primelor patru luni de sarcina. Daca gravida nu prezinta imunitate, exista un risc mare de afectare
embriofetala. Rubeola congenitala determina aparitia unor defecte severe, multe dintre acestea
fiind permanente, afectand dezvoltarea ulterioara: cataracta, surditate, hepatosplenomegalie,
retard psihomotor, anomalii osoase, cardiopatii, neuropatii. Consecintele patologice asupra fatului
si nou-nascutului depind de teratogenitatea virusului si de varsta gestationala la care s-a
contractat infectia. Este unanim acceptat faptul ca riscul scade odata cu cresterea varstei
gestationale; astfel riscul este maxim in cursul primelor doua luni de sarcina (40-60%) si scade
progresiv in lunile patru si cinci (10-20%). Studiile au demonstrat faptul ca infectia fetala este rara
dupa trimestrul II de sarcina.
In cursul infectiei acute, virusul infecteaza placenta si poate fi transmis la fat. Expunerea secundara
la virus sau reinfectia se asociaza extrem de rar cu transmiterea intrauterina a virusului, indicand
faptul ca imunitatea mamei (dobandita natural sau indusa prin vaccinare) confera protectie
impotriva infectiei in utero. Infectia primara a mamei poate avea urmatoarele consecinte: a)
absenta infectiei la embrion; b) resorbtia embrionului (doar in cursul primelor saptamani de
sarcina); c) avort spontan; d) moartea fatului in utero; e) infectia placentei fara afectarea fatului; f)
afectarea concomitenta a placentei si fatul

Testele serologice reprezinta un instrument important in diagnosticul si monitorizarea infectiei
acute. Astfel, primul raspuns umoral la infectie este reprezentat de anticorpii specifici de tip IgM
care sunt detectati in majoritatea cazurilor la cateva zile de la aparitia exantemului, atingand un
maximum dupa 2-3 saptamani de la debut. Nivelurile IgM incep sa scada dupa 36-70 zile, fiind rar
detectate dupa 180 zile (in cazuri izolate, pana la 1 an). Anticorpii specifici de tip IgG apar de obicei
dupa aproximativ 1 saptamana de la generarea anticorpilor IgM; nivelul acestora creste rapid
atingand un platou la 6-10 saptamani de la debutul bolii, dupa care scad progresiv la un titru (15-
200 UI/mL) care se mentine toata viata. Reinfectia, care este complet asimptomatica, este insotita
de cresteri moderate ale anticorpilor IgG.
Introducerea vaccinului antirubeolic in 1969 a avut un impact major asupra numarului de infectii
congenitale. Cu toate acestea continua sa apara epidemii de rubeola. Prevalenta femeilor
neimunizate in randul populatiilor vaccinate este in jur de 1.8%, in timp ce la populatiile
nevaccinate poate depasi 40%.
Luand in considerare datele prezentate reiese importanta efectuarii screening-ului pentru
determinarea statusului imun matern. Deoarece vaccinul antirubeolic este contraindicat la
femeile gravide (risc teoretic, deoarece nu s-a demonstrat teratogenitatea virusului atenuat
continut in vaccin) si la cele care pot deveni gravide in urmatoarea luna dupa vaccinare, se
recomanda ca screening-ul sa fie efectuat inainte de conceptie, iar femeile neimunizate sa poata
beneficia de vaccin





1.DEFINITIE:
Rubeola este o boala infectioasa acuta,eruptiva a copilului si adultului.
Clinicse caracterizeaza prin eruptii.febra.limfodenopatii.Infectiafetaladetermina malformatii
congrnitale.






2. ETIOLOGIE:
AGENT ETIOLOGIC
Virusul rubeolic, un togarus, este inrudit indeaproape cu alfarusurile. Spre deosebire de acesti
agenti, totusi, el nu necesita un vector pentru transmitere. Mai mult, nu exista o asemanare de
secvente ARN intre rusul rubeolic si alfarusuri.
Virionul rubeolic este compus dintr-o capsida interna helicoidala de ARN si o proteina care este
inconjurata de o anvelopa continand lipide, cu un
diametru de aproximativ 60 nm. Proteinele
structurale asociate cu rusul rubeolic sunt El si E2
(glicoproteine transmembranare de anvelopa) si C
(proteina de capsida care inconjoara ARN-ul ral).
Epidemiologie
Rubeola este rspndit n lumea ntreag, este o
boal care apare sporadic sau n epidemii.
Incidena rubeolei este maxim n sezonul
iarn-primvar i la vrstele cuprinse ntre 5 i 9
ani. Contagiozitatea ncepe cu 7-10 zile nainte de
apariia erupiei i dureaz nc 7 zile pn la
dispariia ei.
Virusul rubeolic se transmite prin transferul secreiilor nazofaringiee, fie direct fie prin
picturi aerogene (Flugge). Rubeola este foarte contagioas.
Manifestrile procesului epidemiologie: izbucnirile epidemice survin la intervale de 5-9 ani
printre copii, adolescenti, tineri i adulti (instituii de precolari, coli, internate, cmine, cazrmi,
mediul rural). Intervalul de la contact la apariia erupiei poate fi de la 14 la 21 de zile. Apariia
rubeolei congenitale ine n primul rnd de starea de receptivitate fa de infecia rubeolic.
Incidena rubeolei congenitale, depinde de stadiul n care se afl sarcina, fiind maxim n
primele 12 sptmni cnd este de 80%.
n studiul perspectiv pe 1016 gravide cu rubeola, ai cror copii au fost monitorizai timp de 2
ani, au rezultat urmtoarele: toi copii ai cror mame au contactat rubeola nainte de a 11-a
sptmn de sarcin au avut malformaii congenitale, cei nscui din mame cu rubeol pn n a
16-a sptmn de sarcin au prezentat defecte congenitale n 35% din cazuri. La copii nscui din
mame care au fcut rubeola dup a 16-a sptmn nu s-au contactat nici un fel de malformaii.
Rubeola la gravide poate provoca: avort spontan, nasteri premature, decese n perioada
neonatal.
Incidena real a rubeolei congenitale a putut fi stabilit izolnd virusul rubeolic de la copii
nscui cu malformaii congenitale sau de la fetii eliminai n cursul unei rubeole materne.
Virusul se izoleaz la feii eliminai, din materialul placentar, iar la copii cu malformaii i
viabili, din secreia nazal, snge, urin, materii fecale. Astfel, izolarea se face dup sptmni sau
chiar luni (12-14 luni) dup nastere constituinfu-se n surse de infecie.
Incidena rubeolei la 100.000 locuitori n Romnia n anul 1998 a fost de 104,58, mult sczut
fa de anul 1997, care a fost de 401,62.
Rubeola evolueaz sporadic sau epidemic cu numeroase forme atipice (30-50% infecii
inaparente). Formele clinice mai severe apar la aduli.
naintea introducerii vaccinrii la scar mare, rubeola era o boal care evolua ntr-un mod
epidemic sezonier cu cicluri epidemice la fiecare cinci pn la nou ani. n timpul perioadei
epidemice, incidena SRC (sindrom rubeolic congenital) fluctua de la 0,1 la 0,2 cazuri pentru 1000
de nasteri i de la 4 cazuri pn la 1000 de nateri n timpul epidemiilor.
Incidena rubeolei a czut rapid dup nregistrarea vaccinului contra rubeolei n 1969.
n anul 2002 s-au raportat doar la 18 cazuri. Dupa introducerea programului de vaccinare cu
dou doze cu vaccinurile triple R-O-R (rubeola-oreion-rujeola) i obinerea unor acoperiri vaccinale
ridicate, Finlanda i Suedia au eliminat virtual rubeola de pe teritoriul lor
3.PATOGENIE:
PATOGENEZA SI HISTOPATOLOGIE
Se cunosc putine despre histopatologia microscopica a rubeolei dobandite postnatal, deoarece
boala este invariabil autolimitata. Ca si la pojar, eruptia in rubeola este mediata imunologic;
debutul ei coincide cu dezvoltarea anticorpilor specifici. Viremia poate fi demonstrata cu aproape
o saptamana inainte si inceteaza in cateva zile dupa debutul eruptiei.
Cauza afectarii celulelor si organelor in rubeola congenitala nu este bine inteleasa
Mecanismul propus al afectiunii fetale include oprirea in mitoza a celulelor, necrozarea
tesuturilor fara inflamatie si alterarile cromozomiale. Cresterea fatului poate fi intarziata. Alte
trasaturi pot include descresterea
numarului megacariocitelor in maduva osoasa, hematopoieza extramedulara si pneumonia
interstitiala.
Rubola este o boal infecioas acut, eruptiv a copilului i adultului, produs de virusul
rubeolic. Clinic se caracterizeaz prin erupie, hipertermie, limfadenopatie.
Virusul rubeolic intr n organism pe cale nazo-faringian i disemineaz n organism producnd
o viremie, dovedit prin izolarea virusului din snge cu 7 zile nainte de erupie.
Virusul rubeolic a fost izolat din tegument, la nivelul exantemului. Exantemul este determinat de
complexul virus rubeolic-anticorpi.
Virusul rubeolei a fost izolat din urin n timpul viremiei, din secreiile cervicale uterine.
Histologic n ganglionii limfatici excitai se constat hiperplazie, edem i unele modificri
structurale n foliculi.

4. DIAGNOSTIC CLINIC:

Virusul rubeolic poate fi identificat prin analiza unor produse patologice: secretii,respiratorii,
lacrimi, snge, urin, lichid cefalo-rahidian (LCR), materii fecal
Diagnosticul i laborator
Leucopenie i limfocite atipice, uneori plasmatice (1-2% pn la 5-10%). Izolarea virusului
rubeolic din exudatul faringian, urin i alte secreii este o metod tehnic de lung durat.
Izolarea i identificarea nu sunt de uz curent. Se utilizeaz pentru diagnosticul rubeolei
congenitale sau n formele grave, complicate.
Diagnosticul se face pe baza fenomenului de interferen ntre virusul rubeolic i virusul
ECHO11. Dac dup nlocuirea virusului ECHO11 nu se observ efectul citopatic al acestuia
nseamn c virusul rubeolic este prezent.
Identificarea virusului se face prin reacia de seroneutralizarea cu seruri standard specifice.
DIAGNOSTIC
Deoarece rubeola dobandita postnatal este o boala usoara si deoarece multe cazuri sunt
subclinice, diagnosticul pe baze clinice poate fi dificil. Alte boli care pot imita rubeola includ:
toxoplasmoza, scarlatina, rujeola mitigata, roseola, boala a cincea (eritemul infectios datorat
parvorusului B19) si infectiile enterorale. Testele de laborator de rutina releva de obicei
leucopenie si limfocite atipice.
Izolarea rusului rubeolic in culturi celulare din probele recoltate din faringe, urina sau alte secretii
este dificila si costisitoare, dar se practica uneori. Aceasta tehnica este extrem de utila cand este
suspectata rubeola congenitala. Un diagnostic de laborator este cel mai adesea obtinut serologic.
Cel mai obisnuit test utilizat este testul imunoenzimatic (ELISA) pentru anticorpii IgG si IgM.
Rubeola acuta este diagnosticata prin punerea in edenta a cresterii de patru ori sau mai mult a
titrului anticorpilor IgG ativ in perechile de seruri din faza acuta si convalescenta, sau prin
detectarea anticorpilor IgM specifici pentru rubeola intr-un specimen de ser. Totusi, reactii fals-
negative si-pozitive pentru IgM sunt obtinute uneori. Mai mult chiar, reactii IgM real-pozitive pot fi
obtinute atat in infectia primara, cat si in reinfectie. Rubeola congenitala este diagnosticata prin
izolarea rusului rubeolic, prin detectarea anticorpilor IgM intr-o singura mostra de ser si/sau de
atestarea fie a persistentei anticorpilor antirubeola in ser peste varsta de 1 an, fie de cresterea
titrului de anticorpi oricand in timpul copilariei la un copil nevaccinat. Tesuturile biopsiate si/sau
sangele si lichidul cefalorahidian au fost, de asemenea, folosite pentru demonstrarea antigenelor
de rubeola cu anticorpi monoclonali si pentru detectarea ARN-ului de rubeola prin hibridizare in
Situ si reactia de polimerizare in lant

PROFILAXIE
Vaccinul antirubeolic u atenuat a fost aprobat in 1969, la 7 ani dupa ce rusul a fost izolat
pentru prima data in cultura. Acest vaccin a aparut ca o strategie de prevenire a rubeolei
congenitale prin incercarea de a restrange numarul de femei grade susceptibile si de a limita
rusurile salbatice in circulatie. Vaccinul antirubeolic induce seroconversie la mai mult de 95%
dintre cei carora le este administrat. De la obtinerea sa, nu au mai fost epidemii majore in Statele
Unite, iar numarul cazurilor a scazut cu 98%. Ultima epidemie de rubeola pe scara larga in Statele
Unite a avut loc intre anii 1964-l965; aceasta epidemie s-a manifestat prin nasterea a zeci de mii
de copii cu sindromul rubeolei congenitale. Vaccinul aprobat in mod curent in Statele Unite, RA
27/3, este proat in celulele diploide umane si este mult mai imunogenic (mai ales in ce priveste
stimularea imunitatii umorale) decat vaccinurile aprobate anterior. Strategia actuala de vaccinare,
aparuta in parte cand rujeola nu era controlata adecvat, este de a se vaccina toti copin la varsta de
12-l5 luni cu vaccin anti rujeola-oreion-rubeola (ROR), precum si de a li se administra o a doua
doza in timpul copilariei. Vaccinul antirubeolic poate fi de asemenea administrat oricarei persoane
susceptibile la infectie si femeilor care nu sunt insarcinate; este extrem de important ca angajatii
spitalelor de orice sex sa fie imuni la rubeola, astfel incat transmiterea nosocomiala sa fie etata.
Desi a existat o modificare mica in prevalenta imunitatii la rubeola in randul femeilor de varste
fertile (aproape 80%) incidenta rubeolei congenitale este extrem de scazuta - aproximativ 10
cazuri anual. Este probabil ca, desi anticorpii sa fie nedetecili multi ani dupa imunizare, protectia
impotriva infectiilor - posibil datorata imunitatii mediate celular - sa fie frecventa. In prezent,
exista putine do, asupra scaderii semnificative in timp a imunitatii fata de rubeola, cu importanta
clinica.
Ocazional, vaccinul antirubeolic poate cauza artralgii sau artrite, in special la femeile tinere. Foarte
rar, vaccinarea antirubeola are ca rezultat artrite cronice; totusi, chiar si cazurile de artrita franca
la vaccinati sunt autolimitate, durand doar aproximativ o saptamana.
Dupa investigarea unei serii de peste 400 femei care au fost imunizate neglijent in timpul sarcinii si
care au dus sarcina la termen, CDC a concluzionat ca rusul rubeolic de tip vaccinai fie nu cauzeaza
sindromul rubeolei congenitale, fie o face la o incidenta prea scazuta pentru a fi detectat. Cu toate
acestea, vaccinul antirubeolic este contraindicat la femeile grade si este recomandata etarea
sarcinii pentru cel putin 3 luni dupa vaccinarea antirubeolica. El este accepil pentru copin
susceptibili la rubeola ale caror mame sunt de asemenea susceptibile de a fi imunizate, deoarece
indizii vaccinati nu raspandesc rusul rubeolic si nu il transmit indizilor susceptibili. Desi se
recomanda ca vaccinul antirubeolic sa nu fie administrat persoanelor cu imunosupresie, el este
administrat copiilor infectati cu rusul imunodeficientei dobandite (HIV). Nu au fost raportate
efecte adverse ale vaccinului .

Diagnosticul hematologic evideniaz celulele turek i plasmocite (pn la 20%). Inconstant apar
modificri ale formulei leucocitare. Diagnosticul serologic este utilizat cel mai frecvent.
Reacia de hematoglutinoinhibare (HAI) cu titrul minim de 1/8-1/16 a fost nlocuit de
metode mai simple, fidele i de sensibilitate similar:
reacia imunoenzimatic (ELISA);
hemoliza radical, pentru demonstarea prezenei anticorpilor IgM sau
Ig6. Anticorpii Ig6 antirubeolici ntr-o prob de ser evideniaz
imunitatea la rubeol. Anticorpii IgM antirubeolici ntr-o prob de ser
sau testarea de 4 ori n dinamica titrului n dou probe cu ser
(recoltate la un interval de 7-10 zile) atest infecia rubeolic acut ca
i preinfecia.

5 .DIAGNOSTICUL SEROLOGIC al rubeolei congenitale n perioada neonatal trebuie pus pe
probe de ser recoltat att de la sugar ct i de la mam. Pentru sugar sunt necesare mai multe
determinri, titrul anticorpilor n scdere semnificativ, titrul n cretere este demonstrativ pentru
infecia rubeolic.
Diagnosticul precoce al rubeolei congenitale se face prin biopsie placentar la 12 sptmni
prin demonstrarea antigelului rubeolic cu anticorpi monoclonali.
Din a 22-a sptmn a gestaiei se pot depista IgM specifice n sngele fetal. Anticorpii apar
dup 3 zile de rupie cu titrul maxim dup 21-30 zile, dup care dipar cu structura de IgM n timp
ce anticorpii cu structura de Ig6 i IgA persist toat viaa.
Diagnosticul serologic este difcil de interpretat la gravine n primul trimestru de sarcin, la
nou nscui din mame cu boli eruptive n timpul graviditii.
Un titru crescut de IgM indic infecie recent, n timp ce prezena anticorpilor Ig6 indic
infecie veche sau reinfecie.
6.DIAGNOSTIC DIFERENTIA:

Diagnosticul diferenial trebuie fcut n rubeol cu urmtoarele boli: formele uoare de
scarlatin i rujeol, alte viroze cu erupie (adenoentera, nixovirusul), leosul secundar,
toxoplasmoza, examenele alergice i toxice.
Rubeola poate fii confundat cu forme uoare de:
scarlatin (o boal care apare cel mai frecvent la copii ntre 2 i 10 ani
care au avut cu puin timp n urm angin)
pojar care se mai numete i rujeol sau pojar rou, caracterizat prin
absena febrei nalte, cataractului oculo-nazal
varicela (o boal viral uoar care afecteaza copii mici i care
debuteaza de obicei cu febr mare 39.4C- 40.6C care dureaz 2-3
zile)
mononucleoza infecioas, boal viral podus de virusul Epstein-Barr
n cele mai multe cazuri apare mai frecvent la tineri ntre 15-24 ani,
reacii alergice la medicamente.




7.EVOLUTIE:
Virusul rubeolic izolat n 1962,1963 are un ARN virus de genul Rubivirus din familia Togaviridae.
Acest virus are o form rotund cu diametrul de 50-70 mm avnd un nucleid ARN i nveli
lipoproteic.
Virusul rubeolic are trei polipeptide structurale: E1, E2 (glicoproteine, transmembrana celulei) i C
(proteina capsidei care nconjoar ARN-ul).
Virusul rubeolei poate fi cultivat pe celule de rinichi de maimu african, folosind tehnica prin
excluzie, blocarea multiplicrii virusului ECKO11 sau a virusului COXSAKIE A6 de ctre virusul
rubeolic.
Nu provoac modificri citopatice vizibile.


COMPLICATII
In rubeola complicatiile sunt foarte rare si lipsite de gravitate.
Dintre complicatiile atribuite virusului:
Artrita, poliartrita apare concomitent cu erupia sau dup apariia ei (1-3 zile). Apare
ndeosebi la adolescenti i aduli 15-20% din cazuri afectnd articulaiile mici de la
degete, ncheietura piciorului, genunchi. nafar de dureri apar i tumefiaii articulare
i periarticulare. Dispare fr sechele n 15-30 zile.

Trombocitopenia poate persista sptmni, luni.

Purpura trombocitopenic a fost raportat la copii, ca unica manifestare a rubeolei.
Ea poate s apar la 10-15 zile dup sfritul erupiei, recidiveaz dup 2-4 sptmni.

Hepatita uoar a fost descris ca o complicaie neobinuit a rubeolei. Nevritele mai
ales sciatice sunt rare.

Encefalita rubeolic debuteaz la 2-4 zile dup erupie prin convulsie, tulburri de
contiin, micri anormale, ataxia. Are o mortalitate ridicat la aduli (20-50%).
Vindecarea se obine fra sechele psihice, alte ori rmn anomalii pe EBS i sechele
psihice severe. La sugari se nregistreaz sechele neuromotorii inclusiv sindrom autist.

Panencefalita rubeolic progresiv evolueaz cu deteriorarea progresiv, demen,
convulsii, ataxie cerebral, atrofie optic, com, spasticitate i moarte n 2-5 ani.
n snge i n lichidul cefalorahidian (LCR) decelereaz titruri ridicate de anticorpi
rubeolici.









. Rubeola congenitala
Rubeola congenitala
Infectia materna in sarcina incipienta poate conduce la infectii fetale, cu rubeola congenitala
consecutiva. Semnele clasice ale rubeolei congenitale sunt cataracta, boala cardiaca si surditatea,
dar au fost raportate o multime de alte defecte. Aceste anomalii includ semne si simptome care
sunt tranzitorii, cum ar fi greutatea mica la nastere, trombocitopenie, hepatosplenomegalie, icter
si pneumonie, precum si semne si simptome permanente, cum ar fi surditate, stenoza pulmonara,
duet arterial patent, glaucom si cataracta si semne si simptome ce se dezvolta in timp, cum ar fi
retardarea mentala, diabetul zaharat si tulburarile comportamentale.
Cel mai important factor in patogenitatea rusului rubeolic pentru fat este varsta gestationala la
momentul infectarii. Infectia materna in timpul primului trimestru conduce la infectii fetale in
aproape 50% din cazuri; infectia materna la inceputul trimestrului doi conduce la infectii fetale in
aproape o treime din cazuri. Malformatiile fetale sunt mai frecvente dupa infectarea materna in
primul trimestru si, de asemenea, tind sa fie mai severe si sa implice mai multe sisteme de organe.
in timp ce un fat infectat in a patra saptamana de gestatie poate avea o patologie complexa, unul
infectat mai tarziu (de ex., in saptamana 20) poate avea o surditate izolata ca unic simptom.

n gestaia precoce, rubeola duce la moartea ftului sau natere prematur cu defecte congenitale.
Boala neonatal se caracterizeaz prin greutate mic la natere, hepatosplenomegalie, pete i
ostinent.
Defectele congenitale includ: defecte cardiace, microcefalie, cataracte i mioroftalmie, retard
mintal tulburri tiroidiene i diabet.
Riscul malformaiei este de 40-60% n primele 2 luni de gestaie sunt date cu defecte congenitale
multiple sau avort spontan.
n luna a 3-a de via fetal, n 30-35% din cazuri au defect singular (surditate sau maladia
congenital de cord).Luna a 4-a aduce risc de 10% al unui singur defect congenital dar surditatea
poate aprea pn la a 20-a sptmn de gestaie.




















PROGNOSTIC:

Evoluia rubeolei post natal este mai sever la aduli i mai usoar la copii.
Politrita i purpura trombocitopenica au un prognostic final valoric.
Rubeola congenitala are o evoluie cu prognostic sever n relaie direct cu gravitatea infeciei i
precocitatea ei.
mente, unele infecii gastrice sau gastritece.

















FORME CLINICE
Vrsta este determinant major a severitii bolii.


Rubeola dobndit (post-natal)
Este o boal inofensiv n general, copii prezentnd forme mai uoare dect adulii.
Perioada de incubaie variaz de la 14 la 21 de zile cu o medie de 18 zile.
Perioada predominal cu semne catarale uoare este mai sczut dect la rujeol. La
aduli debutul este insidios cu stare general modificat, febr moderat, arenoxie
mai multe zile cefalee. Durata invaziei este de 2-4 zile.
Perioada eruptiv ncepe cu roeaa feei care se extinde n sens cranio-caudal.
Erupia este maculo-papuloas i este constituit din molecule de culoare roz palid.
Erupia este acompaniat de crioz uoar, conjunctivit, febr, poli pe fa.
Semnul cel mai caracteristic este constituit din adenopatiile retroauriculare,
postoccipitale.
Adneopatiile rubeolice constitue primul i ultimul semn al bolii, uneori unica ei
manifestare (rubeola sine exanthemate).
La adolesceni i femei pot s apar poliartrite frecvente la degetele minilor.




Forme clinice

Rubeol sine exanthemate (fr erupie) cu forme inaparente, infeciile subclinice
constitue 30-50% din cazurile cu rubeol depistat prin probe de laborator,
leocograme, reacii serologice.
Dup vrst:

la copii colari, forme uoare uneori fr erupii sau cu erupii fugare,
la adolesceni i la aduli, n particular la fete tinere i femei se manifest o form
comun, erupia este mai intens asociat cu artomialigi supratoare i evoluie mai
sever















Rubeola dobandita postnatal
Infectia dobandita dupa nastere are de obicei ca rezultat o boala extrem de usoara
sau subclinica. O faza prodromala este neobisnuita la copii; adultii pot avea o boala
mult mai severa, cu un scurt prodrom cu stare de rau general, febra si anorexie.
Principalele simptome ale rubeolei dobandite postnatal includ limfadenopatia
auriculara posterioara, cercala si suboccipitala, febra si eruptie. Eruptia incepe
adesea pe fata si se extinde in partea inferioara a corpului. Ea este maculopa-pulara
dar nu confluenta, este acompaniata uneori de coriza moderata si conjunctita si in
general dureaza 3 pana la 5 zile. Un enantem petesial, pe palatul moale, denumit
petele Forschheimer, poate aparea, dar nu este specific pentru rubeola. Febra poate
fi absenta in intregime, sau poate fi prezenta cateva zile in faza incipienta a bolii.
Complicatiile rubeolei dobandita postnatal sunt neobisnuite; suprainfectiile
bacteriene sunt rare. O complicatie deosebit de suparatoare este intalnita aproape
exclusiv la femei: o artrita, cel mai frecvent implicand degetele, incheietura mainii
si/sau genunchii, se dezvolta pe masura ce apare eruptia si poate dura cateva
saptamani pana la ndecare. Artritele cronice produse de rubeola sunt extrem de
rare. Virusul rubeolic a fost izolat in lichidul din articulatii in timpul artritei rubeolice
acute si din sangele periferic in artritele rubeolice cronice.
Alta complicatie a rubeolei dobandite postnatal este hemoragia datorata atat
trombocitopeniei, cat si leziunilor vasculare, care apar la un pacient din 3000.
Trombocitopenia poate dura saptamani sau luni; ea poate avea consecinte pe
termen lung daca apar hemoragii in organe ca ochii sau creierul.
Atat copin, cat si adultii pot prezenta encefalite dupa rubeola; incidenta este de
aproape 5 ori mai scazuta decat aceea a encefalitei ce urmeaza dupa rujeola. Adultii
sunt mai predispusi la encefalite fata de copii; rata mortalitatii prin aceste
complicatii este de 20-50%. Hepatita moderata este o complicatie neobisnuita.
Pacientii cu imunosupresie nu prezinta un risc crescut pentru rubeola, spre
deosebire de rujeola.

8. TRATAMENT;
Pacientul cu rubeol se izoleaz 7 zile cu repaos la pat, diet adaptat toleranei bolnavului, i
tratament simptomatic al febrei i al artritei. Este preferabil paracetamolul n locul aspirinei pentru
a evita riscul de sindrom Reye.
Amantadina a fost raportat a fii eficient in vitro n inhibiia stadiior precoce ale infeciei,
rubeolice n culturi de celule.
Copiii cu rubeol congenital necesit izolarea n toat perioada eliminrii virusului, i vor fi
monitorizai ulterior pentru eventuale sechele.



Tratamentul igieno-dietetic:
- repaosul la pat este indicat n perioada febril i cteva zile dup aceast perioad, copiii
trebuie s fie imbrcai curat.
Igiena
- igiena tegumentelor i mucoaselor trebuie s fie urmrit cu mult atenie;
- ochii vor fi meninui curai prin splare zilnic cu ceai de mueel;
- cavitatea nazal se cur de secreie;
- urechile i mastoidele se controleaz zilnic.
Dieta
- n perioada febril se recomand lichide: ceaiuri, limonade, sucuri de frucre, ap mineral,
lapte, supe;
- n perioada de convalescen, regimul alimentar este complet fr restricii.

Tratament ambulatoriu:
Tratamentul rubeolic la domiciliu se bazeaz pe administrarea de ct mai multe lichide i ct
mai mult repaos. Se poate administra un paracetamol pentru febr i stare general de ru. Nu se
administreaz aspirina la persoanele cu vrsta mai mic dect 20 ani datorit riscului apariiei
sindromului Reye.
Copii, adolescenii i adulii cu rubeol nu trebuie s se prezinte la gdini, coal sau
serviciu sau s se afle n contact cu alte persoane, n special femei gravide, timp de 7 zile dup
apariia rash-ului cutanat.









Profilaxia
Profilaxia nespecfic:
- evitarea contactelor infectante la gravide
Profilaxia specific
- cu gammaglobuline standard este incert;
- imunoglobuline umane antirubeolic specifice, administrate precoce n doza de 0.2-0.5 ml
/kg corp realizeaz o protecie eficient. Viremia nu este prevenit dect inconstant, riscul de
rubeol congenital neputnd fi evitat.
- administrarea trebuie s se realizeze ct mai curnd dup expunerea la infecie iar doza
util, de 20 ml (administrare intramuscular)
Profilaxia activ:
- Organizaia Mondial a Sntii recomand utilizarea vaccinului RA-27/3 contra rubeolei,
care conine tulpini de virus rubeolic viu atenuat. Primul astfel de vaccin a fost introdus din 1969
cu tulpin (Ende Hill). Ulterior s-au introdus vaccinuri cu alte tulpini (HPV-77 i R-27).
- vaccinul RA-27/3 confer o toleren bun i induce titruri HAI protective i de durat.
- vacinul rubeolic se aplic ntr-o singur doz pe cale parenteral. Vaccinul RA-27/3 introdus
n 1979 se aplic astzi cu predilecie.

Indicaii:
copii ntre 1-2 ani i persoanele de sex feminin aflate la vrsta fertil, receptiv la rubeol;
rezultatele vaccinrii antirubeolice sunt extrem de favorabile, obinndu-se o scdere
considerabil a morbiditii prin rubeol i o reducere a rubeolei congenitale la cteva
cazuri.
Contraindicaii:
- persoanele cu imunodeficien, femei gravide sau femei care pot deveni gravide n urmtoarele 3
luni dup vaccinare, deoarece vacinarea antirubeolic produce o viremie i virusul rubeolic poate fi
izolat din faringe, din secreiile cervicale interne ale femeii vaccinate.
- riscul de infecie embriofetal este mic i apariia rubeolei congenitale dup vaccinare este
practic nul. Vacinarea antirubeolic la gravide este contraindicat.
Toleran:
- vaccinurile anirubeolice sunt bine tolerate, cel mai bine tolerat fiind vaccinul RA-27/3
Reacii post-vaccinal:
- artralgii sau artrite 10-40%
- nevrite periferice cu parentezii (cazuri exceptionale)
Imunitate post-vaccinal:
- este de lung durat.
Studii recente au artat o persisten a anticorpilor n 90 % din cazuri dup 18 ani de la
vaccinare.
Reinfeciile cu virus rubeolic ,,slbatic la vaccinaii antirubeolic sunt posibile dar fr riscul
producerii unor malformaii conenitale.
Se pot administra n combinaie
cu vaccine pentru pojar, oreion i
rubeol, sub forma unei singure
administrari numite MMR. Exist 2
doze de vaccin. Prima doz se
administreaz la vrsta de 12-15
sptmni iar cea de-a 2-a la vrsta de
4-6 ani, dar nu mai tarziu de 11-12
ani. Vaccinul MMR se administreaz la
adolesceni n urmtoarele situaii:
- la persoanele nscute dup
1956 care nu au fost vaccinate cu
MMR;
- la cadrele medicale, studenii sau persoanele care circul internaional i care nu au dovezi
de imunizare sau o imunizare rubeolic.Vaccinul MMR se administreazain2 doze la interval de 4
saptamani.Multi parinti sunt sceptici cu privire la vaccinul MMR deoarece este suspect cu privire la
aparitia autismului.








.

CAP.II.INGRIJIRI GENERALE:

*Supravegherea pacientului din momentul internari si pana la externare si efectuarea tehnicilor
inpuse de afectiune
2.1.INTERNAREA PACIENTULUI IN SPITAL;
.*Rolul asistentei medicale;.
Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si organizata pentru servicii
permanente. In spital se interneaza bolnavii in stare grava care necesita o ingrijire si
supraveghere permanenta si o atentie deosebita din partea asistentei medicale.
Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale :
- serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este primit cu
zambetul pe buze si cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea increderii bolnavului in
profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fi dezbracati si examinati. La nevoie pacientul
este ajutat de asistenta si asezat in pozitia necesara examinarii
- prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea si imbaierea bolnavului, dupa care acesta
va fi imbracat in lenjerie curata si condusa pe sectia cu paturi
- sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi si sala de
tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor spitalizati.
Dupa ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza biletul de internare,
foaia de observatie si trece datele pacientului in registrul de internari
.




2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare;
*Rolul asistentei medicale;
Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic. Salonul se alege in
functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea si stadiul bolii) si sex. Asistentul conduce
bolnavul in salon, il ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in noptiera si sa se instaleze comod si
in pozitia indicata de medic in pat.
Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectiei precum si indicatiile
medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca este cazul si scopul
acestuia. Asemenea i se explica necesitatea si modul recoltari de produse biologice si patologice
in vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de medic.
Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii bolii. Pentru a crea un mediu
de securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele sa aiba o
capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-20C sa fie curate, linistite si bine aerisite
cu aer umidificat.
Asistentul medical va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la blocul
alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca in prima zi de internare.
Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie si postoperatorie in vederea asigurarii
conditiilor optime necesare interventiei si a procesului de vindecare precum si pentru evitarea
unor complicatii grave si nedorite.
Asistentul medical observa si este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea, greutatea,
varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a bolnavului. Ea va urmarii
necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta in vederea satisfacerii acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale pacientului
precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei (afectiuni pulmonare, cardiace,
diabet zaharat, epilepsie etc.)


2.3. Asigurarea conditiilor igienice bolnavilor internati
*Rolul asistentei medicale;
a) Pregatirea patului si accesoriului
Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atat cerintele de
confort a pacientului, cat si ale personalului de ingrijire. Trebuie sa-i permita pacientului sa
414g65e se poata misca in voie, sa nu-i limiteze miscarile, sa poata la nevoie sa coboare din pat,
sa poate sta in pozitie sezand, sprijinindu-si picioarele comod de podea. Patul trebuie sa permita
ca asistenta sa poata efectua tehnicile de ingrijire, investigatie si tratament cat mai comod. Patul
trebuie sa fie usor de manipulat si curatat, prevazut cu rotite, dispozitiv de ridicare si la nevoie
aparatoare.
Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama si aleza. Pacientului i se ofera doua perne si o patura
din lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din bumbac cu cat mai putine cusaturi.
Cearsaful trebuie sa fie destul de mare pentru a intra sub saltea.
b) Schimbarea lenjeriei de pat
- Pregatirea patului fara pacient : pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de cearsaf
simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua paturi, doua perne. Dupa ce se indeparteaza
noptiera de pe langa pat se aseaza un scaun cu spatar la capatul patului. Pe scaun se aseaza, in
ordinea intrebuintarii, lenjeria curata, pernele, patura, impaturite corect. Cearsaful se aseaza la
mijlocul saltelei; se desface si se intinde o parte a cearsafului spre capataiul patului, cealalta spre
capatul opus. Cearsaful se introduce adanc sub saltea la ambele capete. Se executa coltul apoi se
introduce sub saltea toata partea laterala a cearsafului. Se intinde bine cearsaful sa nu prezinte
cute.
Daca este nevoie se aseaza musamaua si se acopera cu aleza.
Pernele se introduc in fetele de perna curate si se aseaza pe pat.
- Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat se efectueaza atunci cand starea pacientului nu permite
ridicarea acestuia din pat. Aceasta manevra se executa de obicei dimineata, inainte de curatenie,
dupa masurarea temperaturii, luarea pulsului si toaleta pacientului, dar la nevoie se executa de
mai multe ori pe zi. In functie de starea pacientului lenjeria se poate schimba in lungime sau in
latimea patului.
Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii, impaturite in felul urmator :
- patura si cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare in trei sub forma de armonica
- aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie in latime, fie in lungime in functie de metoda
aleasa pentru schimbarea patului
- cearsaful se ruleaza in lungime / latime
Pacientul se informeaza asupra procedeului. Se linisteste si se asigura ca manopera va fi facuta cu
blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-i vor cauza dureri si i se cere cooperarea.
Se asigura intimitatea pacientului, un mediu securizat, evitandu-se curentii de aer.
i) Atunci cand schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului pacientul va fi intors in decubit
lateral. Cele doua asistente se aseaza de o parte si de alta a patului. Asistenta din partea dreapta
prinde pacientul cu mana dreapta in axila dreapta, il ridica usor, iar mana stanga o introduce sub
umerii lui, sprijinindu-i capul pe antebrat. Apoi cu mana dreapta , retrasa de sub axila, trage usor
perna spre marginea patului, pacientul fiind de asemenea deplasat usor in aceeasi directie.
Se aseaza apoi in dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga sub genunchii acestuia
flectandu-I putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele pe coapse. Din aceasta pozitie se
intoarce pacientul in decubit lateral drept, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si a genunchilor.
Pacientul se mentine acoperit. Asistenta medicala din partea stanga ruleaza cearsaful impreuna
cu musamaua si aleza murdara pana la spatele pacientului, sulul de lenjerie murdara se afla in
acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumatatea libera a patului se deruleaza cearsaful
curat, musamaua si aleza pregatita mai inainte. Se intinde bine cearsaful curat pe jumatatea
libera a patului si se aseaza o perna imbracata in fata de perna curata, apoi se aduce pacientul in
decubit dorsal cu multa blandete, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si sub genunchi. Pentru a
introduce pacientul in decubit lateral stanga, asistenta din partea stanga procedeaza la fel ca si in
cazul intoarcerii in decubit lateral drept : prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor, introduce
mana dreapta sub umerii lui, sprijina capul pe antebrat si dupa aceeasi procedura intoarce
pacientul in decubit lateral stang aducandu-l dincolo de cele doua suluri de lenjerie. Asistenta
medicala ruleaza mai departe, din partea dreapta, lenjeria murdara, o indeparteaza, introducand-
o in sacul de rufe murdare, apoi deruleaza lenjeria curata si o intinde bine, iar pacientul este
readus in decubit dorsal, sprijinit de cele doua asistente.
Dupa acesta se efectueaza colturile. Patura de deasupra pacientului se impatureste in trei si se
aseaza pe un scaun, pacientul ramane acoperit cu cearsaful folosit pana atunci. Peste aceasta
asistenta aseaza cearsaful curat impaturit anterior in trei, in forma de armonica astfel ca una din
marginile libere sa ajunga sub barbia pacientului. Colturile de sus ale cearsafului curat se tin cu
mana fie de catre pacient, fie de o alta persoana. Cele doua asistente, care sunt de o parte si de
alta a patului, prind cu o mana colturile inferioare ale cearsafului curat, iar cu cealalta mana
colturile superioare ale cearsafului murdar si, printr-o miscare in directia picioarelor pacientului,
indeparteaza cearsaful murdar si acopera, in aceeasi timp pacientul cu cearsaful curat. Se aseaza
patura peste cearsaf, rasfrangand marginea dinspre cap peste patura. Se continua aranjarea
patului , se pliaza patura cu cearsaful deasupra degetelor de la picioarele pacientului.
ii) Atunci cand pacientul poate fi asezat in pozitie sezand, schimbarea lenjeriei se face in latimea
patului. Procedura se efectueaza de asemenea, de catre doua persoane : una sprijina pacientul,
cealalta ruleaza lenjeria murdara, aseaza si deruleaza cearsaful curat.
Dupa efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca pacientul este asezat cat
mai confortabil. In unele cazuri, aleza trebuie schimbata de mai multe ori pe zi, fara sa fie nevoie
de schimbarea cearsafului.
c) Asigurarea igienei generale si corporale
Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi efectueze singur igiena corporala. In
seara zilei precedente interventiei se face o baie generala a bolnavului si se va pregati tubul
digestiv pentru interventie prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmata de un dus. La
pregatirea bolnavului pentru actul operator se va acorda atentie deosebita cavitatii bucale mai
ales la cei care urmeaza sa fie intubati. Se pregateste tegumentul regiunii pe care se va opera prin
spalare cu apa si sapun, degresare si dezinfectare cu alcool. Daca regiunea prezinta pilozitati
acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.
Regiunea astfel pregatita va fi protejata cu un pansament steril. Se indeparteaza bijuteriile
bolnavului, proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi imbracat cu lenjerie curata, se verifica
starea de curatenie in regiunile :
inghinala
ombilic
axile
spatii interdigitale
unghiile

d) Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a bolnavului imobilizat
Asistenta medicala va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se poate spala singur
sau nu. Cu aceasta ocazie se observa si starea tegumentelor si aparitia unor eventuale modificari.
Se verifica temperatura ambianta (20-21C) si se evita curentii de aer. Bolnavul va fi izolat cu un
paravan de anturajul sau. Se pregatesc in apropiere materialele necesare toaletei, schimbarea
lenjeriei patului, lenjeriei bolnavului si materialele necesare pentru prevenirea escarelor.
Temperatura apei trebuie sa fie le 37-38C.
Bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperii cu un cearsaf si patura. Se descopera progresiv
numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretele sau manusa de baie pentru a nu se scurge
apa in pat sau pe bolnav. Ordinea in care se face toaleta este : spalat, clatit, uscat. Se sapuneste
regiunea dupa care se clateste ferm, dar fara brutalitate. Apa calda trebuie sa fie din abundenta,
sa fie schimbata ori de cate ori este nevoie. Se insista la pliuri sub sani, la maini, la spatii
interdigitale, la coate si axile. Se mobilizeaza articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza
zonele predispuse escarelor.
La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu musamaua si aleza in functie de
regiunea pe care o spalam. La toaleta pe regiuni cu bolnavul in pat se va respecta urmatoarea
succesiune :
fata
gat
urechi
brate si maini
parte anterioara torace
abdomen
fata anterioara coapse
- bolnavul va fi intors in decubit lateral si se vor spala :

spatele
fesele
fata posterioara a coapselor
- bolnavul se aduce din nou in decubit dorsal
gambele si picioarele
organele genitale externe
ingrijirea parului
toaleta cavitatii bucale


Toaleta pe regiuni
i) Ingrijirea ochilor
are ca scop indepartarea secretiilor si prevenirea infectiilor oculare . Materiale
necesare :
apa sau ser fiziologic
tampon de tifon
comprese
manusi de baie
prosop
tavita renala
Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spala ochii cu ser fiziologic, cu mana acoperita
cu manusa. Secretiile se indeparteaza de la comisura externa spre cea interna.
La pacientii inconstienti secretiile oculare se indeparteaza in mod regulat, se aplica comprese
imbibate in ser fiziologic si se picura lacrimi artificiale in mod repetat.
ii) Ingrijirea mucoasei nazale
Scop : mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare, prevenirea infectiilor nazale si a
leziunilor mucoasei nazale in cazul in care pacientul prezinta sonda endo-nazala.
Materiale necesare - tampoane sterile montate pe bastonase
ser fiziologic
apa oxigenata diluata
tavita renala
manusi de protectie
Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte. Se dezlipeste adezivul cu care este lipita
sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curata fiecare cu cate un tampon umezit cu ser
fiziologic, iar crustele se curata cu apa oxigenata diluata. Se curata si sonda, apoi se reintroduce si se
fixeaza.
Se supravegheaza functionalitatea sondei si pacientul.
iii) Ingrijirea urechilor
Scop: - mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv extern
- indepartarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern si a dopurilor de cerumen
Materiale necesare - tampoane sterile montate pe betisoare
apa
sapun
manusa de baie
prosop
tavita renala
Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte, se introduce tamponul in conductul
auditiv extern si se curata cu tamponul uscat. La introducerea tamponului trebuie avut grija de
limita vizibilitatii. Pavilionul urechii se spala cu mana cu manusa, cu apa si sapun curatand cu
atentie santurile pavilionului si regiunea retroauriculara. Se limpezeste si se usuca cu prosopul.
Fiecare ureche se curata cu un tampon separat si daca din conductul auditiv extern se scurge
lichid cefalorahidian sau sange se va chema medicul.
iv) Ingrijirea cavitatii bucale
Scop:
obtinerea unei stari de bine a bolnavului
profilaxia infectiilor cavitatii bucale
profilaxia cariilor dentare

Materiale necesare la pacienti :constienti
periuta
pasta de dinti
prosop
tavita renala sau lighian
pahar cu apa
- la pacienti inconstienti
comprese
tampoane sterile din tifon
deschizator de gura
spatula linguala
pensa port-tampon
glicerina boraxata 20%
tavita renala
manusi sterile

Tehnica : - pozitia pacientului este in decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul protejand
lenjeria. Se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare, se sterge limba, bolta
palatina, suprafata interna si externa a arcadei dentare ca tampoane imbinate in glicerina
boraxata cu miscari dinauntru in afara. Cu un alt tampon se sterg dintii, apoi se ung buzele.
Toaleta se poate face si cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mana fiind acoperita cu
manusa. La pacientii care prezinta proteza dentara, acesta se va scoate, spala si pastra intr-un
pahar cu apa.
v) Ingrijirea unghiilor
Scop:
asigurarea igienei pacientului
indepartarea depozitului subunghial care contine germeni patogeni
Materiale necesare :
apa si sapun
forfecuta, periuta de unghii
pila
prosop
Tehnica : - unghiile se spala cu apa, sapun si periuta. Pentru spalarea piciorului acesta va fi
introdus intr-un lighian. Dupa spalare se face taierea unghiilor cu mare atentie pentru a nu leza
tesuturile din jur. Instrumentele dupa utilizare se dezinfecteaza.
vi) Ingrijirea parului
Scop:
pregatirea pentru operatii in zona fetei
pregatirea pentru EEG
spalare igienica la pacientul cu spitalizare indelungata
pentru starea de bine a pacientului
Contraindicatii
fracturi ale craniului
politraumatizatii
bolnavii cu febra
boli ale pielii capului



Materiale necesare
musama, aleza
lighian
apa calda
sampon, sapun
prosop
piaptan
uscator de par
Tehnica : - temperatura camerei trebuie sa fie intre 22-24C. Pozitia bolnavului este in functie de
starea sa :
sezand pe un scaun cu capul in fata
sezand in pat
decubit dorsal oblic
Se protejeaza patul cu musama si aleza. Se aseaza lighianul in functie de pozitia bolnavului astfel
incat parul sa ajunga in lighian . se umezeste parul, se samponeaza, se maseaza usor pielea
capului, se limpezeste, se usuca, se piaptana. Se protejeaza pielea capului cu un prosop si
pacientul va sta confortabil in pat.
vii) Toaleta intima
Scop:
igienic
mentinerea unei stari de confort fizic
in vederea efectuarii unor tehnici la acest nivel
sondajul vezical la femei si barbati
recoltarea de urina pentru urocultura
Se face de mai multe ori pe zi la pacientii inconstienti, la cei cu sonde vezicale, inaintea
interventiilor chirurgicale in regiunea anala sau a organelor genitale, a cailor urinare si in
perioadele menstruale la femei.
Materiale necesare
paravan
doua bazinete
tampoane sterile din vata sau comprese
pensa port-tampon
cana cu apa calda
sapun lichid
prosop
manusa de cauciuc, manusa de baie
musama, aleza
Se controleaza temperatura apei, se pregateste patul cu musama si aleza. Se asigura intimitatea
bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aseaza in pozitie ginecologica, se serveste cu un bazinet
pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se imbraca manusa de cauciuc peste care se ia manusa
de baie. Se spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre anus turnand apa si sapun. Se limpezeste
abundent, se indeparteaza bazinetul. Se usuca prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudreaza
cu talc.
e) Observarea pozitiei bolnavului in pat
Adus de la sala de operatie, bolnavul va fi asezat in pat si acoperit cu paturi, fara perna pana la
trezire. El va sta in decubit dorsal, cu capul intors intr-o parte cu tavita renala langa cap pentru a
capta eventualele vomismente.
Asistenta medicala va supraveghea bolnavul pana la completa sa trezire, trebuie sa-si dea seama
daca operatul este prea palid, daca anormal agitat, daca operatul este intr-o stare grava, daca
prezinta transpiratii reci sau cianoza.
Dupa trezirea bolnavului, asistenta ii va pune perna, il va servi cu ceai sau apa daca nu este
contraindicat. In caz de indicatii ii va umezi limba, buzele cu comprese ude.
Dupa interventii intraabdominale, in general, bolnavii tind sa adopte o pozitie antalgica de
decubit dorsal cu genunchii flectati, numita pozitie Fowler, acesta fiind o pozitie care asigura
relaxarea musculaturii abdominale si deci amelioreaza durerea locala.
f) Schimbarea pozitiei bolnavului si mobilizarea bolnavului
Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. La mobilizarea pacientului
trebuie respectate unele principii :
sunt necesare doua asistente
prinderea pacientului se face precis si sigur
exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese
aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie
mobilizarea se incepe incet si se continua in functie de raspunsul fizic al
pacientului

Scopul mobilizarii este miscarea pacientului in vederea prevenirii escarelor ce pot sa apara din
cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei. Schimbarea pozitiei pacientilor imobilizati
se face din 2 in 2 ore, masandu-se zonele de presiune predispuse escarelor. Mobilizarea precoce
a pacientului favorizeaza mentinerea mobilitatii articulare, normalizarea tonusului muscular si
stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza circulatia sangelui, prevenind
tromboflebitele si pneumoniile.
Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce si gradat. La inceput se va efectua mobilizarea activa in
pat inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal.

g) Captarea eliminarilor
Scop : observarea caracterelor fiziologice si patologice ale dejectiilor precum si descoperirea
modificarilor lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului
i) Captarea materiei fecale
Se separa patul de restul salonului cu paravan, se indeparteaza patura si cearsaful care acopera
pacientul. Patul se protejeaza cu musamaua si aleza. Pacientul se dezbraca si se introduce
bazinetul cald sub zona sacrala apoi se acopera cu invelitoarea. Se efectueaza toaleta regiunii
perianale si se indeparteaza bazinetul cu atentie. Dupa ce se acopera cu capacul se indeparteaza
din salon. Se imbraca pacientul, se reface patul. Salonul se aeriseste si se spala mainile
pacientului. Scaunul acoperit se pastreaza pentru vizita medicala in locuri special amenajate.
ii) Captarea urinei
Servirea urinarelor se face in mod asemanator cu a bazinetelor. Dupa utilizare se golesc imediat,
se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza.
Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele diagnostice.
iii) Captarea sputei
Se face in recipiente spalate, sterilizate, uscate si in care se pune solutie lizol 3% sau fenol 2,5%,
amestecata cu soda caustica. Atunci cand se recolteaza in vederea unor analize de laborator nu
se foloseste dezinfectant. Se instruieste pacientul sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa
foloseasca recipientul dat. I se asigura scuipatori de rulaj pentru a se putea schimba la nevoie.
Dupa golire, se spala cu apa rece, apoi cu apa calda, cu perii special tinute in solutie
dezinfectanta. Se sterilizeaza zilnic prin fierbere sau autoclavare.
iv) Captarea varsaturilor
Pacientul se aseaza in functie de starea generala in pozitie sezand, decubit dorsal cu capul intors
intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta). Lenjeria de pat se protejeaza cu musama si
aleza, iar pacientul cu un prosop in jurul gatului. Proteza dentara mobila se indeparteaza unde
este cazul si se ofera pacientului o tavita renala.
Se incurajeaza pacientul, i se ofera pahar cu apa sa-si clateasca gura. I se ofera cuburi de gheata,
lichide reci in cantitati mici.
Varsatura se pastreaza pentru vizita medicala. Caracterul varsaturii si frecventa se noteaza in
foaia de temperatura. Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se pregatesc pentru sterilizare
prin fierbere sau autoclavare.










2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative;
*Rolul asistentei medicale;
Supravegherea functiilor vitale in hemoragiile masive se face din ora in ora. Asistenta medicala
supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata, cu salturi sau daca se face
cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei postoperatorii se urmareste dupa graficul
temperaturii, al pulsului si prin inregistrarea tensiunii arteriale.
a) Respiratia se masoara in scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului, fiind indiciu al
evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt :
tipul respiratiei
amplitudinea miscarilor respiratorii
ritmul
frecventa
Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura.
Asistenta medicala aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi
executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile timp de un
minut.
Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la doua respiratii.
Valorile normale a respiratiei sunt :
la nou-nascut 30-50 respiratii / minut
la 2 ani 25-35 respiratii / minut
la adulti 16-18 respiratii / minut
la varstnici 15-25 respiratii / minut
b) Orice operat poate prezenta in primele zile dupa operatie o usoara ascensiune termica (37,5-
38C). Aceasta curba este in descrestere incepand din a treia - a patra zi. Daca aceasta
descrestere nu se produce sau dimpotriva, temperatura creste, explicatia consta de obicei intr-o
infectie la nivelul plagii operatorii. Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele
generatoare de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Masurarea temperaturii in
axila : se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand. Se ridica bratul bolnavului, se sterge axila
prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in
centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie bratul pe trunchi cu bratul flectat pe suprafata
anterioara a toracelui. Termometrul se mentine timp de zece minute. Masurarea temperaturii in
cavitatea bucala : se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pa latura externa a
arcadei dentare. Pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas. Termometrul se
mentine cinci minute. In cazul masurarii temperaturii pe cale rectala se lubrifiaza termometrul.
Se aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie asigurandu-i
intimitatea. Se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare. Se
mentine trei minute.
Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se sterge cu o
compresa si se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala termometrul, se scutura si se
introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (cloramina 1%).
In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru fiecare linie
orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de grad.
Valorile normale a temperaturii :
copil 36-37,8C
adult 36-37C
varstnic 35-36C
c) Pulsul trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cat temperatura este mai mare cu atat pulsul
este mai accelerat, pana la valoarea de 100 batai / minut dar daca acest ritm se mentine si in
zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut sub supraveghere permanenta.
Factori care influenteaza pulsul sunt : factori biologici (varsta, inaltimea, greutatea, somnul,
alimentatia, efortul fizic), factori psihologici (emotiile, plansul, mania), factori sociali (mediul
ambiant). Pulsul poate fi luat la orice artera accesibila palpatiei care poate fi comprimat pe un
plan osos : radiala, temporala superficiala, carotida, humerala, brahiala, femurala . In practica
curenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea pulsului, bolnavul trebuie sa
fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de numaratoare, intru-cat un efort sau o
emotie oarecare in timpul sau inaintea luarii pulsului ar putea modifica valorile reale. Bratul
bolnavului trebuie sa fie sprijinit, pentru ca musculatura antebratului sa se relaxeze. Se repereaza
santul radial pe extremitatea distala a antebratului, dam de un sant marginit de tendoanele
muschilor flexor radial al carpului si brahioradial in profunzimea caruia se gaseste artera radiala.
Palparea pulsului se face cu varful degetelor index, mediu si inelar de la mana dreapta. Dupa ce s-
a reperat santul lui, se va exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete
palpatoare, pana la perceperea zvacuiturilor pline ale pulsului.
Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care se imbratiseaza antebratul la nivelul
respectiv.
Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de temperatura
corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt :
la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut
la copil mic 100-120 pulsatii / minut
la adult 90-100 pulsatii / minut
la varstnic 80-90 pulsatii / minut
d) Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii postoperator si in special la cei
hipertensivi. Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte semne poate indica o complicatie
hemoragica.
Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a
inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor).
Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva Rocci sau
cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata si alcool pentru dezinfectarea olivelor
stetoscopului si creion sau pix rosu pentru insemnarea valorilor in foaia de temperatura.
Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric si palpatoric.
Metoda auscultatorie : se explica pacientului tehnica si i se asigura un repaus fizic aproximativ 15
minute. Asistenta medicala se spala pe maini, aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului
sprijinit si in extensie. Membrana stetoscopului se fixeaza pe artera humerala, sub marginea
inferioara a mansetei. Se introduc olivele stetoscopului in urechi. Se pompeaza aer in manseta
pneumatica cu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile. Aerul din
manseta se decomprima usor prin deschiderea supapei, pana cand se percepe primul zgomot
arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata
de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnata. Se continua
decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se retine valoarea indicata de
coloana de mercur sau acul manometrului in momentul in care zgomotele dispar acesta
reprezentand tensiunea arteriala minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de temperatura valorile
obtinute.
La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se foloseste
stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Are dezavantajul obtinerii
unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibila numai dupa
reducerea accentuata a compresiunii exterioare.
Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se unesc liniile orizontale
cu liniile verticale si se hasureaza spatiul rezultat. Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt :
- la copil intre 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg
la copil intre 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg
- la copil si la adolescenti 12-15 ani 100/120-60/75 mmHg
- la adult 115/140-75/90 mmHg
- la varstnici >150/>90 mmHg
e) Urmarirea diurezei este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric. Mai ales in cazul
hemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului. Pentru masurarea diurezei urina
se colecteaza pe 24 de ore in recipiente cilindrice, gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa
distilata. Colectarea se incepe dimineata la o anumita ora si se termina a doua zi la aceeasi ora.
Pentru prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina cristale de timol. Diureza se noteaza in
foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor corespunzatoare cantitatii de urina si zilei
respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a foii de temperatura corespunde la 100 ml de
urina. Cantitatea de urina eliminata in 24 de ore in mod normal este de aproximativ 1500 ml.






2.5. Alimentatia bolnavului
*Rolul asistentei medicale;
Se suprima alimentatia pe gura, bolnavul putand primii numai lichide reci cu lingurita sau paiul si
bucatele de gheata, in prima zi, eventual lapte rece in cantitati mici (20-30 ml) din ora in ora.
In functie de evolutie a doua zi de la sangerare sunt permise 12-14 mese compuse din 150-200 ml
lapte, regim hidrozaharat.
Incepand cu a treia zi regimul se imbogateste adaugandu-se supe mucilaginoase, gris cu lapte,
piureuri de legume, budinci, creme, ou moale , carne slaba de vita sau pasare, legume fierte
ajungandu-se in cateva zile (5-7) la o ratie calorica de 1500-2000 calorii.
2.6. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului
*Rolul asistentei medicale;
Asistenta medicala aplica punga cu gheata in regiunea epiglotica. Pregateste sange izogrup, izo
Rh si instaleaza transfuzia de sange.
Administreaza medicatia hemostatica :
CaCl
2

Gluconat de Calciu
vitaminele K, C (Fitomenadion, Acid ascorbic)
Venostat (Etamsilat)
Trombina
Adrenostazin
De asemenea instaleaza perfuzia cu substituenti de volum :
Macrodex (Dextran 70)
Rheomacrodex (Dextran 40)
In lipsa de solutie macromoleculara se poate perfuza ser fiziologic sau glucoza, insa acestea au
actiune mai slaba pentru refacerea volemiei. Asistenta medicala pregateste si administreaza in
cazurile indicate sedative :
Fenobarbital
Diazepam pentru calmarea starii de agitatie.
Se recomanda aspiratie gastrica pentru evacuarea sangelui, deoarece hemoragia se opreste mai
usor daca stomacul este colabat. In plus evacuarea stomacului, oprind greturile si varsaturile il
pune in repaus si favorizeaza hemostaza. Se controleaza daca sangerarea gastrica este activa in
momentul examinarii. Se determina cantitatea de sange pierduta intr-un interval de timp. Se
apreciaza eficacitatea terapiei instituite.
In scop hemostatic se pot efectua spalari gastrice (refrigeratie gastrica prin spalatura continua) cu
apa rece si Adrenostazin.
Medicatia hemostatica :
- Gluconat de calciu : intervine in metabolismul apei si in coagularea sangelui. Ca actiune
terapeutica, are rol plastic in formarea sistemului osos.
- CaCl
2
: este un antialergic, antiedematos, antispastic. Este indicat in :
spasmofilie
tetanie
edeme
stari alergice
hemoragii
- Venostat : este o substanta cu proprietati hemocoagulante de tip enzimatic (activeaza
transformarea fibrinogenului in fibrina), timpul de coagulare (T.C.) scade la 1/3 din valoarea sa
initiala, iar timpul de sangerare (T.S.) pana la 1/5, iar indicele de protrombina ramane
nemodificat. Se administreaza parenteral, in injectii subcutanate sau intravenoase la adulti 1-2
fiole pe zi.
- Trombina : transforma fibrinogenul in fibrina fiind indispensabila in procesul de
coagulare.
Indicatii : hemostatic local pe plagi sangerande, hemoragii gastroduodenale.
Administrare : 2 grame pulbere dizolvata in 5-10 ml apa distilata sau ser fiziologic
- Adrenostazin : hemostatic capilar care actioneaza prin vasoconstrictie prin cresterea
rezistentei peretelui capilar si scaderea permeabilitatii lui, normalizeaza T.S. prelungit patologic
fara a influenta procesul de coagulare a sangelui. Nu modifica tensiunea arteriala si pulsul.
Mod de administrare : parenteral intramuscular sau in perfuzie endovenoasa (PEV).
Dozele obisnuite :
intramuscular 1-3 fiole a 1,5 mg / zi
intravenos in PEV 1 fiola a 50 mg in 500 ml solutie glucoza sau clorurata izotona.
Reactii adverse : in cazuri exceptionale Adrenostazinul poate produce efecte psihomimetice.
- Vitamina K (Fitomenadion) : vitamina K naturala cu actiune antihemoragica specific
antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic. Stimuleaza sinteza protrombinei si a convertinei.
Dupa 3-5 ore de la administrare protrombina creste suficient pentru producerea hemostazei.
Reactii adverse : injectarea intravenoasa rapida poate provoca congestia fetei, sudoratie,
senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps.
Mod de administrare : parenteral in injectii intravenoase, lent sau adaugata in PEV, doza
obisnuita fiind de 0,002-0,010 g (1/5-1 fiole / zi)
- Vitamina C (acid ascorbic) : intervine in procesul de coagulare a sangelui, are rol in
respiratia celulara, in metabolismul protidelor, glucidelor si lipidelor, in formarea substantei
intracelulare, scade permeabilitatea capilarelor, mareste rezistenta organismului fata de infectii.
- Dextran 70 este un polimer al glucozei prezent sub forma de solutie 6% in clorura de
sodiu 0,9% sau glucoza 5%. Ambele solutii sunt izotonice cu sangele prin continutul in substante
cristaloide. Ca actiune terapeutica Dextran 70 are ca actiune majora expansionarea volumului
circulant in cazurile in care acesta prezinta o scadere importanta.
Mod de administrare : parenteral in PEV 500-1000 ml / zi cantitatea nu trebuie sa depaseasca 20
ml / kg corp in prima zi si 10 ml / kg corp in urmatoarele. Concentratia hemoglobinei nu trebuie
sa scada sub 10%.
- Fenobarbital : este un sedativ, hipnotic de lunga durata, anticonvulsivant, slab antispastic si
vasodilatator.
A- Diazepam : este o substanta din clasa Benzodiazepinelor cu actiune tranchilizanta, relaxanta
musculara si stabilizatoare neurovegetativa.
Mod de administrare : intramuscular sau intravenos lent 2-10 mg.
Accidente : administrarea rapida a diazepamului poate induce stopul respirator.
- Somatostatina : exercita o actiune vasoconstrictoare specifica fara a determina modificari
sistemice importante.
Mod de administrare 250-500 g / ora in PEV.
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice
*Rolul asistentei medicale;
Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza
simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea tratamentului aplicat, semnaleaza
aparitia unor complicatii. Recoltarea produselor este efectuata de asistenta in majoritatea
cazurilor. Acesta trebuie sa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare
a diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze produsul rezultat pentru a
evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la erori grave.
Asistenta medicala va instrui bolnavul privind comportamentul sau in timpul recoltarii si
comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printr-o dieta adecvata,
repaus la pat si asezarea lui in pozitia necesara recoltarii.
Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat.
Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat acestea sa ajunga la laborator cat mai
repede si in starea in care au fost eliberate din organism. Exista o serie de examene de laborator
efectuate inaintea tuturor interventiilor chirurgicale indiferent de timpul avut la dispozitie pentru
pregatirea pacientului si indiferent de starea sa generala cum ar fi :
timpul de sangerare (T.S.)
timpul de coagulare (T.C.)
determinarea grupului sanguin
hematocritul (Htc)
hemograma
glicemie
uree sanguina
Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator in vederea punerii in evidenta a sangelui din
materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen).
In cazurile grave : stari de soc se determina azotemia, ionograma, rezerva alcalina, testele de
coagulare.

2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune
*Rolul asistentei medicale;
In cazul interventiilor pe tubul digestiv exista si examinari speciale ca :
examene radiologice cu substante de contrast
gastroscopie
sondaj gastric etc.
Participarea pacientului la gastroscopie : gastroscopia este vizualizarea directa a mucoasei
gastrice cu ajutorul instrumentului optic numit gastroscop.




Asistentul medicala va pregati materialele necesare :
o masti sterile
o manusi sterile
o tavita renala
o pipe Guedell
o substante dezinfectante


- medicamente : - Emetiral
o Atropina
o Adrenalina
o Scobutil
o Diazepam
o seringi
o glicerina sterila pentru lubrefiere
Dupa pregatirea materialelor necesare asistenta medicala pregateste psihic si fizic pacientul. Va
explica pacientului tehnica explorarii, aspectele dezagreabile ale acesteia, fapt ce solicita multa
cooperare.
Se executa golirea si curatirea completa a stomacului.
In seara precedenta examinarii daca examinarea resturilor stomacale este defectuoasa se va
efectua o spalatura gastrica dupa care bolnavul nu va mai manca nimic in afara de o tableta de
Diazepam.
In dimineata examinarii bolnavul nu mananca si nu fumeaza. Cu 40-50 de minute inainte de
gastroscopie i se va administra Atropina (daca nu exista contraindicatii), Scobutil sau Diazepam
cu efect sedativ pentru prevenirea accidentelor si incidentelor. Se efectueaza anestezia bazei
limbii si a faringelui cu Novocaina 1% sau Lidocaina Spray. Bolnavul va fi asezat in decubit lateral
stang pe o pernita tare, cu capul in extensie fortata.
Una din asistentele medicale comunica cu bolnavul si sustine tavita renala iar cea de-a doua
deserveste medicul.
Dupa tehnica bolnavul va fi supravegheat timp de 30 de minute in sala de examinare si inca 2 ore
in salon, timp in care acesta nu mananca si nu bea. Daca bolnavul acuza dureri si nu reuseste sa
elimine aerul si mucozitatile din stomac, la indicatia medicului acestea vor fi inlaturate prin
introducerea unei sonde gastrice.

2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii
*Rolul asistentei medicale;
Pregatirea preoperatorie a pacientului depinde de bolile insotitoare (anemie, diabet zaharat, boli
hepatice, pulmonare) si de timpul avut la dispozitie. Pregatirea preoperatorie a bolnavului consta
intr-o pregatire locala si generala .
a) Pregatirea generala preoperatorie :
examenul clinic - se efectueaza de medicul chirurg asistat de asistenta medicala.
Depisteaza deficientele si bolile insotitoare completate de analize paraclinice si de
laborator
pregatirea psihica - bolnavul se informeaza asupra interventiei, se cere
consimtamantul personal, iar pentru minori, cea a parintilor.
ingrijiri igienice - se efectueaza baia partiala pasiv (ajutat) sau activ in functie de
starea pacientului.
se urmaresc atent functiile vitale si vegetative
regim dietetic preoperator : regim hidro-lactat, lichide reci, gheata, lapte, budinci,
piureuri
b) Pregatirea din preziua operatiei
Se asigura repausul fizic, intelectual si psihic. Se incepe dieta corespunzatoare. Seara se poate
efectua o clisma evacuatoare.
Pregatirea locala : se curata pielea cu apa, sapun, se va insista la pliuri, ombilic. Pielea paroasa se
rade, se vor evita micile taieturi (escoriatii), se degreseaza pielea cu comprese sterile imbinate in
eter. Se dezinfecteaza cu antiseptic (Betadina sau Iod) si se acopera cu comprese sterile.
c) Pregatirea din dimineata zilei interventiei chirurgicale
Alimentatia se intrerupe cu cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale. Parul va fi legat sub
boneta, iar protezele dentare se indeparteaza. Bijuteriile vor fi date familiei cu proces verbal. In
caz ca pacientul nu are familie, bunurile se vor preda la secretariat sau asistentei sefe sau
medicului sef de garda, de asemenea insotit de proces verbal de predare-primire. Se
indeparteaza lacul de pe unghii, fardul de ten si buze. Golirea vezicii urinare se face spontan sau
cu ajutorul sondei Foley sau Demeure.
Se administreaza medicatia in doze stabilite de anestezist :
- medicatia de inductie
Barbiturice (Thiopental)
opioide (Fentanyl, Morfina)
-benzodiazepine(Diazepam, Midazolam, Lorazepam)

- miorelaxante (Succinilcolina, Pavulon, Arduan, Tracrium, Esmeron, Norcuron)
- alte medicamente folosite in inductie : Etomidat, Propofol, Ketamina
- vagolitice (Atropina - mai ales daca se administreaza Ketamina)
d) Pregatirea preoperatorie in cazul interventiilor de urgenta
Se incepe tratamentul socului inca din clipa in care bolnavul soseste la spital. Bolnavul va fi
dezbracat, la nevoie hainele vor fi taiate. La indicatia medicului se face spalatura gastrica in
vederea golirii stomacului. Se face toaleta generala a pacientului, dezinfectie tip III a regiunii
operate : se curata pielea cu apa si sapun, se epileaza, se degreseaza. Se aplica de doua ori
dezinfectantul, la intervalul de 2'30'.
Se urmaresc functiile vitale si vegetative. Se recolteaza sange pentru analize de laborator : VSH,
grup sanguin, TS, TC, hemograma.
Ingrijirea postoperatorie a bolnavului
Incepe imediat dupa interventie si dureaza pana la vindecarea completa a bolnavului. Aceste
ingrijiri se acorda in functie de natura interventiei, de complicatiile care survin intraoperator, de
felul anesteziei si de starea generala a bolnavului.
Scopul este restabilirea functiei organismului, asigurarea cicatrizarii plagii si prevenirea
complicatiilor postoperatorii. Dupa interventie din sala de operatie, bolnavul va fi transportat cu
patul rulant sau caruciorul, acoperit pentru a fi ferit de curentii de aer. Operatul va sta in decubit
dorsal, capul intr-o parte pentru a nu aspira eventualele vomismente. Va fi urmarit aspectul fetei,
respiratia, pulsul, tensiunea, temperatura. Patul
trebuie sa fie accesibil din toate partile si la pat sa fie instalatie de O
2
si monitor pentru
monitorizarea functiei cardiace. Temperatura camerei trebuie sa fie intre 18-20C.
Sarcina asistentei medicale este de a supraveghea pacientul pana la aparitia reflexelor de
deglutitie, tuse, faringiene sau corneene si pana la revenirea completa a starii de cunostinta.
Trebuie sa depisteze eventualele complicatii.
Durerile parietale pot aparea datorita tractiunii musculare asupra suturii cand bolnavul se misca.
La indicatia medicului se pot administra calmante, anestezice. Durerile profunde pot avea cauza
drenurile prea profunde sau cudate. Medicul chirurg va indica conduita de urgenta.
Observarea distensiei digestive : dupa interventia chirurgicala poate aparea retentie de gaze, de
obicei de scurta durata (3 zile). Daca dureaza peste 3 zile pana la reluarea tranzitului intestinal se
aplica tubul de gaze, se fac clisme evacuatoare, aspiratie continua. I se interzice pacientului sa
consume alimente peroral pana la aparitia flatulentei.


2.10. Educatia pentru sanatate
*Rolul asistentei medicale;

Profilaxia bolii
Educatia sanitara are o importanta deosebita in prevenirea hemoragiei digestive superioare si
astfel evitarea suferintei bolnavului prin interventie chirurgicala si implicit scaderea rezistentei
organismului acestuia fata de imbolnavirii.
Se recomanda respectarea unor masuri profilactice cum ar fi :
o alimentatie echilibrata si rationala cu evitarea abuzurilor de orice fel;
evitarea fumatului si a cafelei care sunt daunatoare;
evitarea condimentelor servite in exces;
evitarea abuzului de bauturi alcoolice care pregatesc calea unor boli severe;
abuzurile de medicamente : antibiotice, aspirina, purgative
alimentele prea fierbinti ca si cele prea reci
se recomanda evitarea utilizarii de - Aspirina
- Fenilbutazona
- Indometacin
- Corticosteroizi
- alte medicamente in exces
diferite tulburari digestive, chiar si mai putin alarmante trebuie sa ne conduca
la medic pentru a nu lasa sa evolueze o boala care mai tarziu se poate agrava
respectarea orarului de masa
evitarea stresului
Se recomanda regim alimentar individualizat si adaptat stadiului in care se afla boala cu
protejarea mucoasei gastrice (alimente bine mestecate) si cu protectie termica.






2.11. Externarea bolnavului
*Rolul asistentei medicale;
Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai necesita o
supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta medicala
va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului necesare formularii epicrizei si
completarii biletului de iesire si va asigura alimentatia bolnavului pana la externare.
Asistenta medicala va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca
bolnavul sa-si primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si sa aiba o imbracaminte
corespunzatoare anotimpului.
Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul de iesire. Asistenta
medicala va conduce bolnavul la iesire unde il lasa in grija apartinatorilor.


















CAP.III. INGRIJIRI SPECIFICE
*Rolul asistentei medicale:



















INGRIJIRI SPECIFICE
ARN-ul viral poate fi detectat prin RT-PCR in secretii nazofaringiene, sange integral, ser si urina in
cursul primelor 7 zile de la debutul eruptiei
5
Infectia cu virusul rubeolei are o evolutie
autolimitanta si, spre deosebire de rujeola, complicatiile sunt rare. Aproximativ o treime din
femeile cu rubeola pot prezenta artrita sau artralgii; aceste complicatii sunt neobisnuite la copii si
barbati. Cel mai adesea sunt afectate articulatiile pumnului si genunchiului; manifestarile se
remit lent (pot dura pana la o luna) si rareori se poate dezvolta o artrita cronica. Complicatiile
hemoragice au o incidenta redusa (~1 la 3000 cazuri), afecteaza in special copiii si sunt consecinta
atat a trombocitopeniei, cat si a leziunilor vasculare, care sunt probabil mediate imunologic.
Encefalita este o complicatie extrem de rara a rubeolei, se manifesta in principal la adulti si este
insotita de o mortalitate ridicata (20-50%) pacientii care supravietuiesc encefalitei nu prezinta
sechele




























Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Definitie: Prin cale parenteral se nelege administrarea medicamentelor pe alt cale dect tubul
digestiv. Dat fiind faptul ca, in afara injectiilor, si alte cai ocolesc tubul digestiv (ex: calea
respiratorie), notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata, pastrand in sfera ei numai calea
injectabila de administrare a medicamentelor. Injectiaconsta in introducerea substantelor
medicamentoase lichide in organism , prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile,
aculfiind adaptat la seringa.





Avantajele pe care le ofer calea parenteral fa de celelalte ci sunt urmtoarele:

-dozarea precis a substanelor;
- aciunea mai rapid dup administrare;
- absorbia complet;
- administrarea de substane care sunt distruse de sucurile digestive;
- se poate folosi atunci cnd calea oral este inutilizabil (stenoze esofagiene sau pilorice, ocluzii
intestinale,cu hemoragie digestiva,varsaturi etc.);
- sigurana administrrii medicamentului la pacienii recalcitrani sau incontieni;
-se pot introducei substane n scop explorator sau diagnostic.

Scopul injectiilor:
-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante;
-terapeutic:-administrarea medicamentelor.





Locul injectiilor (ca si scopul) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
-grosimea dermului- injectia intradermica;
-sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;
-tesutul muscular- injectia intramusculara;
-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;
-in inima injectia intracardiaca;
-in interventia de urgenta in maduva rosie a oaselor;(intraosos)
-injectia -in spatiul subarahnoidian.

Asistenta efectueaza injectiile intradermica, subcutanata, intramusculara si intravenoasa.
Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de catre medic, in functie de scopul injectiei
rapiditatea efectului urmarit ,compatibilitatea tesuturilor cu substanta de injectat

Pregatirea injectiei:
materiale:
-seringi de unica folosinta cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa:
-pentru injectia intradermica seringa de 1 ml gradata in sutimi de ml
-pentru injectia intravenoasa seringa cu amboul situat excentric
-acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau separate
-se pregateste un ac pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare
-ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze ,in seringa
gata de intrebuintare
-ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoane cu dop de
cauciuc,insotite sau nu de solvent

alte materiale :
-tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante ,tavita renala
-garou,pernita ,musama (ptr. inj iv)
-recipiente ptr colectarea deseurilor

Pregatirea psihica pacientului:
-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va prezenta in timpul
injectiei.

Pregatire fizica:
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei

Incarcarea seringii
-se spala pe maini cu apa curenta ,
-se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de valabilitate
- se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de valabilitate
,aspectulsolutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia ,acoperit cuprotectorul
si se aseaza pe o compresa sterila


a) aspirarea continutului fiolelor
-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie
-se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat in alcool
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte protejate cu
o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei
-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija ca bizoul acului
sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat
-fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus ,prin impingerea
pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;
-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;

b) dizolvarea pulberilor:
-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de cauciuc,se
asteaptaevaporarea alcoolului
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;


c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc:
-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului
-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata;
-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se introduce aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub presiunea
din flacon;
-acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie

ADMINISTRAREA COMBINATA A MEDICATIE INTR-O SERINGA:
Combinarea a doua medicamente intr-o seringa scuteste pacientul de doua intepaturi.
Medicamentele pot fi combinate intr-o seringa in mai multe feluri.Fie din doua fiole, fie dintr-o
fiola si un flacon, fie din doua flacoane. Mai exista si medicamente gata dozate si trase in seringi
sterile seringi preumplute(cum ar fi anticoagulantele).
Aceste combinatii sunt contraindicate daca medicamentele nu sunt compatibile fie pentru ca
precipita, fie pentru isi anuleaza unul efectul celuilalt, fie cand cantitatea combinata este prea
mare pentru a fi absorbita printr-o singura injectie.
Tipul de seringa si ac folosite vor depinde de medicatia prescrisa, constitutia fizica a pacientului,
calea de administrare.

Injectia intradermica ( i.d.
Scop -terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,BCG la nn

-explorator-intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni

Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :
-fata anterioara a antebratului ;
- fata externa a bratului si a coapsei ;
- orice regiune in scop de anestezie

Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica

Resorbtia- foarte lenta.



Pregatirea echipamentului:
- se verifica data de expirare a medicatiei
- se spala mainile
- se alege zona de injectare
- se verifica medicatia
- se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in testele
alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa
sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)


Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
- se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala expusa
- se pun manusile
- se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni , edeme, echimoze
- se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
- se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea
- cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15 grade fata de
antebrat
- se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
- se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu aspectul cojii de
portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm
- daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si se va relua
tehnica de la inceput
- dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se maseaza locul
injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului
- se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult se modifica
marginile semnului care trebuie citit
- pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit
- testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de substanta
injectata
- se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice

Ingrijiri ulterioare:-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime locul injectiei-se
citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente:
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului
- lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei subderm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei

Consideratii speciale:
-pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la administrare
de antigeni
-se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea

Injectia subcutanata( s.c.)


Scop -terapeutic

Locul injectiei-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:

-fata externa a bratului,
-fata supero-externa a coapsei;
-fata supra- si subspinoasa a omoplatului;
-reg subclaviculara;
-flancurile peretelui abdominal.

Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta felurite
leziuni sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea, contraindicate persoanelor cu tulbrari de
coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei, locurile
de adminstrare se vor alege prin rotatie.

Solutii administrate: - sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina,
histamina,anticoagulante
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta
administrata

Pregatirea echipamentului:

-verificarea medicatiei si dozelor prescrise
-se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei doze
-se spala mainile
-se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care au un
aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure)
-se alege locul de injectare
-se verifica inca o data medicatia
-daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata, scotand
aerul din seringa.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata
-daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru
injectia subcutanata
-tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara

Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce
anxietatea
- se asigura intimitate
- se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
- se pun manusile
- se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese spre
exterior prin miscari circulare
- se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in
timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
- se indeparteaza capacul acului de la seringa
- cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut adipos
- se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
- se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de grade
- se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta in tesutul sub compresie si a nu se
irita fibrele nervoas
- se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
- daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput
- nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar la insulina, iar la
heparina poate produce hematom)
- se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub
acelasi unghi sub care a fost introdus
- se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a
facilita absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina sau
heparina)
- se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau echimoze

Consideratii speciale- locul indicat de adminstrare a heparinei este in abdomenul inferior, sub
ombilic
- se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a preveni
complicatiile (lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in cazul
injectarii repetate in acelasi loc)
- nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei
- dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte de a se scoate.
Se va evita masarea zonei de injectare
- daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele 5 minute dupa
injectare si apoi se face compresie
- nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
- materialele folosite se arunca in recipientele potrivite

Injectia intramusculara( im)Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii
izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac
atasat la seringa.
Scop terapeutic
Solutii administrate: - sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare.

Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase
Locul injectiei - muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi :
-reg supero-externa a fesei ;
-fata externa a coapsei in 1/3 mijlocie ;
-fata externa a bratului, in muschiul deltoid.


Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi,a
caror lezare ar putea provoca accidente;in muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic:
-cadranul super extern fesier -rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin
marginea superioara a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta verticala
perpendiculara pe mijlocul celei orizontale
-cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul Smirnov este
situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este situatla
unirea treimii externe cu cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina
iliacaanteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)
-cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in tota regiunea fesiera,deasupraliniei
de sprijin;

Pregatirea echipamentului
- se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect
- se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze
- daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata, scotand
aerul din seringa.
- apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara
- daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru
injectia intramusculara
- tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
- alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija.

Administrarea:- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului
- se asigura intimitate
- se spala mainile, se pun manusile
- se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai facut recent injectii
intramusculare
- la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare uzula fiind
fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei
- se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
- se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.
- se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
- se lasa pielea sa se usuce
- se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.
- se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa simta o
intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul
- se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul montata
la seringa.
- se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sange.
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica
- daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se
destinda si sa absoarga gradat medicatia
- dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a fost
introdus
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta distribuirea
medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar fi la
administrarea de fier)
- se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele
sangerari sau reactii locale
- daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
- se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora administrarii
- nu se va recapa acul
- se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare


Incidente si accidente Interventii
-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a
unor ramuri ale sale
:-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta zona
-paralizia prin lezarea nervului sciatic -se evita prin respectarea zonelor de electie a
injectiei
-hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului -extragerea manuala sau chirurgicala
-supuratie aseptica

-supuratie septica-prin nerespectarea asepsiei
-se previne prin folosirea unor ace suficient de
lungi pentru a patrunde in masa
musculara,respectarea asepsiei
-embolie prin injectarea accidentala intr-un vas
a solutiilor uleioase
-se previne prin verificarea pozitiei acului


Injectia intravenoasa (i.v.)
Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in
circulatia venoasa.

Scop

-terapeutic
- explorator -se administreaza substante de contrast de contrast radiologic

Solutii administrate - sol izotone; sol hipertone.

Resorbtia este instantanee
calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare;


Loc de electie
- pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru
corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul
diverselor conduite terapeutice;
- abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
- abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de catre
medic;
- alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:
- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;
- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;
- cantitatea de administrat, durata tratamentului.
- pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale
pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
evitam regiunile care prezinta ;
- procese recuperative;
- piadermite;
- eczeme;
- nevralgii;
- traumatism,etc.
examinarea o efectuam in urmatoarea ordine:
- plica cotului;
- antebrat;
- fata dorsala a mainilor;
- vena maleolara interna;
- venele epicraniene la sugari si copii;
- la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand nastere
venelor mediana cefalica si mediana bazilica.









CAZUL I
Nume, prenume: M.C.
Data nasterii: 5 mai 1998
Vrsta: 13 ani
Domiciliul: str. Nicolae Iorga, nr 45,
Ocupaie: elev
Starea civil: necstorit
Data internrii: 19.02
Data externrii:23.02
Diagnostic la internare: Rubeola n perioada eruptiv
Diagnostic la 72 ore: Rubeola n perioada eruptiv
Bolnavul nu este alergic la nici un medicament
Religia: Ortodox
Motivele internrii: rash al feei, care se extinde i eruptie maculopapuloas.
Istoricul bolii: boala actual a debutat n urm cu 2 zile, se recomand internarea n
secia de boli infecioase, pentru investigaii i tratament.
Anamnez:
-antecedente heterocolaterale fr importan
-antecedente personale : varicel, paratidita epidermic
-contact de rubeol n comunitate
Examen clinic: Stare general bun
Tegumente i mucoase: erupie rubeolic pe fa, trunchi, membre
esut celular subcutanat: bine reprezentat
Sistem osteo-srticular: integru, mobil 78
Sistem ganglionar: ganglionii sunt moderat mrii, consisteni, sensibili, fr
periden sau supuraie
Aparat cardiovascular: AMC n limite normale, zgomote cardiace ritmice TA=120-
60mmHg l=90 b/min
Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular nsprit, fine valuri
subcrepitante.
Aparat digestiv: usor disfagic, anorexie, abdomen suplu, tranzit intestinal prezent
pentru fecale i gaze.
Aparat uro-genital: miciuni spontane, loptrenale libere, loprenale libere.
SNC orientare temporo-spaial, senzor: clar.
Investigaii:
Examen laborator
VSH= 2/7 mm
6-32 mg
Exudat faringian: SH-pozitiv
Pig Bill Vbg
Absent
Hb= 12.9 g/de
Ht= 39.6 %
l= 1900/mm
Tr= 310000/mm
NN= 1%
NS= 47%
60= 1%
Lg= 43%
Mo= 4% 79
CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE
1. Nevoia de a respira i de a avea o bun circulaie
- pacientul prezint respiraie ritmic cu frecvena de 18 respiraii/minut;
- pulsul este cu o frecven de 80 bti/minut;
- tensiunea arteriala 120-60 mmHg;
- torace normal confortat.
2. Nevoia de a bea i a mnca
- pacientul prezint o dentiie complet i acorda ngrijire deosebit danturii. Este obisnuit s
consume o hran sntoas, prefer fructele, legumele, consum carne dar prefera lactatele.
- din cauza bolii, pacientul prezint anorexie iar din acest motiv alimentaia este greu de realizat.
n perioada febril este sftuit s consume multe lichide, ceaiuri, sucuri naturale, fructe.
- pacientul are nlimea de 1.45 m i o greutate de 38 kg.
3. Nevoia de a elimina
- prezint miciuni spontane, urina este normala cantitativ i calitativ, tranzit intestinal prezent, cu
un scaun zilnic.
4. Nevoia de a misca i a avea o bun postur
- aparatul locomotor este integru, mobil tonus muscular prezent, mers echilibrat. n viaa
particulara face sport.
5. Nevoia de a dormi i a se odihni
- n mod normal are un somn linistit, 8 ore/noapte, fr nici un sedativ. Acum somnul este
perturbat, prezint ntreruperi din cauza disconfortului produs de boala.
6. Nevoia de a se mbrca i dezbrca
- pacientul este mbrcat conform anotimpurilor, prefer hainele sport.
- lenjeria de corp este schimbat de cate ori este nevoie. 80
7. Nevoia de a menine temperatura corpului n limitele normale
- pacientul prezint o hipertermie usoar 38.5 C.
- dup apariia eritemului, pacientul este afebril.
8. Nevoia de a fi curat, ngrijit, de a proteja tegumentele i mucoasele
- pacientul prezint interes pentru igiena sa, are prul scurt i curat, unghiile scurte i curte.
- prezint o usoar descuamaie, ceea ce face ca tegumentele s fie idemne.
- baia este contraindicat pn n convalescent.
9. Nevoia de a evita pericolele
- de obicei, este o persoan echilibrat psihic i este ajutat s neleag faptul c trebuie s stea
internat pentru a nu mbolnavi pe fraii si i pe alte persoane.
10. Nevoia de a comunica
- este sociabil i interesat s stie cat mai multe despre boala sa.
11. Nevoia de a aciona conform propriilor convingeri i valori, de a practica religia
- pacientul este de religie ortodox, merge duminica mpreun cu familia la Biserica, este ncurajat
s acioneze conform propriilor valori i credine.
12. Nevoia de a fi preocupat n vederea realizarii
- este mulumit de realizarile de pn acum i vrea s fac tot ce-i st n putin pentru ca el i
familia sa s aiba o via ct mai bun.
13. Nevoia de a se recrea
- este un copil activ, face mult sport, practic baschetul, joac fotbal i este pasionat de calculator.
- n timpul liber urmreste emisiuni la televizor, citeste, face anumite plimbri n aer liber i joac
diferite jocuri cu prietenii si
14. Nevoia de a nvaa i realiza
- pacientul urmreste s fac studiu n domeniul informaticii. La scoal se spune c are note bune,
mai ales la matematic i englez.
Problemele pacientului sunt:
- hipertermia;
- insomnia;
- alimentaie inadecvat prin deficit.







PROBLEME OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE

Hipertermie din
cauza infeciei
cu virusul
rubeolic care se
manifest prin
febre moderat
38.7 C
transpiraie















Pacientul s aib
temperatura
corpului n limite
normale n decurs
de dou zile,
pacientul s fie
echilibrat
hidroelectrolitic.

Ziua 1
- am msurat i
nregistrat
temperatura
corpului
Td= 37.8 C; Ts=
38.2 C
- am schimbat
lenjeria de pat i
de corp de cate
ori a fost nevoie
- am sters
tegumentele i am
pudrat pielea cu
talc
- am aplicat
comprese reci pe
fruntea bolnavului
- am servit
bolnavul cu lichide
cldue, sucuri
naurale,
compoturi,
ceaiuri, sftuindu-l
s bea 2500-3000
ml/zi

-Apicilina 1 g la 8
ore-7 zile
-Paracetamol 80
mg la 8 ore 7 zile
-Algocalmin de 2
ori pe zi la ora 8
i ora 20- la
nevoie


Dup 2 zile
temperatura
corpului este Td=
36.5 C iar Ts= 36.8
C
Pacientul este
echilibrat
hidroelectrolitic


PROBLEME OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE



















Ziua 2
- am msurat i
nregistrat
temperatura
corpului
Td= 37.1 C; Ts=
37.4 C
- am schimbat
lenjeria de pat i
de corp de cate
ori a fost nevoie
- am sters
tegumentele i
am pudrat pielea
cu talc
- am servit
bolnavul cu
lichide cldue,
sucuri naurale,
compoturi,
ceaiuri,
sftuindu-l s
bea 2500-3000
ml/zi









PROBLEME OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE

nsomnia cauzat
de boal i
repaus la pat
impus de
contagiozitatea
virusului rubeolic















Pacientul ii va
dobndi crasul
obisnuit de somn
n 2 zile

Ziua 1
- am asigurat pacientul
confort ct mai mult
pentru somn,
temperatura
corespunztoare n
salon i o ventilaie ct
mai bun.
- am nvat pacientul
s practice tehnici de
relaxare i exerciii
respiratorii cu cteva
minute nainte de
culcare
-am ntocmit mpreun
cu pacientul un orar
de odihn
corespunztoare a
organismului
Ziua 2
- i-am asigurat
pacientului confort ct
mai bun pentru somn,
temperatura
corespunztoare n
salon i o ventilaie
bun

1 tablet
diazepam
10 mg la ora 20

Dup 2 zile
pacientul i-a
recuperat
somnul

















- i-am asigurat lumina
de veghe n timpul
nopii
- am educat pacientul
n caz de dureri sau
nevoie de ceva s
foloseasc sisteml de
alarm


PROBLEME OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE

Alimentaie
inadecvat prin
deficit













Pacientul va fi
echilibrat
hidroelectrolitic
n 2-3 zile

Ziua 1
- i-am asigurat
pacientului un regm
alimentar compus din
legume, fructe, lactate
i lichide
- am urmrit pierderile
cauzate de alimentaia
deficitar din timpul
bolii s fie recuperate
n convalescen
Ziua 2
- i-am asigurat
pacientului un regim
alimentar compus din
legume, fructe, lactate
i multe lichide
- am urmrit pierderile

- multivitamine
de 3 ori pe zi n
2 zile
-glucoz 10 %
ser fiziologic i
metanol
primele 2 zile

Dup 2 zile
pacientul este
capabil s se
alimenteze i
s se
hidrtateze
conform
dietei.
Este echilibrat
nutriional i
electrolitic.






cauzate de alimentaia
deficitar i i-am oferit
un pliant cu cauzele i
evoluia bolii
- am stabilit cu
pacientul ce are voie
s consume fructe,
legume i lactate cat
mai ulte i ii este
interzis s mnnce
prjeli i carne de porc









EPICRIZ I RECOMANDRI


Bolnavul C.P. se externeaz ameliorat cu recomandrile urmtoare:
- repaus relativ 7 zile
- evitarea frigului i a interperiilor
- tratamennt cu vitamine.
















CAZUL CLINIC NUMRUL 2
Nume,prenume: G.A.
Data nasterii: 25 iunie 1998
Vrsta: 17 ani
Domiciliul: str. 21 Decembrie, nr 13,
Ocupaie: elev
Starea civil: necstorit
Data internrii: 20.11
Data externrii: 20.11
Diagnostic la internare: Rubeol n perioad prodronal
Diagnostic la 72 ore: Rubeol n perioada de stare
Bolnavul nu este alergic la nici un medicament
Religia: Ortodox
Motivele internrii: Ferbra moderat, disfagie, ringit, tumefierea ganglionilor, cefalee
anevoie
Istoricul bolii: boala actual a debutat n urm cu 2 zile, tuse, febr moderat oscilant,
hemoragie conjunctiv, cefalee.
Se recomand internarea n secia de boli infecioase, pentru investigaii i tratament.
Anamneza:
-antecedente heterocolaterale fr importan
-antecedente personale fr importan
Examen clinic: Stare general usor modificat
egumente i mucoase: integre
esut celular subcutanat: bine reprezentat
Sistem osteo-srticular: integru, mobil
Sistem ganglionar: ganglionii sunt moderat mrii, consisteni, sensibili, fr periden sau
supuraie
Aparat cardiovascular: AMC n limite normale, zgomote cardiace ritmice TA=110-80mmHg
l=97 b/min
Aparat respirator: torace normal conformat
Aparat digestiv: usor disfagic, anorexie, abdomen suplu, tranzit intestinal prezent pentru
fecale i gaze.
Aparat uro-genital: miciuni spontane, logii renale libere
SNC orientare temporo-spatiala, senzor: senzor clar.

Investigaii:
Examen laborator
VSH= 80/110 mm
6=78 mg
Creatina = 0.9mg
Azotemia = 0.20%
Exudat faringian: SH-negativ
Pig Bill
Vbg prezente
Hb= 11.7 g
Ht= 37.5 %
l= 2642/mm
Tr= 380000/mm
NN= 1%
NS= 47%
60= 2%
Lg= 47%
CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE


1. Nevoia de a respira i de a avea o bun circulaie
- pacientul prezint respiraie ritmic cu frecvena de 17 respiraii/minut;
- pulsul este cu o frecven de 90 bti/minut;
- tensiunea arterial 120-75 mmHg;
- torace normal confortat.
2. Nevoia de a bea i a mnca
- pacienta obisnuieste s bea sucuri naturale, consum carne dar nu frecvent, prefera pizza
- n perioada febrila este sftuit s consume multe lichide
- pacienta are nlimea de 1.55 m i o greutate de 47 kg.
3. Nevoia de a elimina
- prezint miciuni spontane, nedureroase, frecvente mai ales n zilele cnd foloseste
diuretice, avnd diureza 1500-1800 ml/24 ore.
- urina normal cantitativ, tranzit intestinal prezent are un scaun zilnic.
4. Nevoia de a misca i a avea o bun postur
- aparatul locomotor este integru, mobil tonus muscular prezent, mers echilibrat, dar n urm
complicaiei cu artrita rubeolic apar dureri la ncheietura piciorului i genunchiul care dau
dificultate la mers.
5. Nevoia de a dormi i a se odihni
- n mod normal are un somn linistit, 8 ore/noapte, fr nici un sedativ.
- acum somnul este perturbat, prezint ntreruperi din cauza durerilor articulare.


6. Nevoia de a se mbrca i dezbrca
- pacienta este mbrcat conform anotimpurilor, prefer nclminte cu talp joas. n
perioada cnd durerile articulare sunt mari, pacienta este ajutat s se mbrace i s se dezbrace
de ctre personalul de ngrijire.
7. Nevoia de a menine temperatura corpului n limitele normale
- n primele 2 zile pacienta prezint temperaturi normale, febr moderat oscilant dup
care hipertermia dispare iar pacienta devine afebril dei nu apare erupia.
8. Nevoia de a fi curat, ngrijit, de a proteja tegumentele i mucoasele
- pacienta prezint interes pentru igiena sa, are prul curat, unghiile scurte i curate.
Obisnuieste s fac dusuri zilnice iar o baie general sptmnal.
- G.A. prezint un caz de boal fr erupie, din acest caz tegumentele i mucoasele sunt
pstrate integre.
9. Nevoia de a evita pericolele
- de obicei, este o persoan echilibrat psihic i se simte n sigurant n spital.
10. Nevoia de a comunica
- este sociabil, comunic cu cei din jur i este interesat s stie ct mai multe despre boala
sa.
- este o persoan instruit, foloseste un limbaj adecvat.
11. Nevoia de a aciona conform propriilor convingeri i valori, de a practica religia
- pacienta este de religie ortodox, merge regulat la Biseric i este ncurajat s acioneze
conform propriilor valori i credine.
12. Nevoia de a fi preocupat n vederea realizrii
- este mulumit de realizrile de pn acum i vrea s fac tot ce-i st n putin pentru c
ea i familia sa s aib o via ct mai bun. Pacienta doreste s fac studii superioare dup
terminarea liceului.
13. Nevoia de a se recrea
- n timpul liber urmreste emisiuni la televizor, citeste, face anumite plimbri n aer liber sau
cu bicicleta. n vacane merge cu prietenii i colegii n excursii la munte i la mare.
14. Nevoia de a nva i realiza
- se pregteste intens pentru a reui s ntre la Facultatea de drept ceea ce ii doreste cel mai
mult.













PROBLEME OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE

Insomnia cauzat
de boal i repaos
la pat impus de
contagiozitatea
virusului rubeolic
















Pacienta s
prezinte un
somn
ameliorat fr
intreruperi n 2
zile

Ziua 1
- am asigurat
pacientei confort ct
mai bun pentru
somn, temperatura
corespunztoare n
salon, o ventilatie
bun, aerisire de 2-3
ori pe zi
- am sftuit-o pe
pacient c n cursul
zilei s citeasc
pentru a avea
activitate s nu
decearn n
detrimentul
somnului de noapte
Ziua 2
- am asigurat
pacientei confort ct
mai bun pentru
somn, temperatura
corespunztoare n
salon, o ventilatie
bun, aerisire de 2-3
ori pe zi
- i-am asigurat
pacientei lumina de
veghe pe timp de
noapte




1 tablet de
diazepam 10
mg la ora 20





Dup 2
pacienta
doarme 7 ore
pe noapte i 1
ora n timpul
zilei


PROBLEME OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE















Ziua 1
- i-am asigurat
pacientului un regim
alimentar compus din
legume, fructe, lactate
i lichide
- am urmrit pierderile
cauzate de alimentatia
deficitar din timpul
bolii s fie recuperate
n convalescent
Ziua 2
- i-am asigurat pacientei
un regim alimentar
compus din legume,
fructe, lactate i
lichide
- am urmrit
pierderile cauzate de
alimentatia deficitar
din timpul bolii s fie
recuperate n
convalescent
Vitamina C
Vitamina E
Vitamina IC
- toate aceste
vitamine de 3 ori
pe zi timp de 2
zile Glucoz 10%
ser fiziologic i
monitol primele 2
zile
Dup 2 zile
pacienta
este
compatibil
s se
alimenteze
i s se
hidrateze
conform
dietei i
este
echilibrat
nutritional
i
electrolitic














PROBLEME OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE

Hipertermia din
cauza virusului
rubeolic care se
manifest prin
febr moderat
38.5 C i
transpiratie














Pacienta va avea
temperatura
corpului de 37.1
C, peste 2 zile i
va fi echilibrat
hidroelectrolitic

Ziua 1
- am msurat i
nregistrat
temperatura corpului
Td= 37.5 C,
Ts= 38 C
- am linistit bolnava i
am sftuit-o s stea
ntr-o pozitie comod
- am aerisit salonul de
2-3 ori pe zi
-am schimbat lenjeria
n pat i de corp de
cte ori a fost nevoie
- am aplicat comprese
reci pe fruntea
bolnavei
- am servit bolnava cu
lichide cldute, sucuri
naturale, compoturi,
ceaiuri, sftuind-o s
bea 2500-3000 ml/zi
Ziua 2
- am msurat i
nregistrat temperatura
corpului Td= 37.5 C,
Ts= 37.7
C

- Ampicilina 1 g
la 8 ore timp de
7 zile
- Paracetamol
60 mg la 8 ore
timp de 7 zile
- Algocalmin
tablete de 2 ori
pe zi timp de 2
zile
- Piroxicom 1
comprimat 20
mg pe zi timp
de 7 zile
- Ciprolen 1
comprimat de 2
ori pe zi timp
de 14 zile

Dup 2 zile
temperatura
corpului este de
Td= 37.2 C,
Ts= 37.1 C
















-
PROBLEME OBIECTIVE AUTONOME DELEGATE EVALUARE





















Ziua 2
- am msurat i
nregistrat
temperatura corpului
Td= 37.5 C, Ts= 37.7
C
- am schimbat lenjeria
de pat i de corp de
cte ori a fost nevoie
- am aerisit salonul de
2-3 ori pe zi
- am servit bolnava cu
lichide cldute,sucuri. .






































EPICRIZ I RECOMANDRI


Bolnava G.A. se externeaz ameliorat cu recomandrile urmtoare:
- repaus realtiv 2 sptmani pn la vindecarea artritei
- continuarea tratamentului prescris de medic
- evitarea frigului i a nterperiilor
- tratamennt cu vitamine.














CONCLUZII
Urmrind evolutia rubeolei la 2 pacienti, am ajuns la concluzia c aceast afectiune este
cauzat de virusul rubeolic i apare ca urmare a infectrii organismului care nu are imunitate
la acest virus. Consider c activitatea de ngrjire presupune ca fiecrui pacient s-i fie
respectate drepturile, s-i fie satisfcute nevoile i s-i fie recunoscut valoarea i
demnitatea ca o fiint uman, fr deosebire de nationalitate; varst sex i religie.
















BIBLIOGRAFIE


1. Mircea Chiotan, Boli infectioase, Editura Medical, 1997
2. Ioan Gorgan, Curs de boli infectiase, 2006
Lidia Nanulescu, Elemente de patologie infectioas, Editura Medical, 1996
3. Lucretia Titirica, Ghid de nursing, Editura Viata Medical Romaneasc, 2004
4. Lucretia Titirica, ngrijiri speciale acordate pacientilor de ctre asistenti medicali,
Editura Viata Medical Romaneasc, 2003
5. Lucretia Titirica, Tehnici de evaluare acordate de asistenti medicali, Editura Viata
Medical Romaneasc, 1997
6. Lucretia Titirica, Urgente medico-chirurgicale, Editura Viata Medical Romaneasc,
1999
7. Marin Voiculescu, Boli infectioase, Editura Medical, 1990
8. Marin Voiculescu, Rubeola, Editura Medical, 1983





















1