Ecosisteme

acvatice
Proiect realizat de:
Grdinaru Mihai
Ionescu Bogdan
Lisc Radu
Marica Cristian
Soltuz Alexandru

Clasa a 12-a G

Ecosistemul este o noiune introdus n 1935 de botanistul Arthur

Tansley n domeniul ecologiei, pentru a desemna o unitate de funcionare
i organizare a ecosferei alctuit din biotop i biocenoz i capabil de
productivitate biologic. Ecosistemul cuprinde i relaiile dintre biotop i
biocenoz i relaiile dintre organismele biocenozei. Pentru ca un
ecosistem s fie funcional este necesar s conin trei elemente de baz:
producenii, consumenii i reducenii (cu unele excepii ultimul element
poate s lipseasc n unele ecosisteme).
Biotopul reprezint totalitatea factorilor abiotici (apa, vntul, energia
solar, clima, umiditatea) i relaiile dintre ei.
Biocenoza reprezint un nivel de organizare a materiei vii format din
populaii legate teritorial, i pe studiul interaciunii acestor populaii.
Un ecosistem nu are granie definite, astfel el poate avea dimensiuni
foarte mari (deertul Sahara), sau dimensiuni foarte mici (un iaz).
Dup locul n care se gsesc, ecosistemele sunt n general clasificate
n:

Ecosisteme acvatice;
Ecosisteme terestre.
alt clasificare a ecosistemelor:
ecosistem autotrof - ecosistem n care predomin activitatea
plantelor verzi, i care se poate autosusine.
ecosistem heterotrof - ecosistem n care predomin activitatea
organismelor consumatoare.
ecosistem tnr - ecosistem n care producia plantelor verzi ntrece
consumul organismelor heterotrofe.
ecosistem matur - ecosistem n care producia plantelor verzi este
aproximativ egal cu cea a organismelor consumatoare.
ecosistem natural - ecosistem care a aprut spontan, prin lupta
pentru existen a speciilor vegetale i animale, n care omul nu a
avut nici un rol n modificarea densitii, abundenei i diversitii
organismelor.
ecosistem antropogen - ecosistem n care intervenia omului este
parial sau total.
ecosistem uman - ansamblul planetar n interaciune al populaiilor
umane, mpreun cu factorii de mediu.

Zona de ntreptrundere a dou ecosisteme, de exemplu o pune

natural i un ecosistem agricol, se numete ecoton.
Totalitatea ecosistemelor formeaz ecosfera, sau biosfera.
Ecosistemul acvatic este un ecosistem al crui biotop este strns legat
de mediul acvatic. Aceste ecosisteme pot fi de diferite mrimi, de la mri
pn la iazuri mici. Ecosistemele acvatice sunt clasificate n:

ecosisteme acvatice cu ap dulce (lacuri, iazuri);

ecosisteme acvatice cu ap srat (mri).

Biocenoza acestor ecosisteme este una acvatic.

Mediul acvatic se caracterizeaz prin o serie de factori specifici:

Cantitate de oxigen mic;

Presiunea mare a apei;
Temperatura joas;
Luminozitate mic.

Ecosistemul are 4 zone:

Zona
Zona
Zona
Zona

de mal;
litoral;
pelagic;
bentonic.

Ecosistemele acvatice se diferentiaza n functie de caracteristicile

mediului de viata, apa, n ecosisteme de ape statatoare (ecosisteme
lentice) si curgatoare (ecosisteme lotice).
A. Ecosisteme lentice
Sunt de mai multe tipuri n functie de dimensiuni, evolutie,
compozitia chimica a apei. Astfel, dimensiunea determina mpartirea n
ecosisteme de lac, mlastina si balta, iar compozitia chimica a apei le
diferentiaza n functie de salinitate (de apa dulce si de apa sarata) si
aprovizionarea cu substante nutritive (oligotrofe, mezotrofe si eutrofe).
1. Lacul
A fost printre primele studiate de ecologi datorita usurintei cu care
putea fi abordat. Structura biotopului si structura functionala sunt bine
individualizate, categoriile identificate fiind utilizate si pentru cercetarea
celorlalte tipuri de ecosisteme acvatice. Structura spatiala este
determinata de distributia temperaturii, luminii si oxigenului n raport cu
adncimea.
2.

Balta

Are o adncime mai mica (3-5 m). n zona malurilor, apare rogozul,
pipirigul, stuful si papura, iar n larg sunt raspndite plante cu frunze
plutitoare ca broscarita, plutnita, nufarul alb si galben, lintita, ct si cele
submerse ca srmulita apei, ciuma apei, bradis etc. n structura
fitoplanctonului intra algele albastre, algele verzi, algele silicoase, iar a
zooplanctonului populatii de rotifere. Balta este populata de crap, biban,
stiuca, salau, dar si de diferite specii de broaste, pasari si mamifere
(guzgan, bizam, vidra, nurca etc.).
3.

Mlastina

La nivelul Romniei se diferentiaza doua categorii: mlastini eutrofe,

cu vegetatie caracteristica baltilor si mlastini oligotrofe care se ntlnesc n
regiunile cu climat rece si umed, n zonele cu sisturi cristaline, gresii,
granite, sedimentare sau n zonele montane unde substantele provin
partial din mineralizarea materiei organice animale si vegetale. Aici este
prezent muschiul de turba (Sphagnum) si alte specii vegetale
(bumbacarita, rogoz, roua cerului).
4.

Marea Neagra
Se caracterizeaza prin existenta a doua straturi de apa:

a) la suprafata, un strat relativ mai dulce ( cu salinitate de 16- 17%) si mai

usor, oxigenat, n care se situeaza cea mai mare parte a biocenozei.
b) un strat de adncime (peste 180-200 m), mai sarat (salinitate 21-22%)
si mai greu, ncarcat cu hidrogen sulfurat, lipsit de oxigen si, implicit, de
formele aerobe de viata.
ntre cele doua straturi nu exista schimb de ape, stratul superficial
(mai usor) plutind deasupra celui de adncime (mai greu).
Producatorii sunt reprezentati de algele planctonice, grupa
consumatorilor incluznd zooplanctonul, pesti obisnuiti (hamsii, stavrizi,
guvizi); sturioni (nisetru, morun, cega, pastruga) denumiti de Herodot
pesti fara oase; rechini; delfini si, pna n 1984, foci.
Pe plaja de la Mamaia, Costinesti, Navodari esueaza n cantitati
mari alge verzi cu talul latit si marginile ondulate, denumite popular
salatica de mare, precum si alge brune si rosii, bogate n iod. n zona de
litoral cuibaresc specii de pescarus argintiu, chira de mare, furtunar s.a.
Printre dunele de nisip s-au identificat circa 120 de specii de plante
arenicole ca varza de nisip, crcelul, ridichea de nisip, scaiul vnat, pelin
de nisip, lucerna de nisip, castravetele de mare etc.
B. Ecosisteme lotice
Se diferentiaza n functie de particularitatile reliefului strabatut n
praie si ruri:
a. De munte
n albia putin adnca si ngusta a rurilor si praielor substratul este
neuniform format din bolovanisuri, pietrisuri, nisip. Pantele mari, uneori
discontinue, determina o viteza de scurgere mare apei si formarea de
cascade. Debitele sunt relativ mici, temperatura apei coborta, variabila
de la anotimp la anotimp. Transparenta apelor este mare (anulndu-se
nsa n perioadele de torentialitate ploi puternice, topirea zapezilor), iar
concentratia de saruri dizolvate este scazuta. Plantele (muschi, alge) si
animalele (rotifere, cladocere) prezente aici au cerinte mari fata de oxigen,
manifestnd diferite adaptari morfologice pentru a evita antrenarea de

curentii puternici. Dintre vertebrate, reprezentativ este pastravul, alaturi

de care se ntlnesc zglavocul, lipanul, molanul etc.
b. De zone deluroase
Fitoplancton permanent. Biocenoza saraca. Oxigenare buna. Malurile
sunt mai joase, albia este mai larga si adnca, fiind marginita de
bolovanisuri, pietris, nisip. Pantele au nclinatii mai mici, determinnd o
viteza de scurgere mai mica. n apa sunt prezente att substante n
suspensie, ct si solvite (100-200 mg/l). Variatia termica mai larga n
cursul anului, de la anotimp la anotimp favorizeaza prezenta planctonului,
ca o componenta biocenotica permanenta, formata dintr-un numar mic de
populatii diatomee, alge verzi si albastre pentru fitoplancton si rotifere,
cladocere, copepode pentru zooplancton. n sectoarele cu viteza redusa,
algele si numerose specii de nevertebrate (insecte, larve,
viermi srma, crustacee mici, gasteropode) se fixeaza de elementele
substratului (pietre, nisip, ml) formnd comunitatea biocenotica bentala.
c. De cmpie
Cursul inferior al rurilor se caracterizeaza prin albii foarte largi, cu
acumulari de ml si nisip, cu viteza de scurgere si eroziune foarte reduse,
dar si o concentratie de saruri care depaseste 1 250-1 500 mg/l.
Planctonul este mult mai diversificat dect n zona colinara. n apa apar si
plante superioare submerse. Nectonul este si el bine reprezentat (mreana,
clean, boarta, crap, stiuca etc.).
Delta Dunarii
Reprezinta o asociere complexa de ecosisteme interconectate,
dependente de regimul hidrologic al Dunarii care, prin fluctuatiile sale,
contribuie la modificari substantiale ale biotopurilor cu o periodicitate mai
mult sau mai putin constanta. Diversitatea mare a conditiilor de mediu,
ntrepatrunderea si suprapunerea acestora nu permit o delimitare stricta a
ecosistemelor, aflate si ele ntr-o permanenta interactiune unele cu altele.
Cu toate acestea, se individualizeaza urmatoarele categorii:
a) Apele curgatoare
Sunt reprezentat de cele trei brate ale Dunarii (Chilia, Sulina si Sf.
Gheorghe), canale si grle. Fitoplanctonul reprezinta clasa producatorilor,
n timp ce un zooplancton variat si numeroase specii de vertebrate (crap,
salau, stiuca, somn, sturioni) compun clasa consumatorilor.
b) Apele stagnante
Permit dezvoltarea macrofitelor sub suprafata apei (broscarita,
bradis, cosor, inarita, ciuma apei), cu frunze plutitoare (nuferi) sau
plutitoare (lintita, pestisoara, otratel) si n marginile mlastinoase (ciulini,
limba broastei, sageata apei, stuf etc.). Consumatorii sunt bine
reprezentati de pesti din familia Cyprinidelor (crap, cosac, babusca),

precum si de biban, salau, stiuca, somn. n afara acestora, molustele,

larve, insectele se asociaza tulpinilor plantelor sau populeaza zona
bentala.
c) Terenurile mlastinoase
Acumulari de ml si nisip.Cel mai ntins biotop al deltei cuprinde
regimul hidrologic al Dunarii.Servesc n timpul viiturilor la reproducerea
pestilor de balta, fiind intercalate ntre baltile permanente si terenurile
inundabile. Practic, formeaza cel mai ntins biotop al deltei actuale. Multe
terenuri mlastinoase sunt acoperite cu stufarisuri permanente, a caror
limita spre uscat o constituie o centura de papura si rogozuri. Printre
plantele nsotitoare se numara papura, pipirigul, rogozul, sageata apei,
stnjeneii, macrisul-de-apa etc. Prezenta lor depinde de durata si
intensitatea inundatiilor de primavara, fiind invers proportionala cu
acestea. Consumatorii micro- si macroscopici sunt mai mult sau mai putin,
comuni cu cei din ecosistemele acvatice descrise anterior. Regiunile
ntinse de stufarisuri, mai ales cele cu substrat nisipos, dau nastere, cu
timpul, la o formatiune specifica si anume zonele de plaur. Desi este
format din stuf, el prezinta asociatii de organisme constituindu-se ntr-un
adevarat ecosistem care si-a creat suportul ecologic.
d) Terenurile inundabile
Se acopera cu apa n timpul viiturilor, iar pe durata apelor mici sunt
uscate, acoperite de pamnt aluvionar si resturi organice. Apropierea de
mlastini a unora permite extinderea biocenozelor acestora, atta timp ct
uscaciunea nu este excesiva, iar pe cele cu substrat nisipos s-au format
asociatii vegetale caracteristice, mai cunoscute fiind cele de popndaci,
alcatuite din specii de rogoz prin acumularea si turbificarea materialului
organic mort, astfel nct sa permita supravietuirea speciei n conditiile
alternantei dintre uscat si apa. Tot aici se ntlnesc zaloagele, respectiv
tufe de salcii n care predomina zalogul sau salcia cenusie. Importanta lor
este data de conditiile prielnice pe care le asigura pentru cuibarit,
transformndu-se n adevarate colonii de pasari pentru speciile: tiganus,
cormoran pitic, strc-de-noapte, strc galben, egreta mica etc. Aceste
terenuri, ca si cele mlastinoase, sunt importante pentru reproducerea
faunei piscicole (mai ales a ciprinidelor).
e) Grindurile
Constituie suportul ecologic al padurilor de salcii si plopi (Letea,
Caraorman) care concentreaza o diversitate ecologica ridicata, att a
speciilor vegetale, ct si a celor animale. Astfel, alaturi de numeroasele
specii de salcii (Salix) si plopi (Populus), arbustii (catina alba, catina rosie,
maces, dracila, lemn cinesc, corn, snger, calin), subarbusti, liane
(curpen, vita salbatica, mur, iedera, hamei, volbura mare) si plante
parazite (vsc) edifica, ntr-o arhitectura specifica, paduri cu aspect
luxuriant. Padurile Letea si Caraorman sunt fitocenoze foarte interesante

si rare n flora Europei si arata, comasate pe un spatiu relativ mic, o

variatie multipla a diverselor fenotipuri de plante caracteristice stepelor
aride, nisipurilor umede, padurilor, marginii baltilor si lacurilor. Dintre
consumatori, caracteristici sunt soarecii cu botul ascutit, iepurii si
coropisnitele, diferite specii de pasari, vipera, sarpele de apa, spurcaciul,
sitarul de padure, vulturul codalb, bufnita mare, mistret, lup (mai ales
iarna). n stufarii si tufarisurile dinspre mare, n anii favorabili, se pot
dezvolta lacustele migratoare, deosebit de daunatoare pentru culturile
agricole, fapt pentru care s-au folosit mijloace chimice n combaterea lor,
cu efecte poluante si asupra celorlalte specii.
f) Zona marii
Loc de reproducere a lacustelor calatoare. Este reprezentata de
mediul marin n care se simte influenta apelor Dunarii. Aceasta zona este
populata cu puieti din familia sturionilor. n regiunile mai departate de
litoral, avnd o salinitate variabila, se produce o continua ploaie de
organisme moarte spre fundul platformei continentale, alimentnd
bancurile de scoici, hrana preferata a morunului si nisetrului, care-si vor
petrece aici mare parte din viata. n ncercarea de a reda o imagine ct
mai sintetica, dar n acelasi timp relevanta, s-au facut numeroase
simplificari. Cu toate acestea, Delta Dunarii constituie un ansamblu
complex de ecosisteme, cu functionalitate proprie, capabil de autoreglare
si caracterizat de stabilitate, important prin functiile sale de filtru biologic,
statiune temporara a unor pasari, loc de reproducere a numeroase specii
de pesti, respectiv de conservare a biodiversitatii.