Stres,sanatate si boli:4 provocari pentru viitor

Conceptul de stres are un istoric lung si poate fundamental in sanatatea

pshihologica. Cu toate astea, nu apare fara anumite modificari, care arata o utilizare
mai imprecisa si mai simpla a conceptului. Patru cercetari despre analiza stresului in
sanatatea psihologica au subliniat nuanta si contexul viitor al notiunii. In primul
rand, stresul poate fi intalnit in mediul inconjurator, in evaluare sau in raspunsuri
(emotii sau psihologie). O conceputalizare atenta si o analiza poate face diferenta
intre aceste elemente, dar si sa analizeze interrelatiile. In al doilea rand, coping-ul
se refera la tranzitiile dintre stres si persoana in cauza. Intelegand exact cum
coping-ul modereaza efectele stresului, inseamna o mare provocare pentru
cercetarea acestui fenomen. In al treilea rand ,stresul apare la diferite persoane cu
diferite personalitati si temperamente in diferite momente ale vietii lor. Oamenii pot
sa fie diferiti ei in diferite stagii ale vietii lor. Aceste diferente individuale pot sa aiba
un impact asupra stresului si coping-ului. In al patrulea rand stresul este un element
dinamic. Evenimentele minore apar si dispar si evenimentele majore creaza o
multitudine de schimbari in viata individului. Intelegerea despre cum se pot schimba
stresul, coping-ul si sanatatea de-a lungul timpului, va fi un mare pas inainte pentru
acest domeniu.
Cuvinte cheie: stres, sanatate ,coping, personalitate, jurnale zilnice
Introducere:
Efectul psihologic al stresului asupra sanatatii si imbolnavirii a ajuns la cote mari de
analiza in domeniul stintific si mediatic de-a lungul a 3 decenii. Exista dovezi care
sugereaza ca stresul afecteaza sanatatea direct, nu numai impactand raspunsurile
individuale si neuroendocrinologice, dar si indirect, schimband comportamentele
obisnuite si mai putin obisnuite pentru sanatate. De-a lungul anilor, cercetatorii au
explorat cu succes cauzele principale ale mortalitatii in lume. Cele 7 articole despre
aceasta tema arata dimensiunea acestei probleme si apar exemplare ale inovatiilor
metodologice si statistice. Un numar mare de probleme ramane inca in picioare.
Acest articol descrie pe scurt 4 provocari in jurul conceputul de stres (ce si unde
este stres?), copingul (ce si unde exista coping), personalitate (nevoia de a
incorpora personalitatea in viata personala) si metodologia (adoptarea metodelor in
cercetarile despre stres) care ar trebui sa fie rezolvate petru a putea avansa in acest
camp de cercetare a stresului asupra sanatatii psihologice.
Testul 1:Ce este si unde exista stres?
Conceputul de stres are o lunga si productiva istorie in cercetarea in domeniul
sanatatii. Definitiile despre stres au fost associate fiecare cu o sanatate psihica si
psihologica subreda. In primul rand, stresul poate fi definit prin "evenimente externe
si situatii care afecteaza organismul". Binenteles, factorii psihologici stresanti ca de

exemplu caldura, frigul, ranirea, pot aparea aici, mai mult chiar, in cercetarile lui
Cannon si Selye, ei au folosit astfel de factori de stress pentru a studia sindromul
general de adaptare. Psihologii din domeniulo sanatatii, de cele mai multe ori intorc
efectele asupra psihologicului, si nu asupra factorilor de stres psihologici, inclusiv
factorii de stres majori, precum diagnosticarea unei boli, progresul acesteia si
tratamentul.

Schimbarile de rol par sa fie cel mai important factor de stress, datorita influentei pe
care o au asupra vietii si asupra consecintelor care ar putea fi percepute ca un
eveniment discret. Adica, adaptarea tinerilor la noile roluri din societate (colegiu,
angajare, casatorie), si a oamenilor in varsta care se afla in afara vietii sociale
(pensionare). Oricum, exista roluri noi si pentru oamenii in varsta. De exmeplu,
foarte multi adulti ajung sa aiba nevoie de ingrijire la batranete. Acest lucru are
multiple consecinte, in special distrugerea vietii sociale. Efectele majore ale
stresului pot sa aiba un efect negativ asupra sanatatii lor, prin numeroase
evenimente minore nedorite. Aceasta dinamica, in care un factor de stres duce la
altul, este specificat mai in detaliu in alte modele despre stres, in care stresul este
considerat ca o pierdere de resurse. In schimb, putine resurse pot prevedea pierderi
mai mari, ca atunci cand lipsa banilor pentru repararea unei masini este mai putin
dureroasa in comparatie cu pierderea locului de munca. Efectul factorilor de stres
majori, precum nepasarea fata de imunitate, rata morbiditatii si a mortalitatii, pot sa
arate efectele combinate ale factorului de stres initial si apoi a numeroaselor
evenimente; astfel de efecte dezvaluie importanta studierii factorilor de stres.
Chiar daca printre evenimentele vietii, majore sau minore, si rolurile sociale apar
factori de stress psihologici, factorul de stress este localizat in mod conceptual in
circumstante. O a doua abordare a stresului localizeaza momentul in care o
persoana este stresata. O definitie importanta a stresului apropie efectele unui
eveniment din perspectiva unei persoane care a trait acel eveniment. In acest
model, doua persoane se poate sa fi trait in aceleasi circumstante externe sau
obiective, dar aprecierea diferita a fiecaruia poate sa determine nivelul de stress al
fiecaruiaunul dintre ei. Perceptia stresului este des masurata de Modelul Stresului
Perceput (PSS), care analizeaza sentimente, pierderea controlului, emotii negative,
ca de exemplu nervozitate sau anxietate si abilitatea scazuta de a coopera.
Modelele pot fi folosite in comparatie cu factorii de stres sau in comparative cu
modelele de masurare a stresului. Aceasta abordare poate sa surprinda o anumita
serie de factori de stres care provin din evenimente majore. De asemenea, pot sa
surprinda efectele unui factor stresant asupra evaluarilor evenimentelor ulterioare.
De exemplu, de ce oamenii care au fost diagnosticati cu cancer au pe scala PSS o
mai mare frecventa asupra unui element precum: de cate ori ai avut ocazia sa iti
controlezi nervii in viata ta?. O posibilitate este ca diagnosticarea cu cancer creste
numarul starilor de nervozitate in viata cuiva. Alta parte este ca o persoana poate

sa nu mai detina asa bine controlul asupra starii de nervozitate, acest sentiment
fiind generat din alte evenimente minore din viata sa.
A treia abordare localizeaza stresul in interiorul persoanei, dar stresul este definit ca
fiind factorul ce cauzeaza epuizarea. De exemplu, Verkuil, Brosschot, Meerman, and
Thayer (2012) au intrebat despre intamplari care au cauzat tensiune, iritabilitate,
nervozitate, tristete, sau dezamagire. Aceasta abordare structureaza prezenta sau
lipsa factorului de stress, pe baza consecintelor. Aceasta abordare apare in analogie
cu alte abordari despre stress, care defines stresul ca fiind prezenta sau absenta
unei schimbari psihologice. De exemplu, starile negative pot sa duca la crearea unor
confuzii sau la producerea unor schimbari in retele sociale care duc la noi abordari
ale factorilor de risc sau a situatiilor intalnite.
Constructul de stress a fost in acelasi timp util, dar si aspru criticat. Roberts a scris
ca termenul "stres" , pe langa ca este el insusi si propriul sau rezultat, mai este si
propria-I cauza, si ca se aplica organismelor care raspund la acesti factori, a
raspunsurilor in sine (stresul) si a starilor cauzate de aceste raspunsuri. Prima
provocare in cercetarea despre stres, este de a localiza stresul si de intelege
efectele
asupra altor localizari. Tabelul 1 arata cum poate o persoana sa
decompuna efectele unei mari schimbari sociale precum cele reprezetate aici, adica
trecerea de la scoala la liceu sau adiagnosticarea unei boli. O astfel de schimbare
poate duce la alti factori de stres; la schimbari in evaluarile a unor evenimente
majore sau minore; si poate duce la epizare. Aceste consecinte se pot influenta
reciproc, astfel caevaluarile pot provoca epuizare, epuizarea poate influenta
situatiile, si asa mai departe. Provocarea de a localiza stresul, implica de asemenea
si o intelegere a interactiunii acestor nivele. De exemplu, cand pacientii cu cancer
raporteaza cresteri a starii de stress, care parte a cestei cresteri este legata de
diagnosticarea cancerului in sine si cat se datoreaza factorilor de stress care
precede diagnosticarea?
Ce este si unde exista coping-ul?
Cum poate cineva sa scape dintr-o stare de stres sa si sa evite consecintele
negative asupra sanatatii? Despre coping s-au facut multe cercetari si studii.
Cooperarea este o reactie la anumite circumstante a factorilor de risc si a emotiilor
in consecinta, ducand la o analiza a distinctiei intre axarea asupra problemei si
coping-ul axat pe emotie. Cu toate astea, cand e vorba de ajustari ulterioare, chiar
daca oamenii incearca de multe ori sa isi schimbe anumite stari sau sentimente,
poate fi mai putin important decat daca acestia folosesc strategii de abordare sau
de evitare. Oamenii care constant incearca sa isi rezolve problemele, sau care isi
inteleg emotiile, se pare ca au o sanatate psihica mai buna decat cei care incearca
san isi evite problemele sau emotiile. Un alt model de influenta a stresului are
legatura cu constructele care cad in ganduri repetitive sau a cognitiei perseverente.
De exemplu, Verkuil a spus ca stresul duce la vaicareli repetate care pot duce la
aparitia ingrijorarii. Ingrijorarea este o forma negativa a gandurilor repetate, care a

fost legata de o stare psihologica subreda si care poate duce la risculul aparitiei
bolilor cardiovasculare. Rinaldis a definit coping-ul prin intermediul unui model
despre meditatie. Acest model are elemente care sunt similare cu constructiile
"meditatiei depressive (de ce eu?), cautarea de explicatii sau o gandire dorita (as
vrea sa dispara cancerul). De ce sunt aceste strategii necesare I detrimental calitatii
vietii si a sanatatii? Modelul propus de cognitia perseverenta include valorile
negative al acestor tipuri de gandire, si modul in care gandurile negative repetate
creaza reprezentari cognitive prelungite ale factorului de stres. Oricum, e important
de stiut ca aceste reprezentari pot sa existe si in absenta factorilor de stres, si grijile
pot sa fie redirectionate asupra unor situatii care e putin posibil sa se intample. O
alta posibilitate e ca aceste forme ale gandirii repetitive negative reprezinta o forma
neconstructiva de rezolvare a problemelor. Grija este apropiata de rezolvarea
problemelor si de fapt cand variatia legata de anxietate este indepartata, grija se
coreleaza intr-un mod pozitiv cu coping-ul. Oricum aceste strategii au scopul doar
de a reduce anxietatea si stresul si chiar sa inlature factorii de stres daca problema
se poate controla. La fel putem spune si despre alte strategii care nu au nici un
efect in inlaturarea actorilor de stres (ex: as vrea sa dispara cancerul).
Sa intelegem exact de ce coping-ul contribuie la crearea unei serii de vicii a
factorilor de stres, este o mare provocare pestru cercetarea despre coping. Mai
multe studii au determinat ca coping-ul este asociat cu rezultate psihosociale
pozitive, dar e mai putin stiut daca amelioreaza aceasta problema si daca da, care
din ele? Poate axarea pe problema copig-ului amelioreaza factorii de risc minori fara
s afecteze factorul de risc principal sau sa ajute oamenii sa castige mai mult
autocontrol asupra autoeficacitatii si eforturilor asupra coping-ului.
O alta preocupare este gasirea celui mai bun model de coping. Mai multe studii au
folosit perspectiva medierii. Medierea implica un factor de stres, o analiza a
stresului sau epuizarea afecteaza sanatatea la un nivel ce cauzeaza coping-ul. Cu
toate astea, mai multe studii au luat in consderare un model de mediere, in care
gradul de relatie intre factorul de stress, stresul in sine si epuizarea sunt afectate de
coping. De exemplu, factorii de stres pot sa fie legati de vaicareli atunci cand
ingrijorarile sunt la un nivel scazut, dar sunt foarte strans legate atunci cand grijile
sunt mari. Poate ca factorii de stres sunt legati de calitatea vietii atunci cand
coping-ul este la un nivel mare, dar se afla in legatura stransa cand coping-ul este la
un nivel mic. In aceste modele, coping-ul inca intervine intre factorul de stres si
epuizare, doar ca intr-un mod diferit. Studiile despre interventii sunt mai degraba
studii observationale in folosirea modelelor moderatoare, dar moderarea este
pauzibila in studiile observationale. Examinarea acestor modele alternative este o
directive importanta pentru viitor.
Provocare 3: nevoia de a incorpora personalitatea in viata
Au existat mai multe cercetari care au dezvaluit componentele personalitatii pentru
modelul celor 5 factori (FFM )care au efect asupra duratei de viata si asupra starii

de sanatate. De exemplu, Friedman, folosind date din Terman Life Cycle Study, a
dezvaluit ca starea de contienta din copilarie poate determina prelungirea duratei
de viata, fiind comparat cu perioada de maturitate, dupa nivelul de colesterol si
presiunea arteriala care pot aparea. In ultimele doua secole, cele mai multe
cercetari au fost axate inspre a analiza cum se transmit aceste efecte pozitive. S-a
demonstrat mai recent ca starea de "constienta" poate modera schimbarile de
sanatate datorate stresului, precum cei care au un nivel mai scazut de
constientizare, raspund in mod negativ la factorii de stress, decat cei care au un
nivel ridicat de constientizare.
Aceste descoperiri au create multe cai prin care personalitatea si stresul si-ar putea
extinde influenta protectoare sau deopotriva distrugatoare: in mod direct prin
schimbari in starea de sanatate, sau indirect influentand legaturile intre stress si
sanatatea. O a treia cale ar fi in anumite componente ale FFM care ar putea
influenta direct frecventa si natura factorilor de stres si a experientelor individuale.
Cu toate astea, ca sa elucidam complet cum personalitatea si stresul
interactioneaza de-a lungul timpului, e nevoie de cercetari pentru a studia
abordarile din timpul vietii. Friedman a sugerat ca legatura dintre personalitate si
anumite boli pot simultan sa apara de=a lungul unei perioade lungi de timp. Si le-a
spus cercetatorilor sa foloseasca o noua abordare a personalitatii. Mai mult, el a
afirat ca cercetatorii nu pot aloca participantilor o anumita personalitate au un
anume factor de stress, si in cocescinta ne mai raman modelele corelationate. Drept
rezultat, este nevoie de o cercetare a mai multor aspecte de-a lungul a mai multor
ani, pentru a intelege bine legatura cauzala intre personalitate, stres si starea de
sanatate. Exista mai multe directii, indivizii vor selecta, vor gasi si vor crea diferite
medii si factori de stres, care pot declansa o serie de evenimente minore, iar ca
rezultat nu este intelept sa se foloseasca o singura cale de acces.
Un studiu recent a lui Mroczek and Spiro (2007) ,a ridicat noi provocari in ce
priveste cercetarea viitoare a stresului. Intr-un studiu care a durat 18 ani, acesti
autori au studiat schimbarile personalitatii si influenta riscului de mortalitate. Ei au
descoperit ca participantii a caror nevroza a crescut n timp si a avut un nivel ridicat
de nevroza, erau mai predispusi spre a muri, comparativ cu participantii fara astfel
de probleme. Un numar de factori pontentiali ar putea fi evaluat pentru aceste
descoperiri, stfel ca participantii cu o nevroza mai ridicata ar putea adopta si alte
comportamente nesanatoase, precum fumatul sau consumul de alcool. Ca o
completare, poate ca nivelele crescute ale nevrozei reduc abilitatea individului de
coping cu factorii de stress sis a invete noi strategii de coping. Schimbarile de
personalitate in timpul vietii nu se restrang la nevroze. Roberts, Walton, and
Viechtbauer (2006) au aratat ca constientizarea, deschiderea, sociabilizarea se
schimba; cu toate astea, cresterile si descresterile sunt observabile in diferite etape
ale vietii. Indifferent de solutie, o provocare pentru viitoarele cercetatori ar fi sa se
studieze cum poate cursul vietii sa exploreze mai mult in schimbarile de

personalitate si cum pot acestea influenta capacitatea de a raspunde la stres,

precum si impactul direct asupra mortalitatii.
Rolul personalitatii in studiul despre stresului, nu a fost restrans la modelul FFM. De
exemplu alexitimia, tipul D, ostilitatea clinica, perfectionismul si autocontrolul, par
sa modereze efectele stresului. Studiul lui Howard and Hughes studiaza validitatea
personalitatii de tip D asupra populatiei. Personalitatea de tip D, definite ca o
afectivitate negative ridicata si asociata cu o inhibitie sociala, pare a fi asociata cu
bolile de inima si cu atacurile de inima. Cu toate astea, natura precisa a
constructelor si relatia dezvoltarii bolilor cardiovasculare au ridicat intrebari.
Ferguson si colegii sai au facut o analiza taxometrica pentru a analiza daca
constructia este specifica sau dimensionala, concluzionand ca cea din urma este
cea mai reprezentativa. Smith, intr-un articol editorial despre publicarea a 2 modele
legate de pacientii cu problem cardiac, a aratat un numar de aspect conceptuale si
metodologice legate de construct. Aceptarea provocarii a fost abandonata deoarece
a fost amentintatoare pentru cercetatorii de apoi, in a oferi un test mai riguros si
mai statistic a modelul personalitatii de tip D pentru a lamuri daca intregul este mai
mare decat partile individuale. Nu numai, aceste controverse ofera suport ulterior
pentru nevoia de a adopta cursul vietii si abodarile legate de stress si cercetare a
personalitatii.
Provocarea 4: adoptarea mai multor modele de cercetare a stresului
Un numar mare de cercetarii care au explorat efctele stresului asupra sanatatii au
fost bazate pe studii de laborator, metodologii de sectionare si studii cu un singur
element sau o singura ipostaza a stresului. Acesta a fost cazul studiilor explorarii
relatiei dintre stress si comportamente sanatoase. Astfel de abordari au ignorant
dovezile care au aratat fluctuatiile in care factorii de stres apar in viata de zi cu zi
si fiind importante n ntelegerea proceselor de aparitie a stresului, iar factorii de
stres majori pot avea un efect n serie asupra anumitor experiente nedorite. Acesti
autori au sustinut ca indicii de stres nu ofera o explicatie a ceea ce se intampla in
viata de zi cu zi si de fapt evenimentele zilnice sunt cele care au semnificatie asupra
pericolelor care pot surveni pentru sanatate si ar trebui evaluate. Nu numai, in 30
de ani de la publicarea acestui articol, adoptarea acestor teorii a fost relativ inceata.
In ultimul secol, un numar mare de metode au dezvaluit noi cai si noi transformari
care permit cercetatorilor sa identifice stilurile de moment si schimbarile de
comportament care pot fi associate cu pericolele pentru sanatate. Aceste tehnici,
denumite ca metode de experimentare a probelor sau metode de zilnice, permit
evaluari "in situ" a comportamentelor si ce e mai important permit deducerea
cauzalitatii. In cercetarea stresului, folosirea jurnalelor a devenit foarte populara.
Acestea au permis cercetatorilor sa inregistreze zi de zi si cele mai mici evenimente
si factorii de stres, avand avantajulde a nu se limita la un anumit numar de
experiente. Factorii de stres zilnici sau certurile sunt situatii, ganduri sau experiente
care, atunci cand apar, produc sentimente negative ca de exemplu iritarea,

ingrijorarea si frustrarea, facandu-te sa fii constient ca scopurile tale/telurile si

planurile ar putea fi dificil sau imposibil de atins. Un exemplu excelent de studiu de
jurnal este inclus in urmatoarea situatie. Dupa cum s-a subliniat mai sus, folosirea
jurnalelor electronice a investigat efectele evenimentelor stresante de moment si
episoadele ingrijoratoare pentru sanatate si au gasit suport pentru ipoteza cognitiva
perseveranta.
Exista un numar de beneficii al folosirii metodei jurnalului zilnic sau experimentarea
tehnicilor de momet. Acestea apar in cartea lui Affleck, care a afirmat ca studiile
jurnalelor zilnice permit cercetatorilor a. sa analizeze atent momentele in timp real,
b. sa reduca erorile, c. sa inteleaga anumite forme de confuzie prin utilizarea
participantilor si autocontrolul lor si d. sa stabileasca precedente temporale pentru
intarirea deducerilor cauzale. Metodele zilnice pot fi folosite nu numai sa
inregistreze comportamentele actuale, dar si sa examineze cum variaza modelele
de comportament ca functie a interventiei. Mai mult, folosirea jurnalelor zilnice
permite cercetatorilor sa foloseasca tehnici statistice sofisticate pentru a examina
efectele zilnice asupra unei persoane impreuna cu alti factori precum personalitatea
sau sexul. Jurnalele zilnice permit cercetatorilor sa incorporeze design-uri pentru a
explora relatiile cauzale intre stres si pericolele pentru sanatate. De exemplu,
cercetatorii ar putea explora idea prin care elementele de stres dintr-o dimineata ar
putea prezice dureri dupa-masa sau cat de mult stres poate fi cauzat in acea zi ca
sa afecteze procesele fiziologice si psihologice. Aceste metode ar putea fi usor
incorporate in asteptarile de zi cu zi. Exista 3 metode diferite pe care cercetatorii ar
trebui sa le ia in considerare cand se planifica design-urile pentru cercetarile despre
stres:
1. Contingentul de interval: participantul completeaza jurnalul la intervalele
specificate anterior. De exemplu, acest protocol este util daca vrem sa stim
elementele de stres dintr-o zi si daca se relationeaza cu comportamentele de
sanatate si daca aceasta relatie variaza in timp. Aceste protocoale sunt utile pentru
comportamente frecvente fara un inceput exact sau un sfarsit.
2. Contingentul de eveniment: participantul completeaza jurnalul de fiecare data
cand se intampla ceva. De exemplu, acest protocol este util daca suntem interesati
sa investigam daca fumatul are anumite elemente de stres in spate. Aceste
protocoale sunt utile pentru a masura prevalenta evenimentelor.
3. Contingentul de semnal: participantul completeaza jurnalul ca raspuns la
alarme unui computer sau un dispozitiv asemanator. De exemplu, acest protocol
este util ada crem sa stabilim daca stresul zilnic este asociat cu episoade dureroase
la pacientii cu boli cronice. Aceste protocoale sunt utile pentru inregistrarea datelor
penrtru distribuire, frecventa si durata evenimentelor.
Datele din procesele zilnice sunt ierarhice. Astfel, procedurile pe mai multe nivele ar
trebui folosite pentru a analiza astfel de date. De exemplu, daca vrem sa stim daca

elementele de stres zilnice influenteaza comportamentele pentru sanatata si daca

relatia e moderata de personalitate sau de interventie, ar trebui sa setam un model
multinivelar in 2 stadii. Stadiul 1 ar fi variatia zilnica a elementelor de stres zilnice si
comportamentele sanatoase si Stadiul 2 ar fi intre variatia subiectilor in
personalitate sau interventie. In modelarea pe mai multe nivele, capacitatea la un
anumit nivel devine parametrul care este analizat la urmatorul nivel. Procedurile pe
mai multe nivele pot fi folosite pentru a examina date experimentale cu probe
repetate si date fiziologice. Cu toate astea, doar putine studii au explorat relatiile
intre probele azilnice de stres si asteptarile psihologice legate de stres.
Metoda reconstructiei zilei (DRM) a fost introdusa de Kahneman si colegii sai ca o
alternativa a metodei zilnice. DRM este o tehnica structurata care ii pune pe
participanti sa imi aminteasca evenimentele si starile de sanatate din ziua
anterioara. Daca proba despre reamintire este standardul de aur, DRM este o
tehnica eficienta si mai rapida. De exemplu, Stone a utilizat DRM pentru a examina
ritmurilezilnice a emotiilor pe o scara mai mare a investigarii si a identificat un
numar de modele specifice care nu au fost observate anterior. Autorii au vorbit
despre faptul ca metodele zilnice sunt scumpe, si nu permit detectarea unor modele
de comportament sau emotie. O alta preocupare este ca metodele zilnice s-au
folosit impreuna cu cercetarile despre stres pentru a identifica intervalul de timp
potrivit pentru probe. Daca intervalul este prea mare sau prea mic pentru proces,
exista riscul ca relatia investigata sa nu fie observata si sa duca la o cloncluzie falsa.
Astfel, este necesar sa se faca o munca atenta pentru a maximiza sensibilitatea
fiecarui studiu. Nu numai, ambele studii au merite substantiale si permit
cercetatorilor sa dezvolte design-uri complexe pentru a testa predictorii multipli;
pentru a explora consecintele elementelor de stres majore sau minore ale
evenimentelor zilnice si pentru a fi incorporate in campul longitudinal al vietii.
Exista o problema finala despre care ar trebui sa vorbim. Ramane o nevoie urgenta
de stabilire a rolului cauzal al stresului in dezvoltarea bolilor. Exista o dovada
cazuala in termeni de impact a evenimentelor din viata care par necontrolate, cum
ar fi dezastrele naturale, ele finnd asociate cu infarctul miocardic si riscul
mortalitatii. Cu toate astea, exista alte cazuri in care directia asteptarilor relatiei
stres-sanatate este mai putin clara. Astfel, este in viziunea noastra ca adoptarea
cursului vietii si apropierile longitudinale si a imbunatatirii cooperarii intre noi, si a
utilizarii design-urilor zilnice ne vom muta cu un pas mai aproape de stabilirea
directiei cauzale a stresului in sanatate.
Concluzii
Daca se creeaza studii despre stres si sanatate, intelegerea noastra despre de ce,
cum,, cand si pentru cine au loc evenimentele negative, emotiile noastre vor deveni
mai nuantate. Presupunerea ca acelasi eveniment este subiectiv sau ar trebui sa
aiba aceleasi consecinte pentru fiecare persoana care o experimenteaza, nu vor mai
exista garantii. In locul lor, evenimentele vor fi intelese in contextul personalitatii si

a stadiilor vietii unui individ. Ca o adaugare la tranzactia intre persoana si

eveniment, tranzactiile intre focalizarea pe un eveniment stresant si a altor aspecte
din viata individului vor face parte dintr-o intelegere generala. Cum aceste
tranzzactii au loc zilnic la un nivel momentan vor desena o imagine dinamina a
stresului si a sanatatii. Nu este o problema de imaginat cum ar arata o astfel de
cercetare; mai mult chiar, studiile incorporeaza unele daca nu toate avansarile. Prin
indeplinirea acestor 4 provocari care apar aici, aceste prevestesc cercetarile viitoare
despre stres in sanatatea psihologica.