2 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
HERNIA TRANSDIAFRAGMATIC
Hernia transdiafragmatic este mai frecvent la carnivore, dar a fost semnalat i la celelalte specii (cal, bovine, suine). Etiologia herniilor transdiafragmatice recunoaste trei forme congenitale: Hernia pericardo-peritoneala Hernia pleuro-peritoneala Hernia hiatala Herniile congenitale se intalnesc cu o frecventa de 10-15% din totalul herniilor diafragmatice la caine si pisica. si o forma traumatica hernia diafragmatica Hernia traumatic este relativ frecvent dup accidente rutiere, avand o frecventa de 85 -90% din totalul herniilor diafragmatice la caine si pisica.
3 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
HERNIA PERICARDO -PERITONEALA TRANSDIAFRAGMATIC
Hernia pericardo-peritoneala transdiafragmatic este o anomalie congenital (autozomal recesiv) caracterizat prin faptul c n timpul dezvoltarii embrionare timpurii septul transvers (precursorul embrionar al diafragmei): nu se nchide sau este incapabil s adere la faldul pleuro-peritoneal, rmnd o bre prin care cavitatea peritoneal comunic cu sacul pericardic iar organele abdominale se deplaseaz n acesta. Afectiunea este frecvent nsoit de hernii ombilicale, piept excavat, numar incomplet de stenebre si / sau stenebre malformate, defecte de sept cardiac, anomalii ale vaselor pulmonare (Bellah 1989, Rosestein 2001, Statz 2007, Wallace - 1992). Ficatul, intestinul subire, splina i stomacul sunt organelle care herniaz cel mai frecvent in sacul pericardic (Debiak - 2009). Bresa herniala este localizata in partea ventrala a diafragmei. Frecvena Hernia pericardo-peritoneala transdiafragmatic se intlnete la cainii din rasele Prepelicar de Weimar si la pisicile cu par lung, indeosebi la cele de rasa Hymalaiana si Persan. Simptomatologie Boala evolueaz frecvent asimptomatic, dar la unele animale manifestrile clinice pot include: Semne gastro-intestinale - voma, diaree, dureri abdominale, anorexie, i scdere n greutate. Dispneea poate s apar n cazul n care coninutul abdominal ocup o mare parte din cavitatea toracic.
4 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
Semnele cardiace sunt inconstante, dar tamponada cardiac (cu insuficienta cardiaca dreapta) este semnalat. Sechestrarea ficatului in sacul pericardic produce acumularea de lichide - transudat La ascultatie zgomotele crdiace sunt estompate si se pot auzi borborisme gastrice sau intestinale. Un murmur cardiac poate fi depistat n cazul n care animalul are defecte septale concurente. Diagnosticul se suspicioneaz clinic i se precizeaz prin examen radiografic i / sau ecografic. Afectiunea este diagnosticata la varste fragede Pe radiografii simple de torace se remarc o siluet cardiac extins i continu cu imaginea diafragmei, putand obseva o suprapunere de anse ale intestinului subire trecute n sacul pericardic i care se poate confirma printr-un examen radiografic pe tranzit baritat. Traheea poate fi deplasat dorsal. Ficatul nu poate fi identificat n abdomen. Diagnosticul prin examen ecografic se bazeaz n general pe identificarea organelor abdominale n sacul pericardic. Prognosticul este faborabil pentru cazurile la care afectiunea nu este insotita si de alte malformatii (mai ales defecte de sept cardiac), a fost diagnosticata si tratata chirurgical timpuriu. Prezenta concomitenta a herniei peritoneo-pericardice si a defectelor de septa trial are un prognostic grav. Tratamentul este chirurgical. Afectiunea necesita conditii anestezico- chirurgicale specific interventiilor pe torace deschis vezi tehnicile chirurgicale toracotomia si anestezia pentru interventiile pe torace.
5 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
Procedurile de acces chirurgical la bresa peritoneo-pericardica sunt: Celiotomia mediana xifo-ombilicala este metoda cea mai simpla sic ea mai frecvent uzitata; Sternotomia mediana este de regula limitata la apendicele xifoidian si ultimele 2-3 stenebre fiind folosit ca metoda de largire a accesului operator creat prin celiotomia mediana (manopera este necesara pentru desfacerea aderentelor dintre viscerele abdominal si sacul pericardic hernia incarcerate) Toracotomia intercostala prin spatial intercostals IX ofera un acces bun doar in herniile la care bresa diafragmatica este localizata strict pe parte ape care se intervine. Tehnica nu este indicate pentru abordarea herniilor peritoneo-pericardice. Dupa repozitionarea viscerelor in cavitatea abdominala, sacul pericardic este suturat impreuna cu marginele defectului diafragmei fire separate sau surjet cu material resorbabile. In defectele diafragmatice de dimensiuni mari, sacul pericardic poate fi incizat si folosit ca lambou pentru refacerea continuitatii diafragmei. Integritatea sacului pericardic nu trebuie refacuta. Accesul operator se inchide classic prin suturi vezi Tehnicile chirurgicale an IV sem I. Pentru controlul pneumotoraxului prin drenaj cu toracostomie si ingrijirile postoperatorii - vezi Tehnicile chirurgicale an IV sem I.
6 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
HERNIA PLEURO-PERITONEALA
Hernia pleuroo-peritoneala transdiafragmatic este o anomalie congenital manifestata ca persistenta a unei deschideri in zona dorso-laterala a diafragmei. Anomalia este (autozomal recesiv) caracterizat prin faptul c n timpul dezvoltarii embrionare canalul pleuro-peritoneal nu se inchide complet. Defectul poate avea o deschidere de 1-2 cm, dar sunt si cazuri la care pilierii diafragmei lipsesc sau chiar portiuni din tendonul diafragmatic central. In cavitatea toracica herniaza frecvent stomacul, splina si anse ale intestinului subtire. Frecvena Hernia pleuro-peritoneala transdiafragmatic se intlnete la caine si pisica Simptomatologie Boala evolueaz frecvent foarte rapid dupa nastere in mod fatal (insuficienta respiratorie, colaps pulmonar, timpanismul stomacului in cavitatea toracica), dar la unele animale - pisicise citeaza supravietuire pana la varste adulte cand manifestrile clinice sunt similare cu cele din herniile diafragmatice traumatice. Diagnosticul se precizeaza la majoritatea cazurilor postmotem examen anatomo-patologic necropsic la indivizi nou nascuti sau in primele zile de viata. In mod exceptional la cazurile care supravietuiesc diagnosticul preoperator se bazeaza pe examinarile clasice (clinice, radiografice, ecografice) care vor indica o hernie transdiafragmatica probabil traumatica. Interventia chirurgicala pe baza caracteristicilor bresei (localizare, absenta semenelor de ruptura diafragmatica, prezenta canalului pleuro-peritoneal) precizeaza existenta anomaliei congenitale si diagnosticul de certitutdine hernie pleuro-peritoneala.
7 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
Prognosticul este grav defaborabil. La cazurile care supravietuiesc primelor saptamani sau luni de viata si afectiunea a fost diagnosticata si tratata chirurgical prognosticul este favorabil. Tratamentul este chirurgical vezi hernia traumatica si Tehnicile chirurgicale an IV sem I.
8 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
HERNIA HIATALA
Hernia hiatala (HH) reprezinta trecerea prin hiatusul esofagian al diafragmei a unei portiuni din esofagul abdominal si chiar a unei portiuni din fundul stomacului in cavitatea toracica, cranial de diafragma. Etiologie afectiune congenitala care apare ca urmare a unei largimi si/sau laxitati exagerate a hiatusului esofagian al diafragmei. Presiunea intraabdominala crescuta (voma repetata, constipatie, traumatisme abdominale inchise) favorizeaza hernierea. Frecventa Afectiunea a fost descrisa la caine si pisica. Sunt mai afectati cainii apartinand raselor brahicefalice. Simptomatologie: disfagie reflux gastro-esofagian recurgitatie esofagit (ulcere esofagiene) hipersalivatie, voma si uneori hematemeza. dispnee, ortopnee pneumonie ab ingestis insuficienta cardiaca. prostratie casexie
9 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
Sunt descrise 4 tipuri de hernie hiatala. Criteriul de diferentiere este pozitia jonctiunii gastroesofagiene fata de diafragma. La caine sunt mai frecvente primele 2 tipuri. Tipuri de hernie hiatala HH tip I hernia glisanta, in care jonctiunea gastroesofagiana si stomacul sunt plasate cranial de diafragma, dar pot migra liber de o parte si alta a ei. HH tip II denumita si paraesofagiana, in care jonctiunea gastroesofagiana ramane pe locul ei, iar prin hiatus se angajeaza stomacul. HH tip III caracteristica omului, combina elemente ale tipului I cu ale tipului II. HH tip IV este o hernie de tip III la care in cavitatea toracica se regasesc si alte viscere decat stomacul. Diagnosticul se bazeaza pe datele examenului clinic, endoscopic si radiografic. Prognostic - favorabil spre rezervat. Tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor care nu raspund pozitiv la tratamentul conservator aplicat timp de 30 de zile: Hranire din vase plasate la inaltime Administrarea de antiacide gastrice (cimetidina, ranitidina) Antisecretorii gastrice (omeprazol) Propulsive digestive (metoclopramid, cisaprid). Tratamentul chirurgical consta in stramtarea hiatusului esofagian al diafragmei prin plasarea de puncte de sutura la comisura ventrala a acestuia si esofagopexia muscularei esofagului la diafragma. Pentru accesul operator la hiatusul esofagian vezi Tehnicile chirurgicale. Gastropexia fundica in spatele ultimei coaste de pe partea stanga poate ajuta la prevenirea recidivelor.
10 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
HERNIA DIAFRAGMATICA TRAUMATICA
Etiologie. Hernia traumatic este relativ frecvent dup accidente rutiere. Actiunea traumatica directa plagi impuscate, traumatisme penetrante, manopere inadecvate de toracocenteza sunt intalnite mai rar. Mecanismul producerii herniilor diafragmatice este de regula indirect, fiind urmarea cresterii presiunii intrabadominale. Traumatismele care determina ruperea diafragmei sunt frecvent multiple, afectand peretele toracic (fracturi de coaste) organele toracice (contuzie pulmonara, hemotorax, pneumotorax) insotite si de alte afectari musculo-scheletice. Rupturile diafragmatice pot fi orientate radial (cca 40%), circumferential (cca 40%) si combinatii ale celor doua forme (20%). Dezinsertiile circumcostale pot afecta partea stanga, dreapta sau ambele parti ale diafragmei. In hernia diafragmatic sacul hernial lipsete. Organele care ptrund prin brea creat n diafragm sunt: ficatul, stomacul, intestinele, epiplonul, splina, pancreasul. Hernierea ficatului este insotita la majoritatea cazurilor de chilotorax- ascita Frecvent ca evoluie acest tip de hernii se ncadreaz n categoria formelor complicate cu ocluzii intestinal, gastric nsoit de timpanism.. Simptomatologie. Clinic se observ dispnee grav, depresie cardio- respiratorie, adesea pneumotorax i hidro, chilo sau hemotorax. Animalul adopt poziia seznd cu capul ntins, este anorexic i refuz s se deplaseze.
11 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
Durerea este expresia leziunilor concurente fracturi de coaste, contuzii pulmonare etc. Hipoxia se instaleaza rapid ca urmare a deteriorarii capacitatii respiratorii pulmonare atelectazie pulmonara. Disfunctiile cardiace, in special tahicardia ventriculara, sunt frecvente intalnite contribuind la instalarea starii de soc. Herniile strangulate evolueaza cu dilatatie (timpanism gastric), voma, dezhidratare, alcaloza metabolica, alterarea functiei cardiace, leziuni ischemice ale viscerelor abdominale herniate, necroza ischemica, perforatie, constipatie Diagnosticul se suspicioneaza in baza constatarilor efectuate prin examen clinic, coroborand datele cu crelatarile anamnetice istoric traumatic. Examenul radiografic este indispensabil n diagnosticul herniei diafragmatice observandu-se pierderea conturului diafragmei, stergerea conturului cordului si prezenta viscerelor abdominale (stomac, i ntestine) in cavitatea toracica, exces de lichid pleural. Examenul ecografic poate depista in cavitatea toracica, viscere abdominale cu structura ecogena specifica ficat, splina. Examenul radiografic cu substanta de contrast tranzit baritat poate preciza hernierea stomacului si / sau a intestinelor. Prognostic - favorabil spre rezervat. Tratamentul chirurgical are o rata de succes cuprinsa intre 50 si 90%. Tratamentul chirurgical trebuei instituit numai dupa stabilizarea animalului (depasirea starii de soc posttraumatic). Prima urgenta este reprezentat de tratarea hipoventilatiei (oxigenoterapie, decomprimare gastrica. Repararea prin sutura a bresei diafragmatice constiuie cea de a doua etapa a ordonarii urgentelor, recomandandu-se ca doar dupa alte 3-7 zile sa se intervina pentru a treia urgenta stabilizarea fracturilor costale.
12 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
Accesul operator este clasic, de regula prin celiotomie vezi tratamentul herniei pericardo-peritoneale. Timpii operatori sunt cei clasici pentru herniile simple sau complicate - vezi Tehnicile chirurgicale, fiind acompaniati de masuri care sa combata peneumotoraxul. Bresele diafragmatice de dimensiuni mari care nu se pot inchide prin suturi simple vor beneficia de: Grefarea prin plasarea in defect a unui lambou dublu confectionat din omentul mare sau Transpozitionarea unui lambou confectionat din peritoneul si fascia muschiului transvers al abdomenului sau Plasarea de xenogrefe plase de polipropilena.
13 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
CONDUITA CHIRURGICALA GENERALA IN HERNIILE ABDOMINALE
. Diagnosticul trebuie s precizeze n mod obligatoriu: o regiunea n care este plasat hernia i s confirme prezenta elementelor componente ale hernie in special a inelului hernial sau dac este vorba de eventraie - bre larg cu deirare musculoaponevrotic; o rspunsul la manopera de reducere a coninutului coninutul este reductibil sau ireductibil (potenial de agravare); o volumul herniei i o evoluia simpl sau complicat, de care depinde decizia terapeutic, n spe stabilirea carcterului de urgen chirurgical Diagnostic diferenial: fa de eventraie, evisceraie, tumori, abces, hematom, chist serosangvinolent. Eventraia este deformarea masiv a peretelui abdominal, prin deirarea stratului musculo-aponevrotic i ieirea sub piele a unui volum apreciabil din viscerele i organele din cavitatea abdominal. Lipsesc carcteristicile clasice ale inelului hernial dar confuzia cu herniile foarte mari (hernia permagna ) sunt posibile. Evisceraia reprezint ieirea intestinelor i sau a organelor din cavitatea abdominal printr-o plag penetrant a peretelui abdominal, n exterior.
14 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
Prognosticul depinde de localizare, de mrime, de vechime, de specia animalului i de complicaiile intervenite. n herniile simple de dimensiuni mici prognosticul este favorabil. n herniile complicate prognosticul este rezervat grav. n herniile masive sau gigantice la animalele de talie mare (hernia ventral prepubian) prognosticul economic este defavorabil iar cel vital este grav. Tratamentul este n majoritatea cazurilor chirurgical. La animalele foarte tinere n primele sptmni de via cura conservatoare a herniilor ombilicale (bandaje suport, suspensoare special confecionate, injecii locale de proinflamatorii sclerozante) poate avea succes. Aplicarea tratmentului operator presupune stabilirea ctorva principii de selectare a procedurii terapeutice i a conduitei de lucru. Principii operatorii i timpi decizionali: - gravitate exprimrii simptomatice a evoluie bolii impune un caracter de operaie programat (h simple) cu respectare msurilor de pregtire preoperatori (diet restrictiv, clisme evacuatoare n herniile perianale, etc) sau un caracter de urgen (h cu complicaii ocluzive) i va decide tipul de anestezie i tratamentele complementare (a strii de oc); - localizarea i volumul decid tipul de contenie; - reductibilitatea se impune sau nu deschiderea sacului herniar (kelotomia); - volumul - se impune sau nu rezecia sacului herniar (kelectomia); - aprecierea viabilitii segmentului de tub digestiv strangulat sau ncarcerat este necesar enterctomia i enteroanastomoza ? - afrontarea marginilor breei parietale este posibil ? Da ce tip de sutur? Nu autoplastie sau plastie sintetic
15 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
Tehnici operatorii vezi Tehnici chirurgicale an IV. Postoperator se vor institui msuri de profilaxie a complicailor septice (serumizare antitetanic, antibiotico i/ sau chimioterapie, antisepsia plgii operatorii). Regimului igieno-dietetic instituit postoperator va urmri s evite strile de constipaie (tensionrile intraabdominale) generatoare de eforturi mari n timpul defecaiei. Regimul de efort la care va fi supus un animal operat se va relua treptat dup ce exist certitudinea vindecrii depline (la 2-3 sptmni de la operaie).
.
16 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
EVENTRAIA
Eventraia este deformarea masiv a peretelui abdominal, prin deirarea stratului musculo-aponevrotic i ieirea sub piele a unui volum apreciabil din viscerele i organele din cavitatea abdominal. Frecven sunt rare nregistrndu-se ndeosebi la femelele gestante ale animalelor de ferm (oi n gestaiile gemelare, vaci i iepe) i extrem de rar la carnasiere. Localizare preponderent este n zona ventro-lateral (triunghiul herniar) i n zona ventral (prin ruperea tendonului prepubian). Etiologie traumatic. Simptomatologie asemntoare cu a herniilor voluminoase din aceste zone. Complicaiile de tip ocluziv i manifestrile tipice de abdomen chirurgical acut sunt extrem de rare. Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic. Diagnosticul diferenial fa de herniile voluminoase se face prin examinare clinic, constatnd lipsa carcteristicilor clasice ale inelului hernial (contur clar, margini delimitate fibrozate) i prezena unei bree largi, greu de delimitat, cu margini franjurate. Prognosticul la animalele de ferm este defavorabil din punct de vedere economic i grav din punct de vedere vital. La animalele de talie mic prognosticul este rezervat grav. Tratamentul este operator. La animalele de talie mare sunt curabile eventraiile localizate n zona ventro-lateral a abdomenului vezi Tehnici chirurgicale an IV. n eventraiile ventrale cu ruptura tendonului prepubian tratamentul este iluzoriu.
17 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
La animalele de talie mic procedeele operatorii aplicabile sunt similare celor din herniile ventro-laterale i ventrale prin ruptura tendonului prepubian - vezi Tehnici chirurgicale an IV. Recurgerea la auto-, hetero- i aloplastii (plastii sintetice) reprezint conduita terapeutic indicat pentru a reda integritatea i rezistena peretelui abdominal. Tergiversarea tratamentului operator pentru 30-60 de zile de la accident este indicat pentru a disprea inflamaia esuturilor traumatizate, organizarea fibroas care se realizeaz n acest timp, conferind rezisten suturilor de reconstrucie.
18 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
EVISCERAIA
Evisceraia este o exteriorizare a viscerelor i / sau a organelor din cavitatea abdominal printr-o plag penetrant a peretelui abdominal. Etiologie traumatic (mucturi, mpunsturi cu cornul, tieturi; postoperatorie celiotomii, colpotomii, plgi ale rectului, castrri la masculi cu inele inghinale largi). Simptomatologie animal speriat, nelinitit la care se remarc cu uurin o plag a peretelui abdominal din care ies viscere i / sau organe din cavitatea abdominal. Epiplonul datorit mobilitii se regsete implicat n majoritatea evisceraiilor. Dac nu se intervine imediat i nu se i-au mcar msurile elementare de protecie a viscerelor ieite, au loc rupturi de mezouri pe poriuni ntinse ale intestinului, urmate de hemoragie grav i rupturi ale peretelui intestinal cu deversri ale coninutului. Viscerele atrn din plag, sunt hemoragice i acoperite de murdrie. Animalul intr rapid n stare de prostraie stare de oc. Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic i se rezum la evaluarea rapid a distruciunilor intervenite, spre a putea stabilii oportunitatea interveniei. Intervenia chirurgical are caracter de urgen, dar msurile de terapie intensiv reclamate de gravitate leziunilor i a evoluiei cazului nu trebuiesc plasate n plan secund. Prognosticul la animalele de ferm este defavorabil din punct de vedere economic (cu excepia celor de foarte mare valoare zootehnic la care costurile interveniei se justific) i grav din punct de vedere vital. La animalele de companie prognosticul este grav.
19 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
Tratamentul este operator. Concomitent cu pregtirea animalului pentru operaie se vor institui msuri de terapie intensiv (reechilibrare hidro- electrolitic, hemostaz medicamentoas i chirurgical, antibiotico i / sau chimioterapie). Anestezia va avea n vedere c se adreseaz unui animal aflat n stare de oc. Lavajul intens i repetat al masei eviscerate va fi urmat de antisepsia atent a acesteia. Intervenia chirurgical urmrete: excizia zonelor devitalizate, rezecia i anastomoza anselor intestinale rmase fr mezenter, nchiderea prin sutur a plgilor intestinelor, organelor digestive cavitare, definitivarea hemostazei chirurgicale, lavajul (dac este cazul) i antisepsia cavitii abdominale, plasarea mijloacelor de drenaj, sutura plgii abdominale. Terapia i ngrijirile postoperatorii sunt identice cu cele prezentate pentru hernii, la care se adaug continuarea terapiei antioc vezi Traumatologia an III.
20 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
AFECIUNILE OMBILICULUI
1. OMFALORAGIA
Hemoragia ombilical (omfaloragia) are loc datorit ruperii defectuoase a vaselor ombilicale, intima lor neretractndu-se i neobliternd corespunztor lumenul vasului. Tulburrile de coagulabilitate a sngelui pot reprezenta un factor favorizant. Simptomatologie hemoragia bontului ombilical. Natura hemoragiei este de regul arterial la mnz i venoas la viel. Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic. Prognosticul - rezervat Tratamentul const n asigurarea de urgen a hemostazei chirurgicale prin pensarea i ligaturarea cordonului ombilical. Bontul ombilical se antiseptizeaz. Uneori este necesar i reechilibrarea volemic.
21 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
OMFALURIA
Omfaluria - scurgerea de urin prin bontul ombilical se datoreaz persistenei canalului urac (neobliterarea canalului urac) anomalie congenital. Frecven redus, fiind afectate toate speciile, dar se ntlnete mai ales la mnji. Simptomatologie scurgerea de urin la nivelul ombilicului, umezirea perilor din jur, miros caracteristic de urin fermentat. Ulterior bontul ombilical se inflameaz i poate apare o scurgere purulent ca urmare a dezvoltrii pe traiectul canalului urac a unor focare purulente. ncet animalul slbete i moare din cauza complicaiilor. Anatomopatologic se disting trei forme: canal uracal permeabil cu traiect liniar, chist uracal continuat cu canal permeabil i diverticul uracal. Diverticulul uracal al vezicii urinare (n care nu exist o comunicare a vezicii urinare cu ombilicul i deci nici nu apar simptomele clasice de omflurie) este responsabil de infeciile recidivante ale tractului urinar. Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic. Este necesar evaluarea funcionalitii uretrei (inclusiv cateterizare). Urinarea i prin uretr denot o uretr funcional i infirm o anomalie uretral care ar putea influena negativ prognosticul i ar necesita tratamente de complexitate ridicat sau chiar ar putea fi clasificat ca incurabil. n cazul diveticulului uracal diagnosticul se precieaz prin examen radiografic cu substane de contrast. Prognosticul - rezervat Tratamentul const n extirparea canalului uracal (permeabil sub form liniar, sau a chistului uracal continuat cu canal permeabil) i cistorafie - vezi Tehnici chirurgicale an IV.
22 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
ULCERUL OMBILICAL
Frecven la toate speciile, dar mai ales la viei. Etiologie se dezvolt din plaga de pe bontul ombilical, dar uneori i alturea, fiind urmarea atoniei plgii sau a traumatizrii prin supt (vieii ii sug reciproc bonturile ombilicale). Simptomatologie aspect caracteristic - vezi Traumatologia an IV. Ulcerul poate fi aton, fungos, ombilicat sau complicat cu botriomicoz. Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic. Prognosticul - favorabil Tratamentul const n raclarea, aseptizarea i cauterizarea ulcerului - vezi Traumatologia an III.
23 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
0MFALITA
Este inflamaia septic a bontului ombilical. Frecven se ntlnete la orice specie, dar cu fecven mai ridicat la viel, miel i mnz. Etiologie existena infeciei de grajd, ntreinut prin supuraii ombilicale, prin mamite i endometrite; -ngrijirea necompetent la natere, n care nu se face o toaletare corespunztoare a bontului ombilical; -o receptivitate organic ridicat a noului nscut; - traumatizarea prin lins a bontului de ctre mam sau de ctre coabitanii din sistemul de ntreinere; -traumatizarea prin clcarea ombilicului; -la turai, prin fermentarea urinii care se scurge din furou. Flora care poate s fie izolat din focarele septice ombilical este de cele mai multe ori polimorf, fiind alctuit din streptococi, stafilococi, Corynebacterium pyogenes la viei, Fusiformis fusiformis la miei, apoi coliforme, Brucele etc. Bontul ombilical n loc s sufere o gangren uscat, rmnne umed, ceea ce permite dezvoltarea florei bacteriene. Simptomatologie - modificrile locale: zona este umed, cu o tumefacie cald i dureroas. n unele situaii se observ un bont de culoare neagr, ntrit i n curs de uscare, dar la locul de unde ar trebui s se detaeze, esuturile sunt puternic inflamate, cu focare purulente. La viei uneori procesul septico-inflamator se circumscrie transformndu-se n abces.
24 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
- tulburri generale: tristee, anorexie, febr, decubit prelungit i slbire progresiv. Sunt cazuri cnd evoluia este scurtat de alterarea brusc a strii, urmat de moarte prin septicemie. Diagnosticul se precizeaz prin examen clinic. Este necesar s se stabileasc ns antibiorezistena, spre a putea asigura o bun protecie intra i postoperator. Prognosticul favorabil n abcesele ombilicale i grav n omfalitele care evolueaz ca gangrene umede sau flegmoane. Profilaxie. Prevenirea se realizeaz prin msuri n stare s nlture ntreaga gam de factori care au fost enumerai ca implicai n etiologie. La natere cordonul ombilical trebuie s fie legat cu a steril iar bontul se antiseptizeaz. Lungimea bontului ombilical nu trebuie s depeasc 5 cm, ca msur de protecie mpotriva traumatizrii. Tratamentul const n asigurarea drenajului, antisepsia local i antibiotico i / sau chimioterapie local i general. Dac se constat necroze ombilicale devin necesare extirprile de esuturi. Revezi i terapia flegmoanelor i a gangrenei umede n Traumatologie an III.
25 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
BIBLIOGRAFIE
1. BELLAH J. R., SPENCER C. P., BROWN D. J.: Congenital cranioventral abdominal wall, caudal sternal, diaphragmatic, pericardial, and intracardiac defects in Cocker Spaniel littermates. J. Am. Vet. Med. Assoc. 1989, 194, 1741-1746. 2. BERRY C. R., KOBLIK P. D., TICER J. W.: Dorsal peritoneopericardial mesothelial remnant as an aid to the diagnosis of feline congenital peritoneopericardial diaphragmatic hernia. Vet. Radiol. 1990, 31, 239-245. 3. DBIAK P., OJSZCZYK-SZCZEPANIAK A., KOMSTA R.: Diagnostics of canine peritoneal-pericardial diaphragmatic hernia (PPDH). Medycyna Wet. 2009, 65 (3), 181-183. 4. EVANS S. M., BIERY D. N.: Congenital peritoneopericardial diaphragmatic hernia in the dog and cat: a literature review and 17 additional case histories. Vet. Radiol. 1980, 21, 108-116. 5. GORMAN N (1997) Canine Medicine and Therapeutics Blackwell Science Fourth Edition 6. HAY W. H., WOODFIELD J. A., MOON M. A.: Clinical, echocardiographic, and radiographic findings of peritoneopericardial diaphragmatic hernia in two dogs and a cat. J. Am. Vet. Med. Assoc. 1989, 195, 1245-1248. 7. KOPER S., MUCHA M., SILMANOWICZ P., KARPISKI J., ZIO O T.: Selective abdominal angiography as a diagnostic metod for diaphragmatic hernia in the dog: an experimental study. Vet. Radiol. 1982, 23, 50-55. 8. NEIGER R.: Peritoneopericardial diaphragmatic hernia in cats. Compendium 1996, 18, 461-477. 9. OZER K., GUZEL O., DEVECIOGLU Y., AKSOY O.: Diaphragmatic hernia in cats: 44 cases. Medycyna Wet. 2007, 63, 1564-1567.
26 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
10. REIMER SB, KYLES AE, FILIPOWICZ DE, GREGORY CR Long-term outcome of cats treated conservatively or surgically for peritoneopericardial diaphragmatic hernia: 66 cases (1987-2002) J Am Vet Med Assoc. 2004 Mar 1;224(5):728-32 11. ROSENSTEIN D. S., REIF U., STICKLE R. L., WATSON G., SCHALL W., AMSELLEM P.: Radiographic diagnosis: Pericardioperitoneal diaphragmatic hernia and cholelithiasis in a dog. Vet. Radiol. Ultrasound 2001, 42, 308-310. 12. STATZ G. D., MOORE K. E., MURTAUGH R. J.: Surgical repair of a peritoneopericardial diaphragmatic hernia in a pregnant dog. J. Vet. Emerg. Criti. Care 2007, 17, 77-85. 13. WALLACE P. F., MULLE H. S., LESSER M. B.: A technique for surgical corretion of peritoneal pericardial diaphragmatic hernia in dogs and cats. J. Am. Anim. Hosp. Assoc. 1992, 28, 503-510.ANDERSON MA, CONSTANTINESCU GM, MANN FA: Perineal hernia repair in the dog. In, Bojrab MJ (Ed): Current Techniques in Smal Animal Surgery. 4th ed. pp. 555-564, Williams & Wilkins Baltimore, 1998. 14. ANNIS, J.R., ALLEN, A.R., Atlas de chirurgie canine, Ed Vigot, Paris, 1976. 15. AUER J. A. Textbook of Equine Surgery, Saunders, Philadelphia, 1992. 16. BOJRAB B. Abdominal surgery, 1994, Ed. Saunders Comp. 17. BOJRAB M.J. Pathophisiology in small animal surgery, Ed.W.B. Saunders Company, 2003 18. BURTAN I. - Chirurgie regionala veterinara, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 2000
27 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
19. CADIOT, J., ALMY, J. Traite de therapeutique chirurgicale, vol. I, II. Ed. Vigot Freres, Paris, 1923, 1924. 20. CONSTANTINESCU, Gh., RADU, C., PALICICA, R. Anatomia topografic a animalelor domestice. Ed. Facla, Timioara, 1982. 21. DIETERICH HF: Perineal hernia repair in the canine. Vet Clin North Am: Small Anim Pract, 5, 383-399, 1975. 22. ETTINGER S.J. - Veterinary internal medicine, Ed.W.B. Saunders Company, Philadelphia, 2000 23. Evans E.H., deLahunta A. - Millers guide to the dissection of the dog. Ed. W.B. Saunders Comp., Philadelphia, 1971, 1979 24. FOSSUM WELCH, THERESA, DUPREY PARDI LAURA - Small AnimalSurgery, 2nd ed. Ed. Mosby, 2002. 25. GHERGARIU S, CAPATANA V Urgene medico-chirurgicale veterinare, Ed Ceres, Bucuresti, 1988 26. GHEIE, V. - Anatomia animalelor domestice. Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1967. 27. GHEIE, V., HILLEBRAND, A. - Anatomia animalelor domestice, vol. I. Ed. Academiei, Bucureti, 1971. 28. JORG A. AUER, JOHN A. STICK - Equine Surgery, Ed.W.B. Saunders Company; 2 ed ed, 1999 29. MATES N. Patologia chirurgicala a animalelor domestice, Ed Medicala Universitara Iului Hatieganu, Cluj-Napoca, 2004 30. MOLDOVAN M. Patologie chirurgicala, Lito. IA Timisoara, 1971, 1973 31. MOLDOVAN M., MURGU I., MOROSANU N., CRISTEA I. Patologie si clinica chirurgicala, Ed. Didactica ;I pedagogica, Bucuresti, 1982 32. MUSTE A. Note curs FMV Cluj-Napoca 201
28 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
33. OEHME F.W. Textbook of Large Animal Surgery Ed. Williams, Baltimore, 1974. 34. PATEA, E. (s. red.) Anatomia comparat a animalelor domestice, vol I, II. Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1985. 35. SJOLLEMA BE, SLUIJS FJ: Perineal hernia repair in the dog by transposition of the internal obturator muscle. II. Complications and results in 100 patients. Vet Q, 11, 18-23, 1989. 36. SLATTER D. Textbook of Small Animal Surgery, ediia a II-a, vol. I i II, Ed. W. B. Saunders Comp., Philadelphia, 1993 i 2004 37. SUSAN L. FUBINI, NORM G. DUCHARME - Farm Animal Surgery, Ed.W.B. Saunders Company, 2004 38. TNASE A. Note curs FMV Bucuresti 2011 39. TURNER A.S., McILWRAITH C.W. Techniques in Large animal surgery, Ed. Lea and Febiger Company, Philadelphia, 1989 40. VLADUTIU O. Patologia chirurgicala a animalelor domestice. Ed. Academiei RPR, Bucuresti, 1966 41. WHITE DANIEL Acute abdominal, 2000, Ed. Saunders Comp 42. WILSON GP, 3rd, HAYES HM., Jr Diaphragmatic hernia in the dog and cat: a 25-year overview. Semin Vet Med Surg (Small Anim) 1986 Nov;1(4):318326. [PubMed] 43. STICKLE RL. Positive-contrast celiography (peritoneography) for the diagnosis of diaphragmatic hernia in dogs and cats. J Am Vet Med Assoc. 1984 Aug 1;185(3):295298. [PubMed] 44. PARK RD. The Diaphragm. In: Thrall DE, editor. Textbook of Veterinary Diagnostic Radiology. 3rd ed. Philadelphia: WB Saunders Company; 1998. pp. 294307.
29 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
45. SUTER PF. A Text Atlas of Thoracic Diseases of the Dog and Cat. 1st ed. Wettswil: 1984. Thoracic Radiography; pp. 179203. 46. AUGER JM, RILEY SM. Combined hiatal and pleuroperitoneal hernia in a sharpei. Can Vet J. 1997;38:640642. [PMC free article] [PubMed] 47. KELMER G, KRAMER J, WILSON DA. Diaphragmatic hernia: Etiology, clinical presentation, and diagnosis. Compend Cont Ed Equine Edition. 2008;3:2835. 48. DILLON E, RENWICK M, WRIGHT C. Congenital diaphragmatic herniation: Antenatal detection and outcome. Br J Radiol. 2000;73:360 365. 49. MINNECI PC, DEANS KJ, KIM P, MATHISEN DJ. Foramen of Morgagni hernia: Changes in diagnosis and treatment. Ann Thorac Surg. 2004;77:19561959. 50. UBEE SS, GOKUL K, ARTIOUKH DY. Congenital malformation of the diaphragm and left colon: Strangulated Bochdalek hernia in an adult. Surgical Practice. 2009;13:2425. 51. STATZ GD, MOORE KE, MURTAUGH RJ. Surgical repair of a peritoneopericardial diaphragmatic hernia in a pregnant dog. J Vet Emerg Crit Care. 2007;17:7785. 52. OZER K, GUZEL O, DEVECIOGLU Y, AKSOU O. Diaphragmatic hernia in cats: 44 cases. Medycyna Wet. 2007;63:15641567. 53. RAHAL SC, MAMPRIM MJ, MUNIZ LMR, TEIXEIRA CR. Type4 esophageal hiatal hernia in a Chinese sharpei dog. Vet Radiol Ultrasound. 2003;44:646647. 54. KIM ES, KANG JY, PYO CH, JEON EY. A Morgagni diaphragmatic hernia found after removal of mediastinal tumor. Ann Thorac Cardiovasc Surg. 2008;14:175177.
30 BOLI CHI RURGI CALE sem. I I I gna Cornel CURS 9 2013-2014
55. SPUZAK J, KUBIAK K, JANKOWSKI M, DUBINSKI B, NICPON J, SIKORSKA A. Zastosowanie endoskopii w rozpoznawaniu przepukliny wslizgowej rozworu przelykowego u psow. Medycyna Wet. 2008;64:684 685. 56. VOGES AK, BERTRAND S, HILL RC, NEUWIRTH L, SCHAER M. True diaphragmatic hernia in a cat. Vet Radiol Ultrasound. 1997;38:116119. [PubMed] 57. STEVENSON DE. Congenital diaphragmatic hernia in beagle pups. J Small Anim Pract. 1963;4:339340. 58. SPATTINI G, ROSSI F, VIGNOLI M, LAMB CR. Use of ultrasound to diagnose diaphragmatic rupture in dogs and cats. Vet Rad Ultrasound. 2003;44:226230. [PubMed] 59. CHOI J, KIM H, KIM M, YOON J. Imaging diagnosis Positive contrast peritoneographic features of true diaphragmatic hernia. Vet Rad Ultrasound. 2009;50:185187. [PubMed] 60. DANCEWICZ M, KOWALEWSKI J, PEPILINSKI J. Przepuklina przeponowa Morgagniego trudny problem diagnostyczny. Pol Merk Lek. 2006;121:9093. [PubMed] 61. KOPER S, MUCHA M, SILMANOWICZ P, KARPINSKI J, ZILO T. Selective abdominal angiography as a diagnostic method for diaphragmatic hernia in the dog: An experimental study. Vet Radiol Ultrasound. 1982;23:5055. 62. LEW M, JALYNSKI M, KASPROWICZ A, BRZESKI W. Leczenie przepuklin brzusznych, zewnetrznych z zastosowaniem siatki chirurgicznej u psow. Medycyna Wet. 2006;62:11481151.