www.referat.

ro

STRUCTURA PIELII

Pielea este prima linie de aparare a corpului in fata agresorilor ce provoaca bolile
in organism. Ea desparte interiorul corpului de lumea exterioara; apara tesuturile moi din
interiorul corpului de nenumaratele microorganisme, de multimea de produsi chimici si
alti factori externi daunatori din mediu cu care vine in contact. Asta nu inseamna ca ea
este o bariera de netrecut; apa si caldura trec prin tesuturile pielii ajutand chiar la reglarea
temperaturii corpului.
Exista o multime de alte substante care patrund prin piele dar permeabilitatea
pielii are caracter selectiv, deoarece prin felul cum ea actioneaza, incearca sa bareze
drumul substantelor otravitoare.
Deasemenea, prin multitudinea de functii pe care le indeplineste, pielea regleaza
miscarea substantelor din interiorul corpului spre exterior.
De exemplu, pentru a-si indeplini rolul pe care il are in mentinerea temperaturii
interne constante, ea actioneaza prin dilatarea vaselor sangvine cutanate si prin
evaporarea sudorii, ceea ce permite evacuarea unui exces de caldura. Chiar si intr-un
mediu cu o temperatura stabila corpul cedeaza caldura deoarece el produce continuu
caldura si o cedeaza pe masura ce o produce. Cand este frig, pentru a proteja echilibrul
termic al corpului, pielea se contracta limitand trecerea fluxului sangvin la nivelul ei si
astfel se reduce pierderea de caldura din corp.
Pielea este un organ viu, nu o simpla membrana. Datorita receptorilor nervosi
microscopici care se afla la nivelul ei, este sensibila si reactioneaza la atingere, la
schimbarile de temperatura si la durere. Daca se raneste, rana se vindeca repede, pielea se
reface si devine din nou prima linie de aparare a corpului. Ea este permanent supusa
agresiunii factorilor nocivi din mediu. Conditia ei de sanatate este influentata de igiena
vietii, de modul de alimentatie uneori prea bogat in substante toxice si prea sarac in
substante nutritive, de intoxicatiile cu alcool, cu tutun, cu droguri si in sfarsit de bolile
existente in organism.
Pielea sufera modificari, pierzandu-si aspectul luminos, neted, elastic si poate
deveni deshidratata, aspra, subtire sau chiar ingrosata in unele zone, cu pete fie inchise la
culoare sau pete rosii hemoragice, fie placi galbene; apar ridurile, imbatranirea indeosebi
daca pielea nu este protejata si intretinuta ci este agresata de sapunuri si produse
cosmetice de calitate indoielnica.
Pielea nu este ferita de riscul imbolnavirilor si daca nu exista o preocupare pentru
a preveni bolile dermatologice acestea nu intarzie sa apara, deteriorand aspectul, structura
si functionalitatea pielii. Unele afectiuni ale sistemului circulator, si nu numai, sau
deficiente ale sistemului imunitar, pot altera starea de sanatate a pielii. De exemplu
aparitia varicelor, ulceratiile prezente in ulcer varicos, scoame sau chiar rani prezente in
psoriazis, manifestarile alergice cutanate in cazul unor alergii si numarul lor continua.
Ca si structura, pielea cuprinde trei straturi suprapuse; epidermul, dermul si
hipodermul. Acestea trei impreuna cu anexele formeaza tegumentul. Anexele cuprind

parul, perii de pe corp, unghiile si glandele de la nivelul pielii. Acestea sunt: glandele
sudoripare care secreta sudoarea si glandele sebacee care secreta sebum.
Epidermul este stratul exterior care inveleste intregul corp uman. Nu este mai gros
de 1 mm. Din el se dezvolta unghiile de la maini, de la picioare si parul. La acest nivel se
produce pigmentul colorant, melanina, care coloreaza parul, pielea si ochii in diferite
culori. Pielea expusa la razele soarelui se bronzeaza datorita existentei melaninei. Acest
pigment protejeaza pielea, el o apara absorbind razele ultraviolete ale soarelui. Aceasta
radiatie poate dauna substantei ereditare a celulei si favorizeaza cancerul pielii.
La acest nivel, al epidermului, pielea retine substantele straine. Asemenea tuturor
tesuturilor si pielea are la baza celule. In partea de jos a epidermului exista procesul de
refacere celulara: aici celulele se nasc zilnic prin diviziune. Gradul diviziunii celulare
depinde de energia de care dispune organismul. In decursul unui ciclu de viata, celulele
noi reinoiesc, cele vechi care mor si care se depun la suprafata epidermului, intr-un strat
cornos, temporar protejeaza celulele vii de efectele daunatoare ale uscaciunii exagerate.
Al doilea strat, care se afla sub epiderm, se numeste derm sau pielea groasa. Ea
este viguroasa si complexa. Aceasta este formata in principal din colagen si elastina.
Colagenul este proteina cea mai rezistenta din natura care da pielii tinuta si elasticitate.
Elastina este o proteina inrudita cu colagenul dar mai elastica. Ea se gaseste mai frecvent
in pielea capului si a fetei. Colagenul si elastina permit ca pielea sa se intinda usor, sa
revina repede la forma initiala, sa se indoaie, sa se sifoneze urmand miscarile corpului.
Colagenul produce si un tesut de vindecare a pielii ranite in urma taieturilor si juliturilor.
Deci, aici are loc vindecarea tesuturilor lezate.
Dermul este prevazut cu multe ramificatii nervoase si vase de sange. Prin papilele
dermice terminatiile nervoase si vasele capilare ajung in tesuturile vii ale epidermului.
Vasele capilare sunt vase de sange cu diametru foarte mic. Daca vasele capilare se rup
sangele se scurge in tesutul invecinat si apar contuziile si vanataile.
Prin papilele dermice, ajung in epiderm vasele limfatice care transporta reziduuri
celulare si ajuta astfel la indepartarea toxinelor din organism. Vasele limfatice sunt canale
care au functie de a drena limfa. Ele completeaza actiunea venelor. Limfa este un lichid
organic care joaca un rol important in sistemul imunitar. Ea provine din sange si se
cumuleaza in spatiul interstitial situat intre celulele organelor. In interiorul organismului
iau nastere aceste capilare limfatice care se unesc in vase din ce in ce mai mari, apoi se
aduna la un loc pentru a forma canalul toracic. Pe parcursul, pe traiectul acestor vase
limfatice se gasesc mici structuri care intervin in apararea imunitara numite ganglioni
limfatici.
In stratul mai profund al dermului se afla si glandele sudoripare care produc
sudoarea. Aceasta la randul ei prin mici canale strabate dermul, epidermul, si se elimina
atunci cand este nevoie la suprafata pielii. Tot in derm se formeaza firele de par, fie ca
este vorba de firele de pe corp sau cele de pe scalp, de pe pielea capului. La baza firelor
de par se gasesc glandele sebacee care produc sebum. Acest sebum este un amestec de
ceara si grasimi. Aceasta substanta grasoasa asigura parului si pielii protectie, atat
impotriva uscaciunii cat si impotriva ploii, frigului sau impotriva unor microorganisme
daunatoare. El asigura in acelasi timp luciul si elasticitatea pielii si parului. Cerumenul
din urechi, matrata din cap si urdoarea din jurul ochilor formata in timpul somnului, toate
acestea sunt in esenta sebum. Uneori glandele produc sebum in exces. Este vorba de
seboree. Aceasta favorizeaza aparitia bubitelor, acneei - probabil cea mai frecventa

anomalie a pielii. Activitatea hormonala mai intensa in perioada adolescentzei obliga

glandele sebacee sa produca o cantitate mai mare de sebum. El incearca sa se elimine pe
la radacina firului de par. Aici insa, daca nu este intretinuta o igiena zilnica riguroasa, se
combina cu celulele moarte de la suprafata epidermei si se aduna in adancitura fina de la
radacina parului. Aici formeaza un dop care impiedica eliberarea sebum-ului care in
continuare se produce in exces. In acest moment intervin si bacteriile si se produce
puroiul. Acesta nu se poate extinde, formeaza o punga la radacina parului; aceasta punga
crapa si patrunde in tesuturile pielii. Pielea ca si reactie se inflameaza si apare un cos cu
un varf alb-galbui. Prin urmare, orice dop de sebum numit comedom, cunoscut uzual sub
numele de punct negru, se poate transforma intr-un cos purulent.
Ultimul strat al tegumentului este numit hipoderm. Este un tesut conjunctiv, mai
profund, un strat grasos care asigura alunecarea pielii pe muschi oase si organele interne,
amortizeaza socurile traumatice, joaca un rol de izolator si in acelasi timp constituie o
rezerva de energie.
Cea mai numeroasa populatie care exista la nivelul pielii sunt bacteriile. Ele ajung
pe piele imediat dupa nastere iar aici se inmultesc in ritm foarte rapid si se raspandesc de
la un om la altul. Pielea adopta diferite strategii de aparare impotriva microorganismelor
daunatoare in afara de bacteriile care o locuiesc permanent. Igiena zilnica, prin care se
indeparteaza permanent stratul de celule moarte de la suprafata tegumentului, impiedica
instalarea acestor microorganisme daunatoare o perioada mai lunga pe suprafata
tegumentului. Deasemenea, tot ca protectie, pielea mai produce un invelis cu o aciditate
mai ridicata si care contribuie la distrugerea si tinerea departe a microbilor.
Melanina este un alt factor de protectie al pielii, de data aceasta, impotriva razelor
ultraviolete care in cantitate mare sunt nocive. Melanina absoarbe razele ultraviolete si le
transforma in raze infrarosii inofensive. Diferentele de culoare ale pielii se datoreaza
cantitatii de melanina produse de celule, iar aceasta depinde de cantitatea de ultraviolete
pe care le poate absorbii.