Titlul I INTRODUCERE IN STUDIUL DREPTULUI COMERCIAL

Capitolul I. NOTIUNEA DE DREPT COMERCIAL

Sectiunea I Definitia si obiectul dreptului comercial
Definitia dreptului comercial
Dreptul reprezinta un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturi sociale si
ordoneaza conduita subiectilor acestor raporturi. Dupa domeniul de reglementare si dupa interesul
ocrotit el se imparte in drept public si drept privat. Daca dreptul public reglementeaza ordinea publica
si se refera la organizarea si activitatea statului si a puterilor publice precum si la raporturile dintre
guvernanti si guvernati, dreptul privat se ordinea juridica privata, reglementand raporturi sociale de
interes privat, particular, individual stabilite intre persoane fizice sau juridice private.
Dreptul comun in materia raporturilor juridice private este dreptul civil care reglementeaza
totalitatea raporturilor patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si juridice aflate in
pozitie de egalitate juridica cu exceptia acelor raporturi care constituie obiectul altor ramuri de drept
privat.
O asemenea situatie de exceptie o constituie relatiile sociale care apar in legatura cu activitatea
comerciala si care sunt reglementate de normele de drept comercial. Pentru a putea delimita cu
exactitate care este sfera de incidenta a acestor norme este necesar sa identificam sensurile termenului
comert.
Acesta provine din latinescul commercium care este rezultatul alaturarii cuvintelor cum cu
si merx, mercis-marfa si care ar putea fi tradus - cu marfa, operatiuni purtand asupra marfii iar
subiectul care exercita comertul este, de obicei, merx-mercator - comerciantul.
In limbajul economic ca si in cel uzual termenul comert este utilizat pentru a desemna
activitatea de interpunere si circulatie, de distributie, a marfurilor de la producator la consumator. In
aceasta acceptieune comertul creeaza o impresie falsa de activitate parazitara, care se limiteaza la
deplasarea bunurilor create de altii, fara sa adauge nimic la valoarea acestor bunuri.
In sens juridic prin comert se intelege nu numai operatiunile de interpunere si circulatie a
marfurilor ci si cele de producere a marfurilor , executarea de lucrari si prestarea de servicii. Acest
inteles diferit , mai cuprinzator, este fundamentat pe dispozitiile art 3 Cod comercial care indica ca
fapte/acte de comert, pe langa vanzare-cumparare-prin care se realizeaza circulatia marfurilor si
intreprinderile producatoare de bunuri, intreprinderile de constructii, intreprinderile care presteaza
diverse servicii - transport, depozit precum si activitati conexe acestora-contractele de mandat,
comision, agentiile, etc..
Pe de alta parte nu poate fi neglijat faptul ca, in principal activitatea comerciala este desfasurata
de comercianti, adica de persoane fizice sau juridice care realizeaza fapte/acte de comert, in mod
obisnuit ca o profesiune. Dobandirea acestei calitati, exercitarea precum si incetarea ei intra in sfera de
reglementare a dreptului comercial.
In consecinta poate fi definit dreptul comercial ca fiind acea ramura de drept constituita din
ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile juridice izvorate din savarsirea de fapte de
comert precum si in legatura cu statutul juridic al comerciantului.
Obiectul dreptului comercial
Relatii sociale reglementate de norma de drept comercial constituie raporturi juridice de drept
comercial, raporturi ce se caracterizeaza prin comercialitate; numai raporturile juridice caracterizate
prin comercialitatea intra in sfera dreptului comercial, determinarea acesteia apartinand dreptului
intern al fiecarui stat,.
Potrivit conceptie subiective, comercialitatea raportului juridic depinde de calitatea autorului, a
participantului la raport. Daca raportul juridic se concretizeaza prin acte juridice, fapte sau operatiuni
savarsite de o persoana care are calitatea de comerciant, raportul juridic este caracterizat ca fiind un
raport comercial..

Potrivit conceptiei obiective comercialitatea este independenta de calitatea de comerciant a

participantului la acel raport juridic. Actele, faptele si operatiunile savarsite de acesta se caracterizeaza
prin comercialitate deoarece legea insasi prevede aceasta expressis verbis, in considerarea naturii lor
obiective, obiectivitate fundamentata pe ideea interpunere in schimb, pe ideea de intreprindere sau de
conexiune a unei
In Romania este consacrata atat conceptia mixta, subiectiv-obiectiva.
Conceptia obiectiva este consacrata in art.3. Cod comercial care arata ca sunt considerate fapte
de comert, indiferent de calitatea celui care le savarseste, 20 de activitati acte juridice, fapte si
operatiuni economice.
Conceptia subiectiva este consacrata de art.4. Cod comercial care prevede ca pe langa
activitatile prevazute de art 3 Cod comercial sunt comerciale si toate celelalte contracte si obligatii ale
unui comerciant , daca nu sunt de natura civila sau contrariul nu rezulta din insusi actul
Putem concluziona ca dreptul comercial, prin normele sale, are ca obiect de reglementare
relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniale referitoare la faptele de comert si la
comercianti.
Sectiunea a II-a Principiile dreptului comercial
Dreptul comercial este o ramura de drept autonoma, desprinsa de dreptul civil, care are ca orice
ramura de drept, pe langa obiect de reglementare propriu, metoda de reglementare propriu si principii
proprii:
-celeritatea in operatiuni comerciale, deoarece, in materie comerciala, timpul inseamna bani.;
-securitatea mediului comercial principiu concretizat in existenta unor obligatii profesionale ale
comerciantilor - de a tine registrele comerciale, de a efectua publicitatea anumitor acte in Registrul
Comertului atat la constituire cat si pe parcursul desfasurarii activitatii, de a efectua comertul in
limitele unei concurente loiale;
-necesitatea creditului deoarece creditul este de natura operatiunilor comerciale si care se
reliefeaza prin consacrarea solidaritatii codebitorilor in materia obligatiilor comerciale, existenta unor
garantii specifice pentru a asigurarea executarii obligatiilor comerciale, crearea unor noi forme de
finantare a comertului
-punctualitatea obligatiile asumate trebuie executate la scadenta, nici mai tarziu dar nici mai
devreme. De aceea termenul stipulat pentru executarea obligatiei este, de obicei, esential cu consecinta
rezolutiunii contractului; instanta nu poate acorda termen de gratie; dobanda curge de drept din ziua
cand datoria este exigibila; plata cambiei facuta anticipat (inainte de scadenta) este pe riscul trasului;
-actele juridice sunt cu titlu oneros;
-banii sunt fructiferi (produc dobanzi);
- in caz de dubiu, clauza contractuala se interpreteaza se face in sensul favorizarii circulatiei si a
creditului.
Sectiunea a III-a Evolutia dreptului comercial
Perioada antica
Primele reglementarii de natura comerciala au fost cuprinse in Codul lui Hammurabi in materie
de imprumut, societate si depozite. Ulterior grecii si fenicienii au adoptat reglementari mai ample , in
special in materia comertului maritim. Epoca de inflorire a dreptului roman nu a constituit si o epoca
de inflorire a dreptului comercial deoarece romanii nu distingeau intre dreptul civil si cel comercial.
Perioada evului mediu
Apare un drept al targurilor aplicabil tuturor comerciantilor, indiferent de originea lor precum
si o procedura speciala de solutionare a litigiilor. In aceasta perioada se contureaza institutia
falimentului precum si cambia, care evita transportul periculos de bani dintr-u oras in altul.
Perioada moderna.
Dezvoltarea comertului a impus trecerea la dreptul scris. Primele scrieri au fost Ordonatele lui
Colbert privind comertul terestru, respectiv maritim, prin care se reglementeaza profesia de
comerciant, cambia, societatile comerciale, si se stabilesc regulile de desfasurare a comertului.

In 1807 se adopta Codul comercial francez separandu-se pentru prima data actele si
operatiunile legate de schimbul si circulatia marfurilor de Codul civil,
In 1882 Italia adopta un nou cod comercial care cuprindea o conceptie moderna asupra
comertului si care a stat de altfel la baza codului nostru comercial din 1887.
In Germania Codul comercial a intrat in vigoare in 1900 si la momentul actual fiind mentinuta
conceptia dualista asupra dreptului privat.
In Anglia si SUA dreptul are un caracter cutumiar (common-law) si se aplica atat
necomerciantilor cat si comerciantilor. Au fost insa adoptate legi speciale care reglementeaza institutii
fundamentale a le dreptului comercial.
Evolutia dreptului comercial in Romania
La inceput regulile aplicabilele comertului erau de natura cutumiara. Primele legi scrise Pravila lui Vasile Lupu si Indreptarea legii a lui Matei Basarab nu cuprindeau dispozitii comerciale,
acestea aparand pentru prima data in Codul lui Andronachi Donici din 1814 precum si in Legiuirea lui
Caragea (1817, Muntenia) si Codul Calimach (1828-Moldova). Au fost adoptate ulterior, in 1831,
Regulamentele Organice prin intermediul carora Codul comercial francez este aplicat si in Muntenia
si Moldova .
In 1887 este adoptat un cod comercial propriu care a fost aplicat pana in 1948, de atunci si pana
in 1989 fiind aplicabil numai raporturilor de comert exterior. Ulterior acestui an, dispozitiile Codului
comercial au reinceput sa fie aplicabile, insa o mare parte dintre dispozitiile sale sunt depasite, fiind
inlocuite cu noi acte normative care reglementeaza institutii ca: societatile comerciale, reorganizarea
judiciara si falimentul, registrul comertului, concurenta, piata de capital.
Sectiunea a IV-a Corelatia dreptului comercial cu alte ramuri de drept
Autonomia dreptului comercial nu exclude ca acesta sa aiba legaturi stranse cu alte ramuri de
drept privat sau public.
Raportul dintre dreptul comercial si dreptul civil este reliefat de dispozitiile art 1 Cod comercial
care arata ca : In comert se aplica legea de fata . Unde ea nu dispune se aplica Codul civil . Prin
aceasta se arata ca dreptul comercial ca drept special se completeaza cu dreptul civil, care constituie
dreptul comun al raporturilor de drept privat.
Corelatia dreptului comercial cu dreptul procesual civil este stabilita de dispozitiile art.889
Cod comercial care arata ca Exercitiul actiunilor comerciale se reglementeaza de Codul de procedura
civila afara de dispozitiile codului de fata. Deci normele procesuale cuprinse in Codul comercial si
in legile comerciale speciale au un caracter derogatoriu fata de normele de normele din Codul de
procedura civila care contine normele cu caracter general in materie procesuala. De remarcat ca in
cuprinsul Codului de procedura civila sunt cuprinse norme procedurale aplicabile numai in
solutionarea litigiilor comerciale si care se regasesc in Cartea a VIa intitulata Proceduri speciale,
capitolul XIV - Dispozitii privind solutionarea litigiilor in materie comerciala, art 720 indice 1- art.
720 indice 10 iar Cartea a IV din acelasi cod Despre arbitraj reglementeaza aceasta modalitatea
alternativa de solutionare a litigiilor comerciale.
Dreptul comercial are legaturi si cu dreptul familiei care este tot o ramura de drept privat insa
cu un obiect de reglementare diferit- relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniale care
izvorasc din casatorie, adoptie, rudenie s raporturi asimilate de lege, sub anumite aspecte raporturilor
de familie.
Dreptului comercial are conexiuni cu dreptul comertului international intrucat raporturile de
comert international sunt raporturi de drept comercial dar care cuprind un element de extraneitate nationalitatea sau cetatenia partilor, locul incheierii contractului, locul executarii obligatiilor, locul
savarsirii faptei, etc. Daca legea aplicabila raportului respectiv este legea romana atunci si raportul de
comert international este guvernat tot de dispozitiile Codului comercial si ale legilor comerciale
speciale completate cu prevederile Codului civil. Se poate afirma ca dreptul comertului international
are un caracter special fata de dreptul comercial care constituie dreptul comun in materia raporturilor
comerciale.
Dreptul comercial are legaturi si cu ramuri de drept public precum: dreptul administrativ , cu
dreptul financiar, fiscal ori dreptul penal.

Interferente realizeaza dreptul comercial cu dreptul concurentei, dreptul consumatorului,

dreptul afacerilor, dreptul asigurarilor, dreptul bancar, drept vamal, dreptul transporturilor.
Sectiunea a V-a Izvoarele dreptului comercial
Prin izvor de drept, in sens formal se intelege forma specifica de exprimare a normelor de
drept.
Izvoarele formale ale dreptului comercial, ca a oricarei ramuri de drept sunt legile: Constitutia,
Codul comercial, legile comerciale speciale, legile civile, tratatele internationale la care Romania este
parte sau pe care le-a ratificat.
Constitutia prevede in art. 135 ca economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera
initiativa si concurenta iar in al.2 ca statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia
concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
Codul comercial a fost adoptat la 1887, are 971 de articole si se imparte in 4 carti:
Cartea I, Despre comert in genere, cuprinde 14 titluri:
1. Dispozitii generale
2. Despre fapte de comert
3. Despre comerciantii persoane fizice;
4. Despre registrele comerciantilor ( legale sau obligatorii)
5. Despre obligatiunile comerciale in general ( incheierea contractelor intre persoane
departate, solidaritatea in materie comerciala, curgerea de drept a dobanzilor, interzicerea
acordarii termenului de gratie, regimul probelor in materie comerciala, interzicerea
retractului litigios,
6. Vanzarea
7. Reportul
8. Societatile si asociatiile comerciale-abrogat prin legea 31/1990
9. Cambia si cecul-abrogat prin legea 58/1934
10. Contul curent
11. Mandatul comercial si comisionul
12. Contractul de transport
13. Contractul de asigurare
14. Gajul-abrogat
Cartea a II-a Despre comertul maritim si despre navigatiune
1. Despre vase si proprietarii lor;
2. Despre capitan
3. Despre inrolarea si salariile persoanelor echipajului,
4. Despre contractul de inchiriere (navlosire)
5. Despre imprumutul maritim
6. Despre asigurarea contra riscurilor navigatiunii
7. Despre avarii si contributii
8. Despre abordaj
9. Despre creantele privilegiate asupra incarcaturii, asupra navlului, asupra vasului.
Cartea III Despre faliment-abrogata prin Legea 64/1995
Cartea IV Despre exercitiul actiunilor comerciale si despre durata lor
1. Despre competenta si despre procedura
2. Despre prescriptiune
3. Dispozitii tranzitorii
Se observa ca unele norme reglementeaza institutii proprii ale dreptului comercial - faptele de
comert, contractul de comision, altele dezvolta institutii ale dreptului civil-contractul de vanzarecumparare, contractul de mandat - iar altele adapteaza anumite institutii la cerintele activitatii
comerciale- solidaritatea, retractul litigios.
Legile comerciale speciale prin acestea intelegandu-se nu numai legile propriu zise ci si orice
alte acte normative care contin dispozitii de drept comercial- ordonante si hotarari ale guvernului,
norme, regulamente si ordine adoptate de organele competente.

Legea 31/1990 privind societatile comerciale

Legea 26/1900 privind registrul comertului
Legea 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
Legea 58/1934 asupra cambie si biletului la ordin
Codul civil si legile civile speciale constituie izvoare de drept comercial in maniera prevazuta
de art 1 al Codului comercial.
Tratatele internationale la care Romania este parte sau pe care le-a ratificat fac pare din dreptul
intern, potrivit art 11 al 2 din Constitutie.
Uzantele comerciale (uzul, cutuma sau obiceiul juridic)
Uzanta reprezinta o practica indelungata care are un anumit grad de vechime, repetabilitate sau
stabilitate aplicata unui numar nedefinit de comercianti.. Ea este o regula de conduita comerciala,
nascuta din practica, prin repetabilitate, folosite vreme indelungata si respectata ca o norma juridica
obligatorie.
In sistemul romanesc de drept ele nu constituie izvoare formale de drept, nu au caracter
normativ, de reglementare .
Uzurile constituie izvoare de drept si se aplica intocmai ca o norma juridica numai in masura in
care exista o dispozitie legala care face trimitere la uzanta, la cutuma, la obicei si care astfel dobandesc
forta juridica a legii de trimitere, pe care o completeaza.
Sunt astfel de uzante cele ce decurg din dispozitiile art 970 Cod civil: Conventiile trebuie
executate cu buna credinta. Ele obliga nu numai la ceea ce este prevazut expres in ele ci si la toate
urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatie dupa natura sa, art 980 Dispozitile indoielnice
se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-au incheiat.
In materie comerciala Legea 11/1991 privind combaterea concurentei stabileste ca activitatea
comerciantilor trebuie desfasurate cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite.
Art 66 din Titlul VI al Legii 99/1999 prevede ca Partile pot cadea de acord, prin contractul de
garantie, asupra modului de vanzare a bunurilor grevate, ca urmare a neindeplinirii obligatiei. In lipsa
unui asemenea acord, creditorul trebuie sa vanda bunul afectat garantiei intr-o maniera comerciala
rezonabila care sa asigure obtinerea celui mai bun pret. Metoda, maniera, locul si momentul vanzarii
trebuie sa urmeze regulile comerciale adecvate, folosite de persoanele care vand bunuri similare in
mod obisnuit pe piata respectiva.
Legea 509/2002 privind agentii comerciali permanenti arata in art 10 ca remuneratia agentului
consta fie intr-o suma fixa, fie intr-un comision, fie in parte o suma fixa si in parte un comision,
potrivit acordului partilor. In lipsa unor prevederi legale sau a unor stipulatii derogatorii agentul are
dreptul de a primi o remuneratie in conformitate cu uzantele comerciale ale zonei si sectorului de piata
in care acesta opereaza. In absenta unor asemenea uzante agentul este indreptatit sa primeasca o
remuneratie corespunzatoare, tinand seama de toate aspectele caracteristice operatiunilor efectuate.
Art 45 din Legea 58/1934 privind cambia si biletul la ordin arata ca atunci cand cambia este
platita intr-o moneda straina care nu are curs la locul platii , valoarea acestei monede va fi stabilita
dupa uzurile locului de plata.
BIBLIOGRAFIE
S . Carpenaru, Drept comercial roman, editia a-V-a, editura All Beck, Bucuresti, 2005
S. Angehi, M.Volonciu, C Stoica, Drept comercial ,editia a-III- a, editura All Beck, Bucuresti, 2004
I.L.Georgescu, Drept comercial roman, vol. I, editura ALL Beck, Bucuresti, 2002
I Fintescu, Drept comercial roman, vol.I, Bucuresti, 1929
I.Schiau, Drept comercial roman, editura Rosetti ,Bucuresti, 2004
I. Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, editura Lumina Lex, Bucursti, 1997
Revista de drept comercial

TITLU II-lea INSTITUTII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI

COMERCIAL
Capitolul I Faptele de comert
Sectiunea I Aspecte generale privind faptelor de comert
Asa cum s-a putut desprinde din cele expuse anterior, dreptul comercial formeaza in cadrul
dreptului privat un sistem de norme deosebit. In consecinta problema esentiala care se pune este aceea
de a preciza campul de aplicare a acestei ramuri de drept fata de dreptul civil.
Legiuitorul roman foloseste pentru determinarea materiei comerciale termenul de fapta de
comert care nu trebuie confundata notiunea de fapte de comert cu cea de fapte juridice din teoria
generala a obligatiilor civile. Pentru indicarea aceleasi notiuni legiuitorul mai foloseste si termenul de
acte de comert
Normele prin care legiuitorul precizeaza care sunt faptele de comert, adica operatiunile sau
manifestarile sociale, sustrase dreptului comun si supuse reglementarii dreptului comercial, se numesc
delimitative , in sensul ca ele precizeaza cadrul de aplicare a dreptului comercial
Normele delimitative sunt cuprinse in art 3 C com., art 6 c.com., art 4 C com. care prevede
actele de comert subiective. Tot in materie comerciala mai trebui sa socotim mandatul comercial.,
contractul de consignatie si comision in masura in care au obiect tratarea de afaceri comerciale,
societatile comerciale, operatiunile de bursa, contractul de garantie reala mobiliara si fidejusiune in
masura in care garanteaza executarea unei obligatii comerciale. Cu privire la dispozitiile art 56 Cod
comercial exista opinii diferite daca trebuie inclus sau nu printre regulile delimitative ale materiei
comerciale, caci asa-zisele fapte comerciale mixte sau unilaterale, prevazute de acest text corespund cu
acelea cuprinse in celelalte dispozitii mentionate.
In legislatia romana nu exista o definitie a faptei de comert iar intemeierea dreptului comercial
ca drept special, in fata dreptului civil, pe un sistem care se sprijina pe o enumerare exemplificativa si
deci susceptibila de extindere nu este de natura sa multumeasca.
Nefiind posibil sa se dea o definitie sintetica faptei de comert, s-a recurs la o sistematizare a a
materiei. Doctrina clasica divide materia comerciala in doua mari grupe:
-acte de comert obiective, consacrate de art 3, 6. 374, 74 C. com., care au caracter comercial in
temeiul legii ca atare , indiferent de calitatea celui care le savarseste ;
-acte de comert subiective prevazute de art .4 C com. dobandesc caracter comercial datorita
faptului ca sunt savarsite de un comerciant in virtutea unei prezumtii create de lege.
La aceasta categorie doctrina a adaugat o noua categorie- aceea a faptelor de comert unilaterale
sau mixte- care ar fi prevazuta de art 56 C.com., insa acceptarea lor ca o categorie distincta este subiect
de controversa. Se poate intampla ca un raport juridic sa fie comercial numai pentru una din parti
indiferent daca comercialitatea deriva dintr-un act obiectiv sau dintr-un act subiectiv. Acestea acte sunt
supuse pentru ratiuni de unitate dreptului comercial.
Codul comercial roman consacra sistemul obiectiv al dreptului comercial stabilind in art.3 care
sunt actele si operatiunile considerate ca fapte de comert si le supune legilor comerciale, indiferent de
calitatea persoanei care le savarseste (comerciant sau necomerciant). Prin stabilirea faptelor de comert
se ajunge la determinarea calitatii de comerciant. Potrivit art.7 C. com., este comerciant si, in
consecinta, este supus legilor comerciale, orice persoana care savarseste cu caracter profesional una
dintre faptele de comert prevazute de art.3. C.com. Odata dobandita calitatea de comerciant, toate
actele juridice si operatiunile comerciantului sunt considerate, in temeiul art.4 C. com., fapte de comert
si, deci, supuse legilor comerciale.
Sectiunea a II-a Faptele de comert obiective
Faptele de comert obiective sunt actele juridice si operatiunile prevazute, in principal, in art.3
C.com. Aceste fapte de comert sunt obiective intrucat legiuitorul le-a considerat comerciale datorita
naturii lor. Comercialitatea acestor acte rezulta din lege, care le considera fapte de comert. Orice

persoana care savarseste asemenea acte de comert intra in raporturi juridice comerciale guvernate de
legile comerciale.
Faptele de comert obiective se clasifica in:
-operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie, care include vanzarea si cumparare
comerciala - art 3 pct 1 si 2 si operatiunile de banca prevazute la art 3 pct 11; corespund notiunii de
distributie sau circulatie a marfurilor, sensului restrans al notiunii de comert ;
-operatiunile care realizeaza organizarea si desfasurarea activitatii de productie, adica
intreprinderile. Ele corespund notiunii de industrie, de productie. Operatiunile din aceasta categorie
sunt comerciale numai in cazul cand se desfasoara in cadrul unei activitati organizate. Izolate, ele isi
mentin caracterul civil. Codul comercial enumera urmatoarele intreprinderi, dupa natura obiectului lor:
Orice intreprinderi de furnituri;
Intreprinderile de spectacole publice;
Intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri;
Intreprinderile de constructii;
Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie;
Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde;
Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri, pe apa sau pe uscat;
Asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii
Asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunii
Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit
(warante) si asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele
- operatiunile conexe (accesorii). Aceste sunt fapte de comert datorita legaturii lor economice
cu una din activitatile din primele doua categorii. Sunt cuprinse in aceasta categorie:
Contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau altor titluri de credit circuland in comert;
Cumpararile sau vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale;
Operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale;
Cambiile si ordinele de producte sau marfuri;
Constructiunea, cumpararea, vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatiunea
interioara si exterioara si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas;
Expeditiunile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele
privitoare la comertul pe mare si la navigatie;
Depozitele pentru cauza de comert;
Subsectiunea II.1. Operatiunile de interpunere in schimb sau circulatie
In aceasta categorie intra cumpararea si vanzarea comerciala, precum si operatiunile de banca si
schimb, reglementate de pct 1 si 2, respectiv 11 ale art 3 din Codul comercial.
1 Cumpararea si vanzarea comerciala
Contractul de vanzare-cumparare civila este reglementat prin dispozitiile art 1294- 1404 Cod
civil, de dispozitiile art 60-art 73 Cod comercial si totodata este amintita ca operatiune economica in
art 3 pct.1-2 din Codul comercial..
Nici o deosebire nu exista intre operatiunea privita pe plan civil si comercial. Aceleasi
elemente, aceleasi conditii de existenta si aceleasi efecte cu unele particularitati indicate de Codul
comercial. Pentru a deveni comerciala si a fi supusa dreptului comercial legiuitorul cere indeplinirea
unor conditii speciale; astfel potrivit art 3 pct 1 si 2 sunt considerate ca fapte de comert:
1) Cumpararile de produse sau de marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi
lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde de
obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert;
2) Vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si vanzarile de
obligatiuni ale statului sau alte tipuri de credit circuland in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop
de revanzare sau inchiriere;
Prin urmare vanzarea comerciala este caracterizata prin adaugarea unui element care reprezinta
trasatura caracteristica si in acelasi timp conditia esentiala pentru transpunerea operatiunii din planul
dreptului civil in ce comercial: intentia de interpunerea in schimb, materializata prin intentia de a

cumpara nu pentru consumul propriu, ca in vanzarile de drept comun , ci pentru a fi repus mai departe
in circulatie printr-o noua vanzare sau printr-o locatiune. Intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa
existe in momentul efectuarii operatiunii sa fie exprimata de cumparator, adica sa fie cunoscuta
cocontractantului.
Referitor la obiectul vanzarii-cumpararii comerciale trebuie precizat ca potrivit opiniei
majoritare acesta este limitat numai bunurile mobile si anume: productele -produsele naturale ale
pamantului care se obtin prin cultura sau exploatare directa precum si produsele animalelor, marfurileorice bun mobil care poate face obiectul comertului- si titlurile de credit- inscrisuri in baza carora
titularii lor au calitatea sa exercite drepturile incorporate in ele.
Cumpararea-vanzarea este comerciala cand cumpararea bunurilor s-a facut in scopul revanzarii
sau inchirierii sau vanzarea priveste bunuri care au fost cumparate pentru a fi revandute sau inchiriate.
Pentru a fi in prezenta unei cumparari-vanzari comerciale nu este necesar ca revanzarea bunului
cumparat sa se faca in forma in care a fost dobandit in vederea circulatiei; bunul poate fi revandut si
dupa ce a suferit unele transformari dar nu trebuie sa fie vorba de o prelucrare, distincta de sine
statatoare fara nici o legatura cu vanzarea-cumpararea.
Legiuitorul se multumeste , pentru ca operatiunea sa devina comerciala, ca intentia ce trebuie sa
o insoteasca, sa poarte nu asupra unei vanzari ci asupra unei inchirieri fiind de ajuns sa se instraineze
uzul. De asemenea vor fi comerciale si cumpararile pentru schimb, locatiunea facuta pentru
sublocatiune, adica orice formula juridica prin care se realizaeza interpunerea in schimb.
Din dispozitiile art.5 C. com. rezulta ca anumite operatiuni de cumparare-vanzare nu sunt fapte
de comert, cu toate ca ele privesc bunurile mobile prevazute de art.3 pct.1 si 2 C. com.
Nu sunt fapte de comert cumpararile de producte sau de marfuri care s-ar face pentru uzul sau
consumatiunea cumparatorului ori a familiei sale, deci cele pentru consumatie precum si actele de
vanzare a productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le realizeaza de pe pamantul sau ori cultivat
de acesta.
2 Operatiunile de banca si schimb
Sunt prevazute de art.3 pct.11C.com si pot fi precizate prin raportare la reglementarea
activitatii bancare cuprinsa in Legea nr.58/1998 privind activitatea bancara, republicata care arata ca
activitatea bancara ar consta in atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si
acordarea de credite in cont propriu.
Banii si creditul pot forma obiectul circulatiei, adica obiectul unor operatiuni comerciale
intocmai ca si marfurile si trebuie sa li se aplice aceleasi norme ca marfurilor si produselor. Elementul
intentional al interpunerii in schimb sau circulatie confera caracter comercial operatiunii, care altfel ar
ramane civila, incadrata in institutiile juridice cunoscute de dreptul privat: imprumut, mandat,
comision, depozit..
In situatia in care actul juridic se incheie intre cel ce poseda si cel care are nevoie, fara
interventia unui intermediar, operatiunea corespunde cu aceea ce se efectueaza intre producator si
consumator pentru marfurile obisnuite si deci ramane civila. Ea ar putea fi comerciala numai in
virtutea accesoriului daca este grefata pe exercitiul comertului de catre una din parti.
Dar daca intre aceste doua parti se interpune un intermediar, daca acesta imprumuta de la cel
care poseda capital in numerar, pentru a-l imprumuta unui al treilea, in acest caz , ne gasim in situatia
aceluia care cumpara marfuri pentru a le vinde. In alti termeni, operatiunea este comerciala fiindca ea
reprezinta un act de interpunere in schimbul creditului sau al banilor.
Comercialitatea acestor operatiuni este data de elementul interpunerii in schimb sau circulatie.
In consecinta, operatiunile asupra banilor si creditului sunt guvernate de aceleasi principii ca si cele
privitoare la circulatia productelor si marfurilor.
Articolul 3 pct. 11 C. com se refera si la operatiunile de schimb sunt operatiunile de schimb
valutar.
Subsectiunea II.2 Intreprinderile
1 Notiune si clasificare
Art. 3 din Codul comercial indica 7 intreprinderi fara ca in cuprinsul acelui text sau intr-un alt
act normativ sa gasim o definitie legala a notiunii de intreprinderii astfel incat in doctrina

intreprinderea a fost definita ca o organizare autonoma a unei activitati, cu ajutorul factorilor de

productie (fortele naturii, capitalul si munca) de catre intreprinzator si pe riscul sau, in scopul
producerii de bunuri si servicii in vederea castigului.
Intreprinderea nu trebui confundata cu fondul de comert sau cu patrimoniul, acestea fiind trei
notiuni distincte care vor fi studiate in capitolul destinat fondului de comert.
Clasificarea intreprinderilor:
-dupa obiectul lor :
1. Intreprinderile de productie (industriale) din care fac parte:
- intreprinderile de constructii
- intreprinderile de fabrici si manufactura si imprimerie.
2. Intreprinderile de prestari de servicii sau de bunuri, din care fac parte:
- intreprinderile de furnituri,
- intreprinderile de spectacole publice,
- intreprinderile de comisioane, agentii si oficii de afaceri,
- intreprinderile de editura, imprimerie, librarie si obiecte de arta,
- intreprinderile de transport de persoane sau de lucruri
- intreprinderile de asigurare,
- intreprinderile de depozit in docuri si antrepozite.
2 Intreprinderile de productie
Intreprinderile de constructii
Este prevazuta de art.3 pct.8 Cod comercial si poate fi definita ca fiind acea organizare
economica si tehnica a factorilor de productie care are drept scop realizeze edificii noi publice sau
private, cai de comunicatii, tuneluri dar si lucrari de transformare, adaugire, amenajare a solului.
Intreprinderea de constructii este socotita fapta de comert, atat in cazul cand intreprinzatorul
procura materialele, cat si in cazul cand materialele sunt procurate de beneficiar deoarece art 3 din
Codul comercial nu face vreo distinctie.
Toate actele si faptele juridice savarsite pentru realizarea lucrarilor de constructii au caracter
comercial. Deci, sunt fapte de comert si contractele de vanzare-cumparare pentru procurarea
materialelor, contractele de antrepriza incheiate cu clientii etc.
Sunt comerciale si intreprinderile de reparatii imobiliare precum si intreprinderile de constructii
ale statului sau a altor persoane juridice de drept public.
Construirea de imobile pentru a fi revandute este comerciala.
Instrumentele juridice folosite pentru realizarea obiectului intreprinderii sunt contractul de
antrepriza si contractul de proiectare care insa nu sunt reglementate de Codul comercial ci de Legea
50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructie constructiile care conditioneaza orice
constructie de existenta unei documentatii si autorizatii prealabile ( proiecte de executie).
Contractul de antrepriza este conventia prin care una din parti numita antreprenor, se obliga sa
execute pe riscul sau si in mod independent o anumita lucrare pentru cealalta parte numita client sau
beneficiar, in schimbul unui pret.
Contractul de proiectare incheiat intre o intreprindere de constructii/ de proiectare prin care
acesta se obliga sa elibereze la cererea unui beneficiar sau antreprenor o documentatie tehnica
proiect de executie- pe baza datelor stiintifice existente in domeniu si sa-l predea acestuia etapizat
pentru un pret.
2 Intreprinderile de fabrici si manufactura si imprimerie
Sunt prevazute de art.3 pct.9 C. com. si sunt acelea care au drept rezultat producerea de bunuri,
prin transformarea materiei prime si materialelor .
In cazul fabricii prevaleaza elementul tehnic iar la manufactura accentul cade pe folosirea
capacitatii si calitatii lucratorilor .Procurarea materiei prime si materialelor poate fi facuta de catre
intreprinzator sau de beneficiar.
Imprimeria-are drept scop multiplicarea pe cale mecanica sau manuala a operelor literare,
artistice sau stiintifice.
2 Intreprinderile avand ca obiect serviciile
Prestarea de servicii nu presupune realizarea de valoare noua ci o activitatea care foloseste la
circulatia bunurilor.

Intreprinderile de furnituri
Este prevazuta de art.3 pct.5 C. com. si consta intr-o activitate sistematic organizata, prin care
intreprinzatorul, in schimbul unui pret stabilit anticipat, asigura prestarea unor servicii sau predarea
unor produse ( inclusiv transmiterea dreptului de proprietatea)- punerea la dispozitia beneficiarului- la
anumite termene succesive.
Exista nenumarate intreprinderi de furnitura: intreprinderi de furnizare a apei , a electricitatii ,
ridicarea gunoiului menajer, de furnizarea a alimentelor detinutilor, militarilor sarcina de afurniza etc.;
pot fi conduse de autoritatile publice sau de efectuate de intreprinderi private, intreprinderile fiind
totdeauna comerciale;
Ceea ce deosebeste contractul de furnitura de cel de vanzare cumparare este :
- prestarea serviciilor sau predarea produselor se faca, periodic, la mai multe termene succesive- ceea
ce constituie elementul esential al contractului de furnitura; daca predarea s-ar face la un singur
termen, ne-am afla in fata unei vanzari; la vanzare avem un singur transfer al dreptului de proprietate,
se realizeaza o singura data , predarea putand sa se realizeze succesiv sau nu, ca forma de executare a
obligatiei de predare; la furnizare exista mai multe transferuri ale dreptului de proprietatea , periodice;
deci pentru fiecare prestatie, obiectul acesteia consta intr-o obligatie de dare si o obligatie de facere;
spre deosebire de vanzare cumparare unde avem o obligatie de dare care poate fi insotita , eventual, de
mai multe obligatii de facere;
- obiectul propriu: in cazul vanzarii cumpararii intotdeauna obiectul consta in dare pe cand in cazul
furniturii consta si in facere (prestarea unor servicii- a face sau transmiterea dreptului de proprietate -a
da- si predarea unor asupra unor produse).
- pretul serviciilor sau produselor sa fie stabilit anticipat; . Fixarea prealabila a pretului pentru prestatii
care urmeaza sa se efectueze ulterior, determina un element de alea deosebindu-se astfel de vanzarecumparare.
Intreprinderile de spectacole publice.
Sunt prevazute de art.3 pct.6 C. com. si presupun organizarea unor factori specifici, in scopul
punerii la dispozitia publicului a unei productii culturale sau sportive, in vederea obtinerii unui profit.
Au caracter comercial toate actele si faptele juridice savarsite pentru realizarea spectacolului:
inchirierea salii, a imobilelor necesare spectacolelor - potrivit noii orientari din doctrina,, procurarea
recuzitei, contractele cu autorii si artistii, contractele privind publicitatea etc.
Spectacolele publice date direct de catre artisti nu sunt fapte de comert insa in cazul cand un
artist organizeaza o productie artistica, prin angajarea pe baza de contract a unor autori sau a
personalului tehnic, inchiriaza sala, asemenea spectacole publice sunt considerate ca operatiuni
comerciale.
Mijloacele juridice de realizare a obiectului de activitate: contracte de inchiriere, contracte de
munca
Intreprinderile de comision, agentii si oficii de afaceri.
Sunt prevazute de art.3 pct.7 C. com. si au in vedere organizarea unei activitati al carei scop
este facilitarea incheierii tranzactiilor comerciale printr-un intermediar, care poate fi un comisionar sau
o agentie ori oficiu de afaceri.
Operatiunile de intermediere realizate in cadrul intreprinderii sunt fapte de comert, indiferent
daca tranzactiile la care se refera aceste operatiuni sunt comerciale sau civile., deoarece esentiala este
existenta intreprinderi. In schimb, operatiunile de intermediere realizate izolat, adica in afara unei
intreprinderi, vor fi comerciale numai daca privesc operatiuni comerciale.
Intreprinderile de comision au ca obiect operatiunile de intermediere care se realizeaza pe baza
contractului de comision, in temeiul caruia comisionarul incheie acte de comert in nume propriu, dar
pe seama comitentului.
Agentiile sau oficiile de afaceri sunt intreprinderi care realizeaza operatiuni de intermediere
intre comercianti si clientela cu privire la obtinerea de informatii, procurarea de clienti, etc. Factorul
esential al comercialitatii este existenta unei intreprinderi care are de obiect prestarea de servicii
publicului in vederea facilitarii, prepararii sau incheierii de operatiuni pentru public.
Este indiferent natura civila sau comerciala a operatiunii incheiate prin interventia agentului:
vanzarea sau inchirierea de terenuri, contractarea de casatorii.

Mijloacele juridice de realizare a obiectului de activitate: contractul de comision si celelalte un

contract de prestari de servicii cu un continut diferit functie de continutul operatiunii: reprezentare,
mediere, etc.
Intreprinderile de editura, de imprimerie, de librarie si de vanzare a obiectelor de arta cand
altul decat autorul vinde.
Sunt reglementae de pct 10 al art 3 din c.com si au ca obiect operatiunile prin care se valorifica
drepturile de autor izvorate din crearea unor opere stiintifice, literare si artistice.
Valorificarea drepturilor patrimoniale se realizeaza, in principal, prin exercitarea dreptului de
reproducere si difuzare a operei, tinand seama de specificul ei. Aceasta valorificare se poate face direct
de catre autor sau prin incheierea unor contracte cu agentii specializati.
Operatiunile privind reproducerea si difuzarea operelor stiintifice, literare si artistice
intermediaza intre autor si public. Pentru a fi considerate fapte de comert, operatiunile in cauza trebuie
sa se desfasoare in conditiile unei intreprinderi de editura, imprimerie (multiplicare) si librarie
(difuzare).
Intreprinderea de editura presupune organizarea factorilor specifici in vederea reproducerii si
difuzarii operei. Se intemeiaza pe contractul de editare prin care autorul unei opere stiintifice, literare
sau artistice cedeaza intreprinzatorului (editorul) in mod exclusiv, dreptul de a reproduce si dreptul de
a difuza opera, in schimbul unei remuneratii.
Cand autorul devine propriul sau editor, adica publica opera pe riscul sau, incheind direct
contracte cu tipografia si cu intreprinzatorul care asigura difuzarea operei, nu face acte de comert.
Intreprinderea de editura poate sa-si dezvolte activitatea nu numai transformandu-se in
intermediar intre autor si publicul cititor, dobandit un drept de editare , pe calea contractelor de editare,
ci editand opere din domeniul public, publicarea de periodice literare, stiintifice, difuzarea stirilorziare. Elementul esential al intreprinderii este castigul si in consecinta vom inlatura din campul
comercialitatii toate cazurile cand acesta lipseste. Cand o asociatie stiintifica sau literara sau care
urmareste scopuri religioase, morale sustinut prin contributiile membrilor sai sau din niste venituri
proprii-operatiunea nu este comerciala, de exemplu: revista studenteasca, revista publicitatii lucrarilor
stiintifice ale universitatii
Nu este necesar pentru existenta intreprinderii ca multiplicarea sa se realizeze prin propriile
mijloace tehnice si nici sa raspandeasca in mod direct opera ci se poate adresa altor tipografii sau o
poate distribui prin alte librarii. De esenta intreprinderii de editura este numai asumarea obligatiei de a
face cu toate riscurile inerente.
Intreprinderea de librarie are ca obiect operatiunile prin care se asigura difuzarea in public a
operei., care se realizeaza prin cumpararea si revanzarea produselor imprimate.
Intreprinderile de vanzare a operelor de arta, reglementate distinct de art.3 pct.10 C. com.,
implica organizarea factorilor specifici, pentru vanzarea operelor de arta, cum sunt tablourile,
sculpturile, gravurile etc. Legea cere ca intreprinzatorul sa fie o alta persoana decat autorul operei,
deoarece numai in acest caz, existand o interpunere intre autor si cumparator, operatiunea poate fi
considerata comerciala. Vanzarea operei de arta direct de catre autorul ei nu este considerata fapta de
comert.
Mijloacele juridice: contract de editare, contract de vanzare-cumparare.
Intreprinderile de transport de persoane sau de lucruri
Sunt reglementate de art.3 pct.13 C. com. iar contractul de transport in art 413-415 Cod com si
Transportul maritim este guvernat de cartea a II-a din Codul comercial intitulat Despre
comertul maritim si despre navigatie dar se considera ca aceleasi dispozitii reglementeaza si navigatia
pe lacuri, rauri. Tot aici este cuprins si transportul de animale, postal, energie electrica, transportul de
informatie prin telefon, telegraf, fax sunt comercial deoarece se transporta stirea care se materializeaza
intr-un inscris sau o imagine sau o valoare- in cazul energiei.
Legiuitorul roman nu se ocupa in art.3 de transportul efectuat prin aer-reglementat de codul
aerian, dar prin extensie analogica, trebuie socotit comercial si acest transport si ca este inclus in
dispozitii art.3.
Operatiunile de transport sunt fapte de comert daca sunt exercitate intr-o organizare sistematica
a factorilor specifici, adica in conditiile unei intreprinderi,operatiunile intamplatoare de transport
realizate de o anumita persoana nu sunt considerate fapte de comert obiective din categoria

intreprinderilor. Acest lucru este adevarat numai cu referire la transportul terestru. Punctul 13 al art 3
C com. care se ocupa de transportul terestru este in contradictie cu art 3, pct 15-16 potrivit caruia sunt
comerciale toate contractele referitoare la comertul pe mare deci indiferent daca sunt facute sub
forma de intreprinderi sau ca operatiuni izolate. Intre cele doua texte trebuie sa prevaleze cel din
urma , atat din pricina locului sau cat si datorita faptului ca ele reprezinta o regula speciala pentru
navigatie.
Contractul de transport este conventia prin care o intreprindere de transport numita caraus se
obliga, in schimbul unui pret, fata de expeditor, sa transporte anumite marfuri, pe care sa le elibereze
destinatarului.
In transportul de persoane, prin contractul de transport, carausul se obliga, fata de o persoana,
sa o transporte pana intr-un anumit loc in schimbul unui pret.
Prin contractul de expeditie, o parte (expeditionarul) se obliga fata de cealalta parte
(expeditorul) sa incheie contractul de transport cu carausul, in nume propriu, dar pe seama
expeditorului.
Contractul de transport este un contract consensual , forma scrisa fiind ceruta ad probationem.
Inscrisul constatator la transportului se numeste scrisoare de trasura in cazul transporturilor
terestre si conosament in cazul transporturilor navale. Aceste inscrisuri sun titluri de valoare cu toate
consecintele care decurg de aici: pot circula prin gir, pot fi negociate, pot servi ca mijloace de garantie
pentru credite bancare.
Intreprinderile de asigurare .
Sunt fapte de comert asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii (pct.
17), precum si asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiei (pct.18). Codul comercial
socoteste ca sunt comerciale, atat asigurarile terestre, cat si asigurarile maritime.
Reglementarea legala in Romania la momentul actual este realizata de Legea 136/1995 privind
asigurarile si reasigurarile in Romania iar intreprinderile de asigurare sunt relementae de legea
32/2000 privind societatie de asigurare si reasigurare din Romania.
Asigurarile se realizeaza in temeiul contractului de asigurare care a fost considerat un contract
civil desi art 1635 Cod civil prevede expres ca acest contract se reguleaza dupa legile comerciale .
Prin contractul de asigurare una din parti numita asigurat (sau contractant) se obliga sa
plateasca celeilate parti numita asigurator, o anumita suma de ban (prima de asigurarea) iar
asiguratorul se obliga ca in ipoteza survenirii cazului asigurat (un anumit eveniment) sa plateasca
asiguratului (contractantului) sau tertului beneficiar o indemnizatie de asigurare (despagubire sau suma
asigurata) in limitele convenite.
Operatiunile de asigurare sunt fapte de comert numai daca se realizeaza in conditiile unei
intreprinderi.
Potrivit art.6 C. com., asigurarile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comertului si
asigurarile asupra vietii sunt fapte de comert numai in ce il priveste pe asigurator. Deci, in aceste
cazuri, asigurarile sunt fapte de comert unilaterale sau mixte..
Depozitele in docuri si antrepozite
Sunt prevazute de art.3 pct.20 C. com. conform caruia sunt socotite fapte de comert depozitele
in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra
inscrisurilor de gaj eliberate de ele.
Activitatea de depozitare a marfurilor in locuri anume destinate, cum sunt docurile,
antrepozitele, silozurile, constituie fapta de comert, indiferent de persoana care face depozitul.
Sunt considerate fapte de comert si operatiunile privind recipisele de depozit si scrisorile de gaj
eliberate de intreprinzatorul acestor stabilimente.
Nu vor fi socotite fapte de comert obiective sub forma intreprinderii, depozitele facute ca
operatiuni izolate. Asemenea depozite ar putea fi, in conditiile legii, fapte de comert accesorii (conexe)
ori fapte de comert subiective.
Regimul juridic al recipisei de depozit si warantului este stabilit prin dispozitiile Legii
153/1937
Subsectiunea II. 3. Faptele de comert conexe (accesorii)

Faptele de comert conexe sunt acte juridice sau operatiuni care dobandesc comercialitate
datorita stransei legaturi pe care o au cu acte sau operatiuni considerate de lege fapte de comert.
1 Contractele de report asupra titlurilor de credit (art.3 pct.3 C. com.)
Contractul de report consta in cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit care circula in
comert si in revanzarea simultana cu termen si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor
titluri de aceeasi specie .
Contractul de report este o fapta de comert obiectiva, independent de calitatea partilor si fara a
distinge dupa natura titlurilor de credit care fac obiectul sau si are caracter comercial datorita faptului
ca obiectul lui- titlurile de credit- au intotdeauna caracter comercial.
2 Cumpararile sau vanzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale (art.3
pct.4 C. com.).
Partile sociale sunt diviziunile in care este impartit capitalul social al societatii cu raspundere
limitata. Actiunile sunt fractiunile in care este divizat capitalul social al societatii pe actiuni sau
comandita pe actiuni.
Cumpararile si vanzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale sunt fapte de
comert deoarece aceste operatiuni sunt legate de o fapta de comert, care este contractul de societate.
3 Operatiunile de mijlocire in afaceri (art.3 pct.12 C. com.).
Mijlocirea consta intr-o actiune de intermediere intre doua persoane, in scopul de a inlesni
incheierea unui act juridic pentru care acestea sunt interesate.
Asa cum rezulta din dispozitiile art.3 pct.12 C. com., operatiunile de mijlocire sunt fapte de
comert numai daca se refera la afaceri comerciale. Mijlocirea este fapta de comert, chiar daca
reprezinta un act izolat, care nu este facut cu titlu profesional singura conditie fiind ca ea sa priveasca
un act comercial.
4 Cambia sau ordinele in producte sau marfuri (art.3 pct.14 C. com.)
Cambia este un inscris prin care o persoana (tragator) da dispozitie altei persoane (tras) sa
plateasca o suma de bani, la scadenta, unei a treia persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia.
Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana (emitent) se obliga sa plateasca o suma de
bani la scadenta, altei persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia.
Cambia si biletul la ordin precum si toate actele juridice legate de obligatiile cambiale (girul,
avalul etc.).sunt considerate fapte de comert obiective, independent de natura raportului fundamental
din care izvorasc (comercial sau civil) deoarece titlurile de credit au intotdeauna caracter comercial
5 Operatiunile cu privire la navigatie. (vas, echipaj, transport, credit etc.).
Sunt fapte de comert construirea, cumpararea si vanzarea vaselor, precum si actele juridice
privind dotarea vaselor si aprovizionarea lor (art.3 pct.15 C. com.), expeditiile maritime si inchirierile
de vase (art.3 pct.16 C. com.), imprumutul maritim, ipoteca maritima etc.
Pentru recunoasterea caracterului comercial al acestor operatiuni, legea nu cere ca ele sa fie
realizate in conditiile unei intreprinderi ori sa fie facute in scop de speculatie.
6 Depozitele pentru cauza de comert (art.3 pct.20 C. com.)
Art.13 pct.19 C. com. considera fapte de comert si depozitele pentru cauza de comert.care au
caracter izolat ori care se fac in alte locuri decat cele avute in vedere de dispozitiile art.3 pct.20 C.
com. Asemenea depozite sunt considerate fapte de comert numai daca au o cauza comerciala, adica
sunt legate de operatiuni comerciale
7 Contul curent si cecul.
Potrivit art.6 alin.2 C. com. sunt fapte de comert contul curent si cecul, daca au cauza
comerciala.
Contul curent este un contract prin care partile convin ca, in loc sa lichideze creantele lor
reciproce izvorate din prestatiile facute de una catre cealalta, lichidarea sa se faca la un anumit termen,
prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare.
Contul curent este o fapta de comert obiectiva, daca are o cauza comerciala, adica el este legat
de o operatiune considerata fapta de comert si aceasta, chiar cand este folosit de un necomerciant.
Cecul este un inscris prin care o persoana (tragator) da ordin unei banci la care are un
disponibil (tras) sa plateasca o suma de bani unei persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia.
Cecul este considerat fapta de comert obiectiva numai daca are o cauza comerciala.
8 Contractele de mandat, comision si consignatie.

Aceste contracte au caracter comercial, daca au ca obiect tratarea de afaceri comerciale (art.374
si art.405 C. com.).
Contractul de mandat este contractul prin care o parte (mandatarul) se obliga sa incheie
anumite acte juridice in numele si pe seama celeilalte parti (mandantul) de la care a primit
imputernicire si va constitui o fapta de comert obiectiva numai in cazul in care actul juridic pe care
trebuie sa il incheie mandatarul are caracter comercial pentru mandant.
Contractul de comision este contractul prin care o parte (comisionarul) se obliga ca, in
insarcinarea celeilalte parti (comitentul) sa incheie anumite acte juridice in numele sau, dar pe seama
comitentului, in schimbul unei remuneratii (comision) si va avea fi fapta de comert obiectiva in cazul
in care actele juridice pe care le incheie comisionarul cu tertul sunt acte comerciale pentru comitent.
Contractul de consignatie este contractul prin care una din parti (consignantul) incredinteaza
celeilalte parti (consignatarul) anumite bunuri mobile spre a le vinde, in nume propriu, dar pe seama
consignantului. si ca fi comercial cand are ca obiect tratarea de afaceri comerciale.
Contractul de consignatie este un act de comert numai daca actul de vanzare-cumparare
incheiat cu tertul are un caracter comercial pentru consignant.
9 Contractul de garantie reala mobiliara si contractul de fidejusiune.
Contractul de garantie reala mobiliara este contractul in temeiul caruia se constituie o garantie
reala in bunuri sau drepturi in beneficiul unui anumit creditor.
Contractul de fidejusiune este contractul prin care o persoana numita fidejusor se obliga fata de
creditorul altei persoane sa execute obligatia debitorului, daca acesta nu o va executa.
Acestea sunt considerate fapte de comert cand obligatia garantata este o obligatie comerciala.
Sectiunea a III-a Faptele de comert subiective
Art.4 C. com. care se ocupa de aceasta noua categorie dispune: Se socotesc, afara de acestea(cele din art 3 C com.- s.n.), ca fapte de comert, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant,
daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.
Termenii generici ai formularii art 4 C. com. ne indreptateste sa apreciem ca legiuitorul
instituie o prezumtie de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului, indiferent de izvorul lor,
cu exceptiile mentionate expres de lege. Vor fi comerciale nu numai obligatiile contractuale, ci si
obligatiile derivand din faptele licite cvasicontracte- precum si cele rezultate din savarsirea unor fapte
ilicite - delicte si cvasidelicte.
Regulii generale potrivit careia toate obligatiile unui comerciant sunt socotite comerciale,
legiuitorul i-a adus o serie de restrictii, care isi au izvorul in premisa logica ca viata juridica a
comerciantului nu este marginita la activitatea sa comerciala, ca intocmai ca orice alta persoana , el
are o viata de familie si adeseori o alta activitate , care se desfasoara pe un plan opus celei comerciale:
poate sa fie agricultor, etc.
In consecinta nu vor avea caracter comercial obligatiile unui comerciant care sunt de
natura civila sau daca izvorasc dintr-o activitate straina comertului, aceasta trebuind sa rezulte din
chiar actul savarsit de comerciant.
Prin acte civile, se considera ca trebuie avute in vedere actele de drept privat care prin structura
si functia lor esentiala nu se pot referi la activitatea comerciala. Ne intereseaza nu ceea ce este civil ci
ceea ce nu este comercial.
Se admite ca nu au caracter comercial:
-actele juridice nepatrimoniale cum sunt actele juridice de drept al familiei: (recunoasterea unui copil
din afara casatoriei, infierea etc
-actele privitoare la succesiune (testamentul, acceptarea ori renuntarea la mostenire)
-actele privitoare la personalitatea umana;
- actele referitoare la exercitiul normal al agriculturii, inteleasa in sensul larg( horticultura, silvicultura,
piscicultura) prevazute de art 5 C.com.
- asigurarile de lucruri si stabilimente care nu sunt obiectul comertului si asigurarile asupra vietii, in
privinta asiguratului; art 6 al 1 C.com.
- contul curent si cecul, care nu au cauza comerciala, fata de necomerciantii, care intervin in formarea
unor astfel de acte.

-operatiunile privitoare la imobile ( vanzarile si inchirierile de imobile), care, in conceptia traditionala

doctrinara si jurisprudentiala , sunt acte civile, precum si contractele de concesiune.
A doua exceptie la prezumtia generala prevazuta de art 4 priveste ipoteza cand actul, adica din
operatiunea insasi rezulta ca ea nu a fost savarsita in scop comercial.
Legea cere ca necomercialitatea sa rezulte din insusi actul savarsit de comerciant, ceea ce
inseamna ca din actul incheiat trebuie sa reiasa destinatia necomerciala a bunurilor cumparate ori a
sumei de bani imprumutate, fara ca prin aceasta sa se inteleaga ca proba este ingradita la continutul
exclusiv ala instrumentului constatator al obligatiei; legiuitorul nu a dorit ca natura civila a actului sa
fie concretizata intr-o proba preconstituita.. Este admisibil orice mijloc de proba pentru a dovedi ca
partile nu a inteles sa imprime actului lor juridic caracter necomercial.
Sectiunea a IV-a Faptele de comert unilaterale ( mixte)
Este discutabil daca aceste acte constituie o categorie distincta deoarece ele nu sunt deosebite
de cele prevazute in art 3,4, 6 ,C com. numai ca au acest caracter, obiectiv sau subiectiv, doar pentru
una din parti.
Un act juridic sau o operatiune poate fi fapta de comert pentru ambele parti participante.Este
posibil ca actul juridic sau operatiunea sa fie fapta de comert numai pentru una din parti, iar pentru
cealalta parte sa fie un act civil; de exemplu, bancherul care strange bani sau titluri de la
necomercianti si le investeste sub forma de imprumuturi in industrie sau agricultura sau comerciantul
cumpara de la agricultor producte si le vinde comerciantilor.
In anumite cazuri, chiar legea prevede ca anumite acte au caracter comercial numai pentru una
dintre parti. Astfel, potrivit art.5 C. com., nu se poate considera fapta de comert vanzarea produselor
pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupa pamantul sau, ori cel cultivat de acesta. Art.6 C. com.
prevede ca asigurarile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comertului si asigurarile asupra
vietii sunt fapte de comert numai pentru asigurator. La fel, contul curent si cecul nu sunt considerate
fapte de comert pentru necomercianti, afara numai daca ele n-au o cauza comerciala.
Toate aceste cazuri sunt fapte de comert numai pentru una din parti; ele au fost denumite fapte
de comert unilaterale sau mixte.
In dreptul comercial roman, problema regimului juridic al faptelor de comert unilaterale sau
mixte are o reglementare legala. Art.56 C. com. dispune: Daca un act este comercial numai pentru una
din parti, toti contractantii sunt supusi incat priveste acest act, legii comerciale afara de dispozitiile
privitoare la persoana comerciantilor sau cand legea ar dispune altfel
Ca o consecinta a acestei conceptii, art.893 C. com. dispune: Chiar cand actul este comercial
numai pentru una din parti, actiunile ce deriva dintr-insul sunt de competenta jurisdictiei comerciale.
Art 56 are valoare generala, in sensul ca se aplica nu numai la obligatiilor contractuale ,
unilateral comerciale ci si celor care sunt unilateral comerciale dar care isi au izvorul in delicte ,
cvasidelicte, cvasicontracte, chiar daca legiuitorul utilizeaza termenul de act , deoarece trebuie sa
existe o unitate de regim juridic si in aceasta situatie.
De la regula instituita prin dispozitiile art 56 exista si exceptii conscrate prin acelasi articol:
actul juridic care este comercial numai pentru una dintre parti este supus legii comerciale, afara de
dispozitiile referitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel.
- necomerciantul, oricate acte juridice de acest fel ar incheia, nu devine comerciant si nu va fi
obligat sa se inmatriculeze in registrul comertului, sa tina registrele comerciale etc. si nu va putea fi
supus procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
-legea comerciala admite anumite cazuri cand dispozitiile sale nu sunt aplicabile. In consecinta,
in asemenea cazuri sunt aplicabile regulile dreptului civil.
Art.42 C. com. stabileste regula potrivit careia In obligatiunile comerciale codebitorii sunt
tinuti solidar, afara de stipulatiune contrara. Deci, in dreptul comercial, legea instituie o prezumtie de
solidaritate a codebitorilor. Pentru ca in alineatul final al aceluiasi articol sa. se prevada ca aceasta
prezumtie nu se aplica la necomercianti pentru operatiuni care, in cat ii priveste, nu sunt fapte de
comert.. Legea comerciala exclude aplicarea prezumtiei de solidaritate cand codebitorii sunt
necomercianti, iar obligatia lor are ca izvor un act juridic, care, in privinta lor, nu este fapta de comert.

Capitolul al II-lea FONDUL DE COMERT

Sectiunea Ia Teoria generala a fondului de comert
1 Definitie si delimitari
Incidenta normelor de drept comercial este indisolubil legata de conceptul de fond de
comert. Apararea fondului de comert, actele juridice referitoare la acesta, presupune delimitarea
acestuia de alte notiuni invecinate, calificarea naturii juridice a fondului de comert, elementele
fondului de comert si regimul juridic al acestora
Desi este o creatie a dreptului comercial expresia fond de comert este foarte rar utilizata de
legiuitor si exista putine dispozitii legale care sa reglementeze fondul de comert. Mai mult el nu a fost
definit pana la aparitia Legii 298/ 2001 care modifica Legea 11/1991 privind combaterea concurentei
care defineste fondul de comert ca fiind ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si
necorporale ( marci , firme, embleme, brevete de inventie, vad comercial) utilizate de un comerciant in
vederea desfasurarii activitatii sale
Intra in componenta fondului de comert: cladiri, utilaje, masini, materii prime, materiale,
marfurile rezultate din activitatea ,dreptul care privesc firma, emblema, vadul comercial, brevetele de
inventie, marci.
Pentru a contura regimul juridic al fondului de comert este necesara delimitarea de alte notiuni
cu care se aseamana si cu care ar putea fi confundat. :
Patrimoniul
Patrimoniul este definit ca oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale
cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare sau ca fiind totalitatea drepturilor si
obligatiilor cu caracter patrimonial care parti unei persoane. El este considerat ca o universalitate
juridica sau de drept deoarece este reglementat de lege; el este o entitate juridica distincta de
elementele care il compun , astfel incat drepturile si obligatiile are il compun, privite in
individualitatea lor , pot suferi modificari fara a afecta existenta autonoma, de sine statatoare a
patrimoniului.
Orice persoana are un patrimoniu, iar un patrimoniu nu poate fi conceput fara un titular.
Patrimoniul este unic dar nu inseamna ca dar nu neaparat unitar sau indivizibil: el este divizibil in 2
sumai multe grupe de sau mase de drepturi si obligatii cu destinatii sau afectatiuni diferite: persoane
fizice: divizibilitatea patrimoniului este justificata si prevazuta de lege in cazul sotilor-bunuri comune
si proprii, acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar care are drept efect oprirea confuziunii
patrimoniului succesoral cu al patrimoniului mostenitorului, in cazul in care s-a cerut separatia de
patrimonii de catre creditorii succesiunii, pentru nu exista un concurs intre creditorii mostenitorilor si
cei ai mostenirii- astfel incat in patrimoniul mostenitorilor vor exista iarasi 2 mase de drepturi si
obligatii, fiind oprita confuziunea lor.
Patrimoniul are urmatoarele functii:
-gaj general al creditorilor chirografari. Daca patrimoniul este divizat creditorii pot urmari
numai bunurile care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-au nascut creantele lor.. gajul
este si ramane general deoarece poarta asupra unei intregi grupe patrimoniale. Dar este in acelasi timp
specializat, fiindca se limiteaza doar la activul patrimonial din acea grupa.
- subrogatia reala cu titlu universal- inlocuirea automata a unei valori cu o alta valoare, in
cuprinsul unui patrimoniu; se produce automat fara ca o dispozitie a legii sa o prevada, astfel se
asigura continutul gajului general;
-subrogatia reala cu titlu particular inlocuirea unui bun individual determinat cu un alt bun
individual determinat, privite izolat, ut singuli.; opereaza numai in temeiul legii: asigurari-despagubiri,
schimburi de terenuri si in cazul exproprierii imobilului ipotecat.
-transmisiunea universala si cu titlu universal a patrimoniului;
Deosebiri:
-fondul de comert este o parte a patrimoniului comerciantului;

-fondul de comert este o universalitate de fapt izvorul vointa comerciantului care in calitate de
intreprinzator afecteaza o multitudine de bunuri activitatii lucrative pe care o initiaza., patrimoniul
comerciantului universalitate juridica-izvorul sau fiind legea,
- fondul de comert fiind un ansamblu de bunuri nu contine nici creantele, nici datoriile
comerciantului; sau fondul de comert inglobeaza numai activul , desi face parte din patrimoniul
comerciantului. Cand se vinde afacerea , in evaluare acesteia se tine seama si de creante si datorii,
deoarece se evalueaza si se instraineaza patrimoniul, dar in cazul fondului de comert nu, deoarece se
vinde doar o parte a patrimoniului comerciantului
-fondul de comert poate sa constituie ca intreg, ca universalitate, obiectul unor acte intre viivanzare, cesiune, gajare, locatiune.,; patrimoniul persoanelor fizice si juridice fiind indisolubil legate
de acestea nu poate fi instrainat in intregime.
Societatea comerciala
Este un subiect de drept, are un patrimoniu propriu distinct de al asociatilor, iar fondul de
comert nu se confunda cu patrimoniul acesteia sau cu societatea.
-o societate poate avea mai multe fonduri de comert, in functie de activitatile sale dar
intotdeauna are un singur patrimoniu.
-fondul de comert are o autonomie aparenta, el nu este persoana juridica distincta,
-el nu poate sta in instanta si nu are drepturi si obligatii proprii, legitimitate procesuala are
comerciantul persoana fizica sau juridica,
Multitudinea de fonduri de comert ale societatii comerciale se regasesc sub forma sucursalelor,
agentii, reprezentante, puncte de lucru sau alte sedii secundare care sunt, potrivit Legii 31/1990,
dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatii comerciale . Ele reprezinta un ansamblu de
bunuri care nu este organizat altfel decat celelalte active ale societatii comerciale. Sunt conduse de un
tert care are puterea de a trata cu tertele persoane si de a angaja societatea in aceste relatii.
Aceste dezmembraminte ce se caracterizeaza prin lipsa personalitatii juridice si prin autonomie
de gestiune au un fond de comert propriu, o clientela proprie si o activitate proprie distincta de a
societatii. Acestea pot sta in instanta, in calitate de parate daca au organe proprii de conducere.
Intreprinderea
-intreprinderea nu se limiteaza numai la activitatile comerciale; ea poate ingloba activitati
civile, profesiuni liberale ori activitati agricole. Orice activitate umana productiva chiar aceea a asa
zisilor profesionisti cum sunt: medicul, arhitectul, avocatul presupune folosirea unor instrumente de
lucru care variaza in raport cu natura, volumul si importanta intreprinderii.
-intreprinderea contine atat elementele materiale cat si uman, fiind ansamblul bunurilor, tuturor
elementelor umane si materiale organizate de catre comerciant, spre deosebire de fondul de comert
care este un conglomerat de bunuri corporale si incorporale lipsit prezenta factorului uman.
Organizarea priveste nu numai bunurile ci si capitalul si munca. Deci intreprinderea inglobeaza si
elemente ce nu fac parte din fondul de comert.
2 Natura juridica
Fondul de comert este o universalitate de fapt creata prin vointa titularului sau si in limitele
acestei vointe. Calitatea universalitate de fapt da nastere la dificultati in ceea ce priveste stabilirea
locului sau in cadrul celorlalte bunuri deoarece codul civil, sediul materiei, nu cunoaste decat 2
categorii de bunuri: toate bunurile sunt mobile si imobile, spune art 461 cod civi. Universalitatile nu
sunt recunoscute ca bunuri distincte si cum pentru aplicarea a numeroase dispozitii de drept, era
necesar sa se stabileasca, daca fondul de comert apartine unei categorii sau alteia. S-a considerat , ca
intre bunurile mobile si imobile prevalente sunt cele dintai , iar intre cele corporale si incorporale mai
importante, prevaleaza cele din urma cu o vocatie de statornicie mai pronuntata ( dreptul asupra
firmei) si in consecinta fondul de comert este un bun mobil incorporal.
La momentul actual se considera ca fondul de comert este un drept de proprietate incorporala,
ca si drepturile de creatie intelectuala deoarece organizarea elementelor fondului de comert pentru
atragerea clientelei constituie o creatie intelectuala asemanatoarei celei stiintifice, literale.
Acest caracter se mentine si daca bunuri imobile sunt incluse in fondul de comert, numai ca
acestea raman supus unor reguli speciale cu privire la transmitere, publicitatea acestora, constituirea
garantiilor, gradul de prioritate al acestora, executare silita.
Consecintele calificarii fondului de comert: ca fiind un bun mobil incorporal:

-este un bun unitar, distinct de elementele care il compun si in consecinta poate face el insusi
sau elementele care il compun obiectul unor contracte cu titlu oneros sau gratuit, poate constitui
obiectul unei garantii reale mobiliare, mostenit; caracterul de bun unitar nu inlatura individualitatea
elementelor componente care isi pastreaza individualitatea; calificand fondul de comert ca si
universalitate putem fundamenta fenomenul subrogatiei reale a bunurilor componente ( marfurile pot
fi inlocuite, emblema poate fi modificata);
-fondul de comert este un bun mobil supus regimului juridic al bunurilor mobile: executare
silita; nu poate fi ipotecat ci doar gajat;
-fondul de comert este un bun incorporal: nu ii este aplicabil art 1909 ; cu toate acestea poate
face obiectul unui drept de uzufruct si i se aplica teoria accesiunii.
3 Elementele fondului de comert
Elementele corporale
-imobile: prin natura lor(cladirea in care se desfasoara comertul) sau prin destinatie( masini ,
utilaje).
-mobile: materii prime, materiale- destinate a fi prelucrate si produsele ( marfurile) rezultate
din activitatea comerciala;
Elemente incorporale
Drepturile care privesc: firma, emblema, vadul comercial ( clientela), brevetele de inventii,
marcile de fabrica , de comert, , de serviciu, indicatiile geografice sau drepturile de proprietate
industriala, dreptul de autor, know-how ( savoir faire),etc. Sunt numite si drepturi privative si confera
comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata exclusiv in folosul sau, avand o valoare economica.
Ele sunt protejate de lege.
Firma
Regimul juridic al firmei si emblemei comerciale este stabilit de dispozitiile cap 4, art 30/45 din
Legea 26/1990 privind registrul comertului republicata in 1998 si modificata ultima data prin Legea
1/2005 privind societatile cooperative,
Firma constituie un atribut de identificare a comerciantului in cadrul activitatii comerciale si
este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care
semneaza, cu acesta fiind inscris in registrul comertului.
Firma ca si emblema se stabilesc prin actele constitutive iar dreptul de folosinta exclusiva
asupra firmei si emblemei se dobandeste prin inscrierea acestora in registrul comertului
In cazul comerciantului persoana fizica, firma coincide cu numele civil al comerciantului se
compune din numele comerciantului scris in intregime sau din numele si initiala prenumelui acestuia,
putandu-se face mentiuni care sa arate mai precis persoana comerciantului sau felul comertului sau.
Firma unei asociatii familiale trebuie sa cuprinda numele membrului de familie la initiativa
caruia se infiinteaza asociatia familiala, cu mentiunea <<asociatie familiala>>, scrisa in intregime.
Firma sociala are un continut diferit in functie de forma societatii.
In cazul societatilor de persoane trebuie sa cuprinda numele unuia sau mai multor asociati
raspunzatori solidar si nelimitat , urmata de mentiunea formei de societate.
Tot in scopul protejarii tertilor legea prevede ca daca numele unei persoane straine de societate
figureaza, cu consimtamantul sau, in firma unei societati in nume colectiv ori in comandita simpla,
aceasta devine raspunzatoare nelimitat si solidar de toate obligatiile societatii. Aceeasi regula este
aplicabila si comanditarului al carui nume figureaza in firma unei societati in comandita.
Firma unei societati in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre
asociati, cu mentiunea "societate in nume colectiv", scrisa in intregime.
Firma unei societati in comandita simpla trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre
asociatii comanditati, cu mentiunea "societate in comandita", scrisa in intregime.
In cazul societatilor de capitaluri (societati pe actiuni sau in comandita pe actiuni) firma se
compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati, si va fi insotita de
mentiunea scrisa in intregime "societate pe actiuni" sau "S.A." ori, dupa caz, "societate in comandita
pe actiuni".
Firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie, la care se
poate adauga numele unuia sau al mai multor asociati, si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime
"societate cu raspundere limitata" sau "S.R.L." iar

Firma trebuie sa se caracterizeze prin noutate , adica sa se deosebeasca de cele existente.

Datorita caracterului de noutate pe care il prezinta firma trebuie sa fie disponibila pentru a fi
inregistrata in registrul comertului . Ea este disponibila atunci cand nu apartin altcuiva printr-o
inregistrare anterioara in registrul comertului pentru acelasi obiect social si pentru aceeasi arie de
activitate.
Verificarea disponibilitatii firmei si a emblemei se face de catre oficiul registrului comertului
inainte de intocmirea actelor constitutive sau, dupa caz, de modificare a firmei sau a emblemei.
Aceasta verificare denumita cercetare anterioritatii priveste atat disponibilitatea firmei cat si noutatea
acesteia si se face cu respectarea a doua reguli:
-regula teritorialitatii: vizeaza protectia teritoriala a firmei, verificarea anterioritatii se face in
raport cu firmele si emblemele inregistrate in acelasi registru al comertului, adica la nivelul judetului.
Saula nivel interjudetean ori la nivel national functie de solicitarea petentului. Dincolo de limitele
teritoriale ale comertului solicitantului firma sau emblema nu sunt protejate.
-regula specialitatii: are in vedere obiectul principal de activitate determinat potrivit CAEN si
stabilit de societate.
Oficiul registrului comertului va refuza inscrierea unei firme care, neintroducand elemente
deosebite in raport cu firme deja inregistrate, poate produce confuzie cu acestea. Nici o firma nu va
putea cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public.
Odata cu inregistrarea firmei comerciantul dobandeste un drept de folosinta exclusiv asupra ei
firmei si emblemei. Este un drept de proprietate incorporala; firma dobandeste valoare economica si
confera un drept patrimonial ce poate fi transmis in conditiile legii.
Ca element incorporal al fondului de comert firma se poate transmite numai odata cu fondul
de comert. Transmiterea se poate face prin acte juridice inter vivos si mortis causa.
Dobanditorul cu orice titlu al unui fond de comert va putea sa continue activitatea sub firma
anterioara, care cuprinde numele unui comerciant persoana fizica sau al unui asociat al unei asociatii
familiale, societati in nume colectiv ori comandita simpla, cu acordul expres al titularului precedent
sau al succesorilor sai in drepturi si cu obligatia de mentionare in cuprinsul acelei firme a calitatii de
succesor. La fel se intampla si in cazul in care firma unei societati cu raspundere limitata cuprinde
numele unuia sau mai multor asociati.
Emblema
Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen.
Emblema , intocmai ca si firma constituie un element de identificare a comerciantului , numai
ca spre deosebire de firma care individualizeaza persoana fizica sau juridica in calitate de comerciant,
embleme individualizeaza comerciantii care desfasoara activitate comerciala de acelasi fel.
Spre deosebire de firma care are caracter obligatoriu pentru individualizarea comerciantului,
emblema are caracter facultativ.
Semnul emblemei poate fi o figura grafica avand orice obiect, utilaj, figura geometrica,
animal, etc .Denumirea care transpune emblema poate fi fantezista sau un nume propriu, avand insa
specificitate.
Continutul
Emblema trebuie sa aiba caracter de noutate, in sensul ca trebuie sa se deosebeasca de
emblemele inscrise in acelasi registru al comertului, pentru acelasi fel de comert, precum si de
emblemele altor comercianti de pe piata pe care titularul isi desfasoara activitatea.
Verificarea noutatii si a disponibilitatii se face de catre Registrul comertului inainte de
intocmirea actelor constitutive, pe baza cererii solicitantului, in raport cu emblemele anterior
inregistrate la ORC din judetul la care s-a depus cererea de verificare si rezervare. Din momentul
inregistrarii, inscrierii in registrul comertului a emblemei, comerciantul respectiv dobandeste un drept
de folosinta exclusiva asupra acesteia, aceasta reprezentand o forma a proprietatii intelectuale,
incorporale.
Transmiterea emblemei se poate face , spre deosebire de firma, si separat de fondul de comert..
In caz de transmitere impreuna cu fondul de comert, dobanditorul va putea folosi emblema numai cu
consimtamantul transmitatorului , deoarece desi emblema face parte din fondul de comert, ea vizeaza
un drept exclusiv de folosinta si exploatare care nu se transmite automat odata cu fondul
Vadul comercial si clientela

Vadul comercial reprezinta aptitudinea fondului de comert de atrage publicul, clientela este
rezultatul mai multor factori: amplasare, conduita personalului comerciantului in relatiile cu terti,
politica de preturi, calitatea marfurilor s serviciilor, reclama comerciala, etc.
Clientela este definita ca totalitatea persoanelor fizic si juridice care apeleaza in mod obisnuit
la acelasi comerciant, adica la fondul de comert al acestuia pentru procurarea unor marfuri si servicii .
Cele doua nu sunt elemente distincte ale fondului de comert , ci doar unul singur, clientela fiind
un efect al vadului comercial. Clientela , desi reprezinta o masa neorganizata si fluctuanta de oameni,
are valoare economica astfel incat clientela atasata unui fond de comert are valoare economica pentru
titularul fondului de comert.
Dreptul titularului fondului de comert nu se manifesta ca un drept exclusiv de clientela ci ca
un drept privativ, un drept de incorporal protejat fata de terti impotriva faptelor anticoncurentiale (de
concurenta neloiala si practici monopoliste) savarsite de catre terti in scopul deturnarii clientelei spre
fondul de comert prin mijloacele prevazute de Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.
Clientela si vadul comercial fiind strans legate de fondul de comert ele nu pot fi transmise
separat ci numai impreuna cu fondul de comert.
Drepturile de proprietate industriala
Obiectele dreptului de proprietate industriala se impart in doua categorii:
- creatii noi: inventiile, know-how, desenele si modelele industriale
-semne noi: marcile de fabrica, de comert, de serviciu, denumirile de origine si indicatiile de
provenienta
Marca- un semn susceptibil de reprezentare grafica, servind la deosebirea produselor sau
serviciilor unui comerciant de cel identice sau similare apartinand altui comerciant:
Inregistrarea marcii confera titularului un drept exclusiv asupra acesteia de care poate dispune
prin cesiune sau licenta si aceasta transmitere se poate realiza independent de transmiterea fondului de
comert in care este incorporata. numele unei persoane, desene, cifre litere , forma ambalajului sau
produsului, combinatiile de culori.
Titularul dreptului la marca are dreptul de a folosi sau exploata semnul si de a interzice altora
folosirea acestuia.
Apararea acestui drept se realizeaza prin actiuni speciale ( in contrafacere si concurenta
neloiala) prevazute de Legea 84/1998 care reglementeaza raspunderea penala si civila unde titularul va
cere incetarea incalcarii si daune potrivit dreptului comun.
Dreptul asupra marcii este dobandit si protejat prin inregistrarea acestora la OSIM in favoarea
titularului .
Brevetul de inventie
Brevetul reprezinta titlul de protectie a inventiei si confera titularului sau un drept exclusiv de
exploatare pe durata de valabilitate a acestuia- Legea 203/2002
Inventatorul poate transmite atat dreptul la acordarea brevetului de inventie cat poate
transmite brevetul prin contractul de cesiune sau dreptul de exploatare , care se realizeaza prin
contractul de licenta.
Publicitatea transmiterii se realizeaza prin publicarea in Buletinul Oficial de Proprietate
Industriala a mentiunii transmiterii inregistrata la OSIM
In fondul de comert pot fi inglobate nu numai brevetele de inventii apartinand agentilor
economici ci si drepturi cesionate sau licentiate ori aduse ca aport social.
Drepturile asupra brevetului sunt aparatepe plan civil si penal prin dispozitiile Legii 203/2002.
Desenele si modelele industriale
Sunt situate la limita dintre dreptul de autor si dreptul de proprietate industriala.
Drepturile de proprietate industriala, ca elemente ale fondului de comert, pentru a fi protejate,
pe langa efectuarea publicitatii prevazute de legea speciala care le reglementeaza trebuie supuse unei
publicitatii indeplinite la registrul comertului: art 21 din Legea 26/1990: comerciantii au obligatia sa
ceara inscrierea mentiunilor referitoare la brevetele de inventie, marcile si indicatiile geografice
Drepturile de autor
Decurg din creatia stiintifica, literara, si artistica. Sunt reglementate de Legea 8/1996..
Titularul fondului de comert ca dobanditor al drepturilor patrimoniale decurgand din drepturile de
autor are dreptul de a reproduce si difuza opera, de reprezentare si folosire si implicit la foloasele

patrimoniale care decurg din aceste activitati. Exploatarea acestor drepturi se face cu respectarea
prevederilor speciale ale legii drepturilor de autor. Titularul fondului de comert beneficiaza in acest
sens de protectia conferita de aceasta lege.
Creantele si datoriile
Daca in cazul patrimoniului fiind o universalitatea juridica- totalitatea drepturilor si obligatiilor
cu valoare patrimoniala, economica apartinand unei persoane, - creantele si datoriile erau incluse in
acesta si se transmiteau dupa anumite reguli functie de tipul de transmisiune- cu titlu particular, cu titlu
universal sau transmisiune universala in cazul fondului de comert care nu este decat un ansamblu de
bunuri, o universalitate faptica- creantele si datoriile comerciantului nu sunt incluse in cadrul
fondului de comert.
In consecinta in caz de instrainare a fondului de comert ele nu se transmit dobanditorului, cu
exceptia unor drepturi si obligatii decurgand din contracte strans legate de fondul de comert:
contractele de munca, contractele de furnizarea a energiei electrice, a apei, telefon.
Se poate stipula expres ca se transmit si datoriile si creantele , insa in aceasta situatie nu ne
aflam in fata unei transmisiuni universale, ca elemente ale fondului de comert ci ele vor fi operatiuni
distincte: cesiune de creanta si novatie. In caz de cesiune a creantelor ea trebuie notificata debitorului
potrivit dreptului comun; in caz de cesiune de datorie- avand in vedere ca in dreptul civil roman nu
este admisa cesiunea de datorie are loc o novatie prin schimbare de debitor cu privire la acea datorie,
potrivit regulilor de drept comun.
4 Apararea fondului de comert
Fondul de comert, in intregime sau fiecare din elementele sale, individual, pot fi aparat prin
mai multe mijloace juridice.
1. Mijloace juridice prevazute de legea speciala care le reglementeaza .
In cazul firmelor si emblemelor Legea 26/1990 care le stabileste regimul juridic prevede si
masuri preventive de incalcare a acestor drepturi privative conferite de acestea refuzul inscrierii in
registrul comertului
De asemenea in cazul dreptului la marca, apararea acestui drept se realizeaza prin actiuni
speciale (in contrafacere si concurenta neloiala) prevazute de Legea 84/1998 (raspunderea penala si
civila unde titularul va cere incetarea incalcarii si daune potrivit dreptului comun); drepturile asupra
brevetului sunt aparate pe plan civil si penal prin dispozitiile Legii 203/2002 - actiunea in
contrafacere; drepturile de autor; drepturile asupra denumirilor de origine sau indicatiilor de
provenienta, drepturile asupra modelelor si desenelor industriale, intr-un cuvant drepturile de
proprietate industriala si drepturile de autor sunt aparate civil si penal prin actiuni specifice, prevazute
de legea speciala.
Actiuni cu regimuri juridice derogatorii: competenta materiala si teritoriala, calitate procesuala
activa, termen de exercitare- de prescriptie, etc, parti.
2. Mijloace prevazute de legea cadru privind combaterea concurentei neloiale- Legea 11/1991
Dreptul concurentei intervine ca principal remediu pentru apararea fondului de comert, ca
universalitate si a clientelei, impotriva faptelor care le afecteaza. Dreptul concurentei capata insa o
functie subsidiara, daca agentul economic dispune pentru apararea drepturilor sale de o protectie
specifica. Astfel atingerile aduse fondului de comert sau uzurparea elementelor sale componente care
reprezinta fapte de concurenta neloiala, sunt inlaturate pe caile instituit de dreptul concurentei. Numai
in masura in care nu se asigura o protectie suficienta se apeleaza la protectia pe cale a concurentei
neloiale, aceasta avand un caracter subsidiar, putandu-se solicita pe calea unei actiuni in daune
( despagubiri) material si morale, intemeiate fie pe Legea concurentei neloiale fie pe dreptul comun
art 998, art 999 Cod civil.
Exista anumite domenii sustrase concurentei , in care orice forma de concurenta, chiar onesta,
atrage raspunderea autorului. Exista alte domenii deschise concurentei unde numai transgresarea
conditiilor de onestitatea atrage masuri represive.
Pierderea totala sau partiala a clientelei in confruntarea dintre agentii economici poate fi rodul
unei competitii ce s-a desfasurat potrivit bunei credinte si uzantelor cinstite ale comertului si este un
aspect absolut normal. Daca intervine din alte motive titularul fondului de comert se poate apara prin
diferite mijloace juridice.

Astfel, atingerile aduse fondului de comert sau uzurparea elementelor sale componente care
reprezinta fapte de concurenta neloiala, sunt inlaturate pe caile instituit de dreptul concurentei.
Masurile preventive destinate sa evite confuzia firmelor apartinand unor comercianti diferiti,
prevazute de Legea 26/1990 si concretizat in refuzul inscrierii se imbina cu masurile reparatorii.
Fapte de concurenta neloiala:
-Denigrarea
-Confuzia
-Destabilizarea functionala a intreprinderii
-Deturnarea agresiva a clientelei
Actiunea decurgand din actele de concurenta neloiala: atrag raspunderea penala,
contraventionala sau civila.
Potrivit art 2 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale. Constituie concurenta
neloiala orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala si industriala. Concret
asemenea practici se materializeaza prin crearea de confuzii cu semnele distinctive ale agentului rival
pe piata( firma, emblema, marca, ambalaj, desen, model, etc) , prin denigrarea acestuia, prin coruperea
personalului sau prin acapararea agresiva a clientelei.
Se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la
50.000.000 lei folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model
industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa
produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.
Actiunile izvorind dintr-un act de concurenta neloiala sint de competenta tribunalului locului
savirsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se gaseste sediul piritului sau inculpatului; in lipsa unui
sediu este competent tribunalul domiciliului piritului sau inculpatului.
Daca vreuna dintre faptele prevazute cauzeaza daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat
este in drept sa se adreseze instantei competente cu actiune in raspundere civila corespunzatoare. Si in
cadrul careia solicita si incetarea sau inlaturarea actului.
Daca fapta prevazuta de aceasta lege a fost savirsita de un salariat in cursul exercitarii
atributiilor sale de serviciu, comerciantul va raspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite,
afara de cazul in care va putea dovedi ca, potrivit uzantelor, nu era in masura sa previna comiterea
faptei.
Persoanele care au creat impreuna prejudiciul raspund solidar pentru actele sau faptele de
concurenta neloiala savirsite.
Actiunea in radiere
Potrivit art 21 din Legea 26/1990 in Registrul Comertului se vor inscrie mentiuni referitoare la:
brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile de
provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora societatea comerciala, regia
autonoma, organizatia cooperatista sau comerciantul persoana fizica sau asociatie familiala are un
drept;
In cazul in care titularul emblemei a fost prejudiciat prin inscrierea in registrul comertului a
unei mentiuni care aduce atingere dreptului sau , el poate cere instantei judecatoresti radierea acestei
mentiuni din Registru comertului, in conditiile art 25 din Legea 26/1990
Conform art 25 din Legea 26/ 1990 orice persoana fizica sau juridica prejudiciata ca efect al
unei inmatriculari ori printr-o mentiune in registrul comertului are dreptul sa ceara radierea inregistrarii
pagubitoare, in tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, in cazul in care prin hotarari
judecatoresti irevocabile au fost desfiintate in tot sau in parte sau modificate actele care au stat la baza
inregistrarii cu privire la care se solicita radierea, daca prin hotararea judecatoreasca nu a fost dispusa
mentionarea in registrul comertului.
Cererea se depune si se mentioneaza in registrul comertului la care s-a facut inmatricularea
comerciantului. In termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comertului inainteaza cererea
tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul comerciantului, iar in cazul sucursalelor infiintate in
alt judet, tribunalului din acel judet.
Tribunalul se pronunta asupra cererii cu citarea oficiului registrului comertului si a
comerciantului.

Hotararea judecatoreasca de solutionare a cererii poate fi atacata numai cu recurs, iar termenul
de recurs curge de la pronuntare, pentru partile prezente, si de la comunicare, pentru partile lipsa.
Oficiul registrului comertului va efectua radierea si va publica hotararea judecatoreasca
irevocabila in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala partii care a introdus cererea.
In acest scop, instanta va comunica oficiului registrului comertului hotararea judecatoreasca, in copie
legalizata, cu mentiunea ramanerii irevocabile.
5 Acte juridice privind fondul de comert
Fondul de comert ca bun unitar precum si componentele sale pot constitui obiectul unor acte
juridice : vanzare-cumparare, donatie, locatiune, gaj, aport, succesiune legala sau testamentara.
Neexistand reguli speciale in Codul comercial cu privire la aceste operatiuni ele vor fi realizate in
conformitate cu dispozitiile generale ale Codului civil.
Avand drept obiect fondul de comert sau elemente separate ale acestuia operatiunile anterior
amintite se incadreaza in categoria faptelor de comert conexe sau accesorii.
Modalitati de transmitere:
- art. 21 enumera o serie de acte juridice intre vii al caror obiect poate fi fondul de comert: In
registrul comertului se vor inregistra mentiuni referitoare la: donatia, vanzarea, locatiunea sau garantia
reala mobiliara constituita asupra fondului de comert, precum si orice alt act prin care se aduc
modificari inregistrarilor in registrul comertului sau care face sa inceteze firma ori fondul de comert;
- art 41 reglementeaza situatia transmiterii fondului de comert prin succesiune testamentara sau
legala. Exploatarea fondului de comert de catre mostenitori se poate face prin constituirea unei
societati comerciale ori a unei asocierii in participatiune.
Dobanditorul cu orice titlu al unui fond de comert trebuie sa indeplineasca formalitatile de
publicitate cerute pentru a asigura opozabilitatea actului juridic fasa de tertele persoane si in mod
special protejarea drepturilor creditorilor cedentului fondului de comert.
In al doilea rand continuarea comertului de catre dobanditor sub firma anterioara care cuprinde
numele unui comerciant persoana fizica sau al unui asociat al unei asociatii familiale, societati in nume
colectiv ori comandita simpla, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor sai in
drepturi si cu obligatia de mentionare in cuprinsul acelei firme a calitatii de succesor.
Pastrarea firmei precedente este permisa societatii pe actiuni, in comandita pe actiuni sau
societatii cu raspundere limitata, fara cerinta mentionarii raportului de succesiune.
Vanzarea-cumpararea fondului de comert
Contractul de vanzare-cumparare poate avea ca obiect tot fondul de comert , privit ca un bun
individual sau numai anumite elemente componente ale acestuia ( cu exceptia fimei, si vadului
comercial). Cand se refera la bunul unitar, vanzarea opereaza pentru toate elementele care alcatuiesc
fondul de comert, atat cele corporale cat si cele incorporale, mobile si imobile; in consecinta in
contract nu trebuie prevazute toate elementele componente ale acestuia ci numai cele principale:
vadul comercial, firma, emblema, nici unul din elemente neavand caracter esential astfel incat lipsa
unuia din elemente sa atraga ridicarea caracterului de fond de comert
In cazul in care in fondul de comert face parte si un imobil , acestuia ii sunt aplicabile reguli
de drept comun privind vanzarea-cumpararea de imobile , in ceea ce priveste conditiile de valabilitatede forma dar si de publicitate. Creantele si datoriile titularului fondului de comert, in lipsa unei
stipulatii contrare nu se transmit dobanditorului.
Ca la orice contract de vanzare-cumparare vanzatorul este tinut de obligatii:
-predarea bunului vandut in materialitatea sa si a titlurilor referitoare la elementele corporale si
necorporale a le fondului de comert
- obligatia de garantie pentru utila folosinta a bunurilor corporale integrate fondului in privinta
viciilor acestuia -art 70 Cod comercial.
-obligatia de garantie pentru evictiune .
-o obligatie speciala in sarcina vanzatorului -de a nu face concurenta cumparatorului, obligatie
care exista chiar daca nu a fost stipulata in contract deoarece provine dintr-un fapt personal al celui
care se obliga, al vanzatorului. Incalcarea acestei obligatii antrenandu-se raspunderea contractuala a
vanzatorului pentru incalcarea obligatiei de garantie, cel vatamat putandu-se adresa instantei si poate
solicita incetarea actului pagubitor-inclusiv inchiderea intreprinderii si daune fara sa fie sa fie obligat

la a dovedi un prejudiciu ci numai simplul fapt al amplasarii si desfasurarii unui comert similar al
vanzatorului in vecinatatea fondului sau de comert.
La randul sau cumparatorul este obligat sa : preia fondul de comert, sa plateasca pretul, sa
suporte cheltuielile de vanzare, in lipsa unei stipulatii contrare.
In caz de neindeplinire a acestor obligatii se poate cere executarea silita in natura sau prin
echivalent, rezolutiunea contractului cu daune interese; se poate invoca exceptia de neexecutarea
contractului
Locatiunea fondului de comert
Fondul de comert poate constitui obiectul unui contract de locatiune reglementat de dispozitiile
Codului civil. In lipsa unei stipulatii contrare , ca si in cazul vanzarii , locatiunea fondului de comert se
refera la toate elementele componente ale fondului de comert.
Ca efect al contractului de locatiune locatarul are dreptul sa continue exercitarea comertului
sub firma proprie, exploatand fondul de comert. Locatarul va putea sa continue activitatea sub firma
anterioara, mentionand in cuprinsul ei calitatea de succesor, daca locatarul a consimtit expres la
aceasta.
Locatorul are urmatoarele obligatii:
- sa predea locatarului fondul de comert si accesoriile in stare de functionare
- de a efectua reparatiile necesare pentru ca bunul inchiriat sa poata fi folosit potrivit destinatiei
sale, afara daca partile au prevazut prin contract ca acestea sa fie efectuate de locatar
- sa-l garanteze pe locatar pentru linistita folosinta a bunului ( garantia de evictiunea provenind
din fapta sa sau a tertilor )
-s a-i asigure locatarului utila folosinta a bunului ( garantia pentru vicii)
- de a nu face concurenta locatarului prin desfasurarea unui comert de acelasi gen la mica
distanta; in caz contra se angajeaza raspunderea contractuala pentru incalcarea obligatie de garantei
pentru evictiune
Obligatii ale locatarului:
- sa se foloseasca de fondul de comert ca un bun proprietar si potrivit destinatia economica si
functionala a fondului de comert data de locatar. Orice modificare in organizarea sau structura fondului
trebuind incuviintata in prealabil de catre locator.
- in cazul in care, in cadrul folosintei normale a fondului de comert, are loc consumarea unor
bunuri locatarul este obligat la a restitui contravaloare, daca in contract nu s-a prevazut altfel.
- sa achite chiria;
- sa restituie bunul in stare in care a fost predat
- de a apara fondul de comert impotriva uzurparilor provenind din partea tertelor persoane,
instiintand pe locator sau solicitand introducerea acestuia in proces sub sanctiunea raspunderii pentru
prejudiciul cauzat.
Sublocatiunea fondului de comert de catre locatar este permisa daca nu a fost interzisa prin
contractul de locatiune si daca nu contravine conditiilor stipulate in contractul principal, de locatiune.
Sublocatiunea cu incalcarea acestor reguli poate atrage rezilierea contractului de locatiune si
ineficacitatea contractului de sublocatiune.
Cesiunea contractului de locatiune a fondului de comert, care echivaleaza cu vanzarea
dreptului de folosinta, poate opera in aceleasi conditii ca si sublocatiunea, iar pentru opozabilitatea
cesiunii fata de locator , aceasta trebuie notificata sau acceptata potrivit dreptului comun. Desi Legea
26/1990 nu prevede obligatia inscrierii mentiunii de cesiune a locatiunii si sublocatiune, consideram ca
in temeiul aceluiasi art 21 este necesara efectuarea acestor mentiuni.
Aportul in societatea comerciala a fondului de comert
Fondul de comert poate fi aportat la capitalul social al societatii la a carei constituire participa
titularul fondului. Fondul de comert ca bun mobil incorporal reprezinta un aport in natura la
constituirea capitalului. Titularul poate transmite dreptul de proprietate asupra fondului de comert sau
numai a dreptului de folosinta. In lipsa de stipulatia contrara bunurile devin proprietatea societatii de
la dat inregistrarii societatii in registrul comertului.
In schimbul acestui transfer- transmitatorul nu dobandeste ca la vanzare-pret ci actiuni sau
parti sociale care reprezinta fractiuni ale capitalului social al societatilor comerciale si care ii confera
calitatea de asociat si in baza carora se vor derula raporturile acestuia cu societate. In consecinta

nefiind o vanzare este carmuit de regulile speciale privind constituirea societatilor comerciale, in
special cele referitoare la obligatiile viitorului asociat.
Fondul de comert va fi evaluat de catre parti sau de catre un expert desemnat de catre
judecatorul delegat, etc.
Garantia reala mobiliara ausupra fondului de comert
Dispozitiile referitoare la gaj prevazute de Codul comercial au fost abrogate de dispozitiile
Titlui VI al Legii 99/1999 care reglementeaza regimul juridic al garantiilor reale mobiliare, destinate sa
asigure indeplinirea unei obligatii civile sau comerciale nascute din orice contract incheiat intre
persoane fizice sau juridice.
Intra sub incidenta acestui titlu urmatoarele bunuri
-drepturile rezultand din inventii, marci de fabrica si alte drepturi de proprietate intelectuala,
industriala sau comerciala;
-universalitatea bunurilor mobile ale debitorului, care poate ingloba inventarul bunurilor
circulante si bunurile viitoare;
-fondul de comert
Garantia reala poate sa aiba ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o
universalitate de bunuri mobile. In cazul in care bunul afectat garantiei consta intr-o universalitate de
bunuri mobile, inclusiv un fond de comert, continutul si caracteristicile acestuia vor fi determinate de
parti pana la data constituirii garantiei reale. In acest caz nu este necesar ca partile care compun
bunurile afectate garantiei sa se afle intr-o stare de interdependenta functionala.
Garantia reala mobiliara se constituie numai pe baza unui contract de garantie.
Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor care
cad sub incidenta prezentului titlu au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care
garantia reala sau sarcinile reale au fost facute publice prin una din metodele prevazute la acest articol.
Garantiile reale si sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidenta prezentului
titlu, indeplinesc conditia de publicitate din momentul inscrierii avizului de garantie reala la Arhiva
Electronica de Garantii Reale Mobiliare, denumita in continuare arhiva.
Legea 26/1990 prevede obligatia comerciantului de a cere inscrierea in registrul comertului a
mentiunii privind constituirea garantiei reale mobiliare a supra fondul de comert. Aceasta mentiune
este opozabila tertilor de la data efectuarii ei in registru.

BIBLIOGRAFIE
S . Carpenaru, Drept comercial roman, editia a-V-a, editura All Beck, Bucuresti, 2005
S. Angehi, M.Volonciu, C Stoica, Drept comercial ,editia a-III- a, editura All Beck, Bucuresti, 2004
I Fintescu, Drept comercial roman, vol. I, Bucursti, 1929
I.L.Georgescu, Drept comercial roman, vol. I, editura ALL Beck, Bucuresti, 2002
I.Schiau, Drept comercial roman, editura Rosetti ,Bucuresti, 2004
I. Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, editura Lumina Lex, Bucursti, 1997
Revista de drept comercial

TITLUL AL III-LEA PARTICIPANTII LA RAPORTURILE JURIDICE

COMERCIALE
Participantii la raporturile juridice sunt in general comerciantii, persoane fizice care actioneaza
individual sau in cadrul unei asociatii familiale sau persoanele juridice comercianti.
In afara acestora la raporturile ce constituie materie comerciala mai participa si necomercianti
atat persoane fizice cat si persoane juridice
CAPITOLUL I. NECOMERCIANTII
Supunerea lor dreptului comercial se realizeaza fie ca iau parte la efectuarea unui act obiectiv
de comert fie ca participa la realizarea unui fapt care intra sub incidenta prezumtiei de comercialitate
pentru cocontractantul sau . Activitatea comerciala a acestora, persoane fizice sau juridice, este prea
putin importanta ca pondere.
1 Statul si unitatile administrativ teritoriale (judetul, comuna, orasul) nu pot avea calitatea
de comerciant potrivit art 8 din Codul com.
Aceasta prevedere nu trebuie privita ca o interdictie ca aceste entitati sa desfasoare activitati
comerciale si sa realizez acte de comert, ci ca o imposibilitate legala ca acestea sa dobandeasca pe
orice cale calitatea de comerciant si sa fie supus indatoririlor profesiei de comerciant.
Insusi art 9 Cod comercial arata ca orice persoana care intr-un chip accidental face o
operatiune de comert, nu poate fi considerata ca comerciant, ea este supusa legilor si jurisdictiunii
comerciale pentru toate contestatiile ce se pot ridica din acea operatiune.
In acest sens , este de retinut ca activitatea statului si a unitatilor administrativ teritoriale nu se
refera numai la servicii publice ci si la domeniul privat, ele fiind titulare de proprietate publica dar si
privata, ca persoane juridice civile.
Pentru acest motiv, potrivit Legii administratiei publice locale- Legea 215/2001 , consiliile
locale si consiliile judetene pot hotara asupra participarii cu capital sau cu bunuri , in numele si in
interesul colectivitatii locale pe care o reprezinta, la constituirea de societati comerciale de interes
local sau cu privire la cooperarea sa sau la asocierea sa cu persoane juridice, cu organizatii
neguvernametale si cu alti parteneri sociali in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni ,
lucrari, servicii, proiecte de interes public local.
Aceasta prevedere a legii confera posibilitatea de a destina domeniul privat al consiliilor locale
unor activitati comerciale., deoarece aceste drepturi pot fi cantonate atat in sfera civilului cat si a
comercialului intrucat legea organica nu distinge asupra acestei probleme.
De altfel, interdictia prevazuta de art 8 C com. se refera la dobandirea calitatii de comerciant si
nu la realizarea de acte de comert.
In consecinta statul poate exercita activitati comerciale dar nu cu titlu de profesiune asa cum
arata art 7 Cod com.
2 Organizatiile si fundatiile sunt persoane juridice civile, care sunt organizate si
functioneaza potrivit dispozitiilor OG 26/2000.
Asociatiile, fundatiile si federatiile pot infiinta societati comerciale. Dividendele obtinute de
asociatii, fundatii si federatii din activitatile acestor societati comerciale, daca nu se reinvestesc in
aceleasi societati comerciale, se folosesc in mod obligatoriu pentru realizarea scopului asociatiei,
fundatiei sau federatiei.
Asociatiile, fundatiile si federatiile pot desfasura orice alte activitati economice directe daca
acestea au caracter accesoriu si sunt in stransa legatura cu scopul principal al persoanei juridice.
Veniturile asociatiilor sau federatiilor provin din:
b) dobanzile si dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, in conditii legale;
c) dividendele societatilor comerciale infiintate de asociatii sau de federatii;
d) venituri realizate din activitati economice directe;

 3 Persoanele juridice avand drept obiect exploatarile agricole fara caracter comercial
Exploatarea terenurilor agricole se poate face individual dar si pe baza mai multor forme de
asociere printre acestea se numara si societatea comerciala constituita in temeiul Legii 31/1990 dar si
societatile agricole reglementate de Legea 36/1991 privind societatile agricole.
Societatile comerciale constituite in temeiul Legii 31/1990 care au ca obiect agricultura, in
sens larg, sunt comerciale, desi operatiunile care constituie obiectul ei de activitate sunt activitati
civile.Desi regula este aceea ca o societate este comerciala sau nu functie de obiectul de activitate,
Legea 36/91 consacra o derogare de la aceasta regula in sensul ca arata ca exploatarea terenurilor
agricole se face si de catre o societate comerciala, cu caracter comercial, constituita potrivit Legii
31/90. Astfel desi art 1 din Legea 31/1990 arata ca societatile comerciale reglementate de Legea 31/90
au ca obiect de activitate numai activitati comerciale consacrand dualitatea forma comerciala si obiect
comercial totusi se constituie o societate comerciala, cu caracter comercial si avand obiect
necomercial-agricultura. Acest lucru este posibil deoarece Legea 36/1991 prevede acest lucru.
Capitolul al II-lea AL AUXILIARII COMERCIANTILOR
Sectiunea I Aspecte introductive
In realizarea activitatii lor comerciantii colaboreaza cu doua categorii de persoane::
- auxiliari dependenti- prin intermediul carora comerciantii incheie actele juridice comerciale, denumiti
astfel pentru ca depind de comercianti ei aflandu-se in raporturi de munca cu comerciantii si fiind
retribuiti de catre acestia. Fac parte din aceasta categorie: prepusii, comisii pentru negot, comisii
calatori pentru negot.
-auxiliarii independenti - care au calitatea de comerciant, sunt independente fata de comercianti cu
care coopereaza . Fac parte din aceasta categorie: mijlocitorii si agentii comerciali.
Activitatea auxiliarilor are la baza institutia reprezentarii intre comercianti si auxiliarii lor.
1 Reprezentarea. Notiune.
Legiuitorul roman nu reglementeaza aceasta institutie. Multa vreme s-a considerat ca regulile
referitoare la mandat si care au consacrare legala sunt suficiente, insa s-a concluzionat ca mandatul asa
cum este reglementat in Codul civil si Codul comercial constituie o notiune diferita , care poate fi
izvorul reprezentarii sau poate sa nu fie.
Ideea de reprezentare poate fi legata de aceea de mandat, fiindca pe cale conventionala
mandantele poate autoriza pe mandatar sa lucreze pentru sine sau pe socoteala sa, ca la comision, dar
mandatele poate autoriza pe mandatar sa lucreze pentru sine sau pe socoteala sa , dar si in numele
sau, ca la reprezentare, Reprezentarea nu este de esenta mandatului, nu este trasatura organica si
necesara a mandatului. Lipsind conditia esentiala pentru existenta reprezentarii- de a lucra in numele
lui dominus si nu numai pe socoteala sa -, mandatul devine in chip necesar o alta institutie.
Cu toate ca insoteste mandatul ea nu este o conditie a existentei mandatului, reprezentarea
fiind de natura mandatului si nu de esenta acestuia.
Reprezentarea este un procedeu tehnico-juridic prin care o persoana numita reprezentant,
incheie acte juridice cu tertii, in numele si pe seama altei persoane, numita reprezentant, cu consecinta
ca efectele actelor juridice incheiate se produc direct in persoana reprezentatului.
Reprezentarea poate avea ca izvor legea- reprezentarea legala cand puterea de a reprezenta o
alta persoana deriva din lege. Reprezentarea incapabililor- care nu au capacitatea de a emite vointa
juridica din cauza unei deficiente intelectuale, a persoanelor juridice- nefiind dotate cu o vointa
organica pentru a putea actiona, sunt obligate sa recurga la intermediul unei persoane fizice.; in
domeniul public: puterile functionarilor. Este obligatori sau necesara
Reprezentarea este conventionala in toate cazurile din vointa unei alte persoane-reprezentat,
care confera unei alte persoane-reprezentant- puterea de a incheia acte juridice in numele si pe
seama reprezentatului, urmand ca efectele juridice sa o priveasca pe cea dintai. Este facultativa prin
esenta sa.
Pentru existenta reprezentarii trebuie intrunite cumulativ:
1. Existenta unei a imputerniciri de reprezentare

Mandatul este constatat printr-un inscris numit procura sau imputernicire. Procura , ca
negotium este un act juridic unilateral ( exprimand vointa mandantului) iar ca instrumentum este
inscrisul in care se enumera actele juridice care urmeaza sa fie indeplinite de mandatar in numele
mandantului.
Aceasta se da reprezentantului inainte ca acesta sa inchei actele juridice cu tertii dar poate fi
data si ulterior sub forma ratificarii actelor juridice incheiate de reprezentant in lipsa sau cu depasirea
limitelor reprezentarii . Chiar in lipsa unei ratificari , se admite ca s-ar produce efectele reprezentarii,
in cazurile in care actele efectuate de gerat au fost utile reprezentatului. Reprezentantul trebuie sa
actioneze numai in limitele imputernicirii primite de la reprezentant( reprezentare generala sau
partiala).
Reprezentarea poate fi :
-generala ( totala) cand in numele reprezentantului, reprezentantul poate incheia orice act
juridic, cu exceptia celor considerate intuitu personae;
-speciala (partiala) atunci cand reprezentantul este imputernicit sa incheie numai un anumit act
in numele reprezentatului.
2. Intentia de a reprezenta.
Reprezentantul trebuie sa actioneze cu intentia de a-l reprezenta pe cel care a primit
imputernicirea si sa aduca la cunostinta tertului calitatea sa de reprezentant ( contemplatio domini).
Numai in aceste conditii , efectele juridice ale actului incheiat intre reprezentant si tert se vor produce
in persoana reprezentatului altminteri ele va deveni obligat personal fata de tert.
3. Vointa valabila a reprezentantului. Reprezentantul sa lucreze in limitele imputernicirii
La incheierea actului , reprezentantul totusi manifesta vointa sa proprie , chiar daca o face din
insarcinarea , in numele si pe seama reprezentantului si in consecinta este necesar ca vointa
reprezentantului a fost libera si neviciata.
Reprezentarea produce urmatoarele efecte care se pot grupa in 2 categorii:
Principalul efect al reprezentarii consta ca actul juridic incheiat creeaza raporturi juridice direct
intre tert si reprezentat, ca si cand reprezentantul ar fi incheiat el insusi actul cu tertul. Deci
reprezentatul devine parte in actul incheiat si raspunde pentru executarea obligatiilor nascute din
acest act, daca a fost incheiat in limitele imputernicirii sau ulterior l-a ratificat.
Actul juridic incheiat de catre reprezentant si tert , in limitele imputernicirii primite, nu are nici
un efect fata de reprezentant, el producand efecte exclusiv intre reprezentat si tert. El ramane strain de
actul incheiat , dupa ce a incheiat acel act.
Reprezentarea are un caracter intuitu personae. In consecinta ea va inceta prin una din
urmatoarele cauze:
- revocarea imputernicirii
- renuntarea la insarcinarea primita,
-moartea , interdictia, insolvabilitatea sau aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
2 Reprezentarea indirecta
Exista situatii in care reprezentatul da imputernicire ca actul juridic sa fie incheiat in nume
propriu de reprezentant ar pe seama reprezentantului
Partea contractanta in actul juridic incheiat cu tertul este reprezentantul: el dobandeste
drepturile fata de tert. Actul produce efecte numai fata de reprezentant.
Intre reprezentat si tert nu se stabilesc raporturi juridice directe dar se considera ca drepturile
se transmit direct in patrimoniul reprezentatului, desi intre acesta si tert nu exista raporturi juridice .
actul produce efecte in patrimoniul celui care a dat imputernicirea care este adevaratul beneficiar la
efectelor actului juridic, din momentul incheierii actului juridic intre imputernicit si tert.
Reprezentarea indirecta este reglementata de lege in materia contractului de comision.

Sectiunea a II-a Auxiliarii depenedenti

1 Prepusii comerciantilor
Sediul materiei: art 392-401 Cod com.

Prepusul este acela care este insarcinat cu comertul patronului sau, fie in locul unde acesta il
exercita, fie in alt loc. Prepusul este reprezentantul general al patronului, fiind abilitat sa conduca in
mod stabil intreprinderea patronului si sa lucreze in numele si pe seama acestuia.
Pentru ca o persoana sa aiba calitatea de prepus este necesar sa fie imputernicita sa efectueze
toate operatiunile in legatura cu exercitarea comertului si imputernicirea sa se refere la activitatea
comerciala de la locul unde comerciantul isi desfasoara activitatea-adica la sediu, sau intr-un alt loc
determinat. Prepusul este obligat sa aduca la cunostinta tertilor calitatea sa.
Codul comercial prevede o serie de dispozitii privitoare la forma , publicitatea, executarea,
restrangerea, revocarea si incetarea autorizarii de reprezentare. Legiuitorul prevede forma scrisa a
imputernicirii, in cazul in care reprezentantul incheie acte juridice pentru care se cere forma scrisa.
Indiferent de forma in care este data procura trebuie inscrisa in registrul comertului si orice limitarea
imputernicirii trebuie mentionata in acest registru.
Legea prevede in sarcina sa o serie de obligatii specifice comerciantilor:
- de a tine registrele comerciale (de contabilitate);
-de nu il concura pe comerciant . Avand in vedere situatia privilegiata a prepusului, art.397 Cod com.
arata ca prepusul nu poate fara invoirea expresa a patronului, a face operatiuni, nici a lua parte, pe
socoteala sa proprie sau a altuia, la negoturi de natura aceluia cu care este insarcinat, acestea
constituind fapte de concurenta neloiala ,sanctionate, conform art.397 .Repararea prejudiciului suferit
de patron se poate face alternativ:fie prin despagubirea patronului de catre prepus, in conditiile
art.1084 Cod civil, fie prin substituirea prepusului de catre patron pentru a retine pentru sine
foloasele ce ar rezulta din aceasta operatiune
Incetare calitatii de prepus se realizeaza prin: revocare imputernicirii, care pentru a fi opozabila
tertilor trebuie supusa acelorasi formalitati de publicitate ca si la acordarea ei, renuntarea prepusului,
moartea, interdictia , insolvabilitatea si aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului
comerciantului sau prepusului.
2 Comisii pentru negot
Sunt auxiliari dependenti, avand calitatea de salariati ai comerciantului ; se afla in raporturi de
munca cu acesta; nu au calitatea de comerciant.
Comisii sunt angajati ai comerciantului care ii ajuta pe acesta in interiorul localului
( vanzatorii dintr-un magazin). Ei nu pot inlocui pe patronul lor.
Puterile lor sunt limitate la activitatile din interiorul localului ei au dreptul ca in locul unde se
exercita comertul si in momentul predarii sa ceara si sa incaseze pretul marfurilor vandute, putand da
pentru aceasta , valabila chitanta in numele patronului lor. Pentru operatiunile exterioare localului
unde isi exercita activitatea ei au nevoie de o imputernicire speciala din partea comerciantului.
3 Comisii calatori pentru negot (comisii voiajori, voiajarii comerciali)
Sunt auxiliari dependenti, salariati ai comerciantului.
Spre deosebire de comisii pentru negot care isi desfasoara activitatea in locul unde se exercita
comertul patronului, activitatea comisilor calatori se desfasoara in afara acestui loc, in alte localitati..
Comerciantul , insarcineaza pe comisii calatori, sa trateze sau sa faca operatiuni ale
comertului sau: aceasta imputernicire se refera la cautarea de clienti, colectarea de oferte comenzi si
materializarea acestora in raporturi contractuale.
Sectiunea a III-a Auxiliarii independenti
1 Mijlocitorii (samsarii, misiti)
Sunt comercianti independenti.
In art 3 la pct 12 C com. legiuitorul roman consacra ca act de comert obiectiv operatiunile de
mijlocire in afaceri fara a exista o reglementare cu privind la mijlocitori , asa cum se intampla ,de
exemplu cu comisionarii. Prin desfasurarea unei activitati de mijlocire cu caracter profesional
mijlocitorul devine comerciant .
2 Agentii comerciali permanenti
Sunt comercianti independenti, care realizeaza activitatea de intermediere comerciala , statutul
lor juridic fiind reglementat de Legea 509/2002 privind agentii economici permanenti.

Agent comercial permanent este un comerciant persoana fizica sau juridica care, in calitate de
intermediar independent este imputernicit in mod statornic sa negocieze sau sa negocieze si sa
incheie afaceri pentru o alta persoana fizica sau juridica, denumita comitent in schimbul unei
remuneratii. El este intermediar independent; nu este prepus al comitentului, raporturile dintre
comerciant si agent stabilindu-se prin contractul de agentie;
Pentru operatiunile incheiate prin intermediul sau, agentul are dreptul la o remuneratie din
partea comitentului, conditionat insa de executarea obligatiilor din contractele intermediate.
CAPITOLUL AL III-LEA COMERCIANTII
Sectiunea I. Consideratii generale privind comerciantii
Legiuitorul face distinctie intre doua categorii de comercianti: persoanele fizice care
dobandesc calitatea de comercianti prin efectuarea de acte de comert ca o profesiune si persoanele
juridice in sfera carora regasim numai societatile comerciale care se nasc ope legis comercianti.
Potrivit Legii 26/1990 legea registrului comertului, sunt comercianti:.
-persoanele fizice si asociatiile familiale, care efectueaza in mod obisnuit acte de comert,
-societatile comerciale
-companiile nationale si societatile nationale, care sunt in esenta tot societati comerciale
-regiile autonome care sunt reglementate de Legea 15/1990 si care au luat fiinta prin
reorganizarea economica a fostelor intreprinderi de stat in ramurile strategice ale economiei: industria
de armament, energetica, de exploatare miniera si a gazelor naturale, posta , transporturi feroviare.
-grupurile de interes economic cu caracter comercial a caror organizare si functionare este
reglementata de legea 161/2003 . si care reprezinta o asociere de 2 sau mai multe persoane fizice sau
juridice , constituita pe o perioada de terminata de timp, in scopul inlesnirii sau al dezvoltarii activitatii
economice a membrilor sai precum si a imbunatatirii rezultatelor activitatii respective
-organizatiile cooperatiste ( numai cooperativele de credit si asociatiile acestora) si societatile
cooperative reglementate de legea nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea si functionarea
cooperatiei (nu si cooperativele de credit si casele centrale ale cooperativelor de credit, care sunt
reglementate prin lege speciala)
Pentru ca activitatea comerciala sa se desfasoare in cadrul juridic corespunzator legea impune
in sarcina comerciantilor o serie de obligatii :
- de a face publicitatea unor acte,in principal , prin intermediul Registrului comertului
Astfel, potrivit art 1 din legea 26/1990 comerciantii, inainte de inceperea comertului, precum si
alte persoane fizice sau juridice, prevazute in mod expres de lege, inainte de inceperea activitatii
acestora, au obligatia sa ceara inmatricularea in registrul comertului, iar in cursul exercitarii si la
incetarea comertului sau, dupa caz, a activitatii respective, sa ceara inscrierea in acelasi registru a
mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege.
De asemenea in registrul comertului se vor inregistra mentiuni referitoare la:
a) donatia, vanzarea, locatiunea sau garantia reala mobiliara constituita asupra fondului de
comert, precum si orice alt act prin care se aduc modificari inregistrarilor in registrul comertului sau
care face sa inceteze firma ori fondul de comert;
b) numele si prenumele, cetatenia, codul numeric personal, pentru cetatenii romani, seria si
numarul pasaportului, pentru cetatenii straini, data si locul nasterii imputernicitului sau a
reprezentantului fiscal, daca este cazul;
c) brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine,
indicatiile de provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora societatea
comerciala, regia autonoma, organizatia cooperatista sau comerciantul persoana fizica sau asociatie
familiala are un drept;
d) hotararea de divort al comerciantului, precum si cea de impartire a bunurilor comune
pronuntate in cursul exercitarii comertului;
e) hotararea de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia,
precum si hotararea prin care se ridica aceste masuri;

f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau de faliment, dupa caz, precum si

inscrierea mentiunilor corespunzatoare;
g) hotararea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte
penale care il fac nedemn sau incompatibil sa exercite aceasta activitate;
h) orice modificare privitoare la actele, faptele si mentiunile inregistrate.
Obligatia de a inregistra aceste mentiuni revine comerciantului dar ele pot efectuate si la
cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu , in bara unei hotarari definitive, pentru faptele si
actele prevazute a fi inregistrate in baza unei hotarari judecatoresti definitive.
In unele situatii comerciantii mai au obligatia de a face publicitatea unor acte sau / si prin M.O.
sau/si prin ziare de larga circulatie pentru a se asigura publicitatea
- sa tina anumite registre comerciale sau de contabilitate cu respectarea cerintelor legii.
Dispozitiile care reglementeaza aceasta obligatie sunt: Codul comercial (art 22-34) Despre
registrele comerciantilor si Legea 82/1991 privind contabilitatea la care se adauga Reglementarile
contabile armonizate cu Directiva a IV-a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele
Internationale de contabilitate.
Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine administratorului sau altei
persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului
Registrele contabile sunt:
-registrul-jurnal- in care se inregistreaza zilnic toate operatiunile comertului sau..
-registrul inventar-se copiaza inventarul sau care priveste averea sa mobila si imobila, datoriile si
creantele comerciantului.
-registrul cartea mare- se tine de catre cei care au un volum mare de activitate
Situatia financiara anuala
Este documentul oficial de gestiune al comerciantului si se compune din: bilant, cont de profit
si pierdere, situatia modificarii capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si
note explicative
Dupa aprobarea sa , in conditiile legi, situatia financiara se depune la DGFP si un altul la
Oficiul registrului comertului.
- exercitarea comertului in limitele unei concurente licite
Exercitarea concurentei este un drept al oricarui agent economic insa el trebui exercitat cu
buna credinta fara sa incalce drepturile celorlalti, in conformitate cu bunele moravuri si ordine a
publica. Concurenta este protejata de lege sub un dublu aspect:
- protectia pietei prin care se urmareste mentinerea concurentei, nedistorsionarea ei legea
reprimand practicile anticoncurentiale, monopoliste: intelegerile intre intreprinderi, abuzul de pozitie
dominanta, concentrarile economie prin intermediul dispozitiilor legii 21/1996 privind concurenta.
- protectia concurentilor, a comerciantilor insisi, unul fata de celalalt, sanctionandu-se utilizarea
unor mijloace nelicite pentru procurarea clientelei (concurenta neloiala).
Sectiunea a II-a Comerciantul persoana fizica
1 Aspecte generale
Sediul materiei este constituit din art 7 Codul com. care se completeaza cu dispozitiile Legii
300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati
economice in mod independent, Legii 359/2004 modificata de OUG 75/2004 modificata si aprobata
de Legea 569/2004.
Potrivit art 7 din Codul comercial sunt comercianti cei care savarsesc fapte de comert ca o
profesiune obisnuita.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoana fizica in calitate de comerciant pot fi
grupate in doua categorii:
a) conditii referitoare la persoana comerciantului:
b) conditii referitoare la activitate, care presupune exercitarea faptelor de comert cu titlu de
profesie.
In consecinta potrivit art 7 Cod com si a celorlalte dispozitiilor in vigoare pot fi avute in vedere
urmatoarele conditii pentru ca o persoana fizica sa devina comerciant:

- persoana fizica sa aiba capacitatea juridica ceruta de lege

- persoana fizica sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte /acte de comert
- comertul astfel desfasurat sa fie in nume propriu
- comerciantul persoana fizica sa fi fost autorizat in conditiile legii
- inregistrat in Registrul comertului si la organele fiscale;
Persoana fizica comerciant poate desfasura activitate comerciala, fie in mod independent, fie in
cadrul unei asociatii familiale. Calitatea de comerciant are persoana fizica si nu asociatia familiala
care nu are personalitatea juridica , nu este subiect de drept.
Asociatia familiala se poate infiinta la initiativa unei persoane fizice si se constituie din
membrii de familie ai acesteia. Sunt considerati membrii unei familii, in sensul prezentei legi, sotul,
sotia si copiii acestora care au implinit varsta de 16 ani, la data autorizarii asociatiei familiale, precum
si rudele acestora pana la gradul al patrulea inclusiv.
Asociatia familiala este reprezentata in relatiile cu tertii de persoana din initiativa careia s-a
infiintat sau de persoana imputernicita de aceasta, in baza unei procuri autentificate.
Persoana fizica care desfasoara activitati economice in mod independent si asociatia familiala
trebuie sa detina autorizatia si certificatul de inregistrare eliberate in conditiile prezentei legi. La
eliberarea acestor autorizatii se verifica indeplinirea conditiilor cerute de lege pentru desfasurarea de
catre o persoana fizica a unor activitati comerciale.
2 Capacitatea comerciantului persoana fizica
Pentru a dobandi calitatea de comerciant este necesar ca persoana respectiva sa aiba capacitate
deplina de exercitiu. O reglementare speciala o gasim in Legea 300/2004 care atunci cand arata care
sunt conditiile care sunt necesare pentru autorizarea in art. 5 prevede ca pot desfasura activitati
economice in mod independent sau in cadrul asociatiilor familiale persoanele fizice care indeplinesc,
in mod cumulativ, urmatoarele conditii, printre care si aceea ca au implinit varsta de 18 ani, in cazul
persoanelor fizice ce solicita autorizarea pentru desfasurarea de activitati economice in mod
independent si a persoanelor fizice care au initiativa constituirii asociatiei familiale, respectiv varsta de
16 ani, in cazul membrilor asociatiei familiale
Interzisii judecatoresti nu au capacitatea de a fi comercianti -art 14 Cod com: persoanele puse
sub interdictie nu pot fi comercianti si nici nu pot continua comertul inceput.
Incompatibilitat.i
Activitatea de comert, datorita caracterului speculativ, este incompatibila cu anumite functii
sau profesii. Nu pot fi comercianti datorita functiei pe care o detin: parlamentarii, functionarii publici,
magistratii, militarii, primar, prefect, subprefect, membrii Curtii de conturi, Avocatul poporului,
guvernatorul BNR, membrii Consiliului Concurentei, etc. Nu pot fi comercianti datorita profesiei( cu
luarea in considerare a naturii prestatiei realizate: avocatii, medicii, notarii, arhitectii, expertii
contabili. Tratamentul juridic al incompatibilitatilor este mai lejer decat al incapacitatilor. Existenta
unei incompatibilitati nu impiedica pe cel vizat sa dobandeasca calitatea de comerciant, dar atrage o
sanctiune de natura administrativa sau disciplinara au desuetudinea, destituirea din functia pe care o
ocupa.
Decaderi
Decaderile au in vedere, in esenta, faptul ca o persoana poate deveni comerciant in masura in
care in cadrul profesiunii respective ( de comerciant) reputatia sa nu este atinsa de savarsirea unor
fapte care l-ar face nedemn de o asemenea calitate.
In acest sens persoanele care au fost condamnate penal pentru una din infractiunile prevazute
de legea 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati ilicite nu mai pot exercita
profesiunea de comerciant , bineinteles daca prin hotararea judecatoreasca de condamnare s-a dispus
pedeapsa complementara a de exercitare a profesiei de comerciant.
Potrivit art 6 din Legea 300/04 o alta coditie pentru ca o persoana sa poata fi autorizata sa
desfasorea activitati economice este ca aceasta sa nu fi fost condamnata penal prin hotarare
judecatoreasca ramasa definitiva pentru savarsirea de fapte sanctionate de legile financiare, vamale si
cele care privesc disciplina financiar-fiscala de natura celor care se inscriu in cazierul fiscal. De
asemenea in cazul in care o asemenea situatie survine in cursul exercitarii activitatii comerciale va
interveni anularea autorizatiei Decaderi de acest tip sunt prevazute in toate legile care reglementeaza
desfasurarea anumitor profesii.

Interdictii
-Legale :
- activitati care nu pot constitui obiectul comertului particular ( privat) si care sunt monopol de stat
( prelucrarea tutunului)
-activitati care sunt considerate ca infractiuni ( fabricarea si comercializarea unor droguri sau
narcotice inalt scop decat de medicament)
-Conventionale-clauze inserate in contracte de genul interdictiei impusa vanzatorului unui fond
de comert de a desfasura acelasi fel de comert sau unul concurent o anumita perioada de timp din
momentul cesionarii fondului de comert; clauze de exclusivitate
3 Persoana fizica sa exercite in mod obisnuit cu titlu de profesie fapte /acte de comert si
in nume propriu
Se refera la realizarea de acte de comert obiective si ele trebuie sa aiba caracter comercial chiar
pentru peroanele care le realizeaza .Exercitarea trebuie sa fie efectiva si sa aiba caracter de
profesiune, adica sa fie o indeletnicire permanenta , o ocupatie, un mijloc pentru obtinerea resurselor
necesare existentei.
Savarsirea faptelor trebuie realizat in mod obisnuit nu in mod accidental. In acest sens art 9
Cod com prevede ca orice persoana care in mod accidental face o operatiune de comert nu poate fi
considera comerciant, cu toate ca operatiunea este supusa legilor comerciale.
O persoana nu devine comerciant daca nu savarseste fapte de comert obiective cu caracter
profesional in nume propriu , independent si pe riscul sau. Aceasta asigura delimitarea comerciantilor
de auxiliarii acestuia care sunt reprezentanti ai comerciantului.
Raspunderea nelimitata este caracteristica comerciantului persoana fizica. Comerciantul
debitor raspunde pentru datoriile ce izvorasc din acte de comert cu intreaga sa avere, cu toate
bunurile mobile si imobile prezente si viitoare care se gasesc in patrimoniul lui ca persoana fizica.
Creditorii ai caror creante izvorasc din fapte de comert ale comerciantului se afla in concurs si pe
aceeasi pozitie cu ceilalti creditori ai comerciantului, creditori ai caror creante izvorasc din acte si
fapte civile. Savarsind fapte de comert in nume propriu, comerciantul angajeaza numele si patrimoniul
sau in raporturile cu tertii.
4 Obtinerea autorizatiilor prevazute de lege
Persoana fizica care desfasoara activitati economice in mod independent si asociatia familiala
trebuie sa detina autorizatia si certificatul de inregistrare eliberate in conditiile prezentei legi.
Obtinerea autorizatiei prevazute de lege si a certificatului de inregistrare in registrul comertului
se realizeaza, la primaria in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta solicitantul. Prin
exceptie de la dispozitiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, inregistrarea in registrul comertului a comerciantilor persoane fizice si asociatii
familiale se face numai pe baza autorizatiei emise de primari.
Respingerea cererii de autorizare si refuzul inregistrarii in registrul comertului in mod
nejustificat, precum si masura anularii autorizatiei pot fi contestate in instanta, in conditiile legii.
Pot desfasura activitati economice in mod independent sau in cadrul asociatiilor familiale
persoanele fizice care indeplinesc, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:
a) au implinit varsta de 18 ani, in cazul persoanelor fizice ce solicita autorizarea pentru
desfasurarea de activitati economice in mod independent si a persoanelor fizice care au initiativa
constituirii asociatiei familiale, respectiv varsta de 16 ani, in cazul membrilor asociatiei familiale;
b) starea sanatatii le permite desfasurarea activitatii pentru care se solicita autorizatia;
c) au calificarea - pregatire profesionala sau, dupa caz, experienta profesionala -, necesara
pentru a desfasura activitatea economica pentru care se solicita autorizatia;
d) nu au fost condamnate penal prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva pentru
savarsirea de fapte sanctionate de legile financiare, vamale si cele care privesc disciplina financiarfiscala de natura celor care se inscriu in cazierul fiscal;
e) indeplinesc conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul sanitar,
sanitar-veterinar, protectiei mediului, protectiei muncii si apararii impotriva incendiilor si cerintele
reglementarilor specifice protectiei consumatorului pentru activitatea desfasurata, precum si normele
de calitate a produselor si serviciilor puse pe piata.

In vederea emiterii autorizatiei pentru desfasurarea de activitati economice in mod

independent sau in cadrul unei asociatii familiale, trebuie sa se asigure la primaria competenta o
documentatie care va cuprinde:
a) cerere-tip; in cazul asociatiei familiale trebuie sa contina semnaturile tuturor membrilor
asociatiei;
b) rezervarea denumirii la oficiul registrului comertului; Primariile au obligatia de a solicita
oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale eliberarea dovezii privind disponibilitatea firmei si
directiei generale a finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti certificatul de cazier
fiscal.
c) certificatul de cazier fiscal al persoanei solicitante, respectiv al fiecarui membru al
asociatiei familiale, in original. Cetatenii straini neinregistrati fiscal in Romania au obligatia sa
prezinte o declaratie pe propria raspundere autentificata, din care sa rezulte ca nu au datorii fiscale si
ca nu au savarsit fapte de natura celor care se inscriu in cazierul fiscal, sanctionate de legile financiare,
vamale si cele care privesc disciplina financiar-fiscala;
d) copii de pe actele de identitate;
e) in cazul desfasurarii activitatii in contextul dreptului de stabilire - actele din care sa rezulte
domiciliul sau resedinta;
f) certificatul medical pentru persoana fizica, respectiv pentru fiecare membru al asociatiei
familiale, prin care se atesta ca starea sanatatii le permite desfasurarea activitatii pentru care se solicita
autorizatia, eliberat de medicul de familie sau de o unitate sanitara;
g) declaratia-tip pe propria raspundere ca indeplineste conditiile de functionare prevazute de
legislatia specifica in domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului, protectiei muncii si
apararii impotriva incendiilor, precum si reglementarile specifice protectiei consumatorului pentru
activitatea desfasurata si normele de calitate a produselor si serviciilor puse pe piata;
h) copii de pe documentele care dovedesc pregatirea profesionala sau, dupa caz, experienta
profesionala, pentru desfasurarea activitatii pentru care se solicita autorizarea.
In cazul in care pentru practicarea unor activitati economice, ocupatii sau meserii sunt
prevazute, prin acte normative, cerinte de pregatire profesionala si/sau de atestare specifice, persoana
fizica sau, dupa caz, reprezentantul asociatiei familiale trebuie sa depuna dovada indeplinirii cerintelor
respective.
Autorizatia va cuprinde in mod obligatoriu:
a) datele de identificare a emitentului autorizatiei;
b) datele de identificare a persoanei fizice care va desfasura activitati economice in mod
independent sau a persoanei din initiativa careia se infiinteaza asociatia familiala si a membrilor
acesteia;
c) activitatea principala si, dupa caz, activitatile secundare pentru care se elibereaza
autorizatia, codificate conform Clasificarii activitatilor din economia nationala CAEN, clasa de 4 cifre;
d) locul de desfasurare a activitatii principale si, dupa caz, a activitatilor secundare;
e) data eliberarii autorizatiei si numarul de inregistrare al acesteia.
O persoana fizica care desfasoara activitati economice in mod independent sau o asociatie
familiala are dreptul de a detine o singura autorizatie.
Pentru desfasurarea altei activitati care nu este prevazuta in autorizatie este necesara
completarea autorizatiei.
Modificarea sau completarea datelor inscrise in autorizatie se efectueaza de catre primar, la
cererea persoanei fizice/asociatiei familiale autorizate.
Suspendarea pe perioada determinata a autorizatiei se realizeaza prin dispozitie a primarului
care a emis-o, pentru motive temeinice, in baza cererii de intrerupere temporara a activitatii, formulata
de persoana fizica autorizata sau de reprezentantul asociatiei familiale.
Suspendarea activitatii persoanei fizice autorizate sau asociatiei familiale in baza cererii de
intrerupere temporara a activitatii este comunicata de primaria emitenta a autorizatiei catre oficiul
registrului comertului de pe langa tribunal.
Revocarea autorizatiei se realizeaza din dispozitia primarului care a emis-o, in conditiile legii,
in una dintre situatiile:

a) in baza cererii de renuntare, formulata de persoana fizica sau de reprezentantul asociatiei

familiale;
b) in cazul in care una dintre conditiile de acordare a autorizatiei nu mai este indeplinita;
c) ca urmare a constatarii neindeplinirii conditiilor prevazute de lege si/sau a aplicarii unei
sanctiuni de catre organele de control abilitate, caz in care organele de control au obligatia de a
comunica masura dispusa primariei emitente a autorizatiei, in termen de 24 de ore de la ramanerea
definitiva a acestei masuri.
Cererea de renuntare la autorizatie din initiativa detinatorului si transmiterea renuntarii la
autorizatie se fac la primaria emitenta, care are obligatia de a transmite catre oficiul registrului
comertului de pe langa tribunal cazurile de anulare a autorizatiei si certificatul de inregistrare in
original, in vederea radierii din oficiu a persoanei fizice/asociatiei familiale autorizate.
Anularea autorizatiei se realizeaza in baza cererii de renuntare sau cand una dintre conditiile de
autorizare nu mai este indeplinita. Cererea de renuntare la autorizatie se adreseaza in scris autoritatii
administratiei publice locale emitente de catre persoana fizica care desfasoara activitati economice in
mod independent sau de catre reprezentantul asociatiei familiale si se solutioneaza in termen de 15 zile
lucratoare de la data inregistrarii cererii.
Anularea autorizatiei atrage radierea din oficiu din registrul comertului a persoanei fizice care
desfasoara activitati economice in mod independent sau a asociatiei familiale.
Sectiunea a III-a SOCIETATILE COMERCIALE
Subsectiunea III.1. Aspecte introductive privind societatile comerciale
1 Reglementarea societatilor comerciale.
Dreptul comun in materia societatilor comerciale este reprezentat de Legea 31/1990 privind
societatile comerciale , republicata in 17.11.2004, modificata prin Legea 302/24.10.2005 publicata in
M.O. din 27.10.2005
Este alcatuita din 8 titluri: dispozitii generale, constituirea societatilor comerciale, functionarea
societatilor comerciale- cu dispozitii generale si specifice fiecarui tip de societate, modificarea
societatilor comerciale, excluderea si retragerea asociatilor, dizolvarea , fuziune, divizare; lichidrea
societatilor comerciale,infractiuni; dispozitii finale si tranzitorii.
In afara acesteia mai exista reglementari speciale pentru anumite tipuri de societati: societatile
de asigurare - Legea 32/2000, societatile bancare- Legea 58/1998. Societatile comerciale fara
personalitatea juridica sunt reglementae de : asociatiile familiale- Legea 300/2004, asociatiile in
participatiune- Codul comercial.
2 Definitia
Pornindu-se de la dispozitiile Codului civil care defineste societate civila ca fiind contractul
prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun , cu scopul de a imparti
foloasele ce ar putea deriva, societatea comerciala reprezinta o grupare de persoane constituita in
bara unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa
puna in comun anumite bunuri , pentru realizarea de fapte de comert, in scopul realizarii si impartirii
profitului realizat.
3 Formele societatilor comerciale
Actele de comert se pot realiza fie de catre comerciantul persoana fizica, fie prin asocierea
acestora in cadrul unor societati comerciale fara personalitate juridica- asociere in participatiune,
asociatie familiala, fie sub forma societatilor comerciale beneficiind de personalitate juridica,
constituite in temeiul Legii 31/1990.
Astfel art. 1 din aceasta lege arata ca in vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice
si juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale. Se consacra principiul potrivit caruia o
societate comerciala constituita potrivit legii 31/1990 poate avea ca obiect numai realizarea de acte de
comert .
Legea permite insa constituirea societatilor comerciale numai in una din urmatoarele forme:
- societatea in nume colectiv,
- societatea in comandita simpla

societatea in comandita pe actiuni

societatea pe actiuni
societatea cu raspundere limitata.
Societatea in nume colectiv
-sunt societati intuitu personae, constituite dintr-un numar mic de persoane intre care exista relatii de
incredere; sunt considerate societati inchise.
- legea nu prevede un minimum de capital social, dar se pot aporta bunuri de orice fel: numerar, natura
sau creante
-capitalul este divizat in parti sociale, numite in doctrina parti de interes, de valoare egala, care nu
sunt reprezentate prin titluri negociabile si in principiu sunt netransmisibile. Cesiunea partilor sociale
sau transmiterea lor in caz de deces al unui asociat opereaza numai daca in actul constitutiv ala
societatii s-a prevazut in mod expres aceasta posibilitate.
-asociatii raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile sociale, astfel incat acestea sunt garantate cu
patrimoniul social si cu patrimoniul asociatilor Raspunderea este solidara, in sensul ca daca
patrimoniul social nu este suficient pentru plata datoriilor societatii, creditorii pot solicita si obtine de
la oricare dintre asociati plata intregii creante, urmand ca cel care a facut plata sa aiba drept de regres
impotriva celorlalti asociati corespunzator participarii lor la beneficii si pierderi; solidaritatea exisa
numai in raport cu creditorii sociali, intre asociati, obligatiile fiind divizibile. Raspunderea este
nelimitata, in sensul ca fiecare asociat raspunde pentru datoriile sociale inclusiv cu bunurile proprii.
Pozitia asociatului ce raspunde solidar si nelimitat este asemanatoare fidejusorului cu anumite
particularitat. Ei pot fi executati direct si in temeiul unei hotarari a judecatorului sindic in cazul
procedurii falimentului- vezi si completeaza Legea 64/1995
Aceasta raspundere este subsidiara, creditorii avand obligatia sa se indrepte mai intai impotriva
acesteia pentru obligatiile ei si numai daca societatea nu le plateste in termen de 15 zile de la data
punerii in intarziere creditorii socialei se vor putea indrepta impotriva asociatilor.
-conducerea revine adunarii generale care adopta hotararile cu unanimitate de vot;
- administrarea si reprezentarea societatii in relatiile cu tertii se face de catre unul sau mai multi
administratori , asociati sau terti.
- controlul activitatii economico- financiare de regula, se realizeaza de catre asociati , acestia avand
posibilitatea sa desemneze unul sau mai multi cenzori.
-dizolvarea: cauze generale, cauze specifice: moartea, incapacitatea, falimentul, retragerea au
excluderea unui asociat,
Societatea in comandita simpla
Se caracterizeaza prin existenta a doua categorii de asociati:
-comanditati, care au aceeasi raspundere ca si asociatii din societatea in nume colectiv, adica raspund
solidar si nelimitat pentru obligatiile sociale; ei lucreaza sub comanda comanditarilor si sunt cei
administreaza efectiv societatea si o reprezinta in relatiile cu tertii
-comanditari, raspund numai in limita aportului la capitalul social; au puterea de comanda a societatii,
finanteaza societatea, fara a participa in mod direct la coordonarea si administrarea patrimoniului
acesteia
Celelalte caracteristici prezentate la SNC sunt valabile si pentru aceasta forma de societate.
Societatea pe actiuni
- este o societate de capitaluri, elementul esential nefiind calitatea persoanei asociate ci capitalul
aportat de aceasta, el prezentand mai multa relevanta.
- sunt societati mari, fiind necesar un numar de minim 5 actionari la constituire;
- capitalul social minim este de 25.000 Euro in echivelent lei la dat subscrierii, la cursul BNR, si se
poate constitui numai in bani si natura;
- se constituie atat prin subscriptie instantanee, ca orice alta societate comerciala, dar prin subscriptie
publica;
- capitalul social este impartit in actiuni reprezentate prin titluri negociabile, transmisibile atat pe
pietele financiare organizate- bursele de valori cat si pe piete neorganizat, mai ales cele necotate la
bursa; se transmit prin acte intre vii si prin acte mortis causa, fara sa fie necesar acordul celorlalti
actionari;

- raspunderea actionarilor pentru datoriile societatii este limitata la valoarea actiunilor pe care le detine
fiecare, obligatiile sociale fiind garantate numai cu patrimoniul societatii.
- conducerea societatii se realizeaza de catre adunarea generala si se face pe principiul majoritatii
voturilor actionarilor si nu al majoritatii;
- administrarea societatii se realizeaza de catre un consiliu de administratie si eventual un comitet de
directie; este posibil ca administrarea societatii sa se faca si de un singur administrator;
- controlul activitatii se realizeaza in mod obligatoriu , de o comisie de cenzori
- dizolvarea: pentru cauze generale si speciale ( scaderea numarului de asociati sau a capitalului sub
minimul prevazut de lege)
Societatile in comandita pe actiuni
Presupun impartirea actionarilor in 2 categorii:
- comanditatii care au raspundere solidara si nelimitata pentru datoriile sociale,
- comanditarii care au raspundere limitata doar la aportul lor social.
- obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul societatii si patrimoniul asociatilor comanditati, care
au o raspundere subsidiara, solidara si nelimitata;
Celelalte aspecte sunt comune cu ale societatii pe actiuni.
Societatea cu raspundere limitata
- este o forma intermediara, mixta intre societatile de persoane si cel de capitaluri, imprumutand
trasaturi de la ambele
- se bazeaza pe increderea intre asociati si de aceea partile sociale nu sunt liber transmisibile;
- se poate constitui si sub forma unui societati unipersoanle, cu asociat unic.
- capitalul social este de minim 2.000 Ron se constituie din aporturi care pot consta in bani sau
natura;
- se divide in parti sociale, de valoare egala, de minimum 10 Ron; ele nu sunt titluri negociabile, nu
sunt liber transmisibile; pentru cesiunea acestora fiind necesare respectarea conditiilor cerute de legea
31/1990;
- raspunderea asociatilor este limitata numai la aportul la capitalul social; obligatiile sociale sunt
garantate numai cu patrimoniul social.
- conducerea este asigurata de adunarea generala a asociatilor, iar hotararile acesteia se adopta cu o
dubla majoritatea: majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale.
- administrarea societatii se realizeaza prin intermediul unui sau mai multor administratori,
- controlul este asigurat fie direct de catre asociatii care nu au calitatea de administratori sau de catre
cenzori cand numarul asociatilor este mai mare de 15
- dizolvarea se realizeaza atat din cauze generale ,cat si din cauze specifice;
4 Clasificarea societatilor
Exista mai multe criterii de clasificare:
Dupa natura societatii sau dupa prevalenta elementului personal sau cel material:
- societati de persoane : SNC, SCS;
- societati de capitaluri: SA, SCA
- societatea mixta: SRL
Diferentele apar cu privire la : aporturi, posibilitatea transmiterii partilor de interes, actiunilor,
raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale, cauzele de dizolvare.
Dupa intinderea raspunderii asociatilor:
- societati in care asociatii au o raspundere limitata : SRL, SA, asociatii comnditari;
- societati in care asociati au raspundere nelimitata: SNC, asociatii comanditati;
Dupa impartirea capitalului si structura acestuia:
- societati la care capitalul social divide in parti de interes - SNC, SCS, respectiv parti sociale
SRL.
- societati al caror capital social se divide in actiuni.
Puncte comune: se cuvin in proportiile stabilita in actul constitutiv, in schimbul aportului la
capitalul social; confera dreptul asociatilor de a participa la adunarile generale si de a vota; confera
dreptul la dividende; in caz de excludere sau retragere, precum si in cazul dizolvarii si lichidarii
societatii dreptul la contravaloarea aportului lor. Diferenta se releva in modul de transmitere: partile de
interes nu sunt transmisibile, partile sociale sunt transmisibile in mod exceptional in conditiile

prevazute de legea 31/1990, actiunile pot fi transmise in mod liber. Partile de interes se transmit prin
mijloace de drept civil spre deosebire de actiuni care daca sunt nominative au un regim restrictiv.
Dupa posibilitatea emiterii titlurilor de valoare:
-societati care pot emite titluri de valoare: SA, SCA- emit actiuni care materializeaza dreptul
asupra unei fractiuni din capitalul social , fiind totodata si titluri de valoare negociabile, titluri de
credit- si obligatiuni- fractiuni ale unui imprumut contractat de societate.
Subsectiunea a III.2-a Contractul de societate
1 Caractere specifice (elementele esentiale) ale contractului de societate comerciala
Cele 3 elemente care permit calificarea unui contract ca fiind de societate sunt: existenta
aportului asociatilor, intentia de a desfasura in comun o activitate comerciala- affectio societatis si
participarea tuturor la realizarea si impartirea beneficiilor si pierderilor.
Aporturile asociatilor
Aportul este bunul pe care fiecare asociat se obliga sa-l transmita societatii comerciale, in
conditiile legii si ale actului constitutiv, in vederea formarii sau majorarii capitalului social, in
schimbul unor actiuni sau parti sociale.
Momentul asumarii obligatiei de aport se numeste subscriere si este momentul semnarii actului
constitutiv iar momentul executarii se numeste varsarea capitalului /efectuarea varsamantului. Legea
stabileste in mod imperativ raportul dintre aportul subscris si cel varsat in momentul constituirii
societatii comerciale in cazul SA si SCA: capitalul social varsat de fiecare actionar nu poate fi mai mic
de 30% din capitalul social subscris, restul urmand sa fie varsat in 12 luni de la data inmatricularii.
Aportul poate fi in numerar, in natura sau in industrie.
.Aportul in numerar : reprezinta o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o transmita
societatii si este obligatoriu pentru toate formele de societate
Aportul in natura este permis la toate tipurile de societati si poate consta in bunuri imobile si
mobile, corporale si incorporale.
Aportul in natura se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea
efectiva a bunurilor in stare de utilizare .Se poate transmite fie dreptul de proprietate fie dreptul de
folosinta.
Daca aportul are ca obiect un bun imobil sau un bun mobil corporal si se transmite dreptul de
proprietate aceasta devin proprietatea societatii din momentul inmatricularii ei in Registrul Comertului,
inmatriculare care se face pe baza unei incheieri a judecatorului delegat dupa efectuarea controlului
legalitatii constituirii societatii.
Riscul pierii fortuite a bunului este suportat, conform regulii generale in materia obligatiilor, de
proprietarul bunului - res perit domini. Aceasta insemna ca daca bunul piere inainte de inmatricularea
societatii debitorul nu va fi considerat liberat de obligatia de aport si va trebui sa aduca un alt bun
identic sau cand acest lucru nu mai este posibil o suma de bani.
In cazul in care bunul care a constituie obiectul aportului a fost adus in folosinta raporturile
dintre societate si asociat sunt guvernate de regulile de la locatiune iar societatea dobandeste asupra
bunului doar un drept de creanta astfel incat la dizolvarea si lichidarea societatii el va fi restituit
asociatului care l-a adus.
Bunul poate fi adus si cu titlu de uzufruct, societatea dobandind un drept real asupra bunului
care ii confera posibilitatea de a folosi si de a culege fructele, asociatul pastrand dreptul de a dispune
de bun.
Aportul in creante nu este permis la societatile cu raspundere limitata, societatile pe actiuni
care se constituie prin subscriptie publica si societatile in comandita pe actiuni.
Regulile care guverneaza raporturile dintre societatea cesionara si asociatul cedent sunt cele din
materia cesiunii de creanta reglementate de art 1391 si urmatoarele din Codul civil cu unele derogari,
in sensul ca asociatul garanteaza solvabilitatea debitorului cedat la data scadentei creantei. In
consecinta asociatul-cedent nu va fi liberat, nu se va considera ca si-a executat obligatia de aport decat
in momentul in care societatea obtinut plata creantei.

Unele particularitati ale aportului in natura apar in situatiile in care dreptul de proprietate
asupra bunului subscris apartine mai multor persoane: bunurile proprietate devalmasa si bunurile
proprietate pe cote parti.
Sotii pot participa impreuna ca asociati la aceeasi societate comerciala sau se pot constitui
societati de catre unul din soti cu terte persoane cu conditia de a nu fi incalcat regimul comunitatii de
bunuri. Opinia majoritara este ca sotii pot contribui la constituirea societatii nu numai cu bunuri
proprii ci si comune. In cazul in care bunul este imobil este necesar si acordul expres al celuilalt sot;
daca bunul este mobil, in temeiul art 35 al din Codul familiei-prezumtia de mandat tacit reciproc de
reprezentare acordul este prezumat.
Asociatii coproprietari ai unui bun proprietatea comuna pe cote parti pot aduce bunul ca aport
la capitalul social. In acest caz potrivit art 83 , asociatii sunt tinuti solidar sa-si indeplineasca obligatia
de varsare a aportului prin predarea efectiva a bunului catre societate . In cazul SNC si SCS , aportul
fiecarui asociat va fi individualizat valoric corespunzator cotei sale de proprietatea iar in cazul SRL
fiecarui asociat i se va atribui un numar corespunzator de parti sociale.
Daca bunul subscris ca aport constituie obiect al dreptului de proprietate pe cote- parti, este
necesar acordul expres al tuturor coproprietarilor, chiar daca numai unul dintre coproprietari subscrie
aportul si dobandeste calitatea de asociat, deoarece este obligatoriu sa fie transferat societatii intreg
dreptul de proprietate asupra bunului. Prin exprimarea consimtamantului lor respectivii coproprietari
nu dobandesc calitatea de asociati, o atare calitate fiind dobandita dor de cel care a subscris bunul ca
aport, dar isi asuma implicit o obligatie solidara cu coproprietarul asociat fata de societate ca si cum ei
insisi ar avea caliatea de asociati. Astfel potrivit art.83 cand aportul apartine mai multor persoane ele
sunt obligate solidar fata de societate si sunt obligate sa desemneze un reprezentant comun pentru
exercitarea drepturilor, decurgand din acest raport.. In consecinta coproprietarul care dobandeste
calitatea de asociat prin subscrierea ca aport a bunului proprietate comuna va fi si reprezentantul,
mandatarul celorlalti coproprietari pentru exercitarea drepturilor societare.
Aportul in munca (industrie) consta in munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o
efectueze in societate, avand in vedere competenta si calificarea sa, deci de a desfasura o munca in
contul societatii sau de a presta un serviciu, inclusiv diligentele sau demersurile facute de fondatori in
timpul constituirii societatii.
Acest tip de aport este permis numai in societatea in nume colectiv si asociatilor comanditati .
Aceste prestatii in munca nu pot constitui aport la formarea si majorarea capitalului social; ele
reprezinta un aport social pentru care asociatul care il presteaza va participa, conform actului
constitutiv la impartirea beneficiilor si a activului social. Daca in actul constitutiv nu exista stipulat
acest lucru asociatul care presteaza munca va avea dreptul la o cota la beneficii si pierderi egala cu cea
a asociatului care a adus in societate cota cea mai mica de capital
2 Atacarea actului subscrierii aportului
1. Creditorul asociatului care a subscris bunul poate uza de actiunea oblica - art 974 Cod civ.
pentru readucerea bunului in patrimoniul asociatului debitor daca asociatul debitor insolvabila ar avea
posibilitatea sa invoce nulitatea actului constitutiv si nu actioneaza in acest sens.
2. Actiunea in anularea actului subscrierii exercitata reglementata de Legea 64/1995 privind
reorganizarea judiciara si falimentul permite anularea actelor de subscriere frauduloase si sa
recupereze aportul debitorului. Pentru a se retine frauda este suficient s ca debitorul sa fi fost constient
ca prin aportul adus la capitalul societatii comerciale se aduce un prejudiciu creditorilor sai. Nu este
necesara dovada dolului si nici a complicitatii la frauda a celorlalti asociati.
3. Actiunea revocatorie pauliana reglementata de art. 975 Cod.civ. poate fi exercitata de
creditorul asociatului care a subscris aportul cu scopul de al sustrage urmaririi creditorului, creandu-si
sau agravandu-si starea de insolvabilitate.
4. Actiunea in declararea simulatiei aportului poate fi introdusa atat de societate cat si de alte
persoane interesate. Se considera fictiv : aportul cu privire la un bun de catre asociatul care nu este
proprietarul bunului, aportul subscris sub conditie suspensiva sau rezolutorie pur potestativa., aportul
unui bun grevat de o datorie apropiata de valoarea lui sau superioara, aportul unui bun grevat de
interdictia de a instraina.
3 Sanctiunea neexecutarii obligatiei de aport

Potrivit art.65 al.2 din Legea 31/1990 asociatul care intarzie sa depuna aportul social va fi
raspunzator de daunele pricinuite, iar daca aportul era in numerar, el va fi obligat si la dobanda legala
la suma datorata de la data scadentei. Astfel se observa ca prin derogare de la regula instituita de art
1088 Cod civil potrivit caruia in cazul neexecutarii obligatiilor banesti daunele interese ce se cuvin nu
pot cuprinde decat dobanda legala in aceasta situatie pe langa dobanda legala se acorda si daune
interese-despagubiri menite sa acopere prejudiciul produs. Posibilitatea acestui cumul este prevazut tot
de acelasi art 1088 Cod civil care pe langa regula instituie si 3 situatii de exceptie cand daunele
interese in cazul neexecutarii obligatiilor banesti pot cuprinde mai mult decat dobanda legala: in
materie comerciala, de fidejusiune si de societate. Aceasta prevedere este reluata de Legea 31/90 care
in art 65 al 2 prevede acest cumul in mod expres.
Cu privire la data de la care curge aceasta dobanda art 65 al 2 care prevede curgerea de la
scadenta reia regula din art 43 Cod comercial potrivit caruia datoriile comerciale lichide si platibile in
bani produc dobanda de drept din ziua in care devin exigibile nefiind necesara punerea in intarziere
pentru curgerea dobanzilor.
Cand obiectul aportului il constituie o creanta , daca societatea nu a putut incasa creanta prin
urmarirea debitorului cedat, asociatul va fi obligat atat la despagubiri cat si la dobanda legala din ziua
scadentei creantei. Deci asociatul va datora suma si dobanzile legale la aceasta , de la data scadentei si
despagubiri pentru prejudiciul cauzat societatii.
O alta sanctiune care se poate aplica este aceea a excluderii asociatului culpabil. Astfel potrivit
art 217 , in cazul societatea cu raspundere limitata, societatea in nume colectiv, societatea in comandita
simpla poate fi exclus asociatul care pus in intarziere, nu si-a executat obligatia de aport.
In cazul societatii pe actiuni si a societatii in comandita pe actiuni , cand nici in urma somatiei
actionarii nu au facut varsamintele, consiliul de administratie va putea decide fie urmarirea actionarilor
fie anularea actiunilor.
De asemenea, administratorul societati cu raspundere limitata care incepe operatiuni in numele
societatii inainte sa se fi efectuat varsamantul integral al capitalului social savarseste infractiune care
se sanctioneaza cu amenda penala sau cu inchisoare de la o luna la 1 an.
4 Capitalul social
Aporturile asociatilor reunite formeaza capitalul social al societatii si constituie un element al
patrimoniului societatii.La momentul constituirii societatii activul patrimonial se confunda cu
capitalul social.
Din punct de vedere juridic capitalul social reprezinta gajul general al creditorilor societatii, in
sensul ca in patrimoniul societatii trebuie sa existe bunuri a caror valoare sa fie cel putin in limita
capitalului social,
Capitalul social este fix pe toata durata societatii iar in cazul in care activul social se
diminueaza sub o anumita limita, datorita folosirii sale in desfasurarea activitatii legea prevede
obligatia reintregirii activului sau reducerii capitalului social, mai inainte de a se face vreo distribuire
sau repartizare de beneficiu. Capitalul social trebuie sa fie real adica bunurile care constituie
aporturile asociatilor sa intre efectiv in patrimoniul societatii precum si asigurarea permanenta in
patrimoniul societatii a unor bunuri care sa aiba cel putin valoarea capitalului social.
Capitalul social se divide in fractiuni egal denumite in functie de tipul de societate: parti de
interes, parti sociale, actiuni.
Patrimoniul societatii cuprinde activul social ( fond social) - bunurile aduse ca aport in societate
si cele dobandite pe parcursul societatii si pasivul social- obligatiile societatii .
Veritabila garantie a creditorilor societatii o reprezinta patrimoniul societatii., deoarece in cazul
nerespectarii obligatiilor sociale creditorii vor urmari bunurile aflate in patrimoniul societatii. Limita
urmariri este data de capitalul social, deoarece prin publicitatea contractului de societate , tertii au luat
cunostinta de capitalul social.
5 Exercitarea in comun a activitatii comerciale - affectio societatis
Prin affectio societatis s-a inteles:
-esenta societatii, deoarece aceasta se realizeaza in interesul comun al partilor;
-animus de a forma o societate in vederea exercitiului in comun a unei activitati;

Un alt element caracteristic este exercitarea in comun a activitatii comerciale. Absenta vointei
de activa in comun poate avea drept consecinta calificarea gruparii de persoane ca fiind o alta
operatiune lucrativa- cartel.
In orice forma de societate aceasta intentie a asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii
comerciale se concretizeaza in dreptul de a lua parte la deliberari si decizii si la dreptul de control
asupra activitatii societatii. Nu se refera la desfasurarea activitatilor ce constituie obiectul de activitate
al societatii comerciale ,asa cum este el stabilit in actul constitutiv..
6 Participarea la realizarea si impartirea beneficiilor si pierderilor
Cota parte din profit ce se plateste fiecarui asociat constituie dividend. Profitul nu se confunda
cu dividendele.
Pentru a se distribui dividende profitul trebuie sa fie real, adica societatea sa fi inregistrat un
excedent, adica o suma mai mare decat capitalul social, deoarece nu se pot distribui dividende din
capitalul social. De asemenea trebuie sa fie util, adica sa fie ramas dupa intregirea capitalului social
daca a fost cazul ( cand activul patrimonial s-a micsorat in cursul exercitiului financiar) si dupa
constituirea fondului de rezerva. Din profitul obtinut destinatiile legale sunt: fondul de rezerva,
reintregirea capitalului social, repartizarea catre asociati-dividende.
Daca potrivit situatiei financiare nu exista profit nu se pot distribui dividende asociatilor; ele au
un caracter fictiv si distribuirea lor atrage raspunderea penala si civila.
In cazul in care dividendele au fost distribuite cu incalcarea acestor reguli societatea are o
actiune in restituire impotriva asociatilor care au cunoscut sau in imprejurarile date ar fi trebuit sa
cunoasca neregularitatea distribuirii. Actiunea este prescriptibila in termen de 3 ani de la data
distribuirii.
De asemenea fondatori, administratorii , reprezentantul legal sau directorii societatii care au
primit sau platit dividende din beneficii fictive sau care nu puteau fi distribuite, in lipsa de situatie
financiara ori contrarii celor rezultate din aceasta sunt sanctionati cu inchisoarea.
Repartizarea beneficiilor se face proportional cu cota de participare la capitalul social varsat,
asa cum a fost stabilita prin actul constitutiv. Partile pot deroga de la aceasta regula si stabili alte
proportii.
Legea interzice asa numita clauza leonina prevazuta de art 1513 Cod civ care prevede ca este
nul contractul de societate prin care un asociat isi stipuleaza totalitatea castigurilor sau unul ori mai
multi asociati sunt scutiti sa participe la suportarea pierderilor.
In cazul prestatilor in munca cu titlu de aport social, unii asociati au dreptul la un dividend
suplimentar ci vor avea dreptul la o cota din profit sau pierderi egala cu a asociatului care a adus in
societate cota de capital ea mai mica, daca in actul constitutiv nu s-a prevazut altceva.
Actiunile preferentiale cu dividend prioritar , fara drept de vot, nu sunt aducatoare de un
dividend superior celui atribuit actiunilor ordinare; ele acorda actionarului numai prioritatea incasarii
dividendului, care este prelevat inaintea beneficiului distribuibil al exercitiului financiar inaintea
oricarei alte prelevari
Daca din situatia financiara anuala rezulta ca societatea a realizat profit , acesta va fi repartizat
de catre adunarea asociatiilor pe destinatii legale: reintregirea capitalului social, formarea fondului de
rezerva, reinvestirea prin majorarea capitalului social, distribuirea de dividende, etc.
Ele se platesc la data stabilita de adunarea generala a asociatilor sau de legi speciale, dar nu mai
tarziu de 8 luni de la data aprobarii situatie financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat.
Adunarea generala a asociatilor nu poate avea loc mai tarziu de 4 luni de la data incheierii anului
calendaristic.. Daca societatea nu iti executa obligatia de plata a dividendelor la scadenta ea va plati o
penalitate egala cu dobanda legala.
In cazul transmiterii actiunilor si partilor sociale, dividendele ce se cuvin dupa data
transmiterii lor apartin cesionarului, afara de cazul in care partile au convenit altfel.
7 Conditiile de valabilitate ale contractului de societate comerciala
Ca orice contract pentru a produce efecte trebuie incheiat in mod valabil, cu respectarea
conditiilor de fond si de forma prevazute de lege.
Consimtamantul
Este necesar consimtamantul a cel putin doua persoane, cu exceptia societatilor pe actiuni si in
comandita pe actiuni- minimum 5 si a SRL cu unic asociat.

Consimtamantul nu trebuie sa fie afectat de vicii,:

Cei care isi exprima consimtamantul pentru incheierea contractului de societate se numesc
fondatori; acestia sunt persoane care semneaza contractul de societate sau cele care au un rol
determinant in constituirea societatii. Fondatorii pot fi persoane fizice sau juridice, comercianti sau
necomercianti, de cetatenie sau nationalitate romana.
Nu pot fi fondatori persoanele care potrivit legii sunt incapabile sau care au fost condamnate
pentru gestiunea frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie
mincinoasa, dare, luare de mita sau infractiuni prevazute in legea 31/1990
Capacitatea partilor
Persoana fizica trebuie sa aiba capacitatea ceruta de lege pentru incheierea actelor juridice,
adica sa aiba capacitate deplina de exercitiu, asa cum se prevede expres in art 6 din legea 31/1990.
Obiectul contractului
Obiectul contractului de societate nu se confunda cu obiectul societatii
Obiectul contractului il constituie prestatiile la care s-au obligat partile: aporturile asociatilor. El
trebuie sa fie determinat sau determinabil, sa constea intr-o prestatie a celui care se obliga, real,
posibil, moral si sa nu contravina regulilor de convietuire sociala.
Obiectul societatii consta in activitatile pe care urmeaza sa le realizeze societatea respectiva,
faptele de comert pe carele va desfasura societatea respectiva: productie, comert, import-export,
prestarea de serviciu, executarea de lucrari.
Obiectul societatii trebuie sa fie comercial, in caz contrar societatea va fi civila. Obiectul de
activitate al societatii trebuie aratat in actul constitutiv al societatii prin indicarea activitatilor
respective asa cum apar ele in Clasificarea activitatilor din economia nationala - CAEN -Ordinul
601/2002, clasa 4 cifre.
Exista activitati pentru care in prealabil avizul organului de stat competent- de exemplu in
cazul comercializarii de produse farmaceutice este necesar avizul Ministerului sanatatii, pentru
desfasurarea operatiunilor bancare avizul prealabil al BNR.
Exista si operatiuni care sunt interzise initiativei private si implicit nu pot constitui obiect de
activitate nici al societatii comerciale(- activitatile care, potrivit legii penale, constituie infractiuni sau
sint contrare unor alte dispozitii legale cu caracter imperativ; activitatile care constituie, in conditiile
stabilite de lege, monopol de stat; fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice in alt scop
decit ca medicament; remedii secrete (vrajitorie, ghicitorie); imprimarea hartilor cu caracter militar;
fabricarea sau comercializarea de aparatura utilizata in activitatea de interceptare de convorbiri
telefonice ori de codificare, fara avizul Ministerului de Interne sau cu incalcarea acestui aviz;fabricarea, utilizarea sau comercializarea de echipamente care folosesc spectrul de frecvente
radioelectrice, fara avizul Ministerului Comunicatiilor sau cu incalcarea acestui aviz.).
Exista activitati care nu pot constitui obiect al unei societati comerciale: avocatura, medicina,
educatia si invatamantul, activitatile fara scop lucrativ, asociatiile stiintifice.
Cauza contractului de societate
Motivul incheierii contractului-scopul incheierii acestuia este participarea fiecarui asociat la
rezultatele activitatii comerciale desfasurate in comun, adica la impartirea beneficiilor si pierderilor.
Cauza consta in intentia asociatilor de a se asocia pentru derularea impreuna a unor fapte de
comert . Cauza trebuie sa fie licita , morala si in concordanta cu regulile de convietuire sociala.
Contractul de societate se incheie sub forma inscrisului sub semnatura privata, se semneaza de
catre toti asociatii sau de catre fondatori, dupa caz, si se depune la ORC. Forma autentica a actului
constitutiv este necesara doar in urmatoarele situatii.
- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren;
-se constituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla
-societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica;
In cazul nerespectarii conditiilor de fond prevazute de art. 948 Cod civil sanctiunea care
intervine, potrivit dreptului comun este nulitatea contractului de societate
In cazul in care unul din asociati este incapabil sau consimtamantul sau este afecta de vicii ,
acest aspect va afecta numai raportul juridic care il priveste pe acest asociat, raporturile cu ceilalti
asociati ramanand valabile. Sanctiunea nulitatii priveste numai raportul viciat, iar nu contractul de
societate in intregul sau.

Nerespectarea dispozitiilor referitoare la obiectul si cauza contractului de societate atrage

nulitatea absoluta a contractului, potrivit dreptului comun
8 Cuprinsul contractului de societate
Legiuitorul stabileste in art.7 - pentru societatile in nume colectiv, societatile in comandita
simpla si societatile cu raspundere limitata respectiv in art.8 pentru societatile pe actiuni si
societatea in comandita pe actiuni care sunt clauzele contractului de societate. Sanctiunea nerespectarii
acestor dispozitii consta in respingerea cererii de inmatriculare a societatii de catre judecatorul
delegat.
Actul constitutiv al societatii in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata va
cuprinde:
a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia
asociatilor persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice; numarul de
inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale; la societatea
in comandita simpla se vor arata asociatii comanditari, asociatii comanditati, precum si reprezentantul
fiscal, daca este cazul;
b) forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;
c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;
d) capitalul social subscris si cel varsat, cu mentionarea aportului fiecarui asociat, in numerar sau in
natura, valoarea aportului in natura si modul evaluarii, precum si data la care se va varsa integral
capitalul social subscris. La societatile cu raspundere limitata se vor preciza numarul si valoarea
nominala a partilor sociale, precum si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul
sau;
e) asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati, persoane fizice
ori juridice, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat;
f) partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi;
g) sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate
juridica -, atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara,
daca se are in vedere o atare infiintare;
h) durata societatii;
i) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.
Actul constitutiv al societatii pe actiuni si al societatii in comandita pe actiuni trebuie sa
cuprinda urmatoarele prevederi
a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia
asociatilor persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice, numarul de
inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale; la societatea
in comandita pe actiuni se vor arata asociatii comanditari si asociatii comanditati, precum si
reprezentantul fiscal, daca este cazul;
b) forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;
c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;
d) capitalul social subscris si cel varsat. La constituire, capitalul social subscris, varsat de fiecare
actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de
capital social va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatriculare;
e) valoarea bunurilor constituite ca aport in natura in societate, modul de evaluare si numarul
actiunilor acordate pentru acestea;
f) numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator.
Daca sunt mai multe categorii de actiuni, se vor arata numarul, valoarea nominala si drepturile
conferite fiecarei categorii de actiuni;
g) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia administratorilor, persoane fizice;
denumirea, sediul si nationalitatea administratorilor, persoane juridice; garantia pe care administratorii
sunt obligati sa o depuna, puterile ce li se confera si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau
separat; drepturile speciale de reprezentare si de administrare acordate unora dintre ei. Pentru
societatile in comandita pe actiuni se vor indica comanditatii care reprezinta si administreaza
societatea;

h) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia cenzorilor, persoane fizice;
denumirea, sediul si nationalitatea cenzorilor, persoane juridice;
i) clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre
organele statutare, controlul acesteia de catre actionari, precum si documentele la care acestia vor
putea sa aiba acces pentru a se informa si a-si exercita controlul;
j) durata societatii;
k) modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor;
l) sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate
juridica -, atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara,
daca se are in vedere o atare infiintare;
m) avantajele rezervate fondatorilor;
n) actiunile comanditarilor in societatea in comandita pe actiuni;
o) operatiunile incheiate de asociati in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa
le preia, precum si sumele ce trebuie platite pentru acele operatiuni;
p) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.
Anumite tipuri de societati - societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si
societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut. Aceste doua acte
constitutive distincte pot fi redactate fie ca doua inscrisuri distincte, fie sub forma unuia singur. Pentru
incheierea statutului este necesara respectarea acelorasi conditii de fond si forma ca si pentru
contractul de societate.
Subsectiunea III.3 Procedura a constituirii societatilor comerciale
Exista doua etape in constituirea societatilor comerciale:
- redactarea actelor constitutive si dupa caz, autentificarea acestuia in conditiile impuse de lege;
- indeplinirea unor formalitati prevazute de lege. inmatricularea societatii in registrul comertului
urmata de efectuarea publicitatii prevazute de lege. Cu aceasta ocazie se realizeaza si inregistrarea
fiscala a societatii, iar pentru a putea desfasura activitatea este necesara si autorizarea functionarii
societatii.
1 Redactarea actelor constitutive ale societatii comerciale
Societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla se constituie numai prin contract,
societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata se
constituie prin contract si statut. Acestea pot fi intocmite fie sub forma a doua inscrisuri distincte fie
sub forma unui singur inscris numit act constitutiv. In cazul societatii cu raspundere limitata constituita
prin manifestarea de vointa a unei singure persoane se intocmeste numai statutul si acesta purtand
denumirea tot de act constitutiv.
2 Formalitatile necesare constituirii societatilor comerciale
Autorizarea constituirii
Odata intocmit actul constitutiv al societatii - contractul de societate si/sau statutul, in forma
ceruta de lege - a inscrisului sub semnatura privata sau in forma autentica atunci cand este cazul
societatea comerciala nu este constituita; ea este in curs de constituire si odata cu semnarea actului
constitutiv ea dobandeste o capacitatea de folosinta anticipata si implicit o capacitate de exercitiu
anticipata.
Procedura inmatricularea societatii in Registrul Comertului, inregistrarea fiscala a acestora si
autorizarea functionarii acestora sunt reglementate de Legea 31/90 privind societatile comerciale, de
Legea 26/1990 privind Registrul Comertului si de Legea 359/2004 privind simplificarea formalitatilor
de inregistrare in Registrul Comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor
juridice, inregistrarea fiscala a acestora precum si autorizarea functionarii acestor persoane juridice,
modificata de Ordonanta de urgenta 75/2004 aprobata prin Legea 569/2004.
Dupa aceeasi procedura are loc orice inregistrare in Registrul Comertului: inmatricularea,
inscrierea de mentiuni precum si inregistrarea oricaror alte operatiuni care potrivit legii se mentioneaza
in registrul comertului..
Solicitarea efectuarii inregistrarii in registrul comertului se face la biroul unic din cadrul
oficiului registrului comertului de pe langa tribunal de catre fondatori, administratori sau de

reprezentantii acestora, precum si de orice persoana interesata, in conditiile legii, prin intocmirea
cererii de inregistrare.
Potrivit acestor dispozitii legale, in termen de 15 zile de la data incheierii actului constitutiv,
fondatorii sau administratorii societatii ori un imputernicit al acestora precum si orice persoana
interesata , in conditiile legii vor cere inmatricularea societatii in Registrul Comertului in a carui raza
teritoriala isi va avea sediul societatea. Cererea se va face prin intermediul biroului unic din cadrul
Oficiului Registrului Comertului de pe langa tribunal.
Cererea va fi insotita de:
- actul constitutiv al societatii
- dovada efectuarii varsamintelor in conditiile actului constitutiv;
- dovada sediului declarat si a disponibilitatii firmei si emblemei daca este cazul;
- actele doveditoare asupra aporturilor in natura, iar in cazul in care sunt printre ele si imobile
certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate.
- actele constatatoarele ale operatiunilor incheiate in contul societatii si aprobate de asociati;
- declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, a administratorilor si a cenzorilor ca indeplinesc
conditiile prevazute de lege.
Controlul legalitatii actelor si faptelor care potrivit legii se inscriu in Registrul Comertului este
efectuat de un judecator delegat, din cadrul Tribunalului.
In cazul in care constata ca sunt indeplinite cerintele legii, judecatorul delegat prin incheiere va
dispune autorizarea constituirii societatii si inmatricularea acesteia in Registrul Comertului in
conditiile prevazute de Legea 26/1990.
In cazul in care actul constitutiv nu cuprinde mentiunile prevazute de lege ori cuprinde clauze
prin care se incalca o dispozitie imperativa a legii sau cand nu s-a indeplinit o cerinta legala pentru
constituirea societatii, judecatorul delegat, din oficiu sau la cererea oricaror persoane care formuleaza o
cerere de interventie, va respinge cererea prin incheiere, motivat, in afara de cazul in care asociatii
inlatura asemenea neregularitati. Judecatorul delegat va lua act in incheiere de regularizarile facute.
Societatea comerciala dobandeste personalitate juridica la data inregistrarii in Registrul
Comertului a incheierii judecatorului delegat prin care s-a dispus autorizarea constituirii si
inmatricularea, daca legea nu dispune altfel. Inmatricularea se efectueaza in 24 de ore de la data
pronuntarii incheierii de catre judecatorul delegat. Incheierea judecatorului delegat privitoare la
inmatriculare sau la orice alte inregistrari in registrul comertului este executorie de drept si este supusa
numai recursului.
La inmatriculare solicitantilor li se elibereaza certificatul de inregistrare continand numarul de
ordine din registrul comertului si codul unic de inregistrare atribuit de Ministerul Finantelor Publice,
insotit de incheierea judecatorului-delegat, precum si de alte acte prevazute de prezenta lege.
Termenul de recurs este de 15 zile si curge de la data pronuntari pentru parti si de la data
publicarii incheierii sau a actului modificator al actului constitutiv in Monitorul Oficial pentru orice
persoana interesata.
Recursul se depune si se mentioneaza in Registrul Comertului unde s-a facut inregistrarea. In
termen de 3 zile de la data depunerii Oficiul Registrului Comertului inainteaza recursul Curtii de Apel
in a carei raza teritoriala se afla sediul societatii iar in cazul sucursalelor infiintate in alt judet acolo
unde se afla sediul sucursalei.
Motivele recursului se pot depune la instanta cu cel putin 2 zile inaintea termenului de judecata.
In cazul admiterii recursului, decizia instantei de recurs va fi mentionata in Registrul Comertului.
In temeiul incheierii judecatorului delegat prin care s-a autorizat constituirea societatii si s-a
dispus inmatricularea, oficiul registrului comertului elibereaza certificatul de inregistrare. El va
cuprinde: firma, sediul social, activitatea principala, numarul de ordine in Registrul comertului si
codul unic de inregistrare atribuit de Ministerul Finantelor.
Publicitatea constituirii
Constituirea societatii este adusa la cunostinta tertilor prin indeplinirea unor formalitati de
publicitate: inmatricularea in registrul comertului( care are si efect constitutiv)si publicarea incheierii
judecatorului delegat , in extras in M.O. partea a IV-a, ea putand fi publicata in intregime la solicitarea
societatii si pe cheltuiala acesteia. In cazul SNC si SCS se poate publica numai un extras al incheierii.

Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevazuta de lege, nu pot fi opuse
tertilor, in afara de cazul in care societatea face dovada ca acestia le cunosteau.
In cazul in care nu s-a indeplinit formalitatea publicitatii prin Monitorul Oficial , constituirea
societatii nu este opozabila tertilor.
In mod exceptional, constituirea societatii poate fi opusa tertilor, daca societatea face dovada
ca tertii cunosteau inmatricularea societatii in registrul comertului si deci constituirea societatii.
Cunosterea de catre terti a constituirii societatii acopera lipsa indeplinirii formalitatii de publicitate.
Operatiunile efectuate de societate inainte de a 16-a zi de la data publicarii in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea a IV-a, a incheierii judecatorului delegat nu sunt opozabile tertilor, care dovedesc
ca au fost in imposibilitate de a lua cunostinta despre ele.
Tertii pot invoca insa actele sau faptele cu privire la care nu s-a indeplinit publicitatea, in afara
de cazul in care omisiunea publicitatii le lipseste de efecte.
Societatea este obligata sa verifice identitatea dintre textul depus la oficiul registrului
comertului si cel publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a sau in presa. In caz de
neconcordanta, tertii pot opune societatii oricare dintre texte, in afara de cazul in care societatea face
dovada ca ei cunosteau textul depus la oficiul registrului comertului.
Nici societatea si nici tertii nu pot opune, pentru a se sustrage de la obligatiile asumate, o
neregularitate in numirea reprezentantilor, administratorilor sau a altor persoane care fac parte din
organele societatii, atunci cand aceasta numire a fost publicata in conformitate cu legea. Societatea nu
poate invoca fata de terti numirile in functiile mentionate sau incetarea acestor functii, daca ele nu au
fost publicate in conformitate cu legea.
Autorizarea functionarii si inregistrarea fiscala
Procedura de autorizare a functionarii pe baza declaratiei-tip pe propria raspundere se
desfasoara prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa
tribunal, la care solicitantul are obligatia inregistrarii sediului social sau secundar.
Cererea de autorizare se depune la oficiul registrului comertului, procedura de autorizare a
functionarii , ca si ce de autorizare a constituirii se desfasoara prin intermediul Biroului unic. Acesta va
elibera un certificat constatator in care se va preciza ca as inregistrat declaratia tip din care rezulta ca
sunt indeplinite conditiile prevazute de legislatia specifica la locul unde s-a solicitat autorizarea
desfasurarii activitatii, in baza declaratiei pe proprie raspundere a solicitantului.
Inregistrarea fiscala se face prin depunerea cereri la biroul unic din cadrul Oficiului Registrului
Comertului de pe langa tribunal, iar atribuirea se realizeaza de catre Ministerul Finantelor Publice si
este conditionata de admiterea cererii de inregistrare in Registrul Comertului de catre judecatorul
delegat. Pe baza datelor transmise Ministerul Finantelor Publice atribuie , in termen de maxim 8 ore
codul unic de inregistrare.
3 Regimul actelor juridice incheiate in cursul constituirii societatii comerciale
Este posibil ca fondatorii sa incheie in nume propriu dar in contul societatii anumite acte
juridice necesare constituirii viitoarei societati (de exemplu deschiderea unui cont bancar, un contract
de locatiune). Intrucat pana la inmatricularea ei in registrul comertului societatea nu are personalitatea
juridica, ea nu poate fi titulara de drepturi si de obligatii izvorate din aceste acte juridice. Titular al
acestor drepturi si obligatii este fondatorul (persoana) care a incheiat actele juridice respective. Acest
lucru este prevazut expres in art. 53 din Legea 31/1990 care arata ca fondatorii, reprezentantii si alte
persoane care au lucrat in numele unei societati in curs de constituire, raspund solidar si nelimitat fata
de terti afara de cazul in care societatea, dupa ce a dobandit personalitatea juridica le-a preluat asupra
sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societatii inca de la data incheierii lor.
Dupa dobandirea personalitatii juridice aceste acte sunt preluate de catre societate si ele vor
produce efecte fata de societate retroactiv, de la data incheierii lor si nu de la data preluarii lor sau de la
data inmatricularii ca si cum ar fi fost incheiate de societate inca de la inceput,
4 Consecintele incalcarii cerintelor legale la constituirea societatii comerciale
O societate comerciala este legal constituita numai daca la constituirea ei au fost respectate
conditiile prevazute de lege cu referire la actele constitutive dar si cu privire la formalitatile prevazut
de lege. In caz contrar vorbim de o societate nelegal constituita , o societate neregulat constituita care
este supusa unui anumit regim juridic functie de cauza de neregularitate.

Aceste neregularitati pot fi inlaturate , regularizate fie in mod voluntar de persoanele abilitate
de lege, in speta organele de conducere ale societatii- fondatori, administratori, cenzori, de la caz la caz
sau pe calea unei actiuni la instanta in caz contra- prin actiunea in regularizare.
Neregularitati constate cu ocazia verificarii legalitatii cererii de inregistrare in registrul
comertului a societatii judecatorul delegat poate constata ca actul constitutiv nu cuprinde toate
mentiunile prevazute de art 7 sau 8 ori cuprinde dispozitii prin care se incalca o dispozitie imperativa
a legii sau cand nu s-a indeplinit o cerinta legala pentru constituirea societatii. In aceasta situatie
judecatorul delegat va pune in vedere asociatilor sa inlature neregularitatile.
Daca neregularitatile sunt inlaturate societate va fi inregistrata.; in caz contrar judecatorul
delegat din oficiu sau la cererea oricarui asociat ori a altor persoane interesate va respinge prin
incheiere, motivat, cererea de inregistrare. Impotriva incheierii judecatorului delegat se poate exercita
recurs.
Este posibil ca actul constitutiv sa fie intocmit cu respectarea conditiilor cerute de lege dar sa
nu se solicite inmatricularea in registrul comertului de cei carora le incumba obligatia inregistrarea
societatii.
In aceasta situatie, orice asociat poate cere oficiului registrului comertului efectuarea
inmatricularii, dupa ce, prin notificare sau scrisoare recomandata i-a pus in intarziere, iar ei nu s-au
conformat in termen de 8 zile de la data primirii.Daca societatea, totusi, nu a fost inmatriculata in
termenul de 8 zile si au trecut 3 luni de la data autentificarii actului constitutiv, asociatii sunt eliberati
de obligatiile ce decurg din subscriptiile lor, in afara de cazul in care actul constitutiv prevede altfel.. O
asemenea eliberare de obligatia care decurge din subscriptie nu opereaza daca un asociat a cerut
oficiului comertului indeplinirea formalitatilor de inregistrare a societatii.
Neregularitati constate dupa inregistrarea societatii
Daca dupa inmatricularea societatii se constata anumite neregularitati, legea obliga societatea
sa ia masurile necesare pentru inlaturarea lor in termen de 8 zile de la data constatarii lor.
Desi legea se refera la societate consideram ca aceasta obligatie revine in concret
administratorilor si cenzorilor societatii.
Legea stabileste un termen de 8 zile in care persoanele mentionate trebuie sa inlature
neregularitatile constate. Cum se poate observa, chiar si in cazul constatarii neregularitatilor dupa
inmatricularea societatii, regularizarea societatii se poate realiza fara constrangere, prin masurile
intreprinse de organele societatii.
Daca societatea nu se conformeaza orice persoana interesata poate cere tribunalului locului
unde societatea isi are sediul sa oblige organele societatii, sub sanctiunea platii de daune cominatorii sa
le regularizeze
Legea nu stabileste domeniu de aplicare al actiunii in regularizare, ceea ce inseamna ca ea
poate fi folosita in cazul oricarei neregularitati privind constituirea societatii. Problema este de a sti
daca actiunea in regularizare poate fi folosita si pentru acele neregularitati pentru care legea prevede
sanctiunea nulitatii. Intrucat legea nu cuprinde nici o limitare inseamna ca poate fi folosita chiar si in
cazurile de anulare a societatii pe motiv ca primeaza salvarea societatii.
Regimul juridic al actiuni in regularizare este reglementat de art 48 din Legea 31/1990.. Ea
poate fi introdusa de orice persoana interesata: asociatii, salariatii societatii si creditorii societatii.
Actiunea in regularizare nu este o actiune in raspundere deci pentru exercitarea ei nu trebuie
dovedit un prejudiciu. Procedura de solutionare este cea de drept comun. Cel chemat in judecata este
administratorul sau cenzorului care are dreptul de a reprezenta societatea.
Daca nu este prevazuta o clauza prevazuta la art 7 sau 8 instanta va dispune obligarea la
completarea actului-care se va efectua prin consimtamantul tuturor asociatilor. Daca actul contine o
clauza contrara instanta va dispune suprimarea ei iar daca nu a fost indeplinita o cerinta legala instanta
va dispune obligarea la realizarea ei.
Instanta va putea dispune aducerea la indeplinire sub sanctiunea platii unor daune cominatorii
de catre administrator sau cenzor.
Dreptul la actiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de 1 an de la data
inmatricularii societatii.
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin neregularitatile constatate anterior inregistrarii.

Potrivit art. 47 din Legea 31/1990 pentru prejudiciile cauzate prin aceste neregularitati vor
raspunde solidar si nelimitat fondatorii, reprezentantii societatii precum si primii membri ai organelor
de conducere, administrare si control ai societatii.
Aceasta este o raspundere civila si poate fi delictuala sau contractuala dupa cum
neregularitatea constata reprezinta nerespectarea unei obligatii contractuale sau legale.
Potrivit legii, raspunderea se angajeaza pentru orice neregularitate , adica pentru absenta unei
clauze din actul constitutiv ori incalcarea unei cerinte legale pentru constituirea societatii.Nu
intereseaza cand a fost constata neregularitatea, inainte sau dupa inmatricularea societatii.
Legea prevede ca raspunderea incumba tuturor persoanelor care sunt implicate in procesul
constituirii societatii: cercul acestora este foarte larg si de aceea se impun anumite circumstantieri.
In primul rand trebuie sa avem in vedere ca raspunderea civila este intemeiata pe culpa,
prezumata, in cazul raspunderii contractule si dovedita in cazul raspunderii delictuale. Deci,
raspunzatoare pentru prejudiciul cauzat prin neregularitatile constituirii societatii nu pot fi decat
persoanele mentionate care aveau o obligatie contractuala sau legala privind indeplinirea ori
indeplinirea necorespunzatoare a obligatiei.
In al doilea arand trebuie sa analizam pozitia juridica a persoanelor avute in vedere de lege. In
ceea ce priveste pe fondatori raspunderea trebuie sa apartina acelor asociati care au fost desemnati prin
actul constitutiv sau prin vointa asociatilor sa indeplineasca formalitatile cerute pentru constituirea
societatii (intocmirea actului constitutiv si inmatricularea societatii).
Reprezentantii societatii sunt persoanele anume imputernicite de asociati sa reprezinte
societatea sau a caror putere de reprezentare le este conferita in temeiul calitatii de administrator.
In privinta primilor membrii ai organelor de conducere ale societatii , desi formularea este larga
trebuie sa avem in vedere numai pe administratori si, dupa caz, pe cenzorii societatii. Acestia prin
atributiile lor trebuie sa aia toate masurile pentru inlaturarea oricaror neregularitati privind constituirea
societatii.
Dreptul la repararea prejudiciului apartine oricarei persoane care a suferit un prejudiciu
(asociati, creditorii societatii)
Raspunderea este nelimitata si solidara. Deci prejudiciul se repara integral, iar daca sunt mai
multe persoane in culpa pentru existenta neregularitatilor raspunderea este solidara.
Dreptul la actiune pentru repararea prejudiciului se prescrie in 3 ani, care curge de la dat
nasterii dreptului la actiune sau de la dat cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat
paguba cat si persoana care raspunde
5 Nulitatea societatii comerciale
In cazul anumitor neregularitati constate dupa inmatricularea societatii legea permite atat
regularizarea lor cat si declararea nulitatii societati datorita consecintelor pe care neregularitatile
respective le-ar avea asupra securitatii raporturilor juridice. Pentru a proteja interesele tertilor care au
intrat in raporturi juridice cu societatea, regimul juridic al nulitatii societatii comerciale este unul
derogatoriu de la dreptul comun al nulitatilor caracterizat prin:
- intervine numai in cazurile limitativ prevazute de lege;
- nu are efect retroactiv;
- poate fi acoperita;
Art 56 reglementeaza limitativ cazurile de nulitate a societatii:
Nulitatea unei societati inmatriculate in registrul comertului poate fi declarata de tribunal numai
atunci cand:
a) lipseste actul constitutiv sau nu a fost incheiat in forma autentica, cand legea prevede acest lucru:
b) toti fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societatii;
c) obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipseste incheierea judecatorului delegat de inmatriculare a societatii;
e) lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societatii;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul societatii, obiectul sau de activitate, aporturile
asociatilor si capitalul social subscris si varsat;
g) s-au incalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim, subscris si varsat;
h) nu s-a respectat numarul minim de asociati, prevazut de lege.

Nulitatea nu poate fi declarata in cazul in care cauza ei, invocata in cererea de anulare, a fost
inlaturata inainte de a se pune concluzii in fond la tribunal.
In scopul de a salva societatea se prevede posibilitatea inlaturarii in extremis a neregularitatii.
Este prevazuta posibilitatea acoperii nulitatii societatii. Competent este tribunalul din localitatea in
care isi are sediul societatea.
Cererea privind declararea nulitatii poate fi exercitata de orice persoana interesata iar actiunea
este imprescriptibila.
Pe data la care hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii a devenit irevocabila, societatea
inceteaza fara efect retroactiv si intra in lichidare. Dispozitiile legale privind lichidarea societatilor ca
urmare a dizolvarii se aplica in mod corespunzator.
O particularitate a lichidarii este aceea ca lichidatorii sunt numiti de prin hotararea prin care
s-a constat nulitatea societatii.
Tribunalul va comunica hotararea judecatoreasca oficiului registrului comertului, care, dupa
mentionare, o va trimite Monitorului Oficial al Romaniei spre publicare in Partea a IV-a, in extras.
Acesta va inregistra mentiunea in registrul comertului si va dispune inmatricularea societatii. Pe data
radierii inmatricularii din registrul comertului, personalitatea juridica inceteaza, cu toate consecintele
ce decurg din acest fapt.
Pornind de la principiul general ca lichidarea societatii nu libereaza pe asociati se prevede ca
asociatii raspund pentru obligatiile sociale pana la acoperirea acestora in conformitate. Aceasta
raspundere priveste numai pe asociatii SNC si asociatii comanditati din SCS sau SCA care raspund
solidar si nelimitat pentru obligatiile sociale.
Constatarea dupa inmatricularea societatii a unor neregularitati privind constituirea societatii
deschide calea celor interesati pentru care regularizarea societatii sau declararea nulitatii, existand un
drept de optiune, timp de 1 an de la data inmatricularii.. In absenta unei reglementari legale credem ca
in caz de conflict va avea castig de cauza actiunea in regularizare.
Declararea nulitatii societatii nu aduce atingere actelor incheiate in numele sau .
Nici societatea si nici asociatii nu pot opune tertilor de buna-credinta nulitatea societatii pentru
a se elibera de executarea obligatiilor asumate.
6 Subscriptia publica-modalitate specifica de constituire a societatilor pe actiuni
Ca modalitati tehnice societatea pe actiuni se constituie se poate constitui prin subscrierea integrala
si simultana a capitalului social ca toate celelalte forme de societate.
In afara de aceasta mai exista o modalitate de constituire cand capitalul social se formeaza si prin
contributia altor persoane decat cele care initiaza constituirea societatii-fondatorii. Aceasta este o
modalitate de constituire continuata sau prin subscriptie publica.
Diferenta consta ca in prima modalitate, actionarii subscriu integral si simultan intreg capitalul
social, in vreme ce in a doua modalitate, numai fondatorii subscriu partea lor de capital simultan ,
ulterior avand loc si subscriptia capitalului prin acceptarea de catre publicul subscriitor a ofertei
publice de actiuni.
Constituirea simultana constituie regula, iar constituirea continuata, exceptia.. Normele care
guverneaza procedura constituirii continuate sunt norme de exceptie si prin urmare de stricta
interpretare.
Perioada constitutiva exista si in cazul constituirii simultane , intre cele 2 proceduri existand numai
o deosebire de intensitate dar nu si de natura. In consecinta se vor aplica si constituirii simultane
dispozitiile privind raspunderea fondatorilor si avantajele rezervate acestora.
Avand in vedere ca subscriptia publica intereseaza un numar nelimitat de persoane, legiuitorul o
supune unor norme obligatorii care se abat de la principiul libertatii contractuale, norme ce sunt de
ordine publica.
In aceasta situatie constituirea societatii presupune o faza premergatoare , necesara constituirii
capitalului social pe calea subscriptiei publice, cu urmatoarele etape: intocmirea si lansarea
prospectului de emisiune; subscrierea actiunilor; validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive
ale societatii de catre adunarea constitutiva a subscriitorilor;
Prospectul de emisiune
Cand societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica, fondatorii vor intocmi un prospect
de emisiune, care va cuprinde datele prevazute de lege pentru actul constitutiv al unei societati pe

actiuni, mai putin cale referitoare la administratori si cenzori. El poate sa cuprinda si alte mentiuni
facultative (de exemplu, data inceperii subscrierii, data si locul efectuarii varsamintelor pentru
actiunile subscrise).
El indeplineste rolul de a informa publicul cu privire la perspectivele de afaceri ale noii societatii,
nevoile de finantare drepturile si obligatiile actionarilor, inclusiv ale fondatorilor. In acest prospect
trebuie sa se precizeze data inchiderii subscriptiei.
Prospectul de emisiune reprezinta o oferta unilaterala de a contracta, adresata unui numar nelimitat
de persoane (publicului). Aceasta oferta este irevocabila din momentul publicarii prospectului de
misiune.
Prospectul de emisiune se incheie in forma autentica, se semneaza de catre fondatori si se
depune, inainte de publicare, la oficiul registrului comertului din judetul in care se va stabili sediul
societatii pentru ca judecatorul delegat constatand indeplinirea conditiilor prevazute de lege va autoriza
publicarea prospectului de emisiune. Autorizarea se face pe baza unei incheieri , judecatorul vizand
fiecare exemplar al prospectului. Dupa autorizare prospectul va fi publicat. Daca prospectul nu contine
una din mentiuni el este lovit de nulitate chiar daca a fost autorizat de judecator.
Subscrierea actiunilor
Prin subscriere se intelege aderarea unei persoane la conditiile prospectului si totodata cererea
adresata fondatorilor de a i se elibera una sau mai multe actiuni.
Din momentul subscrierii prospectului de emisiune si al informarii fondatorilor cu privire la
acceptarea prospectului se incheie un contract intre fondator si subscriitor iar dispozitiile prospectului
nu mai pot fi modificate sau revocate decat pe baza unui acord .
Subscrierile de actiuni se vor face pe unul sau pe mai multe exemplare ale prospectului de
emisiune al fondatorilor, vizate de judecatorul delegat si va cuprinde: numele si prenumele sau
denumirea, domiciliul ori sediul subscriitorului; numarul, in litere, al actiunilor subscrise; data
subscrierii si declaratia expresa ca subscriitorul cunoaste si accepta prospectul de emisiune. Daca
subscrierea proiectului nu indeplineste cerintele prevazute de lege sanctiunea este nulitatea absoluta
Validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive ale societatii de catre adunarea
constitutiva a subscriitorilor.
Cel mai tarziu in termen de 15 zile de la data inchiderii subscrierii, fondatorii vor convoca
adunarea constitutiva, printr-o instiintare publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si
in doua ziare cu larga raspandire, cu 15 zile inainte de data fixata pentru adunare. Instiintarea va
cuprinde locul si data adunarii, care nu poate depasi doua luni de la data inchiderii subscrierii, si
precizarea problemelor care vor face obiectul discutiilor.
Adunarea constitutiva nu este o intrunire a actionarilor ci a o adunare generala a subscriitorilor.
Legea cere subscriitorilor sa s e intruneasca pentru a discuta si redacta actul constitutiv chiar daca au
declarat ca au cunostinta si accepta prospectul de emisiune(care cuprinde principalele elemente ale
actului constitutiv).
Societatea se poate constitui numai daca intregul capital social a fost subscris si fiecare
acceptant a varsat in numerar jumatate din valoarea actiunilor subscrise la Casa de Economii si
Consemnatiuni - C.E.C. - S.A. ori la o banca sau la una dintre unitatile acestora. Restul din capitalul
social subscris va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatriculare. Daca subscrierile publice
depasesc capitalul social prevazut in prospectul de emisiune sau sunt mai mici decat acesta, fondatorii
sunt obligati sa supuna aprobarii adunarii constitutive majorarea sau, dupa caz, reducerea capitalului
social la nivelul subscriptiei.
Fondatorii sunt obligati sa intocmeasca o lista a celor care, acceptand subscriptia, au dreptul sa
participe la adunarea constitutiva, cu mentionarea numarului actiunilor fiecaruia
In adunarea constitutiva, fiecare acceptant are dreptul la un vot, indiferent de actiunile
subscrise. El poate fi reprezentat si prin procura speciala. Nimeni nu poate reprezenta mai mult de 5
acceptanti.
Adunarea constitutiva este legala daca sunt prezenti jumatate plus unu din numarul acceptantilor
si ia hotarari cu votul majoritatii simple a celor prezenti.
Daca exista aporturi in natura, avantaje rezervate fondatorilor, operatiuni incheiate de fondatori
in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le ia asupra sa, adunarea constitutiva
numeste, unul sau mai multi experti, care isi vor da avizul asupra evaluarilor.

Daca majoritatea ceruta nu poate fi intrunita, desemnarea expertilor se va face de judecatorul

delegat, la cererea oricarui acceptant.
Verificare valorii aporturilor in natura sau a avantajelor trebuie efectuata , chiar daca ele au
fost evaluate prin prospectul de emisiune.
In ceea ce priveste avantajele rezervate fondatorilor subscriitorii nu sunt legati de aprobarea
data prin acceptarea si semnarea prospectului de emisiune.
Dupa ce expertii au depus raportul de evaluare, fondatorii convoaca din nou adunarea
constitutiva.
Adunarea constitutiva are urmatoarele atributii:
- verifica existenta varsamintelor;
- examineaza si valideaza raportul expertilor de evaluare a aporturilor in natura; aproba
participarile la beneficii ale fondatorilor si operatiunile incheiate in contul societatii;
- discuta si aproba actul constitutiv al societatii, membrii prezenti reprezentand, in acest scop, si
pe cei absenti, si desemneaza pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea actului si indeplinirea
formalitatilor cerute pentru constituirea societatii;
- numeste pe administratori si cenzori.
- hotaraste asupra cotei din profitul net ce revine fondatorilor unei societati constituite prin
subscriptie publica, cota ce nu poate depasi 6% din profitul net si nu poate fi acordata pentru o
perioada mai mare de 5 ani de la data constituirii societatii.
Societatea nu se constituie in urma subscrierilor ci in urma deliberarilor care au loc in adunarea
constitutiva. Un subscriitor poate vota contra in adunarea constitutiva chiar daca a acceptat prospectul
de emisiune.
Are loc autentificarea actului de catre notar dupa aprobarea de catre adunarea constitutiva.
Oricare ar fi forma constituirii este necesara autorizarea constituirii de catre judecatorul delegat.
Procedura de inmatriculare este aceeasi ca la subscriptia integrala si simultana.
Fondatorii si primii administratori sunt solidar raspunzatori, din momentul constituirii
societatii, fata de societate si de terti pentru:
- subscrierea integrala a capitalului social si efectuarea varsamintelor stabilite de lege sau de
actul constitutiv;
- existenta aporturilor in natura;
- veridicitatea publicatiilor facute in vederea constituirii societatii.
Fondatorii sunt raspunzatori, de asemenea, de valabilitatea operatiunilor incheiate in contul
societatii inainte de constituire si luate de aceasta asupra sa.
Daca societatea se dizolva anticipat, fondatorii au dreptul sa ceara daune de la societate, daca
dizolvarea s-a facut in frauda drepturilor lor, dreptul la actiunea in daune prescriindu-se in termen de 6
luni de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, a hotararii adunarii generale a
actionarilor care a decis dizolvarea anticipata.
Actiunea in daune poate fi introdusa la instanta numai daca fondatorii dovedesc ca au suferit
un prejudiciu si numai impotriva societatii. Este o actiune in raspundere contractuala, fondatorii avand
calitatea de creditori chirografari pentru despagubirile ce li se datoreaza datorita dizolvarii anticipate
distinct fata de calitatea de creditor pentru activul social net care se distribuie actionarilor ca rezultat al
lichidarii.
7 Constituirea sucursalelor si filialelor
Centrele subsidiare cu profil similar aflate in aceeasi localitate sau in altele, ori chiar in
strainatate sunt : filiale care se bucura de personalitatea juridica si dezmembraminte ale societatii-fara
personalitatea juridica: sucursale, agentii, reprezentante, alte unitati fara personalitate juridica, puncte
de lucru, depozite, birouri, toate reglementate de Legea 31/1990
Filiala
Potrivit art 42 din Legea 31/1990 filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica si
se infiinteaza in una dintre formele de societate enumerate la art. 2 si in conditiile prevazute pentru
acea forma. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate in care s-au constituit. Si vor urma
procedura pentru constituirea oricarei societati comerciale

Filiala este constituita de societatea mama care detine majoritatea capitalului social al acesteia,
exercitand in acest fel un control de fapt si de drept asupra filialei chiar daca asociati mai sunt si alte
persoane fizice sau juridice.
Filiala este constituita in acelasi domeniu de activitate fiind constituita in scopul dezvoltarii
afacerilor societatii originale. Filiala fiind persoana juridica participa la raporturi juridice in nume
propriu prin actele reprezentantilor sai, dobandind drepturi si obligatii. Ea va avea regimul juridic al
formei societare in care s-a constituit si va avea la baza un act constitutiv valabil incheiat .
Se constituie potrivit dispozitiilor referitoare la constituirea unei societati comerciale.
Sucursalele si celelalte sedii secundare
Sucursala este un dezmembramant al societatii comerciale , car este dotat de societate cu
anumite fonduri, cu scopul de a desfasura o activitate economica in cadrul obiectului de activitate
Ea incheia raporturi juridice cu tertii in numele si pe contul societatii mama (atunci cand
actioneaza ca o reprezentanta) sau in nume propriu dar in contul societatii fondatoare (atunci cand
actioneaza ca un comisionar). Actele juridice pe carele reclama desfasurarea activitatii sucursalei se
incheie de reprezentantii (prepusii) desemnati de societate.
Sucursala in anumite limite stabilite statutare poate exercita o parte din atributele personalitatii
juridice ceea ce i-ar permite dobandirea unei anumite capacitati de folosinta si exercitiu., putand figura
in proces in nume propriu in calitate de parata . Are un sediu statornic, permanent diferit de cel al
societatii fondatoare
Sucursalele nu au persoanalitate juridca si se inmatriculeaza, inainte de inceperea activitatii lor,
in registrul comertului din judetul in care vor functiona.
Daca sucursala se infiinteaza intr-o localitate din acelasi judet sau in aceeasi localitate cu
societatea fondatoare, ea se va inmatricula in acelasi registru al comertului, insa distinct, ca
inmatriculare independenta.
Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui,
caruia societatea care il infiinteaza ii atribuie statut de sucursala.
Celelalte sedii secundare - agentii, reprezentante sau alte asemenea sedii - se mentioneaza
numai in cadrul inmatricularii societatii in registrul comertului sediului principal
Atat sucursalele cat si celelalte sedii secundare se inregistreaza fiscal la administratia financiara
in a carei raza teritoriala vor functiona, in terme de 5 zile de la mentionarea lor in registrul comertului.
Societatile comerciale straine pot infiinta in Romania, cu respectarea legii romane, filiale,
precum si sucursale, agentii, reprezentante sau alte sedii secundare, daca acest drept le este recunoscut
de legea statutului lor organic.
8 Efectele dobandirii personalitatii juridice de catre societatea comerciala
Din momentul constituirii cu respectarea conditiilor prevazute de lege societatea comerciala
dobandeste personalitatea juridica..
Atributele de identificare
Elementele de individualizarea le societatii comerciale ca subiect de drept sunt:
-firma
-sediul .La acelasi sediu vor putea functiona mai multe societati, daca cel putin o persoana este,
in conditiile legii, asociat in fiecare dintre aceste societati.
-nationalitatea. Prin nationalitate, cu referire la societatea comerciala, se intelege statul juridic,
legea aplicabila constituirii, functionarii, dizolvarii si lichidarii societatii. Orice societatea comerciala
care si-a stabilit sediul pe teritoriul Romaniei are nationalitate romana si este supusa Legii 31/1990.
Vointa sociala
La baza formarii vointei sociale sta principiul majoritatii, vointa majoritatii fiind vointa
societatii ea este obligatorie si hotaratoare pentru viata sociala. Hotararile adunarii asociatilor sunt
obligatorii chiar pentru asociatii care nu au luat part la adunarea generala sau au votat contra.
Vointa colectiva se manifesta prin anumite persoane care au puterea de a reprezenta societatea;
prin reprezentantii sai societatea dobandeste drepturi si obligatii.
Capacitatea juridica a societatii
Este reglementata in absenta unor dispozitii speciale de prevederile Decretului 31/1954
avandu-se in vedere si specificul societatilor comerciale.
Patrimoniul societatii

Societatea comerciala are patrimoniu autonom si de aici decurg o serie de consecinte:

- bunurile aduse ca aport ies din patrimoniul lor si intra in patrimoniul societatii,
- bunurile aduse ca aport de catre asociati formeaza gajul general al creditorilor sociali
- obligatiile societatii fata de terti nu se pot compensa cu obligatiile tertilor fata de societate.
-aplicarea procedurii falimentului fata de societate priveste numai patrimoniul societatii.
Societatea are dreptul de a sta in nume propriu la raporturile juridice, societatea raspunde
pentru obligatiile sociale, societatea are dreptul de asta in justitie ca reclamanta sau parata.
Subsectiunea III.4 FUNCTIONAREA SOCIETATILOR COMERCIALE
1 Sediul materiei
Regulile care reglementeaza functionarea societatilor comerciale sunt cuprinse in Titlul III al
legii 31/1990 - art. 65 - art. 204 sub forma unor dispozitii comune tuturor formelor de societate precum
si reglementari specifice fiecarei forme de societate comerciala.
Societatea comerciala functioneaza prin intermediul organelor sale:
- organul de deliberare-adunarea generala- constituita din totalitatea asociatilor;
- organul executiv (de gestiune) - administatorul/administartoriii societatii;
- organul de control al gestiunii administratorilor - cenzorii sau auditorii financiari sau asociatii
neadministratori.
Organele societatii sunt conturate mai mult sau mai putin functie de forma de societate, legea
stabilind pentru fiecare dintre acestea care sunt organele societatii, conditiile de organizare si
functionare si atributiile fiecaruia .Formarea organelor societatii si puterile lor sunt stabilite prin
norme imperative.
2 Tipuri de adunari generala
Aspecte generale
Adunarea generala este organul suprem de conducere a societatii fiind organul de deliberare si
decizie. Adunarea generala este compusa din totalitatea asociatilor care participa la formarea vointei in
proportie cu valoarea aportului la constituirea capitalului social; ea adopta hotararea , adica elaboreaza
si exprima vointa sociala in mod colegial, pe baza principiului majoritar.
Legea 31/1990 reglementeaza adunarea generala numai in cadrul SA, SCA si SRL.
Reglementarea adunarii generale a actionarilor se aplica drept lege generala pentru toate societatile
comerciale.
Adunarile generale sunt ordinare si extraordinare, criteriul distinctiv fiind obiectul sau materia
supusa deliberarilor precum si conditiile de cvorum si majoritate. Normele care delimiteaza
competenta celor doua tipuri de adunari sunt de ordine publica. Adunarea generala ordinara
delibereaza asupra mersului normal al societatii, tratand probleme de gestiune curenta si periodica pe
cand adunarea generala extraordinara priveste probleme legate de existenta si structura societatii
precum si de situatiile deosebite care apar in functionarea societatii.
De asemenea exista si adunari speciale, la SA si SCA, din care fac parte anumite categorii de
actionari-detinatorii de actiuni cu drept prioritar asupra dividendului fara drept de vot.
Adunarea ordinara
Adunarea ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 4 luni de la incheierea
exercitiului financiar si ori de cate ori se iveste o problema in care estenecesara decizia ei. Termenul
este de ordine publica si nu poate fi modificat.
In afara de dezbaterea altor probleme inscrise la ordinea de zi, adunarea generala este obligata:
a) sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale ( bilantul, contul de profit
si pierderi, anexele, raporturilor cenzorilor), pe baza rapoartelor administratorilor, ale cenzorilor sau
ale auditorilor financiari, si sa fixeze
b) sa aleaga pe administratori si cenzori;
c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs administratorilor si cenzorilor, daca
nu a fost stabilita prin actul constitutiv; daca adunarea generala nu realizeaza acest lucru remuneratia
va fi stabilita de catre instanta.

d) sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor; este singura in drept sa dea descarcare de

gestiune administratorilor sau care poate exercita actiunea in raspundere impotriva lor: Daca adunarea
actionarilor nu are cunostinta despre activitatile ilicite ale administratorilor, descarcarea de gestiune pe
care o acorda o data cu aprobarea situatiilor financiare nu apara de raspundere civila pe administratori.
e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe
exercitiul financiar urmator;
f) sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale societatii
si cu atat mai mult instrainarea.
Aceasta enumerare are caracter enuntiativ , in competenta ei putand fi date si alte probleme cu
exceptia celor care intra in competenta exclusiva a adunarii generale extraordinare, si de ordine
publica, in sensul ca atributiile prevazute mai sus nu pot fi date prin clauza statutara, in competenta
altui organ.
Pentru validitatea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa
reprezinte cel putin jumatate din capitalul social, iar hotararile sa fie luate de actionarii ce detin
majoritatea absoluta din capitalul social reprezentat in adunare, daca in actul constitutiv sau in lege nu
se prevede o majoritate mai mare. Prin actul constitutiv se pot stabili si limite mai ridicate.
Daca adunarea nu poate lucra din cauza neindeplinirii conditiilor mai sus enuntate, adunarea ce
se va intruni, dupa o a doua convocare, poate sa delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a
celei dintai adunari, oricare ar fi partea de capital social reprezentata de actionarii prezenti, cu
majoritate.
Pentru a doua adunare legiuitorul nu stabileste o limita minima a cvorumului ceea ce ar
insemna ca se poate tine a doua adunare generala si in prezenta unu actionar.A doua convocare trebuie
sa aiba loc tot in intervalul de 4 luni.
Cvorumul numarul minim legal necesar pentru constituirea valabila a adunarii generale si
poate fi de persoane sau de capital.
Prin majoritate absoluta se intelege jumatate plus unu din numarul voturilor. Majoritatea se
stabileste numai luand in seama decat asociatii care au votat nu si de cei care s-au abtinut.
In cadrul adunarii generale , nu vor fi luati in calcul pentru stabilirea cvorumului si nu vor
putea vota, detinatorii de actiuni preferentiale fara drept de vot precum si actionarii al caror drept de
vot este suspendat , de drept sau in baza unei hotarari judecatoresti. Dreptul de vot este suspendat ope
legis in cazul actionarilor care sunt in intarziere cu plata varsamintelor scadente la capitalul social .
De asemenea, pentru stabilirea majoritatii de vot nu trebuie sa se tina seama nici de voturile asociatilor
care potrivit legii au obligatia de a se abtine chiar daca acestia sunt prezenti in adunare si voteaza si
chiar daca astfel nu se obtine majoritatea ceruta de lege .
In cazul SRL, adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a
asociatilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel.
In cazul SNC si SCS hotararile se iau cu votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a
capitalului social
Adunarea extraordinara
Adunarea generala extraordinara se intruneste ori de cate ori este necesar a se lua o hotarare
pentru:
a) schimbarea formei juridice a societatii;
b) mutarea sediului societatii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societatii;
d) infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, reprezentante sau alte
asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societatii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni;
h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii;
i) dizolvarea anticipata a societatii;
j) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;
k) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni;
l) emisiunea de obligatiuni;

m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este
ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.
Alta situatie in care este necesara intrunirea adunarii generale extraordinare :
- administratorii vor putea sa incheie acte juridice prin care sa dobandeasca, sa instraineze, sa
inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii, a caror
valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data incheierii actului juridic,
numai cu aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor.
- daca administratorii constata ca, in urma unor pierderi, activul net, determinat ca diferenta
intre totalul activelor si datoriile societatii, reprezinta mai putin de jumatate din valoarea capitalului
social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotari reintregirea capitalului, reducerea
lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii. Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea
extraordinara sa fie convocata si la o pierdere mai mica.
- revocarea cenzorilor se va putea face numai de adunarea generala, cu votul cerut la adunarile
extraordinare.
Prin actul constitutiv se pot stabili si alte situatii in care sa fie necesara convocarea adunarii
generale extraordinare insa nu in sensul de a transfera atributii din competenta adunarii generale
ordinare catre cea extraordinara.
Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare, cand actul constitutiv nu
dispune altfel, sunt necesare:
- la prima convocare, prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social, iar
hotararile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din
capitalul social;
- la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand jumatate din capitalul social, iar
hotararile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin o treime din
capitalul social.
Actul constitutiv poate deroga de la limitele de cvorum si majoritate de vot pentru adunarea
generala extraordinara indiferent ca este vorba de prima si/sau urmatoarele convocari.
Exercitiul atributiilor mentionate la lit. b), c), f), g) si j) va putea fi delegat consiliului de
administratie sau administratorului unic prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii generale
extraordinare.
Aceasta dispozitie trebuie interpretata restrictiv deoarece reprezinta o derogare de la principiul
specializarii activitatii organelor societatii pe actiuni. Delegarea atributiilor trebuie facuta pentru
fiecare situatie concreta , nefiind admisibil a se acorda un mandat general pentru exercitarea tuturor
acestor atributii.
La SRL, pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul
tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel
La SNC, SCS cu toate ca nu este consacrata de lege, solutia unanimitatii asociatilor se impune
si in cazul modificarilor aduse actului constitutiv.
Adunarea speciala.
Aceasta adunare priveste societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni. Legea arata
ca titularii fiecarei categorii de actiuni se reunesc in adunari speciale, in conditiile stabilite de actul
constitutiv al societatii. Orice titular al unor asemenea actiuni poate participa la aceste adunari.adunarea titularilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot. Societatea pe actiuni
poate emite actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot, ce confera titularului:
a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului
financiar, inaintea oricarei alte prelevari;
b) drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a participa
si de a vota, in temeiul acestor actiuni, in adunarile generale ale actionarilor.
Hotararea unei adunari generale de a modifica drepturile sau obligatiile referitoare la o
categorie de actiuni nu produce efecte decat in urma aprobarii acestei hotarari de catre adunarea
speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie.
Dispozitiile privind convocarea, cvorumul si desfasurarea adunarilor generale ale actionarilor
se aplica si adunarilor speciale. Hotararile initiate de adunarile speciale vor fi supuse aprobarii
adunarilor generale corespunzatoare

 3 Convocarea adunarii generale

Initiativa convocarii apartine administratorilor, unei minoritati a actionarilor sau cenzorilor, in
cazul in care ea nu a fost convocata de administratori. Convocarea efectiva revine in sarcina
administratorilor indiferent cui a apartinut initiativa sa in mod exceptional , in cea a cenzorilor sau de
actionarul desemnat de instanta sa prezideze adunarea generala.
Convocarea va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-unul dintre ziarele
de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate.
Daca toate actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta numai prin scrisoare
recomandata sau, daca actul constitutiv permite, prin scrisoare simpla, expediata cu cel putin 15 zile
inainte de data tinerii adunarii, la adresa actionarului, inscrisa in registrul actionarilor. Schimbarea
adresei nu poate fi opusa societatii, daca nu i-a fost comunicata in scris de actionar.
De asemenea, convocarea poate fi facuta prin afisare la sediul societatii, insotita de un convocator
ce va fi semnat de actionari, cu cel putin 15 zile inainte de data tinerii adunarii. Semnatura actionarului
si data semnarii vor fi certificate de un functionar anume desemnat.
In cazul SRL, convocarea adunarii se va face in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa
unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru
tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi.
In cazul SNC si SCS comunicarea convocarii se realizeaza in conditii care sa asigure
participarea asociatilor la adunarea generala.
Convocarea va cuprinde locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi, cu mentionarea
explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii.
Termenul de intrunire in nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocarii,
dispozitia avand caracter imperativ.Data adunarii presupune indicarea zilei si a orei de desfasurarea.
Cand in ordinea de zi figureaza propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va
trebui sa cuprinda textul integral al propunerilor si a clauzei din actul constitutiv care se modifica.
Obligatia intocmirii ordinii de zi revine acelorasi persoane care convoaca adunarea generala.
Actionarii societatilor de tip inchis pot face, in scris, propuneri adresate administratorilor pentru
completarea ordinii de zi, cu exceptia cazului cand acestea se refera la modificarea actului constitutiv,
cu cel putin 5 zile inainte de data adunarii, urmand ca propunerile sa fie inscrise pe ordinea de zi cu
aprobarea adunarii generale.
In instiintarea pentru prima adunare generala se va putea fixa ziua si ora pentru cea de-a doua
adunare, cand cea dintai nu s-ar putea tine. A doua adunare generala nu se poate intruni in chiar ziua
fixata pentru prima adunare.
Daca ziua pentru a doua adunare generala nu este mentionata in instiintarea publicata pentru
prima adunare, termenul de 15 zile va putea fi redus la 8 zile.
4 Sedinta adunarii generale
Calitatea de asociat confera asociatului dreptul de a participa la adunarea generala. Acest drept
poate fi exercitat personal de catre fiecare asociat sau prin reprezentare, reprezentare care se realizeaza
doar prin alti actionari, in baza unei procuri speciale.
Actionarii care nu au capacitatea legala, precum si persoanele juridice pot fi reprezentati prin
reprezentantii lor legali, care, la randul lor, pot da procura speciala altor actionari.
Administratorii si functionarii societatii nu pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii
hotararii, daca, fara votul acestora, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta. Norma este d eordine publica.
Apreciem ca le este interzisa nu numai participarea la deliberare si vot ci si participarea la sedinta
pentru a nu se ajunge la o formare frauduloasa a cvorumului.
In ziua si la ora aratate in convocare, sedinta adunarii se va deschide de catre presedintele
consiliului de administratie sau de catre acela care ii tine locul.
Adunarea generala va alege, dintre actionarii prezenti, unul pana la trei secretari, care vor
verifica lista de prezenta a actionarilor, indicand capitalul social pe care il reprezinta fiecare, procesulverbal intocmit de cenzori pentru constatarea numarului actiunilor depuse si indeplinirea tuturor
formalitatilor cerute de lege si de actul constitutiv pentru tinerea adunarii generale.
Unul dintre secretari intocmeste procesul-verbal al sedintei adunarii generale.
Dupa constatarea indeplinirii cerintelor legale si a prevederilor actului constitutiv pentru tinerea
adunarii generale, se intra in ordinea de zi.

Presedintele adunarii da cuvantul fiecarui actionar care il cere, iar administratorii sunt obligati
sa dea explicatiile necesare.
Orice actiune platita da dreptul la un vot in adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a
prevazut altfel. Actul constitutiv poate limita numarul voturilor apartinand actionarilor care poseda mai
mult de o actiune. In cazul SRL, fiecare parte sociala da dreptul la un vot. In cazul SNC si SCS , legea
nu reglementeaza dreptul de vot si in consecinta ele trebuie reglementat in actul constitutiv dar
principiul nu poate fi altul decat cel intalnit in cazul celorlalte forme ale societatii si anume:
participarea la capitalul social.
Nu pot vota titularii actiunilor preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot. De
asemenea, exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu
varsamintele ajunse la scadenta
Administratorii nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin
mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in
discutie. Aceasta atrage imposibilitatea administratorului de a ataca in justitie hotarare a adunarii
generale.Ei pot vota insa situatia financiara anuala daca, detinand cel putin jumatate din participarea la
capitalul social, nu se poate forma majoritatea legala fara votul lor.
Actionarul care, intr-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte
persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea
operatiune. Actionarul care contravine acestei dispozitii este raspunzator de daunele produse societatii,
daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
Administratorul care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare
intereselor societatii trebuie sa ii instiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau
pe auditorii financiari si sa nu ia parte la nici o deliberare privitoare la aceasta operatiune.
Aceeasi obligatie o are administratorul in cazul in care, intr-o anumita operatiune, stie ca sunt
interesate sotia, rudele sau afinii sai pana la gradul al patrulea inclusiv.
Daca prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdictiile stabilite mai sus, referitoare la
participarea la deliberarea si la votul administratorilor, nu sunt aplicabile in cazul in care obiectul
votului il constituie:
a) oferirea spre subscriere, catre un administrator sau catre persoanele anterior mentionate , de
actiuni sau obligatiuni ale societatii;
b) acordarea de catre administrator sau de persoanele mentionate anterior a unui imprumut sau
constituirea unei garantii in favoarea societatii.
Administratorul care nu a respectat prevederile de mai sus raspunde pentru daunele care au
rezultat pentru societate.
Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice conventie privind exercitarea intr-un anumit fel a
dreptului de vot este nula. Actionarii participanti la o asemenea conventie sunt sanctionati penal
potrivit art 279 din Legea 31/1990
5 Hotararile adunarii generale
Hotararile adunarilor generale se iau prin vot deschis. Oricare ar fi prevederile actului
constitutiv, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administratie si a
cenzorilor, pentru revocarea lor si pentru luarea hotararilor referitoare la raspunderea administratorilor.
Un proces-verbal, semnat de presedinte si secretar, va constata indeplinirea formalitatilor de
convocare, data si locul adunarii generale, actionarii prezenti, numarul actiunilor, dezbaterile in
rezumat, hotararile luate, iar la cererea actionarilor, declaratiile facute de ei in sedinta. Lipsa unui din
elementele mentionate atrage nulitatea procesului-verbal si pe cale de consecinta si a hotararii
adoptate.
Adunarea generala nu are dreptul de a decide ca anumite dezbateri, datorita caracterului lor
confidential sa nu fie mentionate in procesul-verbal, deoarece astfel se incalca dreptul la informare al
asociatilor absenti de la dezbaterile adunarii.. dar nimic nu impiedica pe actionari sa decida publicarea
doar a unui extras a procesului verbal, cu exceptia societatilor comerciale cotate pe o piata mobiliara
Pentru a fi opozabile tertilor, hotararile adunarii generale vor fi depuse in termen de 15 zile la
oficiul registrului comertului, spre a fi mentionate in registru si publicate in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea a IV-a. In cazul in care aceste hotarari implica modificarea actului constitutiv, se va
putea publica numai actul aditional cuprinzand textul integral al clauzelor modificate.

Ele nu vor putea fi executate mai inainte de aducerea la indeplinire a acestor formalitati. Lipsa
caracterului executoriu al hotararii nu inseamna ca aceasta nu este valabila.
Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii
chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra..
Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in
termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare dintre
actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze
aceasta in procesul-verbal al sedintei.
Nu creeaza o noua categorie de nulitati in ceea ce priveste hotararile adunarii generale, el se
refera, pe de o parte, la actiunile in anulare care izvorasc din incalcarea unor norme legale supletive
sau ale unor prevederi ale actului constitutiv. Alaturi de actiunile in anulare avand aceste cauze, exista
actiuni in anulare care provin din nerespectarea conditiilor generale de validitate a contractelor
raportate la fiecare actionar. Exista de asemenea , actiuni in nulitatea absoluta, atunci cand sunt
incalcate norme de ordine publica, iar majoritatea normelor care reglementeaza formarea vointei
sociale in cadrul adunarii generale sunt de ordine publica, deoarece ele protejeaza in acelasi timp pe
actionari si creditul general. Din punct de vedere al subiectelor active ale actiunii, deosebirea dintre
cele doua categorii de actiuni consta in aceea ca in cazul actiunilor in anulare, ele pot fi introduse
numai de actionarii care au votat contra sau care nu au luat parte la adunare, de catre administratori sau
de catre cenzori, in timp ce, in cazul actiunilor in nulitate, ele pot fi introduse de oricine are un interes
legitim.
Sunt lovite de nulitate absoluta cele care:
- au fost luate fara respectarea normelor referitoare la convocarea adunarii au fost luate in alt
loc si in alt termen decat cel aratat in convocare;
- au fost luate intr-un termen mai mic de 15 zile de la dat primei convocari sau de 8 zile d el a
data celei de-a doua convocari ( daca in instiintarea privind convocarea nu s-a prevazut un termen mai
redus pentru a doua convocare);
- au fost luate prin excluderea actionarilor care aveau dreptul sa voteze ;
- au fost luate cu cvorum si majoritate mai mici decat cele prevazute de lege;
- au fost luate fara ca actiunile la purtator sa fie depuse cu cel putin 5 zile inainte de adunare
si fara ca cenzorii sa constate aceasta prin procesul-verbal;
- au fost luate in lipsa unui secretariat si a unu presedinte al adunarii;
- nu au fost constate intr-un procesul- verbal care sa contina mentiunile stabilite de lege;
- au fost luate cu votul administratorilor , in conditiile in care acesta era prohibit de lege
Sunt lovite de nulitate relativa cele care:
- au fost luate cu participarea si votul unor persoane lipsite de capacitate deplina de exercitiu,
sau al caror consimtamant a fost viciat ori libertatea de vot a fost limitata pe baza unor conventii
prohibite .
- au fost luate impotriva interesului social, prin deturnarea functiei sociale a votului adunarii; In
toate situatiile de mai sus, hotararea adunarii este anulabila numai daca voturile viciate au fost
indispensabile pentru formarea majoritatii.
- au fost luate cu incalcarea dispozitiilor actului constitutiv;
Consecinta admiterii ei consta in obligatia organelor societare competente sau a instantei de a
convoca o noua a adunare generala, adica efectele ei privesc numai gestiunea interna a societatii.
Tertii vor putea introduce actiunea in anularea sau in nulitatea , potrivit dreptului comun si nu
in baza dispozitiilor speciale mai sus enuntate
Dovada ca un actionar a votat contra se poate face numai cu procesul verbal al sedintei. Daca
se refuza sau se omite cu rea-credinta sa se mentioneze opozitia uni actionar fata de o anumita
hotarare, acesta va putea sa demonstreze prin orice mijloc de proba ca a votat impotriva.
Abtinerea de la vot nu da dreptul asociatului sa atace hotararea adunarii generale.
Termenul de 15 zile este un termen de prescriptie si nu de decadere si incepe sa curga de la
data publicarii in M.O., numai pentru hotararile care nu implica o modificare a actului constitutiv. In
acest din urma caz, termenul curge de la data publicarii modificarilor actului

Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea
poate fi formulata si de orice persoana interesata.
Administratorii nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie.
Cererea se va solutiona in contradictoriu cu societatea, reprezentata prin administratori.
Daca hotararea este atacata de toti administratorii, societatea va fi reprezentata in justitie de
persoana desemnata de presedintele instantei dintre actionarii ei, care va indeplini mandatul cu care a
fost insarcinata, pana ce adunarea generala, convocata in acest scop, va alege alta persoana.
Actiunea se va introduce la tribunalul in a carui raza teritoriala isi are sediul societatea. Un
litigiu care priveste anularea unei hotarari a adunarii generale nu este susceptibil de a fi solutionat pe
calea arbitrajului chiar daca exista clauza compromisorie in actul constitutiv sau compromis arbitral.
Cererea se va judeca in camera de consiliu.
Drepturile dobandite de creditorii de buna- credinta prin efectul hotararii anulate se mentin.
Hotararea irevocabila de anulare va fi mentionata in registrul comertului si publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. De la data publicarii, ea este opozabila tuturor
actionarilor.
Odata cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta
presedintiala, suspendarea executarii hotararii atacate. Presedintele, incuviintand suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cautiune. Impotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs in termen
de 5 zile de la pronuntare.
6 Administratorii societatii
Aspecte generale privind administratorii societatii
O societate comerciala, indiferent de forma acesteia poate fi administrata de unul sau mai multi
administratori, persoane fizice sau juridice, asociati sau nesociati. In cazul unei pluralitati de
administratori la SNC, SCS, SRL, aceasta nu este organizata, nu formeaza un organ colegial, care
lucreaza impreuna si ia decizii impreuna; in cazul SA si SCA, pluralitatea este organizata sub forma
unor organe colegiale de administratie: consiliul de administratie si comitetul de directie.
Poate fi administrator al unei societati o persoana fizica dar poate fi numita sau aleasa si o
persoana juridica, care este obligata sa-si desemneze un reprezentant permanent, persoana fizica,
supusa acelorasi conditii, obligatii si responsabilitati civila si penala ca si un administrator, persoana
fizica, ce actioneaza in nume propriu, fara ca prin aceasta persoana juridica pe care o reprezinta sa fie
exonerata de raspundere sau sa i se micsoreze raspunderea solidara.
Administratorul trebuie sa aiba capacitatea deplina de exercitiu deoarece art 138 prevede ca
persoanele care, potrivit prezentei legi, nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori sau
reprezentanti ai societatii, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi iar potrivit art 6 din aceeasi
lege nu pot fi fondatori persoanele incapabile. Actele incheiate de o asemnea persoana sunt lovite de
nulitate. Potrivit art 6 nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost
condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare,
marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de prezenta
lege.
Calitatea de administrator o poate avea un cetatean roman dar si un cetatean strain daca legea
sau actele constitutive nu stabilesc anumite interdictii .
Administratorul poate fi asociat sau neasociat, in cazul societatilor in comandita calitatea de
asociat o pot avea doar asociatii comanditati.
Nimeni nu poate functiona in mai mult de trei consilii de administratie concomitent, cu
execeptia situatiei in care cel ales in consiliul de administratie este proprietar a cel putin o patrime din
totalul actiunilor sau este administrator al unei societati ce detine patrimea aratata.
In caz contrar, acela care a incalcat interdictia de mai sus va pierde de drept calitatea sa de
administrator, obtinuta prin depasirea numarului legal, in ordinea cronologica a numirilor, si va fi
condamnat, in folosul statului, la plata remuneratiei si a celorlalte beneficii ce i se cuvin, cat si la
restituirea sumelor incasate.
Actiunea impotriva administratorilor va putea fi exercitata de catre orice actionar sau de
Ministerul Finantelor Publice.
Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara
autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau

asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita
acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si
raspunderii pentru daune.
La SRL cumulul este permis cu aprobarea adunarii generale cu respectarea urmatoarei conditii:
administratorii nu pot primi, fara autorizarea adunarii asociatilor, mandatul de administrator in alte
societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca acelasi fel de comert ori altul
concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sanctiunea revocarii si
raspunderii pentru daune.
Administratorii sunt desemnati la constituirea societatii sau ulterior de catre adunarea generala,
in conditii de cvorum si majoritate specifice fiecarei forme de societae. Numirea si inlocuirea
administratorilor se fac exclusiv de catre adunarea generala. Primii administratori pot fi numiti prin
actul constitutiv, insa termenul mandatului lor nu poate fi mai mare de 4 ani. Daca nu s-a stabilit durata
mandatului prin actul constitutiv, el este pentru 2 ani.. Administratorii sunt reeligibili cand prin actul
constitutiv nu se prevede altfel.
In societatile pe actiuni si in comandita pe actiuni fiecare administrator va trebui sa depuna o
garantie pentru administratia sa, prevazuta in actul constitutiv ori, in lipsa unei clauze in acesta,
aprobata de adunarea generala a actionarilor. Garantia nu poate fi mai mica decat valoarea nominala a
10 actiuni sau decat dublul remuneratiei lunare.
Daca administratorul este actionar, garantia se poate constitui, la cererea acestuia, prin
depunerea a 10 actiuni care, pe perioada mandatului, sunt inalienabile si se pastreaza la societate.
Garantia se va depune inainte de preluarea functiei de catre administrator; ea poate fi depusa si
de un tert.Daca garantia nu va fi depusa inainte de data preluarii functiei, administratorul este
considerat demisionat. Garantia va fi depusa intr-un cont bancar distinct, la dispozitia exclusiva a
societatii, si va putea fi restituita administratorului numai dupa ce adunarea generala a aprobat situatia
financiara a ultimului exercitiu financiar in care administratorul a indeplinit aceasta functie si i-a dat
descarcare.Restituirea garantiei nu exclude raspunderea administratorului pentru eventualele pagube
cauzate societatii.
Legea instituie anumite formalitati de publicitate privind numirea administratorilor:
- cererea de inmatriculare trebuie sa arate administratorii societatii si puterile acestora cu precizarea
celor care au imputernicirea de a reprezenta societatea.
- dupa inmatricularea societatii, administratorii imputerniciti cu reprezentarea societatii au obligatia sa
depuna, la registrul comertului, semnaturile lor.;
Nici societatea si nici tertii nu pot opune, pentru a se sustrage de la obligatiile asumate, o
neregularitate in numirea reprezentantilor, administratorilor sau a altor persoane care fac parte din
organele societatii, atunci cand aceasta numire a fost publicata in conformitate cu legea. Societatea nu
poate invoca fata de terti numirile in functiile anterioare sau incetarea acestor functii, daca ele nu au
fost publicate in conformitate cu legea.
Activitatea administratorului este in principiu, o activitate remunerata, organul competent sa
decida fiind adunare asociatilor.
Pentru a proteja interesele societatii si ale asociatilor se interzice creditarea de catre societate a
administratorilor sau a directorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:
a) acordarea de imprumuturi administratorilor sau directorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor sau directorilor cu ocazia sau ulterior
incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau
executare de lucrari;
c) garantarea, directa sau indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate
administratorilor sau directorilor, concomitenta sau ulterioara acordarii imprumutului;
d) garantarea, directa sau indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori sau
directori a oricaror alte obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;
e) dobandirea cu titlu oneros sau plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect
un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor sau directorilor ori o alta prestatie personala
a acestora.
Prevederile de mai sus sunt aplicabile si operatiunilor in care sunt interesati sotul, rudele sau
afinii, pana la gradul al patrulea inclusiv, ai administratorului sau ai directorului; de asemenea, daca

operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate
este administrator sau director ori detine, singura sau impreuna cu una din persoanele sus-mentionate,
o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris.
Interdictiile anterioare nu se aplica:
a) in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in
lei al sumei de 5.000 euro;
b) in cazul in care operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a
activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor mentionate decat cele pe
care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.
Sanctiunea nerespectarii dispozitiilor de mai sus este nulitatea acelor juridice incheiate..
Legea 31/1990 prevede ca :obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de
dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute in aceasta lege, ceea ce inseamna ca
raporturile dintre administrator si societate sun raporturi contractuale de mandat comercial.
Continutul mandatului este: contractual - fiind stabilit prin actele constitutive ale societatii ori
hotararile adoptate de adunarea generala a asociatilor - si legal - legea precizand in mod imperativ
acest lucru. Deci obligatiile si raspunderea administratorului au o dubla natura: contractuala si legala
ceea ce deosebeste functia de administrator al unei societati comerciale de alte functii juridice.
Obligatiile administratorului:
Administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru:
a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati;
b) existenta reala a dividendelor platite;
c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;
d) exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale;
e) stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun
De asemenea, administratorii mai au si urmatoarele obligatii:
- de a indeplini formalitatile necesare pentru constituirea societatii,
- de a depune semnaturile la registrul comertului, in cazul in care au fost desemnati ca reprezentanti ai
societatii;
- obligatia de a prelua si de a pastra documentele privind constituirea societatii;
- de a administra societatea, adica administratorii de a face toate operatiunile cerute pentru aducerea la
indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv.
- sunt obligati sa ia parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si la organele de
conducere similare acestora.
Puterile administratorului
Administratorul are puteri foarte largi: el poate indeplini toate operatiunile de gestiune si
reprezentare pe care le reclama realizarea scopului societatii: administratorii pot face toate operatiunile
cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii si in conditiile prevazute de
lege este indreptatit sa reprezinte societatea.
Limitele puterilor administratorului sunt stabilite prin actul constitutiv, lege si hotararile
adunarii generale a asociatilor. In aceste limite, el este indreptatit sa incheie actele de conservare, de
administrare si de dispozitie pe care le impune gestiunea societatii.
In privinta actelor de dispozitie de o anumita importanta exista o serie de restrictii:
- administratorii vor putea sa incheie acte juridice prin care sa dobandeasca, sa instraineze, sa
inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii, a caror
valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data incheierii actului juridic,
numai cu aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor,
- dobandirea de catre o societate a unui bun de la un fondator sau actionar:
a) intr-un interval de cel mult doi ani de la constituirea sau de la autorizarea inceperii activitatii
societatii; si
b) contra unei sume sau altor contravalori reprezentand cel putin o zecime din valoarea
capitalului social subscris, va fi supusa aprobarii prealabile a adunarii generale extraordinare a
actionarilor, evaluata de un expert, va fi mentionata in registrul comertului si va fi publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-un ziar cu larga raspandire. Nu vor fi supuse
acestor prevederi operatiunile de dobandire efectuate in cadrul activitatii curente a societatii, cele

facute din dispozitia unei autoritati administrative sau a unei instante judecatoresti si nici cele facute in
cadrul operatiunilor de bursa.
- daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel, sub sanctiunea nulitatii, administratorul va putea
instraina, respectiv dobandi bunuri catre sau de la societate avand o valoare de peste 10% din valoarea
activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare, aceste
dispozitii aplicandu-se si operatiunilor de inchiriere sau leasing. Dispozitiile de mai sus sunt aplicabile
si operatiunilor in care una dintre parti este sotul administratorului ori ruda sau afin, pana la gradul al
patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, daca operatiunea este incheiata cu o societate civila sau
comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine,
singura sau impreuna, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu exceptia
cazului in care una dintre societatile comerciale respective este filiala celeilalte.
Nerespectarea celor 3 interdictii atrage nulitatea actelor incheiate.
Functia de administrator inceteaza prin: revocarea administratorului, renuntarea
administratorului, moartea ,incapacitatea administratorului si falimentul administratorului persoana
juridica.
In toate cazurile de incetarea a functiei administratorului, trebuie indeplinite formalitatile de
publicitate, ca si in cazul numirii in functie. In caz contrar, societatea nu poate invoca fata de terti
numirile in functiile mentionate in alineatul precedent sau incetarea acestor functii, daca ele nu au fost
publicate in conformitate cu legea.
7 Reguli privind pluralitatea de administratori
In cazul societatii de capitaluri, pluralitatea administratorilor este organizata de lege in structuri
specifice, in organe specific, ceea ce nu se intampla in cazul celorlate forme de societate.
Modul de lucru al administratorilor care nu se afla in organe colegiale de administrare.
In cazul SNC, SCS, SRL daca nu s-a stipulat nimic in actul constitutiv cu privire la modul de
lucru al administratorilor inseamna ca ei lucreaza separat. Daca un administrator ia initiativa unei
operatiuni ce depaseste limitele operatiunilor obisnuite comertului pe care il exercita societatea, acesta
trebuie sa instiinteze pe ceilalti administratori, inainte de a o incheia, sub sanctiunea suportarii
pierderilor ce ar rezulta din aceasta. In caz de opozitie a vreunuia dintre ei, vor decide asociatii care
reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.Operatiunea incheiata in contra opozitiei facute este
valabila fata de tertii carora nu li se va fi comunicat aceasta opozitie.
Daca prin actul constitutiv s-a stipulat ca administratorii sa lucreze impreuna, decizia trebuie
luata in unanimitate; in caz de divergenta intre administratori, vor decide asociatii care reprezinta
majoritatea absoluta a capitalului social. Pentru actele urgente, a caror neindeplinire ar cauza o paguba
mare societatii, poate decide un singur administrator in lipsa celorlalti, care se gasesc in imposibilitate,
chiar momentana, de a lua parte la administratie.
Organele colegiale de administrare a societatii
In cazul SA si SCA pluralitatea administratorilor este organizata de lege in entitati colegiale de
administrare: consiliul de administratie si dupa caz, comitetul de directie.
Consiliul de administratie
Cand sunt mai multi administratori ei constituie un consiliu de administratie care poate fi si
director general sau director al societatii.
Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administratie este necesara prezenta a cel putin
jumatate din numarul administratorilor, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare.
Deciziile in consiliul de administratie se iau cu majoritatea absoluta a membrilor prezenti. Daca
actul constitutiv nu dispune altfel, presedintele consiliului de administratie va avea votul decisiv in caz
de paritate a voturilor. In caz de paritate de voturi si daca presedintele nu beneficiaza de vot decisiv,
propunerea supusa votului se considera respinsa.
Deciziile consiliului de administratie, considerate ilegale, pot fi anulate prin hotararea adunarii
generale. In absenta unei dispozitii legale, deciziile consiliului nu pot fi atacate in justitie de catre
actionari. Ei pot ataca hotararea adunarii generale prin care s-a pronuntat asupra valabilitatii unei
decizii a consiliului de administratie.
Consiliul de administratie se intruneste ori de cate ori este necesar, dar cel putin o data pe luna
la sediul societatii, iar comitetul de directie, cel putin o data pe saptamana.

La intrunirile consiliului de administratie, directorii vor prezenta rapoarte scrise despre

operatiunile pe care le-au executat, iar comitetul de directie va prezenta registrul deliberarilor sale. La
sedintele consiliului de administratie vor fi convocati si cenzorii..
Executarea operatiunilor societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori
executivi, functionari ai societatii. Directorii executivi nu vor putea fi membri in consiliul de
administratie al societatii. Ei sunt raspunzatori fata de societate si de terti, ca si administratorii, pentru
neindeplinirea indatoririlor lor chiar daca ar exista o conventie contrara.
Comitetul de directie
Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de directie,
compus din membri alesi dintre administratori, fixandu-le in acelasi timp si remuneratia.
Presedintele consiliului de administratie poate fi si director general sau director, in care calitate
conduce si comitetul de directie.
Deciziile comitetului de directie se iau cu majoritatea absoluta a voturilor membrilor sai. Ele
pot fi suspendate ori anulate de catre consiliul de administratie si, cu atat mai mult de catre adunarea
generala a actionarilor. Comitetul de directie este obligat sa prezinte, la fiecare sedinta a consiliului de
administratie, registrul sau de deliberari.
Atributiile comitetului de directie sunt cele stabilite de consiliul de administratie prin decizia de
delegare. El se intruneste cel putin saptamanal
Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara
autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau
asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita
acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si
raspunderii pentru daune.
8 Raspunderea administratorilor
Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea obligatiilor izvorate din
contractul de mandat, deci au o raspundere civila contractuala. Administratorii raspund si pentru
nerespectarea obligatiilor prevazute de lege in sarcina lor- putand fi dupa caz o raspundere civila
delictuala si sau o raspundere penala
Aceeasi raspundere o au si directorii executivi. Desi sunt salariati ai societatii ei au aceeasi
raspundere ca si administratorii. Ei raspund integral fata de societate nu in limitele stabilite de Codul
muncii.. Directorii executivi au fata de administratori pozitia de mandatari iar fata de societate pe cea
de submandatari.
Directorii executivi, au fata de directorii tehnici si ceilalti functionari ai societatii, atributii mai
largi, el executand personal sau prin intermediul altor salariati toate operatiunile de care depinde bunul
mers ala societatii (si nu numai operatiuni tehnice ca directorii tehnici).
Raspunderea civila a administratorilor.
Cazurile de raspundere:
- pentru neindeplinirea obligatiilor izvorate din mandatul incredintat , precizate in actul constitutiv si
in hotararile adunarii generale
- pentru neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege in sarcina lor: administratorii sunt solidar
raspunzatori fata de societate pentru: realitatea varsamintelor efectuate de asociati; existenta reala a
dividendelor platite; existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere; exacta indeplinire a
hotararilor adunarilor generale; stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le
impun.
- pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane: comitetul de directie, toti administratorii raspund fata
de societate pentru actele indeplinite de directori sau de personalul incadrat, cand dauna nu s-ar fi
produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor. Comitetul de directie
va trebui sa instiinteze consiliul de administratie de toate abaterile constatate in executarea obligatiei
lui de supraveghere. Raspunderea indirecta a administratorilor este o raspundere subsidiara si
conjuncta. Are un rol de garantie si inlocuieste raspunderea persoanei care a cauzat prejudiciul,
administratorii raspunzand numai daca societatea nu a putut recupera prejudiciul de la persoana
vinovata.

- administratorii sunt solidar raspunzatori cu predecesorii lor imediati daca, avand cunostinta de
neregulile savarsite de acestia, nu le comunica cenzorilor sau auditorilor financiari- raspundere
speciala
Raspunderea civila se angajeaza in conditiile dreptului comun al raspunderii civile.
Raspunderea , contractuala sau delictuala, are intotdeauna ca temei culpa administratorului.
In ceea ce priveste cauzele exoneratoare de raspundere pe langa cele din dreptul comun Legea
31/1990 contine anumite dispozitii specifice.
In societatile care au mai multi administratori raspunderea pentru actele savarsite sau pentru
omisiuni nu se intinde si la administratorii care au facut sa se constate, in registrul deciziilor consiliului
de administratie, impotrivirea lor si au incunostintat despre aceasta, in scris, pe cenzori si, dupa caz, pe
auditorii financiari. Pentru deciziile luate in sedintele la care administratorul nu a asistat, el ramane
raspunzator daca, in termen de o luna de cand a luat cunostinta de acestea, nu a facut impotrivirea in
formele aratate la alineatele precedente. Cauza de exonerare se aplica atat membrilor consiliului de
administratie cat si membrilor comitetului de directie.
Actiunea in raspundere apartine societatii si nu asociatilor, fiind o actiune sociala. Actiune
apartine in principal adunarii generale dar daca adunarea generala refuza sa-l actioneze in raspundere
pe administrator datorita influentei pe care acesta o are asupra adunarii generale, legea pune la
dispozitie si actionarilor minoritari actiunea in raspundere contra administratorului.
Actiunea in raspundere impotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, care o vor
putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata. De asemneanea si administartorul sau
lichidatorul judiciar paote exercita actiunea in raspundere contra administartorilor in cazul deschiderii
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
Aprobarea situatiilor financiare anuale de catre adunarea generala nu impiedica exercitarea
actiunii in raspundere impotriva administratorilor, directorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari.
Hotararea va putea fi luata chiar daca problema raspunderii acestora nu figureaza in ordinea de
zi.
Adunarea desemneaza cu aceeasi majoritate persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie.
Daca adunarea decide sa porneasca actiune in raspundere contra administratorilor, mandatul
acestora inceteaza de drept si adunarea va proceda la inlocuirea lor.
Daca actiunea se porneste impotriva directorilor, acestia sunt suspendati de drept din functie
pana la ramanerea irevocabila a sentintei.
Aceste dispozitii se aplica tuturor formelor de societate comerciala.
Administratorul nu poate sa atace cu actiunea in anulare decizia de actionare a sa in raspundere
deoarece mandatul administartorului inceteaza de drept din momentul actionarii sale in raspundere.
Raspunderea penala
In titlul VIII al Legii 31/1990 de la art . 271-282 sunt incriminate ca infractiuni o serie de fapte
ale administratorilor.
Actiunea penala este o actiune a procurorului si nu a societatii, insa actiunea civila care se
alatura actiunii penale in procesul penal , deci constituirea ca parte civila in procesul penal, se face in
conditiile mai sus aratate pentru exercitarea actiunii in raspundere civila.
9 Controlul gestiunii societatii comerciale
In cazul societatilor de persoane controlul se exercita de toti asociatii cu exceptia celor care au
calitatea de administrator.
In societatile de capitaluri si cu raspundere limitata controlul se exercita de persoane
specializate : auditorii financiari si cenzorii.
Situatiile financiare ale societatilor comerciale, care intra sub incidenta reglementarilor
contabile armonizate cu directivele europene si standardele internationale de contabilitate, vor fi
auditate de catre auditori financiari - persoane fizice sau persoane juridice -, in conditiile prevazute de
lege. Societatile comerciale, ale caror situatii financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului
financiar, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din
Romania in acest scop. La societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse,
potrivit legii, auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotari contractarea
auditului financiar sau numirea cenzorilor, dupa caz.

Aspecte generale privind cenzorii

Societatea pe actiuni si SCA va avea trei cenzori si tot atatia supleanti, daca prin actul
constitutiv nu se prevede un numar mai mare. In toate cazurile, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar.
In cazul SRL in actul constitutiv se poate stipula alegerea unuia sau mai multor cenzori. Daca
numarul asociatilor trece de 15 , numirea cenzorilor este obligatorie.
La SA si SCA cenzorii sunt stabiliti prin actul constitutiv iar ulterior alesi de catre adunarea
generala ordinara., iar la SRL sunt alesi de adunarea asociatilor.
Durata mandatului lor este de 3 ani si pot fi realesi. Ei pot fi actionari cu exceptia cenzorului
expert contabil su contabil autorizat care poate fi un tert care exercita profesia individual sau in forme
asociative.
Cel putin unul dintre ei trebuie sa fie contabil autorizat in conditiile legii sau expert contabil.
Cenzorii sunt obligati sa depuna, a treia parte din garantia ceruta pentru administratori. Sunt
exceptati de la aceasta obligatie cenzorii experti contabili sau contabili autorizati, daca fac dovada
incheierii asigurarii de raspundere civila profesionala. Activitatea cenzorilor este remunerata,
remuneratia fiind stabilita de adunarea generala.
Nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de cenzor, un
salariu sau o remuneratie de la administratori sau de la societate sau ai caror angajatori sunt in
raporturi contractuale sau se afla in concurenta cu aceasta;
c) persoanele carora le este interzisa functia de administrator conform prevederilor art. 138.
d) persoanele care, pe durata exercitarii atributiilor conferite de aceasta calitate, au atributii
de control in cadrul Ministerului Finantelor Publice sau al altor institutii publice, cu exceptia situatiilor
prevazute expres de lege.
Revocarea cenzorilor se poate face numai de adunarea general extraordinara. In caz de deces,
impiedicare fizica sau legala, incetare sau renuntare la mandat a unui cenzor, supleantul cel mai in
varsta il inlocuieste.
Oricare actionar are dreptul sa reclame cenzorilor faptele ce crede ca trebuie cenzurate, iar
acestia sunt obligati sa le verifice si, daca le gasesc reale, sa le aiba in vedere la intocmirea raportului
catre adunarea generala.
Cenzorii au dreptul sa obtina in fiecare luna de la administratori o situatie despre mersul
operatiunilor. Cenzorii iau parte la adunarile administratorilor, fara drept de vot.
Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca situatiile financiare
sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt tinute regulat si daca
evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut conform regulilor stabilite pentru intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare.
Despre toate acestea, precum si asupra propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire
la situatiile financiare si repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunarii generale un raport
amanuntit.
Adunarea generala poate aproba situatiile financiare anuale numai daca acestea sunt insotite de
raportul cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor financiari.
Cenzorii sunt obligati, de asemenea:
a) sa faca, in fiecare luna si pe neasteptate, inspectii casei si sa verifice existenta titlurilor sau
valorilor ce sunt proprietatea societatii sau au fost primite in gaj, cautiune ori depozit;
b) sa convoace adunarea ordinara sau extraordinara, cand n-a fost convocata de
administratori;
c) sa ia parte la adunarile ordinare si extraordinare, putand face sa se insereze in ordinea de zi
propunerile pe care le vor crede necesare;
d) sa constate regulata depunere a garantiei din partea administratorilor;
e) sa vegheze ca dispozitiile legii si ale actului constitutiv sa fie indeplinite de administratori
si lichidatori.

Pentru intocmirea raportului privind situatiile financiare, propunerile asupra acestora si

repartizarea profitului , cenzorii vor delibera impreuna; ei insa vor putea face, in caz de neintelegere,
rapoarte separate, care vor trebui sa fie prezentate adunarii generale.
Pentru celelalte obligatii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.
Intinderea si efectele raspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului si ale legii
socitatilor comerciale. Raspunderea lor, ca si in cazul administratorilor poate fi civila sau si penala.
Cenzorii raspund solidar pentru neindeplinirea obligatiilor stabilite in sarcina administratorilor.

Subsectiunea III.5 Modificarea societatilor comerciale

1 Aspecte generale privind societatile comerciale
Sediul materie privind modificarea societatii comerciale se afla in Titlul IV al Legii 31-1990 de
la art 204-art 221 intiitulat Modificarea societatilor comerciale si in titlul urmator V intitulat
Excluderea si retragerea asociatilor art .222- art. 227.
Dispozitiile legale privind modificarea societatilor comerciale sunt structurate pe doua paliere:
o parte art 204- in care este prevazuta procedura de modificare a actului constitutiv si implicit a
societatii si o alta parte in care sunt reglementate o parte din cazurile de modificare a actului
constitutiv: reducere si majorarea capitalului social, prelungirea duratei societatii, a formei societatii.
Pentru celelalte cazuri de modificare a societatii, adica a actului constitutiv - modificarea sediului, a
formei, o obiectului de activitate, fuziunea, divizarea, - nu sunt dispozitii speciale ceea ce insemna ca
se vor face dupa procedura stabilita in acest titlu cu respectarea dispozitiilor actului constitutiv si ale
dispozitiilor generale ale Legii 31/1990
Pe langa cazurile prevazute mai sus amintite se apreciaza ca vor constitui modificari ale
societatii: cesiune de parti sociale catre un tert, infiintarea de sucursale ale societatii, continuarea
societatii cu mostenitorii asociatului decedat in cauza, continuarea societatii cu un singur asociat ca
urmarea a retragerii, excluderii sau decesului celui de-al doilea asociat., etc.
De fapt orice modificare a elementelor actului constitutiv , asa cum sunt stabilite de art 7 si 8
din Legea 31/1990 atrage o modificarea societatii.
Actul constitutiv poate fi modificat prin :
- Hotararea adunarii generale adoptata in conditiile legii .
- Prin act aditional la actul constitutiv
-prin hotararea instantei judecatoresti, in conditiile excluderii sau retragerii unui asociat.
Procedura inregistrarii actului modificator
Actul modificator, cuprinzand trimiterile la textele modificate ale actului constitutiv, se
inregistreaza in registrul comertului pe baza incheierii judecatorului delegat, cu exceptia cazului
excluderii si retragerii cand inregistrarea se va face pe baza hotararii irevocabile de excludere sau de
retragere, atunci cand retragerea se pronunta de catre instanta.
Procedura de inscriere in registrul comertului a mentiunii privind modificarea actului
constitutiv este aceeasi ca procedura de inregistrare a constituirii societatii, ca procedura inmatricularii
societatii comerciale. In acest scop actul modificator se depune la registrul comertului, supus
controlului de legalitate si daca sunt indeplinite conditiile prevazute delege judecatorul delegat va
pronunta o hotarare judecatoreasca- o incheiere prin care va admite cererea de inscriere a mentiunii de
modificarea a actului constitutiv in termen de 3 zile de la dat inregistrarii cererii.
In cazul in care actul modificator este o hotarare judecatoreasca, inscrierea modificarii in
registrul comertului se face in temeiul hotararii judecatoresti, care in dispozitiv trebuie sa cuprinda si
precizare ca se va efectua inscrierea respectivei modificari in registrul comertului, instanta avand
obligatia ca din oficiu, potrivit ar 7 din Legea 26/1990 , sa trimita o copie legalizata de pe hotarare in
termen de 15 zile de la data ramanerii irevocabile a acesteia.
Dupa inregistrarea in registrul comertului, actul modificator se trimite, din oficiu, Monitorului
Oficial al Romaniei, spre publicare in partea a IV-a, de catre registrul comertului, pe cheltuiala
societatii.

Neefectuarea publicitatii are drept efect inopozabilitatea fata de terti a modificarii, afara de
cazul in care societatea face dovada ca tertii cunosteau modificarile intervenite. Intre asociati,
modificarile isi vor produce efectele cuvenite.
Actul modificator al actului constitutiv al unei societati in nume colectiv sau in comandita
simpla, in forma autentica, se depune la oficiul registrului comertului si se mentioneaza in acest
registru, fara a fi obligatorie publicarea lui in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Daca se aduc mai multe modificari actului constitutiv, fie concomitent, fie succesiv, acesta va fi
actualizat cu toate modificarile la zi si, in aceasta forma, va fi depus la oficiul registrului comertului.
Opozitia la modificarea actului constitutiv
Creditorii nemultumiti si orice alta persaona prejudicata de modificarea societatii, deoarece
astfel sunt prejudiciati, au ca mijloc juridic pentru apararea drepturilor lor opozitia la modificarea
societatii, reglementata de dispozitiile art. 61 si 62. Ei pot formula o cerere de opozitie prin care sa
solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului
cauzat: In cazul in care cauza opozitiei a fost inlaturata inainte de a se pune concluzii in fond la
tribunal instanta nu va admite opozitia ci va constata ca actiunea a ramas fara obiect daca se renunta
la modificare societatii sau prin modificarea modificarii nu mai sunt prejudiciate interesele creditorilor.
Opozitia se face in termen de 30 de zile de la data publicarii hotararii asociatilor sau a actului
aditional modificator in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, daca legea nu prevede un alt
termen (cum este de exemplul in cazul reducerii capitalului, cand termenul este de doua luni). Ea se
depune la oficiul registrului comertului care, in termen de 3 zile de la data depunerii, o va mentiona in
registru si o va inainta instantei judecatoresti competente.
Opozitia se judeca in camera de consiliu, cu citarea partilor. Hotararea pronuntata asupra
opozitiei este supusa numai recursului.
Odata cu introducerea opozitiei reclamantul poate cere presedintelui instantei, pe cale de
ordonanta presedintiala suspendarea executarii actului modificator impotriva caruia s-a exercitat
opozitia. Presedintele admitand cererea poate obliga la darea unei cautiuni. Impotriva ordonantei de
suspendare se poate exercita recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Dreptul asociatilor de a se retrage din societate
In cazul in care anumite modificari ale societatii comerciale afecteaza interesele asociatilor
legea prevede dreptul acestora de a se retrage din societate. Astfel, actionarii care nu sunt de acord cu
hotararile luate de adunarea generala cu privire la schimbarea obiectului principal de activitate, la
mutarea sediului sau la forma societatii au dreptul de a se retrage din societate si de a obtine de la
societate contravaloarea actiunilor pe care le poseda, la valoarea medie determinata de catre un expert
autorizat, prin folosirea a cel putin doua metode de evaluare recunoscute de standardele europene de
evaluare (EVS).
In cazul SRL, asociatii au dreptul sa se retraga nu sunt de acord cu modificarile actului
constitutiv daca acest drept le-a fost recunoscut prin actul constitutiv.
Principalele cazuri de modificarea acapitalului social:
Pe laga conditii generale care privesc orice modificare a actului constitutiv legea 31/1990
reglementeaza unele conditii speciale care privesc anumite modificari ale actului constitutiv:
- majorarea capitalului social
- reducerea capitalului social
- prelungirea duratei societatii
- dizolvarea anticipata a societatii
- divizarea si fuziune a societatii comerciale
- transformarea societatii comerciale
2 Majorarea capitalului social
Conditiile majorarii capitalului social.
Societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata, prevede legea, isi vor putea majora
capitalul social, cu respectarea dispozitiilor prevazute pentru constituirea societatii. Este necesara
existenta actului modificator si respectarea dispozitiilor specifice fiecarei forme de societate
referitoare la constituirea societatii ( aporturile asociatilor, numarul de asociati, etc)
Hotararea adunarii generale extraordinare pentru majorarea capitalului social se va publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. Hotararea adunarii generale privind majorarea

capitalului social are efect numai in masura in care a fost dusa la indeplinire in termen de un an de la
data sa. Hotararea se considera adusa la indeplinire in situatia in care intreaga suma ce reprezinta
sporul de capital a fost subscrisa.
Pentru societatea pe actiuni exista dispozitii speciale pentru majorarea capitalului social,
operatiune efectuandu-se potrivit acestora, asa cum sunt ele cuprinse in art. 210-220. Desi nu exista un
text expres de lege in practica se considera ca art 210-220 din Legea 31/1990 nu se aplica si SRL ,
sub nici un aspect, adica nici cu privire la acele aspecte care nu sunt incompatibile cu natura SRLului.
Metodele prin care se majoreaza capitalul social.
1. Prin noi aporturi.
Capitalul social se poate mari prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale
a actiunilor existente in schimbul unor noi aporturi in numerar si/sau in natura. Actiunile emise de
societatea pentru marirea capitalului social vor fi oferite spre subscriere in primul rand actionarilor
existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda. In plus,actionarul are un drept de
preferinta si pentru subscrierea actiunilor noi ramase disponibile ca urmare a faptului ca unii actionari
nu au uzat de dreptul lor.
Majorarea capitalului social efectuat fara acordarea dreptului de preferinta catre actionarii
existenti este lovita de nulitate absoluta.
De la acest drept de preferinta acordat de lege actionarilor, in mod echitabil, exista o serie de
restrictii:
- adunarea generala va putea, pentru motive temeinice, sa ridice actionarilor dreptul de subscriere a
noilor actiuni, in total sau in parte. Pentru luarea hotararii este necesara prezenta a trei patrimi din
numarul titularilor capitalului social si votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin
jumatate din capitalul social. Convocarea va trebui sa cuprinda, in acest caz, motivele majorarii
capitalului social, persoanele carora urmeaza a li se atribui noile actiuni, numarul de actiuni atribuit
fiecareia dintre ele, valoarea de emisiune a actiunilor si bazele fixarii acesteia.
- dreptul de preferinta inceteaza, daca noile actiuni reprezinta aporturi in natura.
Exercitarea dreptului de preferinta se poate realiza numai in interiorul termenului hotarat de
adunarea generala, daca actul constitutiv nu prevede alt termen. Se va acorda pentru exercitiul
dreptului de preferinta un termen de cel putin o luna, cu incepere din ziua publicarii hotararii adunarii
referitoare la majorarea capitalului. Dupa expirarea acestui termen, actiunile vor putea fi oferite spre
subscriere publicului
Aporturile pot fi in numerar sau si in natura. Aporturi in creante nu sunt admise
Daca majorarea capitalului social se face prin aporturi in natura, adunarea generala
extraordinara, care a hotarat aceasta, va numi unul sau mai multi experti pentru evaluarea acestor
aporturi. Dupa depunerea raportului de expertiza, adunarea generala extraordinara convocata din nou,
avand in vedere concluziile expertilor, poate hotari majorarea capitalului social.
Hotararea adunarii generale trebuie sa cuprinda descrierea aporturilor in natura, numele
persoanelor ce le efectueaza si numarul actiunilor ce se vor emite in schimb.
Actiunile emise in schimbul aporturilor in numerar vor trebui platite, la data subscrierii, in
proportie de cel putin 30% din valoarea lor nominala si, integral, in termen de cel mult 3 ani de la data
publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, a hotararii adunarii generale. In acelasi
termen vor trebui platite actiunile emise in schimbul aporturilor in natura.
2. Prin incorporarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale
Rezervele sunt sume de bani prelevate din beneficiile societatii care au destinatii prevazute de
lege.
Rezervele legale se constituie in mod obligatoriu in cazul SA si SRL prin prelevarea din
beneficiile societatii in fiecare an a cel putin 5% pana ce fondul atinge minim a cincea parte din
capitalul social. Rezervele statutare se constituie in conditiile si cu destinatia stabilite prin actul
constitutiv. Rezervele facultative se constituie si au destinatia data de adunarea generala a asociatilor.
Actiunile noi sunt liberate prin incorporarea rezervelor, cu exceptia rezervelor legale. Sumele
de bani acumulate cu titlu de rezerve vor fi folosite pentru achitarea noilor actiuni. Rezervele
apartinand societatii practic ne aflam in prezenta unei autofinantari, aceasta fiind titulatura sub care

este cunoscuta aceasta modalitate de majorare a capitalului. Fiind liberate contra unor sume de bani ce
apartineau societatii- rezervele- noile actiuni vor fi oferite vechilor actionari , proportional cu
participarea lor la capitalul social.
Diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse in rezerve, fara a majora
capitalul social asa cum era posibil in vechea reglementare.
3. Prin incorporarea profitului sau a primelor de emisiune.
In locul sumelor care li s-ar fi cuvenite cu titlu de dividende, actionarii vor primi urmeaza
actiuni noi emise de societate, adica dividendele li se platesc prin actiuni si nu prin numerar.
Prima de emisiune reprezinta, alaturi de dreptul de preferinta un mijloc de salvgardare a
drepturilor vechilor actionari, care ca urmare a sporului numarului de actiuni, isi vad diminuata
valoarea intrinseca a actiunilor. Primele de emisiune reprezinta diferenta intre valoarea de emisiune si
valoarea nominala a actiunilor pe care trebuie sa o suporte noii actionari si este destinata acoperirii
cheltuielilor emisiunii precum si diminuarii valorii intrinseci a actiunilor vechi.
4. Majorarea capitalului social prin compensarea creantelor asupra societatii cu actiuni ale acesteiaConversiunea datoriilor in actiuni.
In aceasta situatie, pentru sumele de bani cuvenite creditorilor, in baza creantelor lichide si
exigibile pe care le au fata de societate, creditorii primesc actiuni ale societatii. Ei se transforma din
creditori ai societatii in actionari. O forma a conversiei datoriilor in actiuni este si conversia
obligatiunilor in actiuni.
3 Reducerea capitalului social
Mijloacele de reduceere a capitalului social
In functie de cauza care determina reducerea capitalului Legea 31/1990, in art 207 , stabileste
mijloacele prin care se poate realiza reducerea capitalului.
Cel mai adesea reducerea capitalului este motivata de pierderile patrimoniale. Astfel potrivit
art 158 din Legea 31/1990 daca administratorii constata ca, in urma unor pierderi, activul net,
determinat ca diferenta intre totalul activelor si datoriile societatii, reprezinta mai putin de jumatate din
valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotari reintregirea
capitalului, reducerea lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii. Prin actul constitutiv se poate
stabili ca adunarea extraordinara sa fie convocata si la o pierdere mai mica. In cazul cand nici in a doua
convocare nu s-a intrunit cvorumul prevazut pentru adunarea extraordinara, administratorii vor cere
instantei din raza teritoriala in care se afla sediul societatii numirea unui expert, care va verifica
pierderea din capitalul social. Instanta, pe baza expertizei, constatand pierderea prevazuta anterior, va
da o incheiere, autorizand administratorii sa convoace adunarea generala, care va putea sa hotarasca
limitarea capitalului la suma ramasa sau dizolvarea societatii, cu orice numar de actionari prezenti.
Daca este reducerea este cauzata de pierderi capitalul social poate fi micsorat prin
a) micsorarea numarului de actiuni sau parti sociale, cu pastrarea valorii nominale, micsorandu-se ,
in mod proportional, numarul de actiuni sau de parti sociale detinute de fiecare asociate)
b) reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor sociale; noua valoare se va inscriptiona cu o
stampila aplicata pe vechile actiuni sau parti sociale.
c) dobandirea propriilor actiuni, urmata de anularea lor. In mod exceptional este permisa dobandirea
de catre societate a unui numar determinat de actiuni proprii, integral liberate, cand se face cu scopul
de a reduce capitalul social, prin anularea unui numar de actiuni proprii de o valoare corespunzatoare
reducerii;
Cand reducerea nu este motivata de pierderi, reducerea capitalului social se poate face prin:
a) scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate , subscrise, dar nevarsate.
b) restituirea catre actionari a unei cote-parti din aporturi, proportionala cu reducerea capitalului
social si calculata egal pentru fiecare actiune sau parte sociala;
c) alte procedee prevazute de lege. De exemplu retragerea sau excluderea asociatului poate motiva
reducerea capitalului social. Nu trebuie sa se procedeze la reducere atunci cand actiunile sau partile
sociale detinute de asociatul retras sau exclus sunt preluate de o alta persoana, situatie care credem ca
trebuie sa aiba intaietate in scopul protejarii creditorilor sociali si societatii.
Conditiile pentru reducerea capitalului social.

Este necesar sa existe o hotarare a Adunarii asociatilor, constata printr-un inscris care sa
indeplineasca forma prevazuta de lege, care trebuie inscrisa in registrul comertului si publicata in
M.O.
Hotararea va trebui sa respecte minimul de capital social, atunci cand legea il fixeaza, sa arate
motivele pentru care se face reducerea si procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.
Dupa ce a fost publicata in M.O. impotriva hotararii de reducere a capitalului social se poate
face opozitie de catre orice creditor al societatii, a carui creanta este constatata printr-un titlu anterior
publicarii hotararii, opozitie care se efectueaza in conditiile art. 62, afara de termenul in care se poate
face opozitie care nu este de 30 de zile ci de 60 de zile de la data publicarii hotararii. Pentru ca
opozitia sa fie admisa creditorul va trebui sa dovedeasca faptul ca este lezat prin reducere, in sensul
ca creanta sa nu mai gaseste , in capitalul astfel redus, o acoperire suficienta.
Un efect special al exercitarii opozitiei apare in legatura cu creditorii chirografari ale caror
creante sunt neexigibile dar sunt constate prin titluri anterioare publicarii hotararii. Prin exercitarea
dreptului de opozitie , creanta lor devine exigibila ,anticipat, la data expirarii termenului de doua luni.
Intrucat creanta a devenit exigibila ea poate fi valorificata si, daca este realizata creanta, poate fi
realizata si reducerea capitalului social. Acest efect special, nu se produce in situatia in care societatea
a oferit garantii reale sau personale acceptate de creditori
Daca in termenul stabilit nu se efectueaza nici o opozitie sau acestea sunt respinse, judecatorul
delegat va pronunta o incheiere prin care va dispune reducerea capitalului social. Reducerea capitalului
social va putea fi facuta numai dupa trecerea a doua luni din ziua in care hotararea a fost publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Potrivit art 209 cand societatea a emis obligatiuni, nu se va putea proceda la reducerea
capitalului social prin restituiri facute actionarilor din sumele rambursate in contul actiunilor, decat in
proportie cu valoarea obligatiunilor rambursate.
4 Prelungirea duratei societatii
Este posibil ca o societate comerciala sa se constituie pe o perioada determinata, posibilitatea
care rezulta din dispozitiile art 7 si 8 din Legea 31/1990 care prevad ca in actul constitutiv se va arata
durata pentru care se constituie societatea. La implinirea duartea societatea se dizolva de drept fara
indeplinirea unei formalitatii si sintra in lichidare. Pentru a evita acesta situatie legea impune
administratorilor obligatia de a consulta pe asociati, cu cel putin 3 luni inainte de expirarea duratei
societatii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. In lipsa, la cererea oricaruia dintre asociati,
tribunalul va putea dispune, prin incheiere, efectuarea consultarii. Prelungirea duratei societatii,
schimbarea formei sau alte modificari ale actului constitutiv al societatii nu atrag crearea unei persoane
juridice noi.
Hotararea de modificare a societatii , in sensul prelungirii duratei acesteia fie in transformarea
ei intr-o societate pe o perioada nedeterminata se ia de catre adunarea generala extraordinara.
Hotararea adunarii generale sau actul aditional care constata hotararea, in forma impusa de lege
trebuie mentionat in Registrul comertului si publicat in M.O.
Deoarece aceasta prelungire poate afecta drepturile creditorilor personali ai asociatilor, care isi
vad astfel amanata posibilitatea realizarii creantei lor, legea le recunoaste dreptul de a exercita opozitie.
Creditorii particulari ai asociatilor dintr-o societate in nume colectiv, in comandita simpla sau cu
raspundere limitata pot face opozitie, in conditiile dreptului comun in materia opozitiei, impotriva
hotararii adunarii asociatilor de prelungire a duratei societatii peste termenul fixat initial, daca au
drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotararii. In cazul in care opozitia se respinge
judecatorul delegat va pronunta o incheiere prin care va dispune efectuarea mentiunii privind
prelungirea duratei societatii si publicarea acestei in M.O. In cazul de admitere a opozitiei privind
prelungirea duratei societatii potrivit art 206 din Legea 31/1990 asociatii trebuie sa decida, in termen
de o luna de la data la care hotararea a devenit irevocabila : ei pot alege fie sa renunte la prelungire caz
in care societatea se va dizolva de drept fara nici o alta formalitate la implinirea termenului fie sa
excluda din societate pe asociatul debitor al oponentului. In cazul excluderii drepturile cuvenite
asociatului debitor vor fi calculate pe baza ultimului bilant contabil aprobat iar creditorii sai personali
isi vor realiza creanta. Asociati vor adopta o hotarare sau un act aditional prin care il vor exclude pe
asociatul debitor, vor stabili partile care se cuvin , structura capitalului social si a asociatilor. Este o
situatie de exceptie de la dispozitiile art 223 din Legea 31/1990 care prevede ca excluderea si

retragerea asociatilor se poate dispune numai prin hotarare judecatoreasca, hotarare prin care instanta
va dispune , si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati. Fiind inlaturat
impedimentul la realizarea prelungirii societatii, acesta poate fi efectuata.
5 Excluderea asociatului din societate.
Poate fi exclus din societatea in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata:
- asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat. Este necesara punerea in
intarziere a asociatului si ca asociatul ce solicita excluderea sa-si fi executat obligatia de aport.
- asociatul cu raspundere nelimitata in stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
- asociatul cu raspundere nelimitata care se amesteca fara drept in administratie ori care, fara
consimtamantul scris al celorlalti asociati, intrebuinteaza capitalul, bunurile sau creditul societatii in
folosul sau sau in acela al unei alte persoane este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat
si sa plateasca despagubiri pentru daunele cauzate precum si asociatii care iau parte, ca asociati cu
raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, nici sa faca
operatiuni in contul lor sau al altora, in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator, fara
consimtamantul celorlalti asociati. Consimtamantul se socoteste dat daca participarea sau operatiunile
fiind anterioare actului constitutiv au fost cunoscute de ceilalti asociati si acestia nu au interzis
continuarea lor. In caz de incalcare a prevederilor anterioare, societatea, in afara de dreptul de a
exclude pe asociat, poate sa decida ca acesta a lucrat in contul ei sau sa ceara despagubiri. Acest drept
se stinge dupa trecerea a 3 luni din ziua cand societatea a avut cunostinta, fara sa fi luat vreo hotarare
- savarsirea de catre asociatul administrator a unor fapte pagubitoare pentru societate asociatul
administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de
capitalul social in folosul lui sau al altora..
-exercitarea de catre creditorul personal al asociatului a opozitiei impotriva hotararii de prelungire a
duratei societatii.
Excluderea unui asociat din societatea in nume colectiv se pronunta prin hotarare
judecatoreasca. Excluderea se face la cererea societatii sau a oricarui asociat. Cand excluderea se cere
de catre un asociat, se vor cita societatea si asociatul parat. Reclamantul, societate sau asociat, va putea
solicita si repararea prejudiciului cauzat, iar daca actiunea a fost introdusa de societate si daune
interese si dobanda legala., urmand ca acestea sa se compenseze cu valoarea activului net ce se va
cuveni asociatului exclus pana la concurenta valorii pretentiei formulate de societate.
Creditorii pot participa la proces pe cale a opozitei pentru a se opune reducerii dreptului lor de gaj.
Prin hotararea de excludere a asociatului, instanta judecatoreasca trebuie sa dispuna si cu
privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati.
Hotararea irevocabila de excludere trebuie depusa, in termen de 15 zile, la oficiul registrului
comertului pentru inscrierea unei mentiuni.
Cel exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii cu toate consecintele
care decurg din acest fapt. Din acest moment se naste o creanta individuala a exclusului fata de
societate pentru o parte proportionala din patrimoniul social, inclusiv din rezultatele ultimului an
fiscal.
Asociatul exclus va avea dreptul la profit si va suporta pierderile, pana in ziua excluderii sale.
El nu va putea cere insa lichidarea lor pana ce acestea nu vor fi repartizate potrivit prevederilor
contractului de societate.
Asociatul exclus are dreptul la contravaloarea partii sale de interes. Legea prevede ca asociatul
exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o suma de bani care sa
reprezinte valoarea acesteia.
Excluderea unui asociat va conduce la modificarea actului constitutiv cel putin in privinta
numarului si identitatii asociatilor dar posibil si in privinta fie a valorii nominale a partilor de interes
sau sociale , fie a numarului acestora eventual in privinta cuantumului capitalului social, in sensul
reducerii acestuia.
Asociatul exclus ramane obligat fata de terti pentru operatiunile facute de societate, pana in
ziua ramanerii definitive a hotararii de excludere.
6 Retragerea asociatului din societate.
Retragerea din societate este iesirea voluntara a unui asociat din societate, cu consecinta
incetarii calitatii de asociat a acesteia.

In functie de modalitatea de retragere: unilaterala, conventionala sau judecatoreasca,

declaratia unilaterala de retragere , hotararea acceptarii cererii de retragere, autentificata sau insotita
de un extras autentificat sau hotararea judecatoreasca vor fi depuse la ORC.
In cazul consimtirii retragerii de catre adunarea asociatilor, prin hotararea de acceptare a
cererii de retragere, creditorii sociali pot face opozitie in conditiile art 61 si urm. din Legea 31/1990
Modalitatile juridice ale retragerii asociatului din societate:
a) In cazurile prevazute in actul constitutiv.
b) Acordul tuturor celorlalti asociati.
c) Prin hotararea tribunalului. In lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau cand nu se realizeaza
acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, in baza unei hotarari a tribunalului,
supusa numai recursului, in termen de 15 zile de la comunicare.
Prin hotararea judecatoreasca referitoare la retragerea asociatului, instanta trebuie sa dispuna si
cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati.
Pierderea calitatii de asociat a retrasului va produce efecte fata de ceilalti asociati de la
momentul aducerii la cunostinta acestora a declaratiei unilaterale de retragere, efectuate in conditiile
prevazute de actul constitutiv, la momentul adoptarii valabile a hotararii de aprobare a cererii de
retragere iar nu de la momentul autentificarii actului modificator aditional, respectiv de la momentul
ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de admitere a cererii de retragere. In raporturile cu tertii
se va urma dreptul comun al momentului publicizarii conforme a modificarilor intervenite fata de
ultima situatie sociala notificata publicului.
Ca urmare a retragerii din societate, asociatul pierde calitatea de asociat.
Drepturile asociatului retras, cuvenite prin partile sale sociale, se stabilesc prin acordul
asociatilor. Legea permite si desemnarea de catre asociati a unui expert, care sa stabileasca aceste
drepturi.
In caz de neintelegere intre asociati drepturile asociatului retras vor fi stabilite de catre tribunal.
7 Schimbarea formei societatii comerciale
Schimbarea formei juridice se poate realiza prin modificarea actului constitutiv in conditiile art
204. Totodata pentru realizarea operatiunii trebuie indeplinite conditiile prevazute de lege pentru
forma in care se va transforma societatea. Prin schimbarea formei nu este afectata personalitatea
8 Fuziunea si divizarea societatilor comerciale
Fuziunea este operatiunea prin care se realizeaza concentrarea societatilor comerciale Ea
poate imbraca forma absorbtiei- care consta in inglobarea de catre societate a uneia sau mai multor
societati- sau contopirii- reunirea a doua sau mai multe societati comerciale care isi inceteaza existenta
pentru constituirea unei societati comerciale noi.
Divizarea este operatiunea prin care se realizeaza impartirea unei societati comerciale sau
desprinderea unei parti din societate. Divizarea costa in impartirea intregului patrimoniu al unei
societati care isi inceteaza existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel
fiinta. Desprinderea consta in separarea unei parti din patrimoniul unei societati, care nu isi inceteaza
existenta si transmiterea ei catre una sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.
Conditiile fuziunii si divizarii societatilor comerciale
Fuziunea sau divizarea se hotaraste de fiecare societate in parte, in conditiile stabilite pentru
modificarea actului constitutiv al societatii. Daca, prin fuziune sau divizare, se infiinteaza o noua
societate, aceasta se constituie in conditiile prevazute de prezenta lege pentru forma de societate
convenita.
In baza hotararii adunarii generale a actionarilor a fiecareia dintre societatile care participa la
fuziune sau la divizare, administratorii acestora intocmesc un proiect de fuziune sau de divizare, care
va cuprinde:
a) forma, denumirea si sediul social al tuturor societatilor participante la operatiune;
b) fundamentarea si conditiile fuziunii sau ale divizarii;
c) stabilirea si evaluarea activului si pasivului, care se transmit societatilor beneficiare;
d) modalitatile de predare a actiunilor sau a partilor sociale si data de la care acestea dau
dreptul la dividende;
e) raportul de schimb al actiunilor sau al partilor sociale si, daca este cazul, cuantumul sultei;
nu vor putea fi schimbate pentru actiuni emise de societatea absorbanta actiunile societatii absorbite al

caror titular este, direct sau prin persoane interpuse, societatea absorbanta ori insasi societatea
absorbita;
f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
g) drepturile care se acorda obligatarilor si orice alte avantaje speciale;
h) data situatiei financiare de fuziune/divizare, care va fi aceeasi pentru toate societatile
participante;
i) orice alte date care prezinta interes pentru operatiune.
Proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentantii societatilor participante, se
depune la oficiul registrului comertului unde este inmatriculata fiecare societate, insotit de o declaratie
a societatii care inceteaza a exista in urma fuziunii sau divizarii, despre modul cum a hotarat sa stinga
pasivul sau.
Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecatorul delegat, se publica in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala partilor, integral sau in extras, potrivit dispozitiei
judecatorului delegat sau cererii partilor, cu cel putin 30 de zile inaintea datelor sedintelor in care
adunarile generale extraordinare urmeaza a hotari, asupra fuziunii/divizarii.
Oricare creditor al societatii care fuzioneaza sau se divide, avand o creanta anterioara publicarii
proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opozitie in termen de 30 de zile de la data publicarii
proiectului de divizare sau fuziune, in conditiile art. 62 din Legea 31/1990.
Opozitia suspenda executarea fuziunii sau a divizarii pana la data la care hotararea
judecatoreasca a devenit irevocabila, in afara de cazul in care societatea debitoare face dovada platii
datoriilor sau ofera garantii acceptate de creditori ori convine cu acestia un aranjament pentru plata
datoriilor.
Administratorii societatilor care fuzioneaza sau se divid vor pune la dispozitie asociatilor la
sediul social, cu cel putin o luna inainte de data sedintei adunarii generale extraordinare:
a) proiectul de fuziune/divizare;
b) darea de seama a administratorilor, in care se va justifica din punct de vedere economic si
juridic necesitatea fuziunii/divizarii si se va stabili raportul de schimb al actiunilor/partilor sociale;
c) situatiile financiare impreuna cu rapoartele de gestiune pe ultimele 3 exercitii financiare,
precum si cu 3 luni inainte de data proiectului de fuziune/divizare;
d) raportul cenzorilor si, dupa caz, raportul auditorilor financiari;
e) raportul unuia sau al mai multor experti, persoane fizice sau juridice, desemnati de
judecatorul delegat, asupra justetei raportului de schimb al actiunilor/partilor sociale, in cazul
societatilor pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata; pentru intocmirea raportului,
fiecare dintre experti are dreptul sa obtina de la societatile care fuzioneaza/se divid toate documentele
si informatiile necesare si sa efectueze verificarile corespunzatoare. Raportul va cuprinde:
- metodele folosite pentru a se ajunge la raportul de schimb propus;
- aprecierea daca acele metode au fost adecvate, mentionarea valorilor la care s-a ajuns prin
fiecare metoda, precum si opinia asupra importantei acestor metode intre cele pentru ajungerea la
valorile respective;
- eventualele greutati intampinate in cursul actiunii de evaluare;
f) evidenta contractelor cu valori depasind 10.000 Ron in curs de executare si repartizarea
lor, in caz de divizare a societatilor.
Hotararea privind fuziunea sau divizarea este luata, pe baza proiectului de fuziune sau de
divizare, de catre adunarea generala a fiecarei societati participante la operatiune.
In cel mult doua luni de la expirarea termenului prevazut pentru exercitarea opozitiei sau, dupa
caz, de la data la care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila, adunarea generala a fiecareia
dintre societatile participante va hotari asupra fuziunii sau divizarii, cu conditiile de cvorum si
majoritate cerute de lege pentru adunarea generala etraordinara. Prin exceptie de la aceasta regula,
atunci cand fuziunea sau divizarea are ca efect marirea obligatiilor asociatilor uneia dintre societatile
participante, hotararea se ia cu unanimitate de voturi.
Daca prin fuziune sau divizare se constituie o noua societate , actele constitutive ale societatilor
nou-infiintate prin fuziune sau divizare se aproba de adunarea generala a societatii sau a societatilor
care isi inceteaza existenta.

In baza actului constituitv aprobat, societatea nou infiintata se inmatriculeaza in registrul

comertului.
In cazul absorbtiei, actul modificator al actului constitutiv al societatii absorbante se
inregistreaza in registrul comertului in a carui circumscriptie isi are sediul societatea si, vizat de
judecatorul delegat, se transmite, din oficiu, la Monitorul Oficial al Romaniei, spre publicare in Partea
a IV-a, pe cheltuiala societatii.
Publicitatea pentru societatile absorbite poate fi efectuata de societatea absorbanta, in cazurile
in care acele societati nu au efectuat-o, in termen de 15 zile de la vizarea actului modificator al actului
constitutiv al societatii absorbante de catre judecatorul delegat.
Fuziunea sau divizarea produce efecte de la date diferite:
a) in cazul constituirii uneia sau mai multor societati noi, la data inmatricularii in registrul
comertului a noii societati sau a ultimei dintre ele;
b) in celelalte cazuri, la data inscrierii in registrul comertului a mentiunii privind majorarea
capitalului social al societatii absorbante.
Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fara lichidare, a societatii care isi inceteaza
existenta si transmiterea universala a patrimoniului sau catre societatea sau societatile beneficiare, in
starea in care se gaseste la data fuziunii sau a divizarii, in schimbul atribuirii de actiuni sau de parti
sociale ale acestora catre asociatii societatii care inceteaza si, eventual, a unei sume in bani, care nu
poate depasi 10% din valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale atribuite.
In cazul fuziunii prin absorbtie, societatea absorbanta dobandeste drepturile si este tinuta de
obligatiile societatii pe care o absoarbe, iar in cazul fuziunii prin contopire, drepturile si obligatiile
societatilor care isi inceteaza existenta trec asupra noii societatii astfel infiintate.
Societatile care dobandesc bunuri prin efectul divizarii raspund fata de creditori pentru
obligatiile societatii care si-a incetat existenta prin divizare, proportional cu valoarea bunurilor
dobandite, in afara de cazul in care prin actul de divizare s-au stabilit alte proportii.
Daca nu se poate stabili societatea raspunzatoare pentru o obligatie, societatile care au dobandit
bunuri prin divizare raspund solidar.
Aportul unei parti din activul patrimoniului unei societati la una sau mai multe societati
existente sau care iau astfel fiinta, in schimbul actiunilor sau partilor sociale ce se atribuie asociatilor
acelei societati la societatile beneficiare, este supus, in mod corespunzator, dispozitiilor legale privind
divizarea, daca are loc prin desprindere.
Subsectiunea III.5 Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale
Incetarea existentei societatii comerciale impune parcurgerea a doua faze: dizolvarea societatii
si lichidarea societatii.
Faza dizolvarii societatii cuprinde anumite operatii care declanseaza si pregatesc incetarea
existentei societatii. In aceasta faza, personalitatea juridica nu este afectata, insa dizolvarea pune capat
activitatii normale a societatii.
Faza lichidarii societatii cuprinde acele operatii de lichidare a patrimoniului societatii, plata
creditorilor si impartirea soldului intre asociati. In aceasta faza, societatea continua sa isi pastreze
personalitatea juridica, dar este subordonata cerintelor lichidarii.
In societatile in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, asociatii pot
hotari, odata cu dizolvarea, si modul de lichidare al societatii, daca asociatii sunt de acord cu privire la
repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii si cand asigura stingerea pasivului sau regularizarea
lui in acord cu creditorii.
1 Dizolvarea societatilor comerciale.
Hotararea privind dizolvarea societatii este luata, dupa caz, la adunarea asociatilor ori de
instanta judecatoreasca. Exceptional, dizolvarea societatii se produce in temeiul legii.
Cauzele generale de dizolvarea a societatilor comerciale.
- Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii.
- Imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia.
-declararea nulitatii societatii.
-hotararea adunarii asociatilor.

-hotararea tribunalului.
-falimentul societatii.
-alte cauze prevazute de lege sau actul constitutiv al societatii.
Art. 237 din Legea nr. 31/1990 reglementeaza anumite cazuri de dizolvare-sanctiune:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni;
b) societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale
sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului;
c) societatea si-a incetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile
referitoare la sediul social sau asociatii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut sau resedinta
cunoscuta;
d) societatea nu si-a completat capitalul social, in conditiile legii.
Caile dizolvarii societatii comerciale.
-de drept, daca ipoteza legii este satisfacuta nefiind necesara necesara indeplinirea nici unei formalitati.
Legea nr. 31/1990 reglementeaza dizolvarea de drept a societatii in cazul expirarii termenului
stabilit pentru durata societatii.
- prin vointa asociatilor, hotararea privind dizolvarea se ia cu respectarea conditiilor de cvorum si
majoritate prevazute de lege pentru adunarea generala extraordinara.
Actul care constata hotararea adunarii generale privind dizolvarea, in forma ceruta de lege, se
depune la oficiul registrului comertului pentru a se mentiona in registru, dupa care se transmite, din
oficiu, Monitorului Oficial, spre publicare
In cazul dizolvarii societatii inainte de expirarea termenului fixat pentru durata sa, dizolvarea
produce efecte fata de terti numai dupa trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea in Monitorul
Oficial.
- pe cale judecatoreasca, prin hotararea tribunalului la cererea oricarui asociat, pentru motive
temeinice.
Hotararea judecatoreasca privind dizolvarea societatii trebuie inscrisa in registrul comertului si
publicata in Monitorul Oficial. Aceste formalitati trebuie indeplinite in termen de 15 zile de la data la
care hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila.
Efectele dizolvarii societatii comerciale.
Dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii.
In anumite cazuri, dizolvarea are loc fara lichidare, cum este cazul fuziunii, divizarii
societatilor comerciale sau al societatii cu raspundee limitata cu asociat unic. Deci, in aceste cazuri,
dizolvarea societatii nu are ca efect deschiderea procedurii lichidarii.
Din momentul dizolvarii societatii administratorii nu mai pot intreprinde noi operatiuni, in caz
contrar, ei sunt personal si solidar raspunzatori pentru operatiunile pe care le-au intreprins.
2 Lichidarea societatilor comerciale.
Operatiunile care fac obiectul fazei lichidarii societatii sunt realizate de persoane anume
investite lichidatori.
Lichidarea societatii comerciale consta intr-un ansamblu de operatiuni care au ca scop
terminarea operatiunilor comerciale aflate in curs la data dizolvarii societatii, incasarea creantelor
societatii, transformarea bunurilor societatii in bani, plata datoriilor societatii si impartirea activului net
intre asociati.
Prin trecerea la faza de lichidare a societatii comerciale are loc modificarea obiectului si
scopului societatii, toate actele emanand de la societate trebuie sa arate ca aceasta este in lichidare,
administratorii sunt inlocuiti cu lichidatorii societatii, care intra in functie numai dupa indeplinirea
formalitatilor de publicitate prevazute de lege. Dupa intrarea lor in functie, lichidatorii sunt obligati ca
impreuna cu administratorii sa faca un inventar si sa incheie un bilant.
Lichidarea activului si pasivului societatii comerciale.
Lichidarea activului societatii.
a) Transformarea bunurilor societatii in bani. Lichidatorii vor putea sa vanda, prin licitatie publica,
imobilele si orice avere mobiliara a societatii.
b) Incasarea creantelor. Lichidatorii trebuie sa incaseze creantele de la debitorii societatii.
c) Actiunile lichidatorilor. Lichidatorii care probeaza, prin prezentarea situatiei financiare anuale, ca
fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente sa acopere pasivul exigibil trebuie sa ceara

sumele necesare asociatilor care raspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral varsamintele,
daca acestia sunt obligati, potrivit formei societatii, sa le procure sau, daca sunt debitori fata de
societate, pentru varsamintele neefectuate, la care erau obligati in calitate de asociati.
Lichidarea pasivului societatii.
Prin lichidarea pasivului societatii se intelege plata datoriilor societatii catre creditorii sai.
Datoriile societatii pot fi achitate de catre lichidatori cu proprii bani. Intr-un asemenea caz,
lichidatorii au dreptul la restituirea sumelor achitate creditorilor.
Creditorii societatii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor actiunile care decurg din
creantele ajunse la termen, pana la concurenta bunurilor existente in patrimoniul societatii. In
subsidiar, creditorii societatii au o actiune impotriva asociatilor, pentru plata sumelor datorate din
valoarea actiunilor subscrise, sau din acea a aporturilor la capitalul societatii.
Creditorii sociali pot actiona, in subsidiar, pe asociatii care raspund nelimitat si solidar pentru
obligatiile sociale. Lichidarea nu impiedica declansarea procedurii de faliment a societatii.
Drepturile asociatilor cuvenite din lichidarea societatii comerciale.
Lichidatorii nu pot plati asociatilor nici o suma in contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare,
inaintea achitarii creditorilor societatii.
Impotriva deciziei lichidatorilor privind repartizarea sumelor de bani pentru satisfacerea
drepturilor asociatilor, creditorii societatii pot face opozitie la instanta judecatoreasca, in conditiile art.
62 din Legea nr. 31/1990.
Intocmirea situatiei financiare finale si repartizarea activului net intre asociati.
Dupa terminarea operatiunilor de lichidare a activului si pasivului societatii, lichidatorii sunt
obligati sa intocmeasca situatia financiara finala pentru a constata rezultatele lichidarii, precum si
proiectul de repartizare a activului net intre asociati.
Lichidatorii trebuie sa propuna repartizarea activului intre asociati, in cazul societatilor in nume
colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, respectiv partea ce se cuvine fiecarei actiuni
din repartizarea activului societatii, in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni.
In cazul societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, situatia
financiara finala si proiectul de repartizare se notifica asociatilor prin intermediul executorilor
judecatoresti.
In cazul societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni, situatia financiara finala, insotita de
raportul cenzorilor, se va depune, pentru a fi mentionata, la oficiul registrului comertului si se va
publica in Monitorul Oficial.
Asociatii nemultumiti pot face opozitie impotriva situatiei financiare finale de lichidare si a
proiectului de repartizare.
Opozitia se face la tribunal in termen de 15 zile de la data notificarii, respectiv in termen de 30
de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, a situatiei financiare finale si a proiectului de
repartizare.
Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din registrul
comertului in termen de 15 zile de la data ultimului act de lichidare, care este repartizarea activului net
intre asociati. De la data radierii inceteaza personalitatea juridica a societatii comerciale.
Subsectiunea III.6. REGULI SPECIALE APLICABILE SOCIETATII IN NUME COLECTIV
1. Definitie.
Societatea in nume colectiv se poate defini ca o societate constituita prin asocierea, pe baza
deplinei increderi, a doua sau mai multor persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a
desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor rezultate si in care asociatii raspund
nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii.
2. Caracterele societatii in nume colectiv.
a) asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor;
b) capitalul social este divizat in parti de interes;
c) obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a
tuturor asociatilor.

 3. Constituirea societatii in nume colectiv.

Contractul de societate trebuie sa se incheie in forma autentica si sa cuprinda elementele
prevazute de art. 7 din Legea nr. 31/1990.Potrivit Legii nr. 31/1990 asociatii unei societati in nume
colectiv pot fi atat persoane fizice, cat si persoane juridice.
Firma societatii in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati,
cu mentiunea societate in nume colectiv, scrisa in intregime. Daca numele unei persoane straine de
societate figureaza, cu consimtamantul sau, in firma societatii in nume colectiv, aceasta devine
raspunzatoare nelimitat si solidar de toate obligatiile societatii.
Legea nu stabileste un plafon minim al capitalului social subscris sau al celui varsat, ceea ce
inseamna ca asociatii sunt liberi sa determine marimea acestora, in functie de nevoile pe care le
reclama realizarea obiectului societatii. Legea cere insa ca in contract sa se precizeze data la care se va
varsa integral capitalul social subscris.In contractul de societate trebuie sa se arate si aportul fiecarui
asociat la capitalul social.
Cand aportul la capitalul social apartine mai multor persoane, acestea sunt obligate solidar fata
de societate si trebuie sa desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor decurgand
din acest aport.
Formalitatile necesare constituirii societatii in nume colectiv sunt cele prevazute de lege pentru
constituirea oricarei societati comerciale.
4 Functionarea societatii in nume colectiv
Deliberarile si deciziile asociatilor.
Avand in vedere numarul mic al asociatilor societatii in nume colectiv, legea nu
institutionalizeaza adunarea generala a asociatilor acestei societatii. In problemele esentiale care
privesc activitatea societatii, deciziile sunt luate impreuna de catre asociati.
Legea nr. 31/1990 impunea luarea deciziilor cu votul tuturor asociatilor, reglementarea actuala
consacra si pentru aceasta forma de societate principiul majoritatii. In mod exceptional, decizia se ia cu
votul tuturor asociatilor in cazul revocarii administratorilor care au fost numiti prin contractul de
societate. Decizia se ia cu votul tuturor asociatilor in cazul modificarii actului constitutiv.
Asociatul care, intr-o operatie determinata, are pe cont propriu sau pe contul altuia interese
contrare acelora ale societatii nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind aceasta
operatie. In caz de nerespectare a interdictiei, asociatul raspunde pentru pagubele cauzate societatii,
daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea.
Administratorii societatii.
Societatea in nume colectiv este administrata de unul sau mai multi administratori, care pot fi
asociati sau neasociati, persoane fizice sau persoane juridice.
Daca prin contractul de societate se dispune ca administratorii sa lucreze impreuna, decizia
trebuie luata in unanimitate, iar in caz de divergenta vor decide asociatii care reprezinta majoritatea
absoluta a capitalului social. Pentru cazul in care in contractul de societate nu s-a stabilit modul de
exercitare a mandatului de catre administratori, fiecare dintre ei poate lucra individual.
Daca prin contractul de societate nu s-a aratat administratorul care are puterea de reprezentare a
societatii, legea prezuma ca dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator.
Controlul gestiunii societatii.
Societatea in nume colectiv nu are anumite persoane special desemnate pentru exercitarea
controlului asupra gestiunii administratorilor. Fiecare dintre asociatii care nu este administrator al
societatii va exercita dreptul de control asupra gestiunii societatii.
5 Drepturile si obligatiile asociatilor.
Drepturile asociatilor:
a) Dreptul de a participa la deliberari si la luarea deciziilor.
b) Dreptul la beneficii.
c) Dreptul de a folosi fondurile societatii.
d) Dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea si lichidarea societatii.
Obligatiile asociatilor:
a) Obligatia de efectuare a aportului promis.
b) Obligatia de a nu aduce atingere patrimoniului social.
c) Obligatia de a nu face concurenta societatii.

 6 Raspunderea pentru obligatiile societatii.

Obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si
solidara a tuturor asociatilor. Pentru obligatiile societatii, raspunderea revine nu numai societatii, ci si
asociatilor. Asociatii sunt obligati nelimitat si solidar pentru operatiunile indeplinite in numele
societatii de persoanele care o reprezinta.
7 Cesiunea partii de interes a asociatului.
In schimbul aporturilor lor, asociatii dobandesc anumite parti de interes. Aceste parti de interes
confera calitatea de asociat, cu toate drepturile si obligatiile aferente. Partile de interes incorporeaza
anumite valori si deci ele pot fi transmise, in conditiile legii. Cesiunea partii de interes este posibila
daca a fost permisa prin contractul de societate sau ulterior si este guvernata de regulile cesiunii de
creanta, prevazute de art. 1391-1398 C. civ., cu luarea in considerare a specificului acestei cesiuni.
Cesiunea partii de interes presupune incheierea unui contract prin care cedentul se obliga, in
schimbul unui pret, sa transmita partea sa de interes cesionarului.
Pentru opozabilitate tertilor, trebuie indeplinite anumite formalitati de publicitate:
a) cesiunea trebuie notificata societatii;
b) cesiunea trebuie inscrisa in registrul comertului.
Cesionarul devine titularul partii de interes si, pe cale de consecinta, dobandeste calitatea de
asociat. Cesiunea nu libereaza pe cedent de ceea ce mai datoreaza societatii din aportul sau la capital.
Asociatul cedent ramane raspunzator fata de terti pentru operatiile facute de societate anterior
cesiunii. Daca la data cesiunii exista anumite operatii in curs de executare, asociatul cedent este tinut
sa suporte consecintele, pana la terminarea acestor operatii.
8 Retragerea asociatului din societate.
Retragerea din societate este iesirea voluntara a unui asociat din societate, cu consecinta
incetarii calitatii de asociat a acesteia.
Asociatul se poate retrage asociatului din societate:
a) In cazurile prevazute in actul constitutiv.
b) Acordul tuturor celorlalti asociati.
c) Prin hotararea tribunalului pentru motive temeinice.
Prin hotararea judecatoreasca referitoare la retragerea asociatului, instanta trebuie sa dispuna si
cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati.
Ca urmare a retragerii din societate, asociatul pierde calitatea de asociat.
Drepturile asociatului retras, cuvenite prin partile sale sociale, se stabilesc prin acordul
asociatilor. Legea permite si desemnarea de catre asociati a unui expert, care sa stabileasca aceste
drepturi. In caz de neintelegere intre asociati drepturile asociatului retras vor fi stabilite de catre
tribunal.
9 Excluderea asociatului din societate.
In cazul in care un asociat nu isi indeplineste obligatiile asumate fata de societate ori savarseste
anumite fapte potrivnice intereselor societatii, Legea nr. 31/1990 reglementeaza posibilitatea excluderii
din societate a asociatului.
Cazurile de excludere a asociatilor din societate sunt :
a) Neefectuarea aportului.
b) Supunerea asociatului procedurii falimentului sau incapacitatea asociatului.
c) Imixtiunea in administrarea societatii, folosirea bunurilor societatii si savarsirea unor acte de
concurenta.
d) Savarsirea de catre asociatul administrator a unor fapte pagubitoare pentru societate.
e) Exercitarea de catre creditorul personal al asociatului a opozitiei impotriva hotararii de prelungire a
duratei societatii.
Excluderea unui asociat din societatea in nume colectiv se pronunta prin hotarare
judecatoreasca. Excluderea se face la cererea societatii sau a oricarui asociat.
Prin hotararea de excludere a asociatului, instanta judecatoreasca trebuie sa dispuna si cu
privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati si se va depune, in termen de 15
zile, la registrul comertului pentru a fi inscrisa.
Cel exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii, cu toate consecintele
care decurg din acest fapt.Asociatul exclus va avea dreptul la profit si va suporta pierderile, pana in

ziua excluderii sale. El nu va putea cere insa lichidarea lor pana ce acestea nu vor fi repartizate potrivit
prevederilor contractului de societate. Asociatul exclus are dreptul la contravaloarea partii sale de
interes. Legea prevede ca asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul
social, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia. Daca la data excluderii exista
anumite operatii in curs de executare, asociatul este obligat sa suporte consecintele si nu-si va putea
retrage partea care i se cuvine decat dupa terminarea acelor operatii.
10 Dizolvarea si lichidarea societatii in nume colectiv.
Societatea in nume colectiv se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale privind
dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale si regulilor speciale prevazute de lege pentru aceasta
forma de societate.
Cauzele de dizolvare a societatii in nume colectiv sunt art. 227 si art. 223 din Legea nr.
31/1990, care sunt cauze generale si deci aplicabile tuturor societatilor comerciale. Legea stabileste
insa si anumite cauze de dizolvare aplicabile societatii in nume colectiv.
Potrivit art. 229 din Legea nr. 31/1990, societatea in nume colectiv se dizolva daca, datorita
falimentului, incapacitatii, excluderii, retragerii sau decesului unuia dintre asociati, numarul asociatilor
s-a redus la unul singur , cu exceptia situatiei in care exista clauza in actul constitutiv de continuare cu
mostenitorii sau cand asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu
raspundere limitata cu asociat unic.
In cazul decesului unui asociat, societatea trebuie sa plateasca partea ce se cuvine
mostenitorilor. Aceasta parte se calculeaza pe baza ultimului bilant contabil aprobat si se plateste in
termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului.
Subsectiunea a II-a REGULI SPECIALE APLICABILE SOCIETATII IN COMANDITA
SIMPLA
.1 Definitie
Elementul caracteristic al societatii in comandita simpla consta in prezenta a doua categorii de
asociati: comanditatii, care raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar, ca si asociatii
societatii in nume colectiv, si comanditarii, care raspund numai in limita aporturilor lor.
Societatea in comandita simpla poate fi definita ca o societate constituita prin asociere, pe baza
deplinei increderi, a doua sau mai multor persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a
desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor si in care raspund pentru obligatiile
sociale, dupa caz, nelimitat si solidar (asociatii comanditati) sau in limita aportului lor (asociatii
comanditari).
2 Caracteristicile societatii in comandita simpla:
a) asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor comanditati si comanditari;
b) capitalul social este divizat in parti de interes;
c) raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este diferita;
3. Constituirea societatii in comandita simpla.
Contractul de societate trebuie sa fie incheiat in forma autentica si sa cuprinda elementele
prevazute de art. 7 din Legea nr. 31/1990. Asociatii unei societati in comandita simpla pot fi atat
persoane fizice, cat si persoane juridice; este absolut obligatoriu sa existe cel putin un asociat
comanditat si un asociat comanditar.
Firma societatii in comandita simpla trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre
asociatii comanditati, cu mentiunea societate in comandita.
Pentru constituirea societatii in comandita simpla, formalitatile sunt prevazute de Legea nr.
31/1990 si anume: intocmirea contractului de societate si inregistrarea si autorizarea functionarii
societatii.
4 Functionarea societatii in comandita simpla.
Deliberarile si deciziile asociatilor.
Societatea in comandita simpla nu are institutionalizata o adunare generala a asociatilor. Asupra
problemelor esentiale ale societatii delibereaza si decid toti asociatii, comanditati si comanditari.
Deciziile se iau prin votul asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. Deciziile

se iau cu votul tuturor asociatilor in cazul revocarii administratorilor care au fost numiti prin contractul
de societate si in cazul modificarii contractului de societate.
Administratorii societatii.
Administrarea societatii in comandita simpla se va incredinta unuia sau mai multor asociati
comanditati. Legea recunoaste asociatilor comanditari dreptul de a participa la numirea si revocarea
administratorilor, in cazurile prevazute de lege, ca si dreptul de a acorda, in limitele contractului de
societate, autorizarea administratorilor pentru operatiile care depasesc puterile lor.
Dreptul de a reprezenta societatea apartine administratorului desemnat in aceasta calitate prin
contractul de societate. In absenta unei prevederi contractuale, acest drept apartine fiecarui
administrator.
Controlul asupra gestiunii este exercitat de oricare asociat care nu este administrator al
societatii.
Drepturile si obligatiile asociatilor.
Unele drepturi apartin atat asociatilor comanditati, cat si asociatilor comanditari: dreptul de a
participa la deliberari si la luarea deciziilor; dreptul la beneficii si dreptul la restituirea valorii
aporturilor la dizolvarea si lichidarea societatii.
Dreptul de a folosi fondurile societatii pentru cheltuielile societatii sau ale asociatilor este
recunoscut numai asociatilor comanditati. Dreptul de a indeplini servicii in administratia interna a
societatii ca si dreptul de supraveghere si control in societate apartine numai asociatilor comanditari.
Principala obligatie a asociatilor este aceea de a efectua aportul, a carei nerespectare atrage
raspunderea asociatului si chiar excluderea lui din societate. Asociatii comanditati au si obligatia de a
nu face concurenta societatii.
Raspunderea pentru obligatiile societatii.
Obligatiile societatii in comandita simpla sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea
nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; comanditarii raspund numai pana la concurenta
aportului lor.
Cesiunea partii de interes; retragerea si excluderea asociatului.
Acelasi regim juridic cu al societatii in nume colectiv.
5 Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita simpla.
Potrivit art. 228 din Legea nr. 31/1990, societatea in comandita simpla se dizolva prin
falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul singurului asociat comanditat sau a
singurului asociat comanditar, afara de cazul in care s-a prevazut continuarea cu mostenitorii sau cand
asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata
cu asociat unic.
In cazul decesului unuia dintre asociatii comanditati, societatea trebuie sa plateasca
mostenitorilor partea ce li se cuvine, afara de cazul cand mostenitorii prefera sa ramana in societate in
aceasta calitate
Subsectiunea III.8 REGULI SPECIALE APLICABILE SOCIETATII PE ACTIUNI
1 Definitie
Societatea pe actiuni poate fi definita ca acea societate constituita prin asocierea mai multor
persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate
prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii
beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aporturilor lor.
2 Caracterele societatii pe actiuni:
a) societatea se constituie dintr-un numar minim de asociati, denumiti si actionari;
b) capitalul social este divizat in actiuni;
c) raspunderea asociatilor pentru obligatiile sociale este limitata; ei raspund numai pana la concurenta
capitalului social subscris.
3 Constituirea societatii pe actiuni.
Societatea pe actiuni se constituie prin contract de societate si statut. Contractul de societate si
statutul pot fi si sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv.
Actul
constitutiv
se
semneaza de catre toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de catre fondatori.

Contractul de societate trebuie sa se incheie in forma autentica si sa cuprinda elementele

prevazute de art. 8 din Legea nr. 31/1990.
Actul constitutiv al societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni va cuprinde:
a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia
asociatilor persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice, numarul de
inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale; la societatea
in comandita pe actiuni se vor arata asociatii comanditari si asociatii comanditati, precum si
reprezentantul fiscal, daca este cazul;
b) forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;
c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;
d) capitalul social subscris si cel varsat. La constituire, capitalul social subscris, varsat de fiecare
actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de
capital social va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatriculare;
e) valoarea bunurilor constituite ca aport in natura in societate, modul de evaluare si numarul actiunilor
acordate pentru acestea;
f) numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. Daca
sunt mai multe categorii de actiuni, se vor arata numarul, valoarea nominala si drepturile conferite
fiecarei categorii de actiuni;
g) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia administratorilor, persoane fizice;
denumirea, sediul si nationalitatea administratorilor, persoane juridice; garantia pe care administratorii
sunt obligati sa o depuna, puterile ce li se confera si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau
separat; drepturile speciale de reprezentare si de administrare acordate unora dintre ei. Pentru
societatile in comandita pe actiuni se vor indica comanditatii care reprezinta si administreaza
societatea;
h) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia cenzorilor, persoane fizice;
denumirea, sediul si nationalitatea cenzorilor, persoane juridice;
i) clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre
organele statutare, controlul acesteia de catre actionari, precum si documentele la care acestia vor
putea sa aiba acces pentru a se informa si a-si exercita controlul;
j) durata societatii;
k) modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor;
l) sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate
juridica, atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara,
daca se are in vedere o atare infiintare;
m) avantajele rezervate fondatorilor;
n) actiunile comanditarilor in societatea in comandita pe actiuni;
o) operatiunile incheiate de asociati in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le
preia, precum si sumele ce trebuie platite pentru acele operatiuni;
p) modul de dizolvare si de lichidare a societatii.
Societatea pe actiuni se constituie prin subscriere integrala si simultana a capitalului social de
catre semnatarii actului constitutiv sau prin subscriptie publica, modalitati prezentate in cadrul
procedurii de constituire a societatilor comerciale.
Capitalul social al societatii pe actiuni si al societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai
mic de 25.000 euro, in echivalent lei, calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a
Romaniei la data subscrierii.Numarul actionarilor in societatea pe actiuni nu poate fi mai mic de 5.
Statutul societatii pe actiuni se incheie in forma autentica si cuprinde aceleasi elemente ca si
contractul de societate, cu deosebirea ca statutul dezvolta elementele care privesc organizarea si
functionarea societatii.
Formalitatile necesare constituirii societatii, atat in cazul constituirii simultane, cat si in cazul
constituirii continuate sau prin subscriptie publica ,sunt cele prevazute de Legea nr. 31/1990 pentru
constituirea oricarei societati comerciale: intocmirea actelor constitutive si inregistrarea si autorizarea
functionarii societatii.
4 Actiunile emise de societate.
Definitia si caracterele actiunilor.

Actiunea este o fractiune a capitalului social; ea trebuie sa fie obligatoriu egala in valoare cu
celelalte actiuni. Actiunea este un titlu de valoare; ea incorporeaza si constata drepturile si obligatiile
izvorate din calitatea de actionar.
Actiunea este un titlu reprezentativ al contributiei asociatului,
constituind o fractiune a capitalului social, care confera posesorului calitatea de actionar.
Caracterele actiunilor:
a) actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala.
b) actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social.
c) actiunile sunt indivizibile.
d) actiunile sunt titluri negociabile.
Felurile actiunilor.
- ordinare.
Dupa modul lor de transmitere, actiunile ordinare sunt de doua feluri:
- nominative caracteristica unei actiuni nominative este aceea ca identifica titularul actiunii; pot fi
emise in forma materiala, pe suport de hartie, sau in forma dematerializata.
- la purtator in cazul actiunii la purtator, elementele de identificare a titularului actiunii nu se
mentioneaza in titlu.
- preferentiale: sunt actiunile cu dividend prioritar fara drept de vot.
Ele confera posesorului lor urmatoarele drepturi:
- dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar,
inaintea oricarei alte prelevari;
- drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare, cu exceptia dreptului de a participa si de a
vota, in temeiul acestor actiuni, in adunarile generale ale actionarilor
Felul actiunilor va fi determinat prin actul constitutiv. Prin actul constitutiv trebuie sa se
prevada numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la
purtator, si numarul lor pe categorii.
Cuprinsul actiunii.
Potrivit Legii nr. 31/1990 actiunile vor cuprinde:
a) denumirea si durata societatii;
b) data actului constitutiv, numarul din registrul comertului sub care este inmatriculata societatea,
codul unic de inregistrare si numarul Monitorului Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in care s-a facut
publicarea;
c) capitalul social, numarul actiunilor si numarul lor de ordine, valoarea nominala a actiunilor si
varsamintele efectuate;
d) avantajele acordate fondatorilor.
Pentru actiunile nominative se vor mai mentiona: numele, prenumele, codul numeric personal
si domiciliul actionarului persoana fizica; denumirea, sediul, numarul de inmatriculare si codul unic de
inregistrare ale actionarului persoana juridica, dupa caz.
Actiunile trebuie sa poarte semnatura a doi administratori, cand sunt mai multi, sau a unicului
administrator.
Conditiile pentru emiterea actiunilor.
a) Actiunile pot fi emise numai dupa inmatricularea societatii in registrul comertului.
b) Actiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea nominala.
c) Emiterea de actiuni noi, pentru majorarea capitalului social, este interzisa pana nu vor fi complet
achitate cele din emisiunea precedenta.
d) Actiunile emise de o societate pe actiuni, ca urmare a subscriptiei, prin oferta publica de valori
mobiliare, sunt supuse reglementarii privind piata de capital (Legea nr. 297/2004).
Drepturile si obligatiile actionarilor.
Drepturile actionarilor:
a) dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor.
b) dreptul de vot.
c) dreptul de informare.
d) dreptul la dividende.
e) dreptul asupra partii cuvenite din lichidarea societatii.

Obligatiile actionarilor principala obligatie este de a efectua plata varsamintelor datorate. In

cazul neachitarii la scadenta a varsamintelor datorate din valoarea actiunilor subscrise, va fi folosita
procedura reglementata de art. 100 din Legea nr. 31/1990. Cand actionarii nu au efectuat plata
varsamintelor pe care le datoreaza in termenele prevazute, societatea ii va invita sa-si indeplineasca
aceasta obligatie, printr-o somatie colectiva, publicata de doua ori, la un interval de 15 zile, in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-un ziar de larga raspandire. Daca nici in urma
acestei somatii, actionarii nu vor efectua varsamintele, consiliul de administratie va putea decide fie
urmarirea actionarilor pentru varsamintele restante, fie anularea acestor actiuni nominative. Decizia de
anulare se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, cu specificarea numarului de
ordine al actiunilor anulate. In locul actiunilor anulate vor fi emise noi actiuni purtand acelasi numar,
care vor fi vandute. Sumele obtinute din vanzare vor fi intrebuintate pentru acoperirea cheltuielilor de
publicare si de vanzare, a dobanzilor de intarziere si a varsamintelor neefectuate; restul va fi inapoiat
actionarilor. Daca pretul obtinut nu este indestulator pentru acoperirea tuturor sumelor datorate
societatii sau daca vanzarea nu are loc din lipsa de cumparatori, societatea va putea sa se indrepte
impotriva subscriitorilor si cesionarilor, conform art. 98 din Legea nr. 31/1990.Daca, in urma
indeplinirii acestor formalitati, nu s-au realizat sumele datorate societatii, se va proceda de indata la
reducerea capitalului social in proportie cu diferenta dintre acesta si capitalul existent.
Transmiterea actiunilor.
In cazul actiunilor nominative emise in forma materiala, dreptul de proprietate se transmite
printr-o declaratie facuta in registrul actionarilor si prin mentiune facuta pe titlu, semnata de cedent si
cesionar sau de mandatarii lor.
In cazul actiunilor nominative emise in forma dematerializata, dreptul de proprietate se
transmite printr-o declaratie facuta in registrul actionarilor, semnata de cedent si cesionar sau
mandatarii lor.
Dreptul de proprietate asupra actiunilor la purtator se transmite prin simpla traditiune a
acestora.
Dobandirea de catre societate a propriilor actiuni.
Potrivit art. 103 din Legea nr. 31/1990 societatea nu poate dobandi propriile sale actiuni, fie
direct, fie prin persoane care actioneaza in nume propriu, dar pe seama acestei societati, in afara de
cazul in care adunarea generala extraordinara a actionarilor hotaraste altfel.
Autorizand dobandirea, adunarea generala extraordinara va stabili, in principal, modalitatile de
dobandire, numarul maxim de actiuni ce urmeaza a fi dobandite, contravaloarea lor minima si maxima
si perioada efectuarii operatiunii, care nu va putea depasi 18 luni de la data publicarii hotararii adunarii
generale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Valoarea actiunilor proprii, dobandite de societate, inclusiv a celor aflate in portofoliul sau, nu
poate depasi 10% din capitalul social subscris.
Se pot dobandi numai actiuni integral liberate si numai in cazul in care capitalul social subscris
este integral varsat.
Plata actiunilor astfel dobandite se va face numai din profitul distribuibil si din rezervele
disponibile ale societatii, cu exceptia rezervelor legale, inscrise in ultima situatie financiara anuala
aprobata.
In raportul de gestiune care insoteste situatia financiara anuala se vor arata: motivele care au
determinat dobandirea de actiuni proprii, numarul, valoarea nominala, contravaloarea actiunilor
dobandite si fractiunea de capital social pe care ele o reprezinta.
Actiunile proprii dobandite cu incalcarea acestor conditii vor fi instrainate in termen de cel mult
un an de la data subscrierii lor, in modul stabilit de adunarea generala extraordinara. Cele neinstrainate
in acest termen vor fi anulate, societatea fiind obligata sa reduca corespunzator capitalul social.
Cazurile in care societatea poate dobandi propriile sale actiuni fara restrictii.
Dobandirea fara restrictii de catre societatea a propriilor actiuni poate fi efectuata in
urmatoarele cazuri:
a) cu scopul de a reduce capitalul social, potrivit art. 207, prin anularea unui numar de actiuni proprii
de o valoare corespunzatoare reducerii;

b) pentru cesionarea catre personalul societatii a unui numar de actiuni proprii, in limitele si in
conditiile aprobate de adunarea generala a actionarilor. Operatiunea de cesionare nu va depasi un an de
la data publicarii hotararii adunarii generale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a;
c) prin efectul succesiunii universale sau al fuziunii ori al unei hotarari judecatoresti pronuntate intr-o
procedura de urmarire silita impotriva unui debitor al societatii;
d) cu titlu gratuit;
e) in scopul regularizarii cursului actiunilor proprii pe piata bursiera sau pe piata organizata
extrabursiera, dar numai cu avizul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.
Constituirea unei garantii reale mobiliare asupra actiunilor.
Intrucat incorporeaza anumite drepturi, actiunile pot fi obiectul unei garantii reale mobiliare.
Conform Legii nr. 31/1990 constituirea de garantii reale mobiliare asupra actiunilor se face prin
inscris sub semnatura privata, in care se vor arata cuantumul datoriei, valoarea si categoria actiunilor
cu care se garanteaza, iar in cazul actiunilor la purtator si nominative emise in forma materiala, si prin
mentionarea garantiei pe titlu, semnata de creditor si debitorul actionar sau de mandatarii acestora.
Garantia se inregistreaza in registrul actionarilor tinut de administratori sau, dupa caz, de
societatea independenta care tine registrul actionarilor. Creditorului in favoarea caruia s-a constituit
garantia reala mobiliara asupra actiunilor i se elibereaza o dovada a inregistrarii acesteia.
Garantia devine opozabila tertilor si dobandeste rangul in ordinea de preferinta a creditorilor de
la data inregistrarii in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
5 Obligatiunile emise de societate.
Definitie.
Obligatiunile sunt titluri de valoare (de credit) emise de societate in schimbul sumelor de bani
imprumutate, care incorporeaza indatorirea societatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobanzile
aferente.
Obligatiunile emise de societate sunt fractiuni ale unui imprumut unic contractat de societate.
Totodata, obligatiunile sunt titluri de valoare; ele incorporeaza dreptul la suma de bani prevazuta in
titlu. Obligatiunile fac parte, ca si actiunile, din categoria valorilor mobiliare.
Emiterea de obligatiuni este hotarata numai de adunarea generala extraordinara a societatii.
Valoarea nominala a unei obligatiuni nu va putea fi mai mica de 2,5 ROL.
Obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de o valoare egala; ele confera posesorilor
drepturi egale
Felurile obligatiunilor.
Obligatiunea nominativa cuprinde in titlu numele, prenumele si domiciliul obligatarului,
respectiv denumirea si sediul acestuia.
Obligatiunea la purtator nu cuprinde mentiunile de identificare a titularului.
Conditiile subscriptiei publice a obligatiunilor.
Oferta publica este propunerea facuta de emitent de a vinde sau cumpara valori mobiliare,
difuzata prin mijloace de informare in masa sau comunicata pe alte cai, dar sub conditia posibilitatii
egale de receptare din partea a minim 100 de persoane nedeterminate in vreun fel de autorul
propunerii.
Etape pentru subscriptia publica a obligatiunilor:
a) prospectul de emisiune;
b) subscrierea obligatiunilor;
c) titlurile obligatiunilor.
Rambursarea obligatiunilor.
Obligatiunile se ramburseaza de societatea emitenta la scadenta. Obligatiunile din aceeasi
emisiune si cu aceeasi valoare pot fi rambursate inainte de scadenta prin tragere la sorti.
Rambursarea anticipata se face la o suma superioara valorii nominale a obligatiunilor. Diferenta
reprezinta prima sau premiul, care are menirea sa compenseze dobanzile pe perioada ramasa pana la
scadenta.
Obligatiunile emise de societate pot fi liberate prin convertirea lor in actiuni ale societatii
emitente.
Adunarea generala a obligatarilor.

Detinatorii de obligatiuni (obligatarii) sunt creditori ai societatii. In aceasta calitate, ei

beneficiaza de toate drepturile pe care creditorul le are impotriva debitorului sau.
Obligatarii se pot intruni in adunare generala, pentru a delibera asupra intereselor lor. Adunarea
se convoaca la cererea unui numar de detinatori care sa reprezinte a patra parte din titlurile emise si
nerambursate. Dupa numirea reprezentatilor obligatarilor, adunarea se poate convoca la cererea acestor
reprezentanti.
Atributiile adunarii generale a obligatarilor sunt:
a) numeste un reprezentant al obligatarilor si unul sau mai multi supleanti;
b) indeplineste toate actele de supraveghere si de aparare a intereselor comune ale obligatarilor;
c) constituie un fond pentru acoperirea cheltuielilor necesare apararii drepturilor obligatarilor;
d) poate face opozitie la orice modificare a actelor constitutive ale societatii sau a conditiilor
imprumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor obligatarilor;
e) se pronunta asupra emiterii de noi obligatiuni de catre societate.
Hotararile adunarii generale obligatarilor vor fi aduse la cunostinta societatii, in termen de cel
mult 3 zile de la adoptarea lor. Hotararile adunarii, luate cu respectarea legii, sunt obligatorii pentru
toti obligatarii.
Aceste hotarari vor putea fi atacate in justitie de catre obligatarii care nu au luat parte la
adunare sau au votat impotriva si au cerut sa se consemneze aceasta in procesul verbal al sedintei.
Actionarea in justitie a societati.
In toate cazurile in care au fost incalcate drepturile obligatarilor, societatea poate fi chemata in
judecata. Dreptul la actiune in justitie apartine oricarui obligatar ale carui interese au fost lezate.
Actiunea in justitie a detinatorului de obligatiuni impotriva societatii nu este admisibila daca are
acelasi obiect cu al actiunii intentate de reprezentantul detinatorilor de obligatiuni sau este contrara
unei hotarari a adunarii detinatorilor de obligatiuni.
6 Adunarea generala a actionarilor.
Adunarea ordinara
Adunarea ordinara se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 4 luni de la incheierea
exercitiului financiar si ori de cate ori se iveste o problema in care este necesara decizia ei. Termenul
este de ordine publica si nu poate fi modificat.
In afara de dezbaterea altor probleme inscrise la ordinea de zi, adunarea generala este obligata:
a) sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatiile financiare anuale
b) sa aleaga pe administratori si cenzori;
c) sa fixeze remuneratia cuvenita pentru exercitiul in curs administratorilor si cenzorilor, daca
nu a fost stabilita prin actul constitutiv; daca adunarea generala nu realizeaza acest lucru remuneratia
va fi stabilita de catre instanta.
d) sa se pronunte asupra gestiunii administratorilor; este singura in drept sa dea descarcare de
gestiune administratorilor sau care poate exercita actiunea in raspundere impotriva lor
e) sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul de activitate, pe
exercitiul financiar urmator;
f) sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau a mai multor unitati ale societatii
si cu atat mai mult instrainarea.
Pentru validitatea deliberarilor adunarii ordinare este necesara prezenta actionarilor care sa
reprezinte cel putin jumatate din capitalul social, iar hotararile sa fie luate de actionarii ce detin
majoritatea absoluta din capitalul social reprezentat in adunare, daca in actul constitutiv sau in lege nu
se prevede o majoritate mai mare. Prin actul constitutiv se pot stabili si limite mai ridicate.
Daca adunarea nu poate lucra din cauza neindeplinirii conditiilor mai sus enuntate, adunarea ce
se va intruni, dupa o a doua convocare, poate sa delibereze asupra problemelor puse la ordinea de zi a
celei dintai adunari, oricare ar fi partea de capital social reprezentata de actionarii prezenti, cu
majoritate.
Cvorumul este numarul minim legal necesar pentru constituirea valabila a adunarii generale si
poate fi de persoane sau de capital. Prin majoritate absoluta se intelege jumatate plus unu din numarul
voturilor. Majoritatea se stabileste numai luand in seama decat asociatii care au votat nu si de cei care
s-au abtinut.

In cadrul adunarii generale , nu vor fi luati in calcul pentru stabilirea cvorumului si nu vor
putea vota , detinatorii de actiuni preferentiale fara drept de vot precum si actionarii al caror drept de
vot este suspendat, de drept sau in baza unei hotarari judecatoresti. Dreptul de vot este suspendat ope
legis in cazul actionarilor care sunt in intarziere cu plata varsamintelor scadente la capitalul social. De
asemenea pentru stabilirea majoritatii de vot nu trebuie sa se tina seama nici de voturile asociatilor care
potrivit legii au obligatia de a se abtine chiar daca acestia sunt prezenti in adunare si voteaza si chiar
daca astfel nu se obtine majoritatea ceruta de art 112 din Legea 31/1990.
Adunarea extraordinara
Potrivit art 113 din Legea 31/1990, adunarea generala extraordinara se intruneste ori de cate ori
este necesar a se lua o hotarare pentru:
a) schimbarea formei juridice a societatii;
b) mutarea sediului societatii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societatii;
d) infiintarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, reprezentante sau alte
asemenea unitati fara personalitate juridica, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societatii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni;
h) fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii;
i) dizolvarea anticipata a societatii;
j) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;
k) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in actiuni;
l) emisiunea de obligatiuni;
m) oricare alta modificare a actului constitutiv sau oricare alta hotarare pentru care este
ceruta aprobarea adunarii generale extraordinare.
O alta situatie in care este necesara intrunirea adunarii generale extraordinare este ce a
prevazuta de art . 146 din legea 31/1990: administratorii vor putea sa incheie acte juridice prin care sa
dobandeasca, sa instraineze, sa inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in
patrimoniul societatii, a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la
data incheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor, data
in conditiile prevazute la art. 115 care reglementeaza.
Potrivt art. 158 din legea 31/1990 daca administratorii constata ca, in urma unor pierderi,
activul net, determinat ca diferenta intre totalul activelor si datoriile societatii, reprezinta mai putin de
jumatate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotari
reintregirea capitalului, reducerea lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii. Prin actul constitutiv
se poate stabili ca adunarea extraordinara sa fie convocata si la o pierdere mai mica.
De asemenea, potrivit art. 166 din Legea 31/1990 revocarea cenzorilor se va putea face numai
de adunarea generala, cu votul cerut la adunarile extraordinare.
Prin actul constitutiv se pot stabili si alte situatii in care sa fie necesara convocarea adunarii
generale extraordinare insa nu in sensul de a transfera atributii din competenta adunarii generale
ordinare catre cea extraordinara.
Pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare, cand actul constitutiv nu
dispune altfel, sunt necesare:
- la prima convocare, prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social, iar
hotararile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din
capitalul social;
- la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentand jumatate din capitalul social, iar
hotararile sa fie luate cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin o treime din
capitalul social.
Actul constitutiv poate deroga de la limitele de cvorum si majoritate de vot pentru adunarea
generala extraordinara indiferent ca este vorba de prima si/sau urmatoarele convocari.

Exercitiul atributiilor mentionate la art. 113 lit. b), c), f), g) si j) va putea fi delegat
consiliului de administratie sau administratorului unic prin actul constitutiv sau prin hotarare a adunarii
generale extraordinare.
Aceasta dispozitie trebuie interpretata restrictiv deoarece reprezinta o derogare de la principiul
specializarii activitatii organelor societatii pe actiuni. De la caracterul de exceptiei al normei inscrise
in art 114 din Legea 31/1990 rezulta ca delegarea catre consiliul de administratie se face in mod
punctual, pe termen determinat si cu privire la un eveniment bine individualizat. Delegarea atributiilor
trebuie facuta pentru fiecare situatie concreta , nefiind admisibil a se acorda un mandat general pentru
exercitarea tuturor acestor atributii
Adunarea speciala.
Aceasta adunare priveste societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni. Legea arata
ca titularii fiecarei categorii de actiuni se reunesc in adunari speciale, in conditiile stabilite de actul
constitutiv al societatii. Orice titular al unor asemenea actiuni poate participa la aceste adunari.adunarea titularilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fara drept de vot.
Hotararea unei adunari generale de a modifica drepturile sau obligatiile referitoare la o
categorie de actiuni nu produce efecte decat in urma aprobarii acestei hotarari de catre adunarea
speciala a detinatorilor de actiuni din acea categorie.
Adunarea speciala a actionarilor cu actiuni preferentiale nu este un organ al societatii iar
hotararile ei nu pot avea efect asupra functionarii societatii, in lipsa aprobarii lor de catre adunarea
generala a actionarilor.
Adunarea unei categorii de actionari avand drepturi speciale va fi convocata in cazul in care
hotararile adunarii generale sunt de natura sa prejudicieze drepturile acestora. Conditiile de cvorum si
majoritate sunt cele ale adunarii generale extraordinare deoarece legea nu distinge si aceasta constituie
dreptul comun materia adunarilor generale. Ele pot fi convocate de administratori sau cenzori.
Convocarea adunarii generale
Initiativa convocarii apartine administratorilor, unei minoritati a actionarilor sau cenzorilor, in
cazul in care ea nu a fost convocata de administratori. Convocarea efectiva revine in sarcina
administratorilor indiferent cui a apartinut initiativa si, in mod exceptional, in cea a cenzorilor sau de
actionarului desemnat de instanta sa prezideze adunarea generala.
Convocarea va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si intr-unul dintre ziarele
de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate.
Daca toate actiunile societatii sunt nominative, convocarea poate fi facuta numai prin scrisoare
recomandata sau, daca actul constitutiv permite, prin scrisoare simpla, expediata cu cel putin 15 zile
inainte de data tinerii adunarii, la adresa actionarului, inscrisa in registrul actionarilor. Schimbarea
adresei nu poate fi opusa societatii, daca nu i-a fost comunicata in scris de actionar. S-ar putea asimila
scrisorii simple si fax-ul si comunicarea prin posta electronica. Termenul curge de la dat expedierii
scrisorii.
De asemenea, convocarea poate fi facuta prin afisare la sediul societatii, insotita de un convocator
ce va fi semnat de actionari, cu cel putin 15 zile inainte de data tinerii adunarii. Semnatura actionarului
si data semnarii vor fi certificate de un functionar anume desemnat. Semnarea se putea efectua si la
sediul sucursalelor, punctelor de lucru, reprezentantelor.
Convocarea va cuprinde locul si data tinerii adunarii, precum si ordinea de zi, cu mentionarea
explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii.
Termenul de intrunire in nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocarii,
dispozitia avand caracter imperativ.
Locul in care se tine adunarea -inseamna localitatea unde aceasta va avea loc si nu se confunda
cu localul unde se va desfasura efectiv care poate fi predeterminat prin actul constitutiv sau poate fi
indicat in convocare, prin aratarea explicita a adresei. Administratorii nu au posibilitatea sa convoace
adunarea in alta localitate singura lor posibilitatea fiind de a alege un alt local decat sediul social cu
conditia precizarii in convocare.
Cand in ordinea de zi figureaza propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va
trebui sa cuprinda textul integral al propunerilor si a clauzei din actul constitutiv care se modifica.
Obligatia intocmirii ordinii de zi revine acelorasi persoane care convoaca adunarea generala.

Actionarii societatilor de tip inchis pot face, in scris, propuneri adresate administratorilor pentru
completarea ordinii de zi, cu exceptia cazului cand acestea se refera la modificarea actului constitutiv,
cu cel putin 5 zile inainte de data adunarii, urmand ca propunerile sa fie inscrise pe ordinea de zi cu
aprobarea adunarii generale.
In instiintarea pentru prima adunare generala se va putea fixa ziua si ora pentru cea de-a doua
adunare, cand cea dintai nu s-ar putea tine. Se va preciza chiar daca textul nu o cere si locul adunarii.
A doua adunare generala nu se poate intruni in chiar ziua fixata pentru prima adunare.
Daca ziua pentru a doua adunare generala nu este mentionata in instiintarea publicata pentru
prima adunare, termenul de 15 zile va putea fi redus la 8 zile.
Sedinta adunarii generale
Calitatea de asociat confera asociatului dreptul de a participa la adunarea generala. Acest drept
poate fi exercitat personal de catre fiecare asociat sau prin reprezentare. Astfel, actionarii nu vor putea
fi reprezentati in adunarile generale decat prin alti actionari, in baza unei procuri speciale, cu exceptia
cazurilor prevazute de art 102 din Legea 31/1990, cand procura speciala poate fi data si altui
coproprietar. Prin actul constitutiv se poate deroga de la dispozitiile privitoare la reprezentarea numai
prin actionari. In consecinta norma nu are carcter imperativ
Actionarii care nu au capacitatea legala, precum si persoanele juridice pot fi reprezentati prin
reprezentantii lor legali, care, la randul lor, pot da procura speciala altor actionari.
Avand in vedere ca legea nu opereaza nici o distinctie, orice actionar poate fi desemnat in
calitatea de mandatar, fara a fi necesar ca el insusi sa aiba drept de vot. Astfel, titularul unor actiuni cu
dividend prioritar, fara drept de vot poate fi imputernicit de un alt actionar sa il reprezinte . In schimb
un uzufructuar nefiind actionar, nu va putea reprezenta un actionar nici in cazul adunarii ordinare ,
chiar daca ele este cel care are drept de vot in aceasta adunare.
Procurile vor fi depuse in original, in termenul in care actionarii sunt obligati sa depuna
actiunile sau in termenul prevazut de actul constitutiv. Ele vor fi retinute de societate, facandu-se
mentiune despre aceasta in procesul-verbal. Legea nu cere existenta unei procuri autentice dar este
necesara una scrisa.
Administratorii si functionarii societatii nu pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii
hotararii, daca, fara votul acestora, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta. Norma este de ordine publica.
In ceea ce priveste desfasurarea sedintei sunt stabilite o serie de reguli formale privind
constituirea valabila a dunarii.
In ziua si la ora aratate in convocare, sedinta adunarii se va deschide de catre presedintele
consiliului de administratie sau de catre acela care ii tine locul.
Adunarea generala va alege, dintre actionarii prezenti, unul pana la trei secretari, care vor
verifica lista de prezenta a actionarilor, indicand capitalul social pe care il reprezinta fiecare, procesulverbal intocmit de cenzori pentru constatarea numarului actiunilor depuse si indeplinirea tuturor
formalitatilor cerute de lege si de actul constitutiv pentru tinerea adunarii generale.
Unul dintre secretari intocmeste procesul-verbal al sedintei adunarii generale. Raspunderea
secretarilor adunarii este solidara, ei actionand in aceasta calitatea in mod colectiv ca un organ
colegial.
Dupa constatarea indeplinirii cerintelor legale si a prevederilor actului constitutiv pentru tinerea
adunarii generale, se intra in ordinea de zi. Presedintele adunarii da cuvantul fiecarui actionar care il
cere, iar administratorii sunt obligati sa dea explicatiile necesare.
Potrivit art. 101 al.(1) din legea 31/1990 orice actiune platita da dreptul la un vot in adunarea
generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel ia potrivit art 101 al 3 din aceeasi legea
exercitiul dreptului de vot este suspendat pentru actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele
ajunse la scadenta.
In scopul formarii corecte a vointei sociale legea stabileste o serie de restrictii:
- administratorii nu pot vota, in baza actiunilor pe care le poseda, nici personal, nici prin
mandatar, descarcarea gestiunii lor sau o problema in care persoana sau administratia lor ar fi in
discutie. Aceasta atrage imposibilitatea administratorului de a ataca in justitie hotarare a adunarii
generale. Ei pot vota insa situatia financiara anuala daca, detinand cel putin jumatate din participarea la
capitalul social, nu se poate forma majoritatea legala fara votul lor.

- actionarul care, intr-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte
persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea
operatiune. Actionarul care contravine acestei dispozitii este raspunzator de daunele produse societatii,
daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
- administratorul care are intr-o anumita operatiune, direct sau indirect, interese contrare
intereselor societatii trebuie sa ii instiinteze despre aceasta pe ceilalti administratori si pe cenzori sau
pe auditorii financiari si sa nu ia parte la nici o deliberare privitoare la aceasta operatiune.
Aceeasi obligatie o are administratorul in cazul in care, intr-o anumita operatiune, stie ca sunt
interesate sotia, rudele sau afinii sai pana la gradul al patrulea inclusiv.
Daca prevederile actului constitutiv nu dispun altfel, interdictiile stabilite mai sus, referitoare la
participarea la deliberarea si la votul administratorilor, nu sunt aplicabile in cazul in care obiectul
votului il constituie:
a) oferirea spre subscriere, catre un administrator sau catre persoanele anterior mentionate , de
actiuni sau obligatiuni ale societatii;
b) acordarea de catre administrator sau de persoanele mentionate anterior a unui imprumut sau
constituirea unei garantii in favoarea societatii.
Administratorul care nu a respectat prevederile de mai sus raspunde pentru daunele care au
rezultat pentru societate.
Dreptul de vot nu poate fi cedat. Orice conventie privind exercitarea intr-un anumit fel a
dreptului de vot este nula. Votul nu poate fi cedat , nu poate fi separata de actiune de care este
indisolubil legat. De asemenea orice conventie care ar avea drept obiect obligarea actionarului de a
vota intr-un anumit fel este nula.
Hotararile adunarilor generale se iau prin vot deschis.
Hotararile luate de catre adunarea generala trebuie sa fie rezultatul dezbaterilor. Fiecare
actionar are dreptul de a lua cuvantul cu privire la oricare din punctele inscrise in ordinea de zi si
poate cere explicatii. O deliberare in cadrul careia libertatea cuvantului a fost suprimata, poate fi
anulata. Presedintele adunarii dirijeaza dezbaterile, acordand si luand cuvantul. La cererea
actionarilor, se vor consemna in procesul verbal declaratiile facute de ei in sedinta., pentru a-si
constitui astfel o dovada necesara atacarii hotararii in fata instantei.
Oricare ar fi prevederile actului constitutiv, votul secret este obligatoriu pentru alegerea
membrilor consiliului de administratie si a cenzorilor, pentru revocarea lor si pentru luarea hotararilor
referitoare la raspunderea administratorilor. Norma eset de ordine publica.
Un proces-verbal, semnat de presedinte si secretar, va constata indeplinirea formalitatilor de
convocare, data si locul adunarii generale, actionarii prezenti, numarul actiunilor, dezbaterile in
rezumat, hotararile luate, iar la cererea actionarilor, declaratiile facute de ei in sedinta.
La procesul-verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum si listele de prezenta a
actionarilor.
Procesul-verbal va fi trecut in registrul adunarilor generale., care poate fi consultat de orice
actionar interesat.
Data fiind importanta deliberarilor in adunarea generala, dispozitiile care reglementeaza
continutul procesului verbal si conditiile intocmirii acestuia sunt de ordine publica. Lipsa unui din
elementele mentionate atrage nulitatea procesului-verbal si pe cale de consecinta si a hotararii
adoptate.
Legea nu prevede un termen pentru redactarea acestuia. Insa avand in vedere dispozitiile rt 131
al 4 credem ca trebuie realizata in acelasi termen in care trebuie depusa la registrul comertului
hotararea adunarii generale.
Adunarea generala nu are dreptul de a decide ca anumite dezbateri, datorita caracterului lor
confidential sa nu fie mentionate in procesul-verbal, deoarece astfel se incalca dreptul la informare al
asociatilor absenti de la dezbaterile adunarii.. dar nimic nu impiedica pe actionari sa decida publicarea
doar a unui extras a procesului verbal, cu exceptia societatilor comerciale cotate pe o piata mobiliara
Pentru a fi opozabile tertilor, hotararile adunarii generale vor fi depuse in termen de 15 zile la
oficiul registrului comertului, spre a fi mentionate in registru si publicate in Monitorul Oficial al

Romaniei, Partea a IV-a. In cazul in care aceste hotarari implica modificarea actului constitutiv, se va
putea publica numai actul aditional cuprinzand textul integral al clauzelor modificate.
Ele nu vor putea fi executate mai inainte de aducerea la indeplinire a acestor formalitati. In
consecinta nu produc efecte juridice nici fata de actionari nici fata de terti. Lipsa caracterului
executoriu al hotararii nu inseamna ca aceasta nu este valabila.
Hotararile adunarii generale
Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii
chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in
termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare dintre
actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze
aceasta in procesul-verbal al sedintei.
Tertii vor putea introduce actiunea in anularea sau in nulitatea , potrivit dreptului comun si nu
in baza dispozitiilor inscrise in art 132.
Daca un actionar a vota impotriva si votul a fost secret pentru ca acesta sa poata introduce
actiunea in nulitatea el trebuie sa ceara secretariatului adunarii sa faca mentiune despre aceasta in
procesul verbal, chiar daca pentru acest actionar se incalca secretul votului.
Dovada ca un actionar a votat contra se poate face numai cu procesul verbal al sedintei. Daca
se refuza sau se omite cu rea-credinta sa se mentioneze opozitia uni actionar fata de o anumita
hotarare, acesta va putea sa demonstreze prin orice mijloc de proba ca a votat impotriva.
Abtinerea de la vot nu da dreptul asociatului sa atace hotararea adunarii generale.
Termenul de 15 zile este un termen de prescriptie si nu de decadere si incepe sa curga de la
data publicarii in M.O., numai pentru hotararile care nu implica o modificare a actului constitutiv.
Dovada calitatii de actionar- prin depunerea unei actiuni la grefa instantei., dispozitia fiind de
ordine publica. In cazul actiunilor emise in forma demateralizata- printr-un extras din registrul
actionarilor , care mentioneaza aceasta indisponbilizare
Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea
poate fi formulata si de orice persoana interesata.
Cauzele de nulitatea invocate pot fi de nulitatea relativa cat si absoluta.
Administratorii nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie.
Cererea se va solutiona in contradictoriu cu societatea, reprezentata prin administratori.
Daca hotararea este atacata de toti administratorii, societatea va fi reprezentata in justitie de
persoana desemnata de presedintele instantei dintre actionarii ei, care va indeplini mandatul cu care a
fost insarcinata, pana ce adunarea generala, convocata in acest scop, va alege alta persoana.
Hotararile contrare normelor legale supletive sau actului constitutiv vor putea fi atacate in
justitie si de administratori si de cenzorii titulari.
Actiunea se va introduce la tribunalul in a carui raza teritoriala isi are sediul societatea. Un
litigiu care priveste anularea unei hotarari a adunarii generale nu este susceptibil de a fi solutionat pe
calea arbitrajului chiar daca exista clauza compromisorie in actul constitutiv sau compromis arbitral.
Daca au fost introduse mai multe actiuni in anulare, ele pot fi conexate.
Cererea se va judeca in camera de consiliu. Desi judecarea cererii are caracter contencios,
totusi se judeca in camera de consiliu pentru celeritatea judecatii. Cerinta este imperativa, urmarind sa
protejeze confidentialitatea informatiilor privind activitatea societatii.
Drepturile dobandite de creditorii de buna- credinta prin efectul hotararii anulate se mentin.
Hotararea irevocabila de anulare va fi mentionata in registrul comertului si publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. De la data publicarii, ea este opozabila tuturor
actionarilor.
Potrivit art. 133 o data cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale
de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii hotararii atacate.
Presedintele, incuviintand suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune.
Impotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
7 Administrarea societatii.
Reguli generale privind administratorii societatii
Calitatea de administrator

Poate fi administrator al unei societati o persoana fizica dar poate fi numita sau aleasa si o
persoana juridica. Astfel potrivit art 139 din Legea 31/1990 o persoana juridica poate fi numita sau
aleasa administrator al unei societati comerciale, daca indeplineste conditiile prevazute de lege
Persoana juridica este obligata sa-si desemneze un reprezentant permanent, persoana fizica. Acesta este
supus acelorasi conditii si obligatii si are aceeasi responsabilitate civila si penala ca si un administrator,
persoana fizica, ce actioneaza in nume propriu, fara ca prin aceasta persoana juridica pe care o
reprezinta sa fie exonerata de raspundere sau sa i se micsoreze raspunderea solidara.
Legea 31/1990 cuprinde anumite dispozitii prin care limiteaza posibilitatea cumulul calitatii de
administrator la mai multe societati comerciale. Astfel, nimeni nu poate functiona in mai mult de trei
consilii de administratie concomitent. Interdictia nu se refera la cazurile cand cel ales in consiliul de
administratie este proprietar a cel putin o patrime din totalul actiunilor sau este administrator al unei
societati ce detine patrimea aratata. Acela care nu va respecta dispozitia de mai sus va pierde de drept
calitatea sa de administrator, obtinuta prin depasirea numarului legal, in ordinea cronologica a
numirilor, si va fi condamnat, in folosul statului, la plata remuneratiei si a celorlalte beneficii ce i se
cuvin, cat si la restituirea sumelor incasate. Actiunea impotriva administratorilor va putea fi exercitata
de catre orice actionar sau de Ministerul Finantelor Publice.
Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara
autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau
asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita
acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si
raspunderii pentru daune.
Administratorii sunt desemnati la constituirea societatii sau ulterior de catre adunarea
generala. In contractul de societate trebuie sa se stabileasca persoanele care vor indeplini functia de
administrator si puterile acestora adica daca sunt imputerniciti sa reprezinte societatea in relatiile cu
tertii.
Societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori, temporari si
revocabili. Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Numirea si
inlocuirea administratorilor se fac exclusiv de catre adunarea generala.
Fiecare administrator va trebui sa depuna o garantie pentru administratia sa, prevazuta in actul
constitutiv ori, in lipsa unei clauze in acesta, aprobata de adunarea generala a actionarilor. Garantia nu
poate fi mai mica decat valoarea nominala a 10 actiuni sau decat dublul remuneratiei lunare. Daca
administratorul este actionar, garantia se poate constitui, la cererea acestuia, prin depunerea a 10
actiuni care, pe perioada mandatului, sunt inalienabile si se pastreaza la societate.
Garantia se va
depune inainte de preluarea functiei de catre administrator; ea poate fi depusa si de un tert. Daca
garantia nu va fi depusa inainte de data preluarii functiei, administratorul este considerat demisionat.
Garantia va fi depusa intr-un cont bancar distinct, la dispozitia exclusiva a societatii, si va putea fi
restituita administratorului numai dupa ce adunarea generala a aprobat situatia financiara a ultimului
exercitiu financiar in care administratorul a indeplinit aceasta functie si i-a dat descarcare.
Legea instituie anumite formalitati de publicitate privind numirea administratorilor:
reprezentantii societatii sunt obligati sa depuna la oficiul registrului comertului semnaturile lor, la data
depunerii cererii de inregistrare, daca au fost numiti prin actul constitutiv, iar cei alesi in timpul
functionarii societatii, in termen de 15 zile de la alegere. Dispozitia alineatului precedent se aplica in
mod corespunzator si conducatorilor sucursalelor.
Activitatea administratorului este in principiu, o activitate remunerata, organul competent sa
decida fiind adunare asociatilor. Legea 31/1990 prevede ca vor putea fi acordate administratorilor si
cenzorilor remuneratii si orice alte sume sau avantaje numai in baza unei hotarari a adunarii generale.
Pentru a proteja interesele societatii si ale asociatilor acelasi articol interzice creditarea de catre
societate a administratorilor sau a directorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:
a) acordarea de imprumuturi administratorilor sau directorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor sau directorilor cu ocazia sau ulterior
incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau
executare de lucrari;
c) garantarea, directa sau indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate
administratorilor sau directorilor, concomitenta sau ulterioara acordarii imprumutului;

d) garantarea, directa sau indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori sau
directori a oricaror alte obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;
e) dobandirea cu titlu oneros sau plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect
un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor sau directorilor ori o alta prestatie personala
a acestora.
Prevederile de mai sus sunt aplicabile si operatiunilor in care sunt interesati sotul, rudele sau
afinii, pana la gradul al patrulea inclusiv, ai administratorului sau ai directorului; de asemenea, daca
operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate
este administrator sau director ori detine, singura sau impreuna cu una din persoanele sus-mentionate,
o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris.
Interdictiile anterioare nu se aplica:
a) in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in
lei al sumei de 5.000 euro;
b) in cazul in care operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a
activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor mentionate la alin. (2) si (3)
decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.
Sanctiunea nerespectarii dispozitiilor de mai sus este nulitatea acelor juridice incheiate datorita
caracterului imperativ al normelor.
O alta forma de remunerarea a administratorilor care au si calitatea de asociati ar putea fi
dreptul de a li se atribui o parte din beneficiile realizate, mai mare decat cea proportionala cu cota de
participare la capitalul social.
Drepturile si obligatiile administratorilor. Raspunderea administratorilor.
Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la
mandat si de cele special prevazute in aceasta lege, ceea ce inseamna ca raporturile dintre
administrator si societate sunt raporturi contractuale de mandat comercial.
Continutul mandatului este : contractual- fiind stabilit prin actele constitutive ale societatii ori
hotararile adoptate de adunarea generala a asociatilor- si legal legea precizand in mod imperativ acest
lucru . Deci obligatiile si raspunderea administratorului au o dubla natura: contractuala si legala ceea
ce deosebeste functia de administrator al unei societati comerciale de alte functii juridice.
Administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru:
a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati;
b) existenta reala a dividendelor platite;
c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;
d) exacta indeplinire a hotararilor adunarilor generale;
e) stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun
De asemenea, administratorii mai au si urmatoarele obligatii:
- de a indeplini formalitatile necesare pentru constituirea societatii,
- de a depune semnaturile la registrul comertului, in cazul in care au fost desemnati ca reprezentanti ai
societatii;
- obligatia de a prelua si de a pastra documentele privind constituirea societatii;
- de a administra societatea, adica administratorii de a face toate operatiunile cerute pentru aducerea la
indeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv.
- sunt obligati sa ia parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si la organele de
conducere similare acestora.
Administratorul are puteri foarte largi: el poate indeplini toate operatiunile de gestiune si
reprezentare pe care le reclama realizarea scopului societatii: administratorii pot face toate
operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii si in conditiile
prevazute de lege este indreptatit sa reprezinte societatea.
Limitele puterilor administratorului sunt stabilite prin actul constitutiv, lege si hotararile
adunarii generale a asociatilor. In aceste limite, el este indreptatit sa incheie actele de conservare, de
administrare si de dispozitie pe care le impune gestiunea societatii.
In privinta actelor de dispozitie de o anumita importanta exista o serie de restrictii:

- administratorii vor putea sa incheie acte juridice prin care sa dobandeasca, sa instraineze, sa
inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii, a caror
valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data incheierii actului juridic,
numai cu aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor
- dobandirea de catre o societate a unui bun de la un fondator sau actionar:
a) intr-un interval de cel mult doi ani de la constituirea sau de la autorizarea inceperii activitatii
societatii; si
b) contra unei sume sau altor contravalori reprezentand cel putin o zecime din valoarea
capitalului social subscris, va fi supusa aprobarii prealabile a adunarii generale extraordinare a
actionarilor, va fi mentionata in registrul comertului si va fi publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea a IV-a, si intr-un ziar cu larga raspandire.
Nu vor fi supuse acestor prevederi operatiunile de dobandire efectuate in cadrul activitatii
curente a societatii, cele facute din dispozitia unei autoritati administrative sau a unei instante
judecatoresti si nici cele facute in cadrul operatiunilor de bursa.
- daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel si sub rezerva dispozitiilor art. 149, sub
sanctiunea nulitatii, administratorul va putea instraina, respectiv dobandi bunuri catre sau de la
societate avand o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea
aprobarii adunarii generale extraordinare. Valoarea activelor nete se va calcula prin raportare la situatia
financiara aprobata pentru anul financiar precedent celui in care are loc operatiunea ori, dupa caz, la
valoarea capitalului social subscris, daca o asemenea situatie financiara nu a fost inca prezentata si
aprobata. Aceste dispozitii se aplica si operatiunilor in care una dintre parti este sotul administratorului
ori ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, daca operatiunea este
incheiata cu o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este
administrator sau director ori detine, singura sau impreuna, o cota de cel putin 20% din valoarea
capitalului social subscris, cu exceptia cazului in care una dintre societatile comerciale respective este
filiala celeilalte.
Nerespectarea celor 3 interdictii atrage nulitatea actelor incheiate.
In legatura cu puterea administratorilor de a reprezenta societatea trebuie efectuate unele
precizari:
- puterea de a administra societatea este distincta de puterea de a reprezenta societatea, care
exista numai daca a fost oferita expres administratorului.
- pentru protectia tertilor s-a extins raspunderea societatii pentru actele reprezentantilor sai.
Astfel , in raporturile cu tertii, societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata
este angajata prin actele organelor sale, chiar daca aceste acte depasesc obiectul de activitate, in afara
de cazul in care ea dovedeste ca tertii cunosteau sau, in imprejurarile date, trebuiau sa cunoasca
depasirea acestuia. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singura, dovada cunoasterii.
Clauzele actului constitutiv ori hotararile organelor statutare ale societatilor prevazute in alineatul
precedent, care limiteaza puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile tertilor, chiar daca
au fost publicate.
Potrivit art. 71, administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu il pot transmite
decat daca aceasta facultate li s-a acordat in mod expres. In cazul incalcarii dispozitiilor anterioare,
societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operatiune. Administratorul care,
fara drept, isi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse
societatii.
Incetarea functie de administrator
Calitatea de administrator poate inceta prin:
1. Revocarea administratorului
2. Renuntarea administratorului. Daca revocarea poate fi independenta de orice culpa si
renuntarea administratorului se poate face discretionar. Dar daca datorita renuntarii s-a cauzat un
prejudiciu, societatea are dreptul la despagubiri.
3. Moartea administratorului.
4. Incapacitatea administratorului
5. Falimentul administratorului persoana juridica.

In toate cazurile de incetarea a functiei administratorului , trebuie indeplinite formalitatile de

publicitate, ca si in cazul numirii in functie. In caz contrar, societatea nu poate invoca fata de terti
numirile in functiile mentionate in alineatul precedent sau incetarea acestor functii, daca ele nu au fost
publicate in conformitate cu legea.
Consiliul de administratie
Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie, care este u organ
colegial, condus de un presedinte ales de catre membrii consiliului de administartie. Care poate fi si
director general sau director al societatii.
Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de administratie este necesara prezenta a cel putin
jumatate din numarul administratorilor, daca prin actul constitutiv nu se prevede un numar mai mare.
Deciziile in consiliul de administratie se iau cu majoritatea absoluta a membrilor prezenti.
Daca actul constitutiv nu dispune altfel, presedintele consiliului de administratie va avea votul
decisiv in caz de paritate a voturilor.
Daca presedintele in functie al consiliului de administratie nu poate sau ii este interzis sa
participe la vot, ceilalti membri ai consiliului de administratie vor putea alege un presedinte de sedinta,
avand aceleasi drepturi ca presedintele in functie.
In caz de paritate de voturi si daca presedintele nu beneficiaza de vot decisiv, propunerea
supusa votului se considera respinsa.
Deciziile consiliului de administratie, considerate ilegale, pot fi anulate prin hotararea adunarii
generale deoarece potrivit art 111 adunarea generala a actionarilor are dreptul si obligatia sa se
pronunte asupra gestiunii administratorilor.
In absenta unei dispozitii legale, deciziile consiliului nu pot fi atacate in justitie de catre
actionari. Ei pot ataca hotararea adunarii generale prin care s-a pronuntat asupra valabilitatii unei
decizii a consiliului de administratie.
Numirea functionarilor societatii se face de catre consiliul de administratie, daca in actul
constitutiv nu se prevede altfel.
Pentru anumite operatii, consiliul de administratie are nevoie de aprobarea adunarii generale a
asociatilor.
Consiliul de administratie se intruneste ori de cate ori este necesar.
El trebuie sa se intruneasca cel putin o data pe luna la sediul societatii, iar comitetul de directie,
cel putin o data pe saptamana.
Convocarile pentru intrunirile consiliului de administratie vor cuprinde locul unde se va tine
sedinta si ordinea de zi, neputandu-se lua nici o decizie asupra problemelor neprevazute, decat in caz
de urgenta si cu conditia ratificarii in sedinta urmatoare de catre membrii absenti.
La intrunirile consiliului de administratie, directorii vor prezenta rapoarte scrise despre
operatiunile pe care le-au executat, iar comitetul de directie va prezenta registrul deliberarilor sale.
La sedintele consiliului de administratie vor fi convocati si cenzorii.
La fiecare sedinta se va intocmi un proces-verbal, care va cuprinde ordinea deliberarilor,
deciziile luate, numarul de voturi intrunite si opiniile separate.
Executarea operatiunilor societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori
executivi, functionari ai societatii.
Directorii executivi nu vor putea fi membri in consiliul de administratie al societatii.
Ei sunt raspunzatori fata de societate si de terti, ca si administratorii, pentru neindeplinirea
indatoririlor lor, conform dispozitiilor art. 148, chiar daca ar exista o conventie contrara.
Comitetul de directie
Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de directie,
compus din membri alesi dintre administratori, fixandu-le in acelasi timp si remuneratia.
Delegarea este facultativa si nu obligatorie; ea intervine cand este necesara existenta unui
organ colegial care sa functioneze mai operatv
Presedintele consiliului de administratie poate fi si director general sau director, in care calitate
conduce si comitetul de directie.
Decizia consiliului de administratie privind suma necesara remunerarii membrilor comitetului
de directie va trebui sa fie ratificata de adunarea generala, daca depaseste prevederile actului
constitutiv sau daca acesta nu prevede nimic in aceasta privinta.

Deciziile comitetului de directie se iau cu majoritatea absoluta a voturilor membrilor sai. Ele
pot fi suspendate ori anulate de catre consiliul de administratie si, cu atat mai mult de catre adunarea
generala a actionarilor.
Comitetul de directie este obligat sa prezinte, la fiecare sedinta a consiliului de administratie,
registrul sau de deliberari.
In comitetul de directie votul nu poate fi dat prin delegatie.
Atributiile comitetului de directie sunt cele stabilite de consiliul de administratie prin decizia de
delegare. El se intruneste cel putin saptamanal
Membrii comitetului de directie si directorii unei societati pe actiuni nu vor putea fi, fara
autorizarea consiliului de administratie, administratori, membri in comitetul de directie, cenzori sau
asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente sau avand acelasi obiect, nici exercita
acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocarii si
raspunderii pentru daune.
Executarea operatiunilor societatii poate fi incredintata unuia sau mai multor directori
executivi, functionari ai societatii.
Directorii executivi nu vor putea fi membri in consiliul de administratie al societatii.
8 Controlul gestiunii societatii.
In societatile de capitaluri si cu raspundere limitata controlul se exercita de persoane
specializate : auditorii financiari si cenzorii.
Situatiile financiare ale societatilor comerciale, care intra sub incidenta reglementarilor
contabile armonizate cu directivele europene si standardele internationale de contabilitate, vor fi
auditate de catre auditori financiari - persoane fizice sau persoane juridice -, in conditiile prevazute de
lege.
Societatile comerciale, ale caror situatii financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului
financiar, vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din
Romania in acest scop.
La societatile comerciale ale caror situatii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit legii,
auditului financiar, adunarea generala ordinara a actionarilor va hotari contractarea auditului financiar
sau numirea cenzorilor, dupa caz.
Societatea pe actiuni avea trei cenzori si tot atatia supleanti, daca prin actul constitutiv nu se
prevede un numar mai mare. In toate cazurile, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. Ei pot fi stabiliti
prin actul constitutiv iar ulterior alesi de catre adunarea generala ordinara., Durata mandatului lor este
de 3 ani si pot fi realesi. Ei pot fi actionari cu exceptia cenzorului expert contabil sau contabil
autorizat care poate fi un tert care exercita profesia individual sau in forme asociative.Cel putin unul
dintre ei trebuie sa fie contabil autorizat in conditiile legii sau expert contabil.
Cenzorii sunt obligati sa depuna, a treia parte din garantia ceruta pentru administratori. Sunt
exceptati de la aceasta obligatie cenzorii experti contabili sau contabili autorizati, daca fac dovada
incheierii asigurarii de raspundere civila profesionala.
Activitatea cenzorilor este remunerata, remuneratia fiind stabilita de adunarea generala.
Nu pot fi cenzori, iar daca au fost alesi, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii pana la al patrulea grad inclusiv sau sotii administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de cenzor, un
salariu sau o remuneratie de la administratori sau de la societate sau ai caror angajatori sunt in
raporturi contractuale sau se afla in concurenta cu aceasta;
c) persoanele carora le este interzisa functia de administrator conform prevederilor art. 138.
d) persoanele care, pe durata exercitarii atributiilor conferite de aceasta calitate, au atributii
de control in cadrul Ministerului Finantelor Publice sau al altor institutii publice, cu exceptia situatiilor
prevazute expres de lege.
Cenzorii sunt remunerati cu o indemnizatie fixa, determinata prin actul constitutiv sau de
adunarea generala care i-a numit.
Revocarea cenzorilor se poate face numai de adunarea general extraordinara.
In caz de deces, impiedicare fizica sau legala, incetare sau renuntare la mandat a unui cenzor,
supleantul cel mai in varsta il inlocuieste.

Daca, in acest mod, numarul cenzorilor nu se poate completa, cenzorii ramasi numesc alte
persoane in locurile vacante, pana la intrunirea celei mai apropiate adunari generale.
In cazul in care nu mai ramane in functie nici un cenzor, administratorii vor convoca de urgenta
adunarea generala, care va proceda la numirea altor cenzori.
Oricare actionar are dreptul sa reclame cenzorilor faptele ce crede ca trebuie cenzurate, iar
acestia sunt obligati sa le verifice si, daca le gasesc reale, sa le aiba in vedere la intocmirea raportului
catre adunarea generala.
Drepturile si obligatiile cenzorilor
Cenzorii au dreptul sa obtina in fiecare luna de la administratori o situatie despre mersul
operatiunilor.
Cenzorii iau parte la adunarile administratorilor, fara drept de vot.
Este interzis cenzorilor sa comunice actionarilor in particular sau tertilor datele referitoare la
operatiunile societatii, constatate cu ocazia exercitarii mandatului lor.
Cenzorii sunt obligati sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca situatiile financiare
sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt tinute regulat si daca
evaluarea elementelor patrimoniale s-a facut conform regulilor stabilite pentru intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare.
Despre toate acestea, precum si asupra propunerilor pe care le vor considera necesare cu privire
la situatiile financiare si repartizarea profitului, cenzorii vor prezenta adunarii generale un raport
amanuntit.
Adunarea generala poate aproba situatiile financiare anuale numai daca acestea sunt insotite de
raportul cenzorilor sau, dupa caz, al auditorilor financiari.
Cenzorii sunt obligati, de asemenea:
a) sa faca, in fiecare luna si pe neasteptate, inspectii casei si sa verifice existenta titlurilor sau
valorilor ce sunt proprietatea societatii sau au fost primite in gaj, cautiune ori depozit;
b) sa convoace adunarea ordinara sau extraordinara, cand n-a fost convocata de
administratori;
c) sa ia parte la adunarile ordinare si extraordinare, putand face sa se insereze in ordinea de zi
propunerile pe care le vor crede necesare;
d) sa constate regulata depunere a garantiei din partea administratorilor;
e) sa vegheze ca dispozitiile legii si ale actului constitutiv sa fie indeplinite de administratori
si lichidatori.
Cenzorii vor aduce la cunostinta administratorilor neregulile in administratie si incalcarile
dispozitiilor legale si ale prevederilor actului constitutiv pe care le constata, iar cazurile mai importante
le vor aduce la cunostinta adunarii generale.
Pentru intocmirea raportului privind situatiile financiare, propunerile asupra acestora si
repartizarea profitului, cenzorii vor delibera impreuna; ei insa vor putea face, in caz de neintelegere,
rapoarte separate, care vor trebui sa fie prezentate adunarii generale.
Pentru celelalte obligatii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra separat.
Cenzorii vor trece intr-un registru special deliberarile lor, precum si constatarile facute in
exercitiul mandatului lor.
Intinderea si efectele raspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului si ale legii
socitatilor comerciale.
9 Registrele societatii.
Potrivit Legeii nr. 31/1990 in afara de evidentele prevazute de lege, societatile pe actiuni
trebuie sa tina:
a) un registru al actionarilor care sa arate, dupa caz, numele si prenumele, codul numeric personal,
denumirea, domiciliul sau sediul actionarilor cu actiuni nominative, precum si varsamintele facute in
contul actiunilor
b) un registru al sedintelor si deliberarilor adunarilor generale;
c) un registru al sedintelor si deliberarilor consiliului de administratie;
d) un registru al sedintelor si deliberarilor comitetului de directie;
e) un registru al deliberarilor si constatarilor facute de cenzori in exercitarea mandatului lor;

f) un registru al obligatiunilor, care sa arate totalul obligatiunilor emise si al celor rambursate, precum
si numele si prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul titularilor, cand ele sunt nominative.
10 Situatiile financiare. Profitul si dividendele. Fondul de rezerva.
Situatia financiara anuala este documentul oficial de gestiune a activitatii societatii. Situatia
financiara se intocmeste anual, precum si in cazul fuziunii ori dizolvarii si lichidarii societatii.
Situatia financiara anuala se intocmeste prin grija administratorilor societatii.
Cu cel putin o luna de zile inainte de ziua stabilita pentru sedinta adunarii generale a
actionarilor, administratorii sunt obligati sa prezinte cenzorilor sau auditorilor financiari situatia
financiara anuala pentru exercitiul financiar precedent, insotit de raportul lor si de documentele
justificative.
Aprobarea situatiei financiare anuale de catre adunarea generala a actionarilor nu impiedica
exercitarea actiunii in raspundere impotriva administratorilor, directorilor, cenzorilor sau auditorilor
financiari.
Profitul si dividendele.
Pentru stabilirea profitului net trebuie deduse din profitul brut toate cheltuielile utile ale
societatii, precum si cota destinata fondului de rezerva.
Sunt indreptatiti la dividende actionarii existenti la data de referinta, care este aceeasi cu data
stabilita pentru determinarea actionarilor cu drept de vot in adunarea generala a actionarilor care
fixeaza dividendul.
Fondul de rezerva al societatii.
Din profitul societatii se va prelua in fiecare an cel putin 5% pentru formarea fondului de
rezerva, pana ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.
Prin actul constitutiv se poate prevedea formarea unui fond de rezerva destinat platii de
dividende, in perioadele cand nu se realizeaza profit (rezerva statutara).
Prin hotararea adunarii generale care aproba situatia financiara actuala, se poate constitui o
rezerva cu o destinatie determinata (rezerva facultativa).
11 Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni.
Cauzele de dizolvare a societatii pe actiuni sunt cele comune prevazute de lege pentru orice
societate comerciala.
Cauze de dizolvare specifice societatii pe actiuni sunt:
a) reducerea valorii activului patrimoniului societatii:
- reducerea valorii activului net la mai putin de jumatate din valoarea capitalului social;
- reducerea valorii activului patrimoniului societatii sub plafonul minim al capitalului social
adica 25.000 euro.
b) reducerea numarului actionarilor sub limita prevazuta de lege.
Societatea pe actiuni se lichideaza potrivit dispozitiilor si prevederilor actelor constitutive, in
masura in care acestea din urma nu sunt incompatibile cu lichidarea societatilor comerciale.
Subsectiunea III.9. REGULI SPECIALE APLICABILE SOCIETATII IN COMANDITA PE
ACTIUNI
1. Definitie si caracteristici:
Societatea in comandita pe actiuni poate fi definita ca acea societate constituita prin asocierea
mai multor persoane, care participa la formarea capitalului social prin anumite contributii reprezentate
prin actiuni, in vederea desfasurarii unei activitati comerciale, pentru realizarea unor beneficii si
impartirea lor, si care raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar, in cazul asociatilor
comanditati, si numai in limita aportului lor, in cazul asociatilor comanditari.
Caracterele societatii in comandita pe actiuni:
a) societatea cuprinde doua categorii de asociati: comanditati si comanditari;
b) intregul capital social este impartit in actiuni;
c) raspunderea pentru obligatiile sociale este diferita; comanditatii raspund nelimitat si solidar, iar
comanditarii raspund in limita aportului lor.
2 Constituirea societatii in comandita pe actiuni.

Societatea in comandita pe actiuni se constituie potrivit acelorasi reguli ca si societatea pe

actiuni.
3 Functionarea societatii in comandita pe actiuni.
Datorita asemanarilor privind structura capitalului, legea asimileaza societatea in comandita pe
actiuni societatii pe actiuni.
Administrarea societatii este incredintata unuia sau mai multor asociati comanditati. Numirea
trebuie aprobata si de ceilalti administratori, daca sunt mai multi. Noul administrator devine asociat
comanditat.
Asociatii comanditati si asociatii comanditari au toate drepturile si obligatiile decurgand din
calitatea lor de actionar.
Asociatii comanditati, care sunt administratori, nu pot lua parte la deliberarile adunarilor
generale pentru alegerea cenzorilor, chiar daca poseda actiuni ale societatii.
4 Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita pe actiuni.
Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita pe actiuni urmeaza regulile generale prevazute
de lege pentru dizolvarea si lichidarea oricarei societati comerciale, precum si cele stabilite pentru
dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni.
Societatea in comandita pe actiuni se dizolva daca singurul asociat comanditat sau comanditar
este supus procedurii falimentului, devine incapabil, este exclus ori se retrage sau decedeaza. Acest
efect nu se produce cand actul constitutiv prevede clauza de continuare cu mostenitorii sau cand
asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata
cu asociat unic.
Subsectiunea III.10 REGULI SPECIALE APLICABILE SOCIETATII CU RASPUNDERE
LIMITATA
1 Definitie si caractere:
Societatea cu raspundere limitata poate fi definita ca o societate constituita, pa baza deplinei
increderi, de doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o
activitate comerciala, in vederea impartirii beneficiilor si care raspund pentru obligatiile sociale in
limita aportului lor.
Caracterele societatii cu raspundere limitata:
a) asocierea se bazeaza pe increderea asociatilor;
b) capitalul social este divizat in anumite fractiuni denumite parti sociale;
c) asociatii raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aportului lor.
2 Societatea cu raspundere limitata cu asociat unic.
Aceasta societate este guvernata de regulile aplicabile societatii cu raspundere limitata de tip
clasic si regulile speciale prevazute de Legea nr. 31/1990.
Societatea cu raspundere limitata se poate constitui prin aportul unui singur asociat, care va fi
detinatorul tuturor partilor sociale. O persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic
decat intr-o singura societate cu raspundere limitata. O societate cu raspundere limitata nu poate avea
ca asociat unic o alta societate cu raspundere limitata, alcatuita dintr-o singura persoana.
In caz de incalcare a prevederilor de mai sus, statul, prin Ministerul Finantelor Publice, precum
si orice persoana interesata poate cere dizolvarea pe cale judecatoreasca a unei societati astfel
constituita.
Obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatul unic raspunde numai in
limita aportului sau.
Toate contractele dintre societatea cu raspundere limitata cu asociat unic si asociatul unic al
acesteia (persoana fizica sau persoana juridica) sa se incheie in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii
absolute.
3 Constituirea societatii cu raspundere limitata.
Societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut, sau dupa caz,
prin inscrisul unic. In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic se intocmeste numai
statutul.

Pentru a asigura caracterul intuitu personae al societatii, legea limiteaza numarul asociatilor la cel
mult 50 de asociati.
Firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie, la care se
poate adauga numele unuia sau al mai multor asociati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime
societate cu raspundere limitata sau prescurtat S.R.L..
Capitalul social nu poate fi mai mic de 200 RON si se divide in fractiuni denumite parti sociale.
Ele au o valoare nominala egala, care nu poate fi mai mica de 10 RON.
Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Emiterea de titluri negociabile
reprezentand parti sociale are drept consecinta sanctionarea penala a administratorului societatii.
Numarul partilor sociale cuvenite fiecarui asociat este proportional cu cota sa de participare la
capitalul social.
4 Functionarea societatii cu raspundere limitata.
Adunarea asociatilor.
Adunarea asociatilor se convoaca la sediul societatii, cel putin o data pe an sau de cate ori este
necesar de catre administratorii societatii.
Convocarea adunarii asociatilor se face in forma stabilita prin actul constitutiv al societatii. In
lipsa unei prevederi speciale, convocarea se face prin scrisoare recomandata.
In toate cazurile, convocarea trebuie facuta cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru
tinerea adunarii si cu precizarea ordinii de zi.
Adunarea asociatilor are ca principale atributii:
a) sa aprobe situatia financiara anuala si sa stabileasca repartizarea profitului net;
b) sa ii desemneze pe administratori si cenzori, sa ii revoce si sa le dea descarcare de activitatea lor,
precum si sa decida contractarea auditului financiar, atunci cand acesta nu are caracter obligatoriu,
potrivit legii;
c) sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele pricinuite societatii, desemnand si
persoana insarcinata sa o exercite;
d) sa modifice actul constitutiv.
In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, atributiile mentionate apartin
asociatului in cauza.
Asociatii exercita dreptul de vot in adunarea asociatilor proportional cu participarea la capitalul
social; fiecare parte sociala da dreptul la un vot.
Adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor
sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel. La a doua convocare, hotararile se
iau cu votul majoritatii asociatilor prezenti in adunare. Pentru hotararile avand ca obiect modificarea
actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul
constitutiv prevede altfel.
Potrivit legii, hotararile luate de adunarea asociatilor cu respectarea actului constitutiv si a
dispozitiilor legale sunt obligatorii pentru toti asociatii, inclusiv pentru cei care nu au luat parte la
adunare sau au votat contra.
Legea nu cere aducerea la cunostinta tertilor a hotararilor adunarii asociatilor.
Hotararile adunarii asociatilor care incalca legea sau actul constitutiv al societatii pot fi anulate
pe cale judecatoreasca.
Administratorii societatii.
Societatea cu raspundere limitata este administrata de unul sau mai multi administratori,
asociati sau neasociati si sunt desemnati prin actul constitutiv sau de adunarea asociatilor. Revocarea
administratorilor, se poate face cu votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor
sociale.
Cand prin actul constitutiv sunt numiti mai multi administratori, asociatii pot prevedea ca ei sa
lucreze impreuna sau individual.
Administratorii societatii cu raspundere limitata pot face toate operatiile cerute pentru aducerea
la indeplinire a obiectului societatii, afara de restrictiile stabilite prin actul constitutiv.
Dreptul de a reprezenta societatea cu raspundere limitata apartine administratorului care a fost
desemnat prin actul constitutiv sau ulterior prin decizia adunarii asociatilor, in calitate de reprezentant

al societatii. Daca prin actul constitutiv nu s-a stabilit care administrator are puterea de reprezentare a
societatii, legea prezuma ca dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator.
Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la
mandat si de cele speciale prevazute in legea societatilor comerciale.
Controlul gestiunii societatii.
Daca societatea cu raspundere limitata nu intra sub incidenta auditului financiar obligatoriu,
adunarea asociatilor poate numi unul sau mai multi cenzori. Daca numarul asociatilor trece de 15,
numirea cenzorilor este obligatorie.
Dispozitiile prevazute pentru cenzorii societatilor pe actiuni se aplica si cenzorilor din
societatile cu raspundere limitata.
Daca in societatea cu raspundere limitata nu exista cenzori, controlul gestiunii se asigura de
catre asociati.
5 Transmiterea partilor sociale.
In schimbul aporturilor lor, asociatii societatii cu raspundere limitata primesc parti sociale.
Partile sociale incorporeaza anumite valori si deci ele pot fi transmise, in conditiile legii.
A. Cesiunea partilor sociale intre asociati.
Cesiunea partilor sociale intre asociati presupune incheierea unui contract intre asociatul cedent
si asociatul cesionar si trebuie notificata societatii. Acest lucru se realizeaza prin cererea de inscriere a
cesiunii in registrul asociatilor societatii.
Pentru protejarea tertilor, legea cere inscrierea cesiunii in registrul comertului. Cesiunea va
produce efecte fata de terti numai din momentul inscrierii ei in registrul comertului.
B. Cesiunea partilor sociale intre asociati si persoane din afara societatii.
O asemenea cesiune este permisa numai daca a fost aprobata de asociatii care reprezinta cel
putin trei patrimi din capitalul social. Deci, in acest caz, pentru cesiunea partilor sociale este necesara o
hotarare prealabila in acest sens luata de adunarea asociatilor.
Pentru a asigura opozabilitatea cesiunii fata de terti, ea trebuie inscrisa in registrul comertului
C. Transmiterea partilor sociale pe cale succesorala.
In cazul dobandirii unei parti sociale prin succesiune,prevederile, care permit transmiterea
partilor sociale catre persoane din afara societatii, nu sunt aplicabile daca prin actul constitutiv sau
statut nu se dispune altfel.
In cazul cand prin actul constitutiv nu s-a prevazut continuarea societatii cu mostenitorii
asociatului decedat, mostenitorii, in calitatea lor de titulari ai partilor sociale, au dreptul la
contravaloarea partilor sociale, calculata conform ultimului bilant aprobat, afara de cazul in care
asociatii ramasi sunt de acord ca societatea sa continue cu mostenitorii asociatulu decedat in cauza.
6 Excluderea si retragerea asociatului din societate.
Se realizeaza in aceleasi conditii ca si in situatia unei societati in nume colectiv si societatea in
comandita simpla.
7 Dizolvarea si lichidarea societatii cu raspundere limitata.
Societatea cu raspundere limitata se dizolva daca se constata ca, in urma unor pierderi, activul
net, reprezinta mai putin de jumatate din valoarea capitalului social, precum si in cazul cand capitalul
social se reduce sub minimul legal. Societatea nu va fi dizolvata daca, in termen de 9 luni de la data
constatarii pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reintregit sau este redus la suma ramasa
ori la minimul legal sau cand societatea se transforma intr-o alta forma de societate la care capitalul
social existent corespunde.
Societatile cu raspundere limitata se dizolva prin falimentul, incapacitatea, excluderea,
retragerea sau decesul unuia dintre asociati, cand, datorita acestor cauze, numarul asociatilor s-a redus
la unul singur.
Societatea cu raspundere limitata se lichideaza potrivit dispozitiilor Legii nr. 31/1990 si
prevederilor actul constitutiv, in masura in care acestea din urma nu sunt incompatibile cu lichidarea
societatilor comerciale.
Cu privire la societatea cu raspundere limitata cu asociat unic, legea reglementeaza un caz
special de dizolvare. Aceasta societate se dizolva daca au fost incalcate dispozitiile prevazute de art. 14
alin (1) si (2) din Legea nr. 31/1990. Dizolvarea trebuie ceruta de Ministerul Finantelor, in numele
statului sau de orice alta persoana interesata. Cat priveste societatea cu raspundere limitata cu asociat

unic, dizolvarea ei nu duce la lichidarea patrimoniului societatii. Dizolvarea acestei societati atrage
transmiterea universala a patrimoniului societatii catre asociatul unic, fara lichidare. Aceasta inseamna
ca asociatul unic dobandeste totalitatea drepturilor si obligatiilor care au apartinut societatii.
BIBLIOGRAFIE
S. Angehi, M.Volonciu, C Stoica, Drept comercial , editia a-III- a, Editura All Beck, Bucuresti, 2004
S . Carpenaru, Drept comercial roman, editia a-V-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005
S. Carpenaru, Gh. Piperea, S. David, Societatile comerciale. Reglementare. Doctrina. Jurisprudenta.,
ed.a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2002
I.L.Georgescu, Drept comercial roman, vol. al II-lea, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2002
I.Schiau, Drept comercial roman, Editura Rosetti ,Bucuresti, 2004
M. Scheaua, Legea societatilor comerciale nr.31/1990 comentata si adnotata, editia aII-a, Editura
Rosetti, Bucuresti, 2002
I. Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucursti, 1997
Revista de drept comercial

TITLUL al IV-lea PROCEDURA REORGANIZARII JUDICIARE SI A

FALIMENTULUI
Este reglementata prin Legea 64/22.05.1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, publicata in MO al Romaniei 130 din 29.06.1995, republicata in M.O al Romaniei 1066
din 17.11.2004 si modificata prin Legea 249/ 22.07.2005
Capitolul I DOMENIUL, SCOPUL SI OBIECTUL PROCEDURA
REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI
Sectiunea I Domeniul noii proceduri.
1 Categorii de persoane supusi procedurii Legii 64/1995.
Legea 64/1995 se aplica urmatoarelor categorii de persoane aflate in insolventa si care vor fi
denumite in continuare debitori:
a) comerciantii:
1. societatile comerciale;
2. cooperativele de consum si cooperativele mestesugaresti, denumite in continuare organizatii
cooperatiste, asociatiile teritoriale ale cooperativelor de consum si mestesugaresti, constituite potrivit
Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti, cu
modificarile ulterioare, respectiv Legii nr. 109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de
consum si a cooperatiei de credit, cu modificarile ulterioare, precum si societatile cooperative;
3. persoanele fizice care actioneaza individual sau in asociatii familiale;
b) societatile agricole;
c) grupurile de interes economic.
d) orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice

Se observa o extindere a sferei persoanelor carora le este aplicabila aceasta procedura comparativ
cu vechea reglementare.
Procedura insolventei nu este aplicabila tuturor persoanelor a caror calitate de comerciant este
determinata conform dispozitiilor art.7 Cod comercial si ale art.1 din Legea 26/90 ci numai unora
dintre aceste persoane, denumite in textul legii, debitori:
- societatile comerciale, indiferent de temeiul legal al constituirii lor
- organizatii cooperatiste: cooperatiile de consum si cele mestesugaresti, precum si asociatiile
teritoriale ale acestora;
-persoanele fizice, actionand individual sau in asociatii familiale fara personalitate juridica.
Conform dispozitiilor art.129 nu este aplicabila procedura reglementata de Legea 64/1995:
- regiilor autonome, procedura insolventei acestora stabilinsu-se prin legi speciale
- societatilor comerciale cu capital majoritar de stat pentru care guvernul a instituit sau va instituii
proceduri speciale de supraveghere financiara, pe durata de timp cat se afla sub incidenta acestor
proceduri;
- societatilor aflate in procedura de privatizare;
- fondurile deschise constituite conform dispozitiilor OG 24/93, care nu au personalitate juridica;
- asiguratorilor.
Se afla numai partial sub incidenta acestei legi bancile si organizatiile cooperatiste de credit.
Fata de acestea sunt aplicabile doar dispozitiile Legii 64/95 privind procedura falimentului, conform
art.21 din Legea 83/98.
2 Insolventa comerciala
Conform art.1 al Legii 64/95, aceasta lege se aplica oricareia dintre categoriile mentionate in
alineatul 1, aflate in insolventa. Iar alineatul 2 din acelasi articol defineste insolventa: acea stare a
patrimoniului debitorului caracterizata prin incapacitate vadita de plata a datoriilor exigibile cu
sumele de bani disponibile.
Incapacitatea vadita este o stare de fapt obiectiva, rezultat al comparatiei intre cuantumul
total al datoriilor exigibile si sumele de bani de care dispune debitorul: soldul creditor al contului
bancar plus numerarul din casierie.
Aceasta stare de fapt obiectiva, o data existenta, face inutila cercetarea atitudinii subiective a
debitorului, de buna credinta sau de rea credinta, care refuza plata. Debitorul poate fi de rea credinta
dar capabil sa plateasca si de aceea nu se afla in insolventa.
Aplicarea dispozitiilor acestei legi poate fi ceruta si de un singur creditor, chiar si atunci cand
debitorul plateste datoriile fata de alti creditori.
Dovada insuficientei sumelor de bani disponibile poate rezulta explicit, dintr-o atestare bancara
sau implicit, din incetarea materiala a platilor. Sunt concludente in acelasi sens protestul efectelor de
comert, emiterea cecurilor fara acoperire, numarul important de refuzuri de plata, efectuarea numai a
unor plati modice, utilizarea de catre debitor a unor mijloace frauduloase ori ruinatoare pentru a-si
procura lichiditati cum ar fi emiterea unor cambii de complezenta, vanzarea in pierdere, contractarea
unor credite oneroase.
Pentru stabilirea starii de insolventa se au in vedere toate categoriile de obligatii ale
comerciantului; datoriile exigibile care nu pot fi stinse cu sumele de bani de care dispune comerciantul
nu trebuie sa fie neaparat comerciale, ci pot fi de orice natura: bugetare, salariale sau civile. Indiferent
de natura lor, obligatiile trebuie sa fie certe, lichide si exigibile.
Sectiunea a II-a Scopul procedurii Legii 64/1995
Noul text al art.2 din Legea 64/1995 reafirma scopul legii: instituirea unei proceduri pentru
acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, fie prin reorganizarea activitatii acestuia sau prin
lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment.
La prima analiza a acestui text se desprind 2 concluzii:
a) unicitatea procedurii pentru toti debitorii aflati in incetare de plati, indiferent de persoana
debitorului;
b) scopul procedurii poate fi realizat prin 2 mijloace:
1. redresarea economica a debitorului si plata datoriilor sale catre creditori sau

2. lichidarea averii creditorului prin faliment.

Numai daca nu este posibila redresarea se va proceda la lichidare prin faliment. Art.2 din Legea
64/95 reflecta si ierarhia scopurilor in conceptia legiuitorului: in primul plan este plasata organizarea,
mentinerea activitatii si utilizarii fortei de munca, concomitent cu stingerea datoriilor. De aceea este
incurajata creditarea acestei intreprinderi in etapa de reorganizare prin recunoasterea unui rang
prioritar creantelor bancilor care au acordat sprijin financiar intreprinderii in aceasta perioada
Sectiunea a III-a. Obiectul procedurii Legii 64/1995
Conform dispozitiilor art.3 al Legii 64/95 in intelesul acestei legi averea debitorului cuprinde
totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia inclusiv cele dobandite in cursul
procedurii stabilite prin aceasta lege care pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului
de procedura civila.
Tot din averea debitorului sunt suportate si cheltuielile aferente procedurii. Platile se vor face
dintr-un cont deschis la o unitate a unei banci, pe baza de dispozitii emise de debitor sau, dupa caz, de
administrator, iar in cursul falimentului, de lichidator. Disponibilitatile banesti vor putea fi pastrate
intr-un cont special de depozit bancar. In lipsa disponibilitatilor in contul debitorului se va utiliza
fondul de lichidare, constituit din taxele platite de persoanele fizice si/sau juridice registrului
comertului pentru serviciile prestate de acesta.
Sectiunea a IV. Principiile procedurii Legii 64/1995
1 Principiul prioritatii procedurii speciale reglementate de Legea 64/95 fata de
procedura de drept comun reglementata de Codul de procedura civila.
Conform art.128: dispozitiile prezentei legi se completeaza in masura compatibilitatii lor, cu
cele ale Codului de procedura civila si ale Codului comercial roman iar potrivit art.35 de la data
deschiderii procedurii, se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea
creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
S-a decis in acest sens ca: in cazul in care o societate comerciala este supusa concomitent
procedurii prevazute de Legea 64/95 si executarii silite pornita pe calea dreptului comun, se aplica
dispozitiile legii speciale, iar executarea silita se suspenda.
2. Principiul celeritatii.
Acest principiu este consacrat explicit prin art.5 al.2 din Legea 64/95: tribunalul si judecatorul
sindic au indatorirea sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta
lege, precum si realizarea, in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor participantilor la aceste acte si
operatiuni.
3. Principiul unitatii si colectivitatii procedurii.
Desi nu este consacrat explicit acest principiu a fost degajat din economia Legii 64/95 de
Curtea Constitutionala in Decizia 182/1999: procedura reorganizarii si a falimentului, prevazuta de
Legea 64/95, este o procedura colectiva, unica si concursuala pentru toti creditorii, ceea ce inseamna
ca renuntarea la actiune sau la drept are efect numai pentru creditorul care a renuntat, chiar daca la
cererea acestuia s-a deschis procedura, iar nu si pentru ceilalti creditori care au solicitat continuarea
procedurii falimentului fata de debitor pentru ca numi astfel creditorii isi vor putea recupera creantele.
Caracterul colectiv al procedurii determina gruparea creditorilor in adunarea creditorilor si in
comitetul creditorilor ca structuri reprezentative cu prerogative stabilite prin aceste norme legale.
4. Principiul maximizarii recuperarii creantelor.
Desi nu este consacrat explicit acest principiu poate fi dedus din mai multe texte ale Legii
64/1995:
- art.51: in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului administratorul sau lichidatorul
poate sa mentina sau sa denunte orice contract
- art.38 privind interzicerea instrainarii actiunilor sau partilor sociale;
- art.44, art.45 privind anularea unor acte ale debitorului;
- art.101, art.102 privind modalitatile vanzarii bunurilor;
- art.112 privind raspunderea unor asociati cu propria avere;

- art.124 privind raspunderea organelor de conducere.

Capitolul al II-lea PARTICIPANTII LA PROCEDURA LEGII 64/1995
In capitolului al II-lea din Legea 64/1995 sunt indicati participantii la procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului. Acestia pot fi grupati in doua categorii: organele care aplica procedura:
instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul si lichidatorul si alti participanti: adunarea
creditorilor, comitetul creditorilor, adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor,
eprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor
Sectiunea I

Instantele judecatoresti

1. Competenta.
Nu toate instantele, ci numai judecatorul sindic si Curtea de apel sunt competente material sa
aplice procedura insolventei.
Toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului, sunt de competenta
exclusiva a tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul debitorului, astfel cum figureaza acesta
in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole, si sunt exercitate de un judecatorsindic desemnat de presedintele tribunalului.
Judecatorul sindic este nominalizat, in fiecare caz, de presedintele tribunalului, dintre
judecatorii desemnati ca judecatori sindici. In orice stadiu al procedurii, presedintele tribunalului il
poate inlocui pe judecatorul sindic cu altul, prin incheiere motivata, data in camera de consiliu.
Competenta teritoriala de prima instanta apartine judecatorului sindic desemnat de presedintele
tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul debitorului, care figureaza in registrul comertului sau al
societatilor agricole in momentul inregistrarii cererii de deschidere a procedurii indiferent ca ulterior
sediul a fost mutat.
Judecarea recursurilor contra tuturor hotararilor date de judecatorul sindic este de competenta
Curtii de apel. Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu prevede
altfel. Recursul va fi judecat de completuri specializate, in termen de 30 de zile de la inregistrarea
dosarului la curtea de apel. Citarea partilor se face prin publicitate. Hotararile judecatorului-sindic nu
vor putea fi suspendate de instanta de recurs, cu exeptia judecarii recursului impotriva urmatoarelor
hotarari ale judecatorului-sindic:
a) hotararea de respingere a contestatiei debitorului, facuta in temeiul art. 38 alin. (5);
b) hotararea prin care se decide intrarea in faliment;
c) hotararea de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si
din incasarea de creante,
Principalele atributii ale judecatorului sindic sunt :
a) darea hotararii de deschidere a procedurii;
b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea
procedurii;
c) desemnarea, prin hotarare, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atributiilor acestora,
controlul activitatii lor si daca este cazul, inlocuirea lor;
d) judecarea cererilor de a ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;
e) judecarea actiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu
caracter patrimonial, anterioare cererii introductive;
f) judecarea contestatiilor debitorului ori ale creditorilor impotriva masurilor luate de administrator sau
de lichidator;
g) confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;
h) hotararea de a se continua activitatea debitorului in caz de reorganizare;
i) solutionarea obiectiilor la rapoartele trimestriale si la cel final al administratorului sau ale
lichidatorului;
i1) autentificarea actelor juridice incheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesara forma
autentica;
j) darea hotararii de incheiere a procedurii.

Hotararile pronuntate de judecatorul sindic sunt definitive si executorii si vor cuprinde si

motivarea .
2. Citarea partilor.
Citarea partilor, precum si comunicarea sau notificarea oricarui alt act de procedura se fac, de
regula, in conditiile prevazute la art.85-94 din Codul de procedura civila. Prin exceptie, indeplinirea
actelor mentionate mai sus se va face prin publicitate, in cazurile expres prevazute de lege.
Sectiunea a II-a Administratorul
1. Desemnarea administratorului.
Administratorul este desemnat, de regula, de catre judecatorul sindic, prin hotararea de
deschidere a procedurii
Independent de aceasta desemnare, adunarea creditorilor, in prima sedinta, cu votul creditorilor
care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate decide desemnarea unui administrator,
persoana fizica sau societate comerciala, stabilindu-i si retributia
Creditorii ramasi in minoritate, nemultumiti de hotararea adunarii, o pot contesta in termen de 3
zile de la adoptarea acesteia, la judecatorul sindic. Acesta va hotari asupra contestatiei, fie in sensul ca
o va respinge mentinand administratorul desemnat de creditori, fie in sensul ca o va admite, mentinand
administratorul pe care l-a desemnat prin hotararea de deschidere a procedurii. Daca nu fusese
desemnat un asemenea administrator prin hotararea de deschidere a procedurii, el va fi desemnat prin
hotararea de admitere a contestatiei.
Daca decizia adunarii creditorilor prin care s-a desemnat administratorul nu a fost contestata in
termenul legal, judecatorul sindic, printr-o incheiere, va desemna administratorul ales de creditori,
dispunand totodata incetarea atributiilor administratorului pe care l-a numit anterior, prin hotararea de
deschidere a procedurii.
Daca la prima sedinta a adunarii creditorilor acestia nu hotarasc nimic in privinta
administratorului, si anterior, prin hotararea de deschidere a procedurii nu fusese desemnat un
administrator, tot in ziua primei sedinte, printr-o incheiere, judecatorul sindic, va numi un
administrator.
Administratorul, persoana fizica sau societate comerciala, inclusiv reprezentantul acesteia,
trebuie sa aiba calitatea de practician in reorganizare si lichidare, in conditiile legii.
Nu poate fi desemnat administrator sau lichidator persoana fizica care nu poate fi fondator,
administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societati comerciale, potrivit Legii nr. 31/1990
privind societatile comerciale, republicata.
In orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, care sunt bazate pe dolul sau culpa grava
a administratorului, judecatorul sindic il poate inlocui, prin incheiere motivata, atacabila cu recurs la
Curtea de apel. De exemplu, masura este justificata daca cel in cauza a intarziat nepermis de mult
indeplinirea sarcinilor sale.
2. Atributiile administratorului.
Principalele atributii ale administratorului in procedura reorganizarii Legii 64/1995 sunt:
a) examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport
amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea
persoanelor carora le-ar fi imputabila, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a
activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport
judecatorului sindic in termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la
desemnarea administratorului;
b) intocmirea actelor prevazute de lege in sarcina debitorului la deschiderea procedurii, in
cazul in care acesta nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si
verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost
prezentate de debitor;
c) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul ;
d) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
e) conducerea in tot sau in parte a activitatii debitorului;
f) stabilirea datelor sedintelor adunarii creditorilor;

g) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna

drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni
comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile de a
prejudicia drepturile creditorilor;
h) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru
conservarea lor;
i) mentinerea si denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
j) examinarea creantelor si, atunci cand este cazul formularea de obiectii la acestea;
k) urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de
bani transferate de catre debitor inaintea deschiderii procedurii;
l) cu conditia confirmarii de catre judecatorul sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de
datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;
m) sesizarea judecatorului sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de
catre acesta;
n) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul sindic, cu exceptia celor
prevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia.
Masurile luate de administrator in executarea atributiilor conferite prin aceasta lege sau cu
depasirea ori incalcarea acestora pot fi contestate de debitor, de oricare dintre creditori, precum si de
oricare persoana interesata., in termen de 5 zile de la depunerea raportului lunar d ecatre administartor.
Judecatorul-sindic va solutiona contestatia, in termen de 10 zile de la inregistrarea ei, in Camera de
consiliu, cu citarea contestatorului si a administratorului, putand, daca va considera necesar, sa
suspende executarea masurii contestate.
In exercitarea atributiei de control judecatorul-sindic poate desfiinta masurile ilegale luate de
administrator, chiar daca nu au fost contestate, putand, daca va considera necesar, sa citeze in Camera
de consiliu administratorul si persoanele interesate.
In orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecatorul-sindic poate dispune, prin
incheiere, inlocuirea administratorului. In vederea adoptarii acestei masurii judecatorul-sindic ii va cita
in Camera de consiliu pe administrator si comitetul creditorilor..
Sectiunea a IV-a Lichidatorul
1. Desemnarea lichidatorului.
Judecatorul sindic va desemna un lichidator, in cazul inceperii procedurii falimentului.
Desemnarea lichidatorului se face in conditiile prevazute de Legea 64/1995 pentru desemnarea
administratorului.
Daca anterior a fost numit un administrator, atributiile acestuia inceteaza odata cu stabilirea
atributiilor lichidatorului prin hotararea judecatorului sindic. Poate fi desemnat lichidator si
administratorul desemnat anterior.
2. Atributiile lichidatorului.
Principalele atributii ale lichidatorului sunt urmatoarele:
a) examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport
amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor
carora le-ar fi imputabila, si supunerea acelui raport judecatorului sindic intr-un termen stabilit de
acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest
obiect nu fusese intocmit anterior de administrator;
b) conducerea in tot sau in parte a activitatii debitorului;
c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna
drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni
comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a
prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru
conservarea lor;
e) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

f) examinarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea;
g) urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de
sume de bani efectuate inaintea deschiderii procedurii;
h) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;
i) vanzarea bunurilor din averea debitorului in conformitate cu prevederile prezentei legi;
j) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la
garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul sindic;
k) sesizarea judecatorului sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;
l) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul sindic.
Sunt aplicabile si lichidatorului dispozitiile privind numirea administratorului, contestarea
masurilor acestuia, inlocuirea lui etc.
Actele incheiate de lichidator, pentru a caror validare este necesara forma autentica, vor fi
supuse autentificarii judecatorului sindic care va pronunta o incheiere de autentificare, in baza careia
actul va putea fi inscris in registrele de publicitate
Sectiunea a V-a Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor.
1. Adunarea creditorilor.
Adunarea creditorilor, fara personalitate juridica, este alcatuita din totalitatea creditorilor
cunoscuti.
Prima sedinta a adunarii creditorilor este convocata de judecatorul sindic, iar celelalte
convocari ale adunarii creditorilor se fac de catre administrator sau de lichidator, dupa caz, ori de cate
ori va fi necesar.
Prima sedinta a adunarii creditorilor va fi prezidata de judecatorul sindic, iar urmatoarele de
administrator sau de lichidator, dupa caz.
La sedinta adunarii creditorilor participa si 2 reprezentanti ai salariatilor, care vor vota separat,
numai pentru creantele izvorate din contractele de munca, aferente unei perioade de cel mult 6 luni
anterioare deschiderii procedurii.
Creditorii detinand creante in valoare de cel putin 30% din valoarea totala a acestora au si ei
dreptul de a cere convocarea adunarii.
Convocatorul va cuprinde ordinea de zi a sedintei. Este nula orice deliberare asupra unei
probleme care nu a fost mentionata in convocator, cu exceptia situatiei in care la sedinta participa
titularii tuturor creantelor . La deliberarile adunarii, creditorii pot fi reprezentati prin imputerniciti cu
procura speciala si legalizata sau, in cazul persoanelor juridice, inclusiv al creditorilor bugetari, prin
imputerniciti cu delegatie semnata de conducatorul unitatii .
Atributiile adunarii creditorilor sunt urmatoarele:
a) desemnarea comitetului creditorilor;
b) analiza situatiei debitorului si a rapoartelor comitetului creditorilor;
c) analiza masurilor luate de administrator sau lichidator si efectele acestora si propunerea motivata a
altor masuri;
d) votarea planului de reorganizare.
Exceptand situatiile in care legea prevede o majoritate speciala , sedintele adunarii pot delibera
in mod valabil daca sunt prezenti titularii creantelor insumand cel putin 30% din valoarea totala a
creantelor impotriva averii debitorului iar hotararile se adopta cu votul titularilor unei majoritati
simple, prin valoare, a creantelor prezente in sedinta adunarii creditorilor.
2. Comitetul creditorilor.
Desemnarea comitetului creditorilor, alcatuit din 3-7 dintre creditorii cu creantele garantate si
chirografare cele mai mari, prin valoare si dintre titularii tuturor creantelor bugetare, se poate face in 2
modalitati: prin hotararea judecatorului sindic sau prin hotararea adunarii creditorilor.
Judecatorul sindic poate desemna comitetul creditorilor fie prin hotararea de deschidere a
procedurii, fie printr-o hotarare ulterioara, adoptata dupa prezentarea sau dupa intocmirea listei
creditorilor, daca lista nu era disponibila la data deschiderii procedurii.
Adunarea creditorilor, in prima sedinta, va desemna prin vot un comitet format din 3-7
creditori, dintre cei cu creante garantate si cei chirografari, care se ofera voluntar, la care se adauga toti

titularii creantelor bugetare, care sunt desemnati prin lege ca membri de drept. Comitetul desemnat
astfel il va inlocui automat pe cel desemnat de judecatorul sindic. Daca in adunarea creditorilor nu se
poate realiza majoritatea necesara asupra acestei alegeri a comitetului, judecatorul sindic poate opta
intre mentinerea comitetului pe care l-a desemnat el anterior sau desemnarea comitetului, daca anterior
nu l-a desemnat.
Doua sunt atributiile de substanta ale comitetului creditorilor :
a) poate cere judecatorului sindic ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea;
b) poate fi autorizat de judecatorul sindic sa introduca actiuni in anularea transferurilor patrimoniale
incheiate de debitor in perioada suspecta, daca administratorul sau lichidatorul judiciar nu realizeaza
acest lucru.
Sectiunea a VI-a Adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor.
Reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor
1 Adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor.
In ipoteza, in care debitorul este o societate comerciala, textul aceste sectiuni prevede
implicarea in procedura a asociatilor acesteia, atat individual cat si colectiv.
Pe perioada desfasurarii procedurii prevazute de Legea 64/1995 adunarea generala a
asociatilor/actionarilor va fi convocata ori de cate ori se va considera necesar si va fi prezidata de
administrator sau lichidator, daca legea ori judecatorul-sindic nu dispune altfel.
Adunarea generala a asociatilor/actionarilor va fi convocata si la cererea
asociatilor/actionarilor reprezentand cel putin 10% din capitalul social sau o cota mai mica, daca in
actul constitutiv se prevede astfel.
Membrilor sau, dupa caz, asociatilor/actionarilor li se vor notifica, in conditiile legii, in mod
obligatoriu:
a) hotararea de deschidere a procedurii;
b) propunerea de indeplinire a unor acte, operatiuni si plati care depasesc conditiile obisnuite
de exercitare a activitatii curente;
c) solicitarea de intrare in faliment, precum si hotararea judecatorului-sindic de intrare in
faliment a debitorului;
d) propunerea de vanzare in bloc sau de vanzare a imobilelor;
e) raportul final si bilantul general, intocmite de lichidator;
f) hotararea de inchidere a procedurii.
In cadrul sedintelor adunarii generale a membrilor sau, dupa caz, a asociatilor/actionarilor,
acestia vor desemna, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, care sa le
reprezinte interesele si vor avea dreptul sa analizeze situatia debitorului, rapoartele intocmite de
reprezentantul membrilor ori, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, masurile luate de administrator sau
de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri.
Cu exceptia cazurilor in care legea cere o majoritate speciala, sedintele vor avea loc in
prezenta asociatilor/ actionarilor reprezentand cel putin jumatate din capitalul social, iar deciziile se
adopta cu majoritate simpla, raportata la capitalul social reprezentat. In toate cazurile insa deciziile se
adopta doar cu votul asociatilor/actionarilor reprezentand cel putin o treime din capitalul social.
Comunicarea sau notificarea oricarui act de procedura catre membri sau, dupa caz,
asociati/actionari se realizeaza la adresa reprezentantului membrilor ori, dupa caz, al
asociatilor/actionarilor, aleasa de acesta.
Reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor este imputernicit sa
exercite orice drepturi ori atributii pe care le poate exercita debitorul persoana fizica, cu exceptia
cazurilor in care legea prevede ca acestea vor fi exercitate de membri sau, dupa caz, asociati/actionari,
individual ori in alte conditii.
In cazurile prevazute la lit. b), c), d) si e), reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al
asociatilor/actionarilor va putea formula obiectii in conditiile stabilite de lege, dar nu va participa la
exercitarea votului pentru aprobarea masurilor respective, daca un astfel de vot este prevazut de lege.
2 Reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor

Judecatorul-sindic va desemna un reprezentant dintre primii 3 asociati/actionari titulari ai

partilor sociale/actiunilor cele mai mari, prin valoare, fie prin hotararea de deschidere a procedurii, fie
ulterior.
In cadrul primei sedinte a adunarii generale a asociatilor/actionarilor sau ulterior, acestia vor
putea alege, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoana fizica sau juridica; reprezentantul astfel
desemnat va inlocui reprezentantul desemnat anterior de judecatorul-sindic.
Reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor poate indeplini
urmatoarele atributii:
a) propunerea de desemnare a unui administrator;
b) consultarea cu administratorul sau lichidatorul cu privire la desfasurarea si administrarea
procedurii;
c) examinarea actelor savarsite de debitor, administrator sau lichidator, a activitatii si situatiei
financiare a debitorului, precum si a posibilitatii de continuare a activitatii acestuia;
d) formularea si negocierea unui plan de reorganizare, precum si informarea si consilierea
membrilor sau, dupa caz, a asociatilor/actionarilor cu privire la continutul oricarui alt plan propus;
e) efectuarea oricaror alte activitati necesare pentru protejarea intereselor membrilor sau,
dupa caz, ale asociatilor/actionarilor.Adunarea generala a asociatilor/actionarilor poate fi convocata, pe
perioada desfasurarii procedurii, ori de cate ori se va considera necesar si va fi prezidata de
administrator sau de lichidator, daca legea sau judecatorul sindic nu dispun altfel.
Capitolul al III-lea DESCHIDEREA PROCEDURII LEGII 64/1995
Sectiunea I. Cererile introductive.
Procedura va incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre
creditori.
Banca Nationala a Romaniei, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si Comisia de Supraveghere
a Asigurarilor vor putea introduce cerere impotriva persoanelor juridice aflate sub supravegherea si
controlul acestora, care, potrivit datelor de care autoritatile respective dispun, indeplinesc criteriile
prevazute de dispozitiile legale speciale pentru pornirea procedurii prevazute de prezenta lege.
1 Cererea debitorului.
Pentru a cere deschiderea procedurii debitorul dispune de doua posibilitati:
a) poate formula o astfel de cerere in cazul in care apreciaza ca aparitia starii de insolventa este
iminenta;
b) este obligat sa inregistreze cererea in termen de maximum 30 de zile de la data la care a
cunoscut aparitia starii de insolventa.
Actele care vor insoti in mod obligatoriu cererea sunt :
a) bilantul si copii de pe registrele contabile curente;
b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care
debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de
publicitate;
c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub
conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, aratandu-se suma,
cauza si drepturile de preferinta;
o lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 120 de zile
anterioare formularii cererii introductive;
d) contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
e) o lista a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in
comandita sau a membrilor grupului de interes economic
f) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in faliment sau de reorganizare
conform unui plan, prin restructurarea activitatii sau prin lichidarea, in tot sau in parte, a averii, in
vederea stingerii datoriilor sale; daca aceasta declaratie nu va fi depusa in teermen de 10 zile de la data
inregistrarii cererii la tribunal, se prezuma, pana la proba contrarie, ca debitorul este de acord cu
inceperea procedurii falimentului;

g) o declaratie pe proprie raspundere sau un certificat de la oficiul registrului comertului in a

carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a fost supus
procedurii prevazute de prezenta lege intr-un interval de 5 ani anteriori formularii cererii introductive.
In situatia in care, la data inregistrarii cererii sale, debitorul nu dispune de una au mai multe
dintre informatiile mai sus enumerate , el mai beneficiaza de un termen de gratie de 10 zile, calculat de
la data inregistrarii, pentru a completa documentatia, sub sanctiunea respingerii cererii
Sunt precizate efectele cererilor debitorilor in cazul societatilor in nume colectiv sau in
comandita simpla. Atunci cand cererea este introdusa de societate, ca persoana juridica, ea nu poate fi
considerata ca fiind facuta si de asociatii cu raspundere nelimitata sau si impotriva lor . De asemenea,
daca cererea este facuta de un asociat raspunzator nelimitat, in nume propriu si in calitate de
comerciant, sau este introdusa de creditori, pentru datoriile proprii ale asociatului, cererea nu va avea
efecte juridice contra societatii, ca persoana juridica distincta.
Cererea de reorganizare introdusa de debitor poate fi respinsa, fara alta procedura de cercetare,
daca acel debitor a mai facut o astfel de cerere in ultimii 5 ani precedenti sau, in acelasi interval de
timp, a mai fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori.
2. Cererea creditorilor
Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la
tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor
fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, acestea
trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in
conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
b) in celelalte cazuri creantele trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al
sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b),
cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie,
stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.
Daca intre momentul formularii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri de
catre judecatorul-sindic sunt formulate cereri de catre alti creditori, judecatorul sindic va dispune
conexarea acestora si va stabili indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) referitoare la cuantumul
minim al creantelor in raport cu valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat
cereri.
Daca s-a deschis o procedura intr-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi
obiect, vor fi conexate la primul dosar.
Este permisa inregistrarea cererii pentru o creanta, indiferent de natura acesteia, bugetara sau
civila.
Creanta trebuie sa fie certa in sensul existentei sale neindoielnice si a cuantumului cert.
Certitudinea creantei exista nu numai atunci cand este constatata printr-un titlu executoriu,
hotarare judecatoreasca sau efect de comert (cambie, bilet la ordin sau cec) investit cu formula
executorie ori act administrativ (de exemplu in cazul obligatiilor fiscale) ci si atunci cand este
constatata printr-un inscris sub semnatura privata (de exemplu un contract bancar de credit), precum si
atunci cand nu este stabilita printr-un titlu
Lichiditatea creantei consta in aceea ca se refera la o datorie de plata a unei sume in lei sau in
valuta pe care debitorul nu o poate efectua cu sumele de bani disponibile .
Exigibila este creanta pentru o datorie scadenta, al carei termen de plata a expirat si pentru plata
careia creditorul poate obtine interventia coercitiva a fortei publice. In consecinta, creditorul nu poate
declansa procedura nici pentru o datorie neajunsa la scadenta nici pentru o datorie a carei scadenta nu a
fost inca determinata, nici pentru o datorie a carei scadenta a fost amanata, nici pentru o datorie
scadenta a carei plata nu a cerut-o debitorului. Cererea de deschidere a procedurii nu poate fi admisa
daca s-a prescris dreptul de a cere executarea silita a acelei creante.
Neplata la scadenta trebuie sa fie efectul incapacitatii debitorului de a plati datoria cu sumele de
bani disponibile. Dovada acestei incapacitati se poate face cu orice mijloc de proba, apt de a demonstra
cauza unei situatii externe si obiective: incetarea platilor. Nu este obligatoriu ca dovada sa provina

dintr-o marturisire a debitorului sau dintr-o atestare a bancii sale, ori din protestul unui efect de comert
(cambie, bilet la ordin sau cec).
Cerinta ca starea de insolventa a debitorului sa dureze de cel putin 30 de zile este menita sa
previna declansarea procedurii in situatii de jena financiara temporara care nu este consecinta
incapacitatii de a face fata datoriilor. De aceea, dupa constatare incapacitatii de plata a debitorului,
creditorul va fi obligat sa astepte inca 30 de zile inainte de a inregistra la tribunal cererea. Asadar,
neplata la scadenta va declansa automat curgerea termenului de 30 de zile calendaristice; implinirea
acestui termen naste prezumtia de insolventa si permite creditorului sa constate aceasta situatie si sa
inregistreze la tribunal cererea prevazuta de Legea 64/95.
Sectiunea a II-a Deschiderea procedurii insolventei
1. Deschiderea procedurii la cererea debitorului.
Daca cererea debitorului corespunde exigentelor prevazute de lege judecatorul sindic, in
camera de consiliu, va pronunta o sentinta de deschidere a procedurii iar daca debitorul isi va arata
intentia de intrare in faliment, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii
falimentului Prin aceasta hotarare poate fi desemnat si administratorul sau, dupa caz, lichidatorul.
Hotararea va fi notificata, in conditiile prevazute de lege
- tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor;
- debitorului;
- oficiului registrului comertului unde debitorul este inmatriculat, pentru inregistrarea
mentiunii sau registrului societatilor agricole
Totodata, notificarea va fi publicata si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:
a) termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la hotararea de deschidere a
procedurii, pronuntata ca urmare a cererii formulate de debitor, precum si termenul de solutionare a
opozitiilor, care nu va depasi 10 zile de la data expirarii termenului de depunere a acestora;
b) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care
va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta
inregistrata sa fie considerata valabila;
c) termenul de verificare a creantelor, intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar al
creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea
termenului prevazut la lit. c);
e) locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor.
Creditorii care au primit notificarea deschiderii procedurii ca si cei care nu au fost notificati,
dar au luat cunostinta de hotararea judecatorului sindic, pot inregistra la tribunal opozitie la
deschiderea proceduriii in termen de 15 zile de la publicarea notificarii. Judecatorul-sindic va tine, in
termen de 10 zile, o sedinta la care vor fi citati debitorul si creditorii care se opun deschiderii
procedurii, in urma careia va solutiona, deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile.
2. Deschiderea procedurii la cererea creditorilor.
Dupa inregistrarea unei cereri introductive de catre un creditor judecatorul sindic o va
comunica, in copie, debitorului, in termen de 48 de ore de la inregistrare iar o alta copie a cererii va fi
atasata la usa instantei.
Daca, in termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul nu inregistreaza contestatie la cererea
introductiva, judecatorul sindic va pronunta sentinta de deschidere a procedurii
In termen de 5 zile de la primirea copiei cererii introductive a creditorului debitorul poate
contesta ca ar fi in incetare de plati. Contestatia se inregistreaza la tribunalul care a comunicat copia
cererii introductive si se solutioneaza de catre acelasi judecator sindic.
Sedinta pentru judecarea contestatiei se va tine in termen de 10 zile, cu citarea creditorilor care
au inregistrat cererea introductiva, a debitorului.
La cererea motivata a debitorului, judecatorul sindic ii poate obliga pe creditorii care au
formulat cerere introductiva sa consemneze o cautiune. Termenul pentru consemnarea cautiunii este de
15 de zile, de la data comunicarii obligatiei de consemnare. Cuantumul cautiunii poate fi stabilit pana
la 10% din valoarea creantei pentru care a fost investit tribunalul cu deschiderea procedurii. Sanctiunea

nedepunerii cautiunii in termenul stabilit este respingerea cererii introductive, prin sentinta atacabila cu
recurs. Cautiunea va restituita creditorului deponent, in cazul respingerii contestatiei debitorului
Daca judecatorul sindic stabileste ca debitorul este in stare de insolventa, va pronunta o sentinta
prin care va respinge contestatia si va deschide procedura.
Daca stabileste ca debitorul nu este in stare de insolventa, judecatorul sindic va admite
contestatia, va respinge cererea creditorilor si va dispune ca sentinta sa fie afisata la usa instantei.
Cererea introductiva va fi considerata ca lipsita de orice efect, chiar de la inregistrarea ei .
Daca debitorul nu contesta in termenul de 5 zile de la primirea cererii ca ar fi in stare de
insolventa, judecatorul-sindic va da o sentinta de deschidere a procedurii. Daca debitorul nu contesta
starea de insolventa si solicita deschiderea procedurii falimentului, judecatorul-sindic va pronunta o
hotarare de deschidere a procedurii falimentului.
Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul sindic va desemna, daca este necesar, un
administrator, stabilindu-i atributiile, precum si retributia.
In situatia in care, intr-un dosar al tribunalului competent, s-a deschis procedura fata de debitor,
la cererea unui creditor, nu mai poate fi admisa si cererea de deschidere a procedurii semnata de un alt
creditor, fata de acelasi debitor. Procedura reglementata de Legea 64/95 fiind colectiva si
concurentiala, toate cererile creditorilor trebuie sa fie examinate in acelasi dosar al tribunalului. Daca
s-a deschis procedura intr-un dosar pe baza cererii unuia dintre creditori, cererile celorlalti creditori, au
aceeasi finalitate, vor fi conexate, ca fiind cereri de inregistrare a creantelor in cadrul aceluiasi dosar.

Sectiunea a III-a Efectele deschiderii procedurii

1 Nominalizarea judecatorului-sindic
Dupa inregistrarea unei cereri introductive, presedintele tribunalului va nominaliza de indata
judecatorul-sindic.
2 Depunerea de catre debitor a actelor si furnizarea informatiilor necesare desfasurarii
procedurii.
In cazul cererii introductive a debitorului, aceste acte se anexeaza la cerere sau, in caz de
imposibilitate, se depun, in termen de 10 zile de la inregistrarea cererii.
In cazul cererii introductive a creditorilor, aceste acte trebuie depuse dupa deschiderea
procedurii, in termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii.
In cazul neprezentarii acelor ori prezentarii in mod necorespunzator, acestea vor putea fi
intocmite ori corectate de catre un expert contabil, pe baza documentelor debitorului.
Debitorul are obligatia sa puna la dispozitie administratorului sau, dupa caz, lichidatorului,
toate informatiile cerute de acesta cu privire la activitatea sa, precum si a patrimoniului sau.
Debitorul este obligat sa puna la dispozitia organelor mentionate lista cuprinzand platile si
transferurile patrimoniale facute de el in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
3 Ridicarea dreptului debitorului de a-si mai administra averea.
Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare constand in dreptul de a-si
conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu
si-a declarat intentia de reorganizare.
Acest drept este exercitat de administrator sau, dupa caz, de lichidator.
Creditorul, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor pot oricand adresa judecatoruluisindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, in cazul unor pierderi continue din
averea debitorului sau in cazul lipsei probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
Dreptul de administrare al debitorului inceteaza de drept la data la care se dispune inceperea
procedurii falimentului.
4 Suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra
debitorului sau a bunurilor sale.

De la data deschiderii procedurii se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru
realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Creditorul titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori
drept de retentie, de orice fel, poate solicita judecatorului-sindic ridicarea suspendarii cu privire la
creanta sa si valorificarea imediata, in cadrul procedurii, a bunului asupra caruia poarta garantia sau
dreptul de retentie, in una dintre urmatoarele situatii:
A. a) atunci cand valoarea obiectului garantiei este pe deplin acoperita de valoarea totala a
creantelor si partilor de creante garantate cu acel obiect; si
b) obiectul garantiei nu prezinta o importanta vitala pentru reusita unei reorganizari care, in
cazul concret, ar avea sanse efective de realizare;
B. atunci cand nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate in raport cu obiectul
garantiei, datorita:
- diminuarii valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta sa sufere o
diminuare apreciabila;
- diminuarii valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior, ca urmare a acumularii
dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel la o creanta garantata cu rang superior;
- lipsei unei asigurari a obiectului garantiei impotriva riscului pieirii sau deteriorarii.
In cazurile prevazute la alin. lit. B judecatorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a
suspendarii formulata de creditor, daca administratorul/debitorul propune in schimb adoptarea uneia
sau mai multor masuri menite a oferi o protectie corespunzatoare creantei garantate a creditorului,
precum:
a) efectuarea de plati periodice in favoarea creditorului, pentru acoperirea diminuarii valorii
obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;
b) efectuarea de plati periodice in favoarea creditorului, pentru satisfacerea dobanzilor,
majorarilor si penalitatilor de orice fel si, respectiv, pentru reducerea capitalului creantei sub cota de
diminuare a valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;
c) novatia obligatiei de garantie prin constituirea unei garantii suplimentare, reale sau
personale, ori prin substituirea obiectului garantiei cu un alt obiect.
5 Suspendarea cursului prescriptiei privind actiunile pentru realizarea creantelor
impotriva debitorului
Deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute judiciare
si extrajudicare indreptate impotriva patrimoniului debitorului. Termenele vor reincepe sa curga dupa
30 de zile de la inchiderea procedurii.
6 Suspendarea curgerii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor.
Nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adaugata
creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala
mobiliara ori drept de retentie, de orice fel, sau partilor negarantate din creantele garantate cu astfel de
garantii, de la data deschiderii procedurii, in afara de cazul in care, prin programul de plata a creantelor
cuprins in planul de reorganizare, se deroga de la prevederile de mai sus.
7 Interdictia instrainarii actiunilor sau partilor sociale.
Dupa ce s-a dispus deschiderea procedurii, este interzis administratorilor debitorilor persoane
juridice, sub sanctiunea nulitatii, sa instraineze, fara acordul judecatorului-sindic, actiunile ori partile
lor sociale sau de interes, detinute la debitorul care face obiectul acestei proceduri.
Judecatorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor ori a partilor sociale sau de
interes, in registrele speciale de evidenta sau in conturile inregistrate electronic.
Sectiunea a IV-a Regimul actelor juridice anterioare deschiderii procedurii.
1 Acte juridice frauduloase.
Orice act juridic fraudulos, pe care debitorul l-a incheiat in paguba creditorului in cei 3 ani
anteriori deschiderii procedurii poate fi anulat de catre judecatorul-sindic, la cererea administratorului
sau, dupa caz, a lichidatorului.

Actiunea poate fi introdusa de administrator sau de lichidator in termen de un an de la data

expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului administratorului, dar nu mai tarziu de 18 luni
de la data deschiderii procedurii.
In cazul cand administratorul sau lichidatorul nu exercita o atare actiune, judecatorul-sindic
poate autoriza comitetul creditorilor sa o exercite.
2 Actele juridice privind constituirea sau transmiterea unor drepturi patrimoniale.
Anumite acte juridice incheiate de debitor si avand ca obiect constituirea sau transmiterea unor
drepturi patrimoniale catre terti pot fi anulate de judecatorul-sindic cu restituirea de catre terti a
bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate de debitor.
Fac parte din aceasta categorie:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate
sponsorizarile in scop umanitar;
b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3
ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte incheiate, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in
acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul
acestuia, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar
putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creanta care era chirografara, in cele 120 de
zile anterioare deschiderii procedurii;
f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca
scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii.
De asemenea, vor putea fi anulate, cu recuperarea prestatiilor, actele juridice incheiate, in anul
anterior datei deschiderii procedurii, de catre debitor cu persoanele aflate in raporturi juridice cu
debitorul, daca sunt in paguba creditorilor si anume:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel putin 20% din capitalul societatii comerciale
ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, atunci cand debitorul este
respectiva societate in comandita, respectiv o societate agricola, in nume colectiv sau cu raspundere
limitata;
b) cu un membru sau administrator, atunci cand debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un actionar detinand cel putin 20% din actiunile debitorului ori, dupa caz, din drepturile de vot in
adunarea generala a actionarilor, atunci cand debitorul este respectiva societate pe actiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate
cooperativa, societate pe actiuni, cu raspundere limitata sau, dupa caz, societate agricola;
e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinand o pozitie dominanta asupra debitorului sau
activitatii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.
Actele juridice vor putea fi anulate de judecatorul-sindic, la cererea administratorului sau a
lichidatorului.
Cererea de anulare poate fi facuta in termen de un an de la data expirarii termenului pentru
intocmirea raportului administratorului, dar nu mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Daca administratorul sau lichidatorul nu cere anularea, judecatorul-sindic poate autoriza
comitetul creditorilor sa exercite actiunea de anulare.
Anularea actelor juridice este urmata de restituirea prestatiilor in favoarea patrimoniului
debitorului.
Tertul care a dobandit un bun in baza unui act juridic incheiat cu debitorul, care a fost anulat, va
trebui sa restituie bunul dobandit sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data
transferului dreptului de proprietate asupra bunului .
In cazul in care tertul dobanditor a restituit bunul sau valoarea bunului, el va avea impotriva
patrimoniului debitorului o creanta de aceeasi valoare, cu conditia ca dobandirea bunului sa fi fost cu
buna-credinta si fara intentia de a impiedica, intarzia ori insela pe creditorii debitorului.

Bunul sau valoarea bunului transmis tertului dobanditor de catre debitor se va putea recupera si
de la subdobanditor, dar numai daca acesta nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului si stia ca
actul juridic initial putea fi anulat .
Sectiunea a V-a Contractele aflate in curs de executare
In cazul in care contractele incheiate de debitor cu tertii nu au fost executate in totalitate ori
substantial de catre toate partile, administratorul sau lichidatorul poate sa mentina sau sa denunte
aceste contracte.
Administratorul sau lichidatorul trebuie sa raspunda, in termen de 30 de zile, notificarii
contractului, prin care i se cere sa opteze pentru mentinerea ori denuntarea contractului. In lipsa unui
astfel de raspuns, contractul se socoteste denuntat si, in consecinta, administratorul sau lichidatorul nu
mai poate cere executarea lui.
Contractele de credit.
Administratorul sau lichidatorul va putea, cu acordul cocontractantilor, sa mentina contractele
de credit incheiate de debitor si va putea modifica clauzele acestor contracte, pentru ca acestea sa
asigure echivalenta viitoarelor prestatii ale debitorului.
Contractul cu executare succesiva.
Intr-un contract prevazand plati periodice din partea debitorului, mentinerea contractului nu va
obliga pe administrator sau pe lichidator sa faca plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii
procedurii. Pentru astfel de plati restante pot fi formulate cereri impotriva debitorului. Pentru
prestatiile executate ulterior inceperii procedurii, administratorul sau lichidatorul trebuie sa faca platile
potrivit contractului.
Contractul de vanzare-cumparare privind bunurile mobile.
Vanzatorul isi poate lua bunul inapoi, suportand toate cheltuielile. Va trebui sa restituie
debitorului eventualul avans platit. Daca vanzatorul admite ca bunul sa fie predat debitorului, el va
putea primi pretul numai prin inscrierea lui in tabelul de creante. Daca
administratorul
sau
lichidatorul cere ca bunul sa fie predat, acesta va trebui sa ia masuri de plata pretului din patrimoniul
debitorului, potrivit contractului.
Contractul de vanzare-cumparare privind bunurile imobile.
Inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului asupra vanzatorului, inainte de
plata integrala a pretului, nu are consecinte asupra executarii contractului.
Contractul de vanzare-cumparare a unor bunuri cotate la bursa.
Daca data incheierii contractuluicade sau perioada determinata de timp se termina ulterior
inceperii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului asupra debitorului, plata diferentei dintre
pretul de cumparare si pretul cotat, la datele mentionate, pe piata reglementata respectiva sau pe pietele
locului de predare ori, daca nu se poate stabili locul, la cea mai apropiata piata reglementata, se rezolva
dupa caz; ea este platita patrimoniului debitorului, daca debitorul este in drept sa primeasca diferenta
sau va fi inscrisa in tabelul de creante, daca debitorul este obligat sa plateasca diferenta, in functie de
calitatea debitorului in contractul de vanzare-cumparare.
Contractul de inchiriere a bunurilor imobile.
Daca debitorul este parte, in calitate de locatar, intr-un contract de inchiriere privind un imobil,
judecatorul-sindic trebuie sa-si manifeste dreptul de optiune.
Daca debitorul este parte, in calitate de proprietar (locator), intr-un contract de inchiriere a unei
cladiri, inceperea procedurii nu duce la incetarea contractului de inchiriere, daca acea cladire este
ocupata de chirias.
Inceperea procedurii asupra debitorului da dreptul judecatorului-sindic sa refuze sa asigure
prestarea oricaror servicii datorate de proprietar chiriasului pe timpul inchirierii.
Contractul de comision.
Comitentul este indreptatit sa-si ia inapoi titlurile ori marfa sau sa ceara ca valoarea lor sa fie
platita de comisionar.
Contractul de consignatie.
Daca un debitor detine marfa in calitate de consignatar sau orice alt bun care apartine altuia, la
data inregistrarii cererii introductive, a expirarii termenului pentru contestarea cererii creditorilor de

catre debitor sau a respingerii contestatiei debitorului impotriva acestei cereri, proprietarul va avea
dreptul sa-si recupereze bunul, daca este ingaduit asa ceva prin contract, in afara de cazul in care
debitorul are un drept de garantie valabil asupra bunului.
Daca la una dintre datele mentionate anterior marfa nu este in posesiunea debitorului si el nu o
poate recupera de la detinatorul actual, proprietarul va fi indreptatit sa aiba creanta inregistrata in
tabelul de creante, cu valoarea pe care marfa o avea la acea data. Daca debitorul este in posesiunea
marfii la acea data, dar a pierdut ulterior posesiunea, proprietarul poate cere ca intreaga valoare a
marfii sa fie inscrisa in tabelul de creante.
Contractul de prestari de servicii specializate.
In cazul inceperii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului asupra prestatorului,
administratorul sau lichidatorul poate sa denunte contractul de prestari de servicii specializate incheiat
anterior, afara de cazul in care creditorul accepta efectuarea prestatiei de catre o persoana desemnata de
administrator sau de lichidator.
Capitolul al IV-lea PRIMELE MASURI
1 Notificarea
In urma deschiderii procedurii, administratorul va trimite o notificare tuturor creditorilor,
debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde
debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.
Notificarea va cuprinde:
a) termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la hotararea de deschidere a
procedurii, pronuntata ca urmare a cererii formulate de debitor precum si termenul de solutionare a
opozitiilor, care nu va depasi 10 zile de la data expirarii termenului de depunere a acestora;
b) termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care
va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta
inregistrata sa fie considerata valabila;
c) termenul de verificare a creantelor, intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar al
creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea
termenului prevazut la lit. c);
e) locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor.
2 Inregistrarea creantelor
Cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administrator conform
evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a
procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in hotararea de deschidere a
procedurii. Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un
titlu.
Creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la
masa credala si vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume . Sunt considerate sub conditie si
acele creante care pot fi valorificate impotriva debitorului numai dupa executarea unui codebitor
principal.
Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul
creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinta sau garantii. La cerere vor
fi anexate documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.
3 Verificarea creantelor si intocmirea tabelului preliminar al creantelor
Toate creantele vor fi verificate de administratorul judiciar cu exceptia creantelor constatate prin
titluri executorii. Toate creantele prezentate pentru a fi admise si inregistrate la grefa tribunalului vor fi
prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administrator sau creditori.
Administratorul va proceda de indata la verificarea fiecarei cereri si a documentelor depuse si va
putea efectua o cercetare amanuntita pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei
creante.
Creantele negarantate si partile negarantate ale creantelor garantate, care nu sunt scadente la data
inregistrarii cererii de admitere, vor fi inscrise in tabelul de creante cu intreaga lor valoare.

Creantele constand in obligatii, care nu au fost calculate in valoare monetara sau a caror valoare
este supusa modificarii, vor fi calculate de catre administrator si inscrise in tabelul de creante cu
valoarea nominala pe care ele o aveau la data deschiderii procedurii.
O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi inscrisa in toate tabelele de creante ale
debitorilor cu valoarea nominala, pana va fi complet acoperita. Nici o reducere a sumei creantei
prevazute in tabelul de creante nu va fi facuta in vreunul dintre tabelele de creante ale debitorilor, pana
ce creditorul a fost deplin satisfacut, in numerar sau in bunuri. Daca totalul sumelor distribuite
creditorului, in toate actiunile cu debitorii, va depasi totalul sumei care ii este datorata, acesta va trebui
sa restituie sumele primite in plus, care vor fi reinscrise ca fonduri in averea debitorilor, proportional
cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a platit peste ceea ce era datorat.
Un creditor care, inainte de inregistrarea unei cereri de admitere, a primit o plata partiala pentru
creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanta inscrisa in tabelul
de creante numai pentru partea pe care nu a incasat-o inca.
Un codebitor sau un fidejusor, care este indreptatit la restituire ori la despagubire din partea
debitorului pentru suma platita, va fi trecut in tabelul de creante cu suma pe care a platit-o creditorului.
In acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere sa i se plateasca, pana la achitarea integrala a
creantei sale, cota cuvenita codebitorului sau fidejusorului, ramanand creditor al acestuia doar pentru
suma neachitata.
Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului sau are asupra bunurilor
acestuia un drept de garantie, concura la masa credala, pentru a face posibila realizarea garantiei sale,
dar pretul obtinut din vanzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scazandu-se din suma ce
este
Pe baza verificarilor efectuate, administratorul va intocmi un tabel preliminar al creantelor.
cuprinzand toate creantele impotriva averii debitorului, precizand ca sunt: chirografare, garantate, cu
prioritati, sub conditie sau nescadente si aratand pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma
pentru care s-a cerut verificarea si suma cu care a fost trecut in tabel.
La creantele garantate cu un drept de preferinta se vor arata titlul din care izvoraste preferinta,
rangul acesteia si motivele pentru care creantele sau drepturile de preferinta au fost trecute partial in
tablou sau au fost inlaturate.
Tabelul preliminar va fi, totodata, afisat de grefa la usa instantei, intocmindu-se in acest sens un
proces-verbal de afisare, si va fi comunicat debitorului. O data cu afisarea tabelului, administratorul va
trimite imediat notificari creditorilor, ale caror creante sau drepturi de preferinta au fost trecute partial
in tabelul preliminar sau inlaturate, precizand totodata si motivele.
4 Contestatiile privind creantele creditorilor. Inregistrarea si afisarea tabelului definitiv al
creantelor.
Creantele inscrise in tabelul preliminar pot fi contestate de catre debitor, creditori si orice alta
persoana interesata cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administrator in tabelul
preliminar al creantelor.
Contestatiile trebuie depuse la tribunal cu cel putin 10 zile inainte de data stabilita, prin sentinta de
deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creante si vor fi solutionate la termenul
stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, de catre
judecatorul-sindic deodata, printr-o singura sentinta.
Dupa ce toate contestatiile la creante au fost solutionate, administratorul va inregistra, de indata, la
tribunal si va avea grija sa fie afisat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creantelor impotriva
averii debitorului, aratand suma, prioritatea si situatia - garantata sau negarantata - a fiecarei creante.
Dupa inregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creantelor inregistrate in tabelul definitiv pot
sa participe la votul asupra planului de reorganizare, la adunarile creditorilor si la orice repartitii de
sume in caz de faliment.
Dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor si pana la inchiderea procedurii, orice parte
interesata poate face contestatie impotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabloul
definitiv al creantelor, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau erori esentiale care au
determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri
hotaratoare si pana atunci necunoscute. Judecarea contestatiei se va face de judecatorul-sindic, dupa
citarea contestatorului si a celorlalte parti interesate.

Titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a

creantelor pana la expirarea termenului prevazut de lege, este decazut, cat priveste creantele respective,
din urmatoarele drepturi:
1. dreptul de a participa si de a vota in cadrul adunarii creditorilor;
2. dreptul de a participa la distribuirile de sume in cadrul reorganizarii si falimentului;
3. dreptul de a-si realiza creantele impotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu
raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare, ulterior inchiderii procedurii, sub rezerva ca
debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit
raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase.
Decaderea va putea fi invocata oricand, de orice parte interesata, pe cale de actiune sau exceptie.
5 Intocmirea si prezentarea raportului privind situatia debitorului.
Pe baza actelor dosarului si a informatiilor primite de la debitor, administratorul va intocmi un
raport asupra situatiei debitorului, pe care il va prezenta judecatorului-sindic.
Raportul trebuie sa cuprinda o analiza amanuntita asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus
la insolventa debitorului, sa indice daca exista o posibilitate reala d reorganizare efectiva a activitatii
debitorului, respectiv motivele care nu permit reorganizarea. El trebuie dpus si prezentat judecatorului
in termenul stabilit prin hotararea de deschidere a procedurii dar nu mai tarziu de 60 de zile d el a dat
la care a fost numit administratorul.
Daca raportul cuprinde propunerea de intrare in faliment a debitorului, judecatorul-sindic va
dispune publicarea unui anunt privind acest raport in Monitorul Oficial si in doua ziare de larga
difuzare, cu indicarea datei sedintei adunarii creditorilor si precizarea ca este admisibila votarea prin
scrisoare.
6 Sedinta adunarii creditorilor.
Prima sedinta a adunarii creditorilor are loc la data si in locul stabilit prin convocarea facuta de
judecatorul-sindic prin notificarea adresata creditorilor in conditiile art. 75 din Legea nr. 64/1995.
Aceasta sedinta trebuie sa aiba loc in primele 10 zile de la expirarea termenului stabilit pentru
definitivarea tabelului creantelor.
Capitolul al V-lea PLANUL DE REORGANIZARE
Planul de reorganizarea poate fi un plan de reorganizare a activitatii debitorului sau un plan de
lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului este instrumentul prin care se realizeaza
reorganizarea judiciara.
1. Propunerea planului
Legea nr. 64/1995 recunoaste dreptul de a propune un plan urmatoarelor categorii de persoane
in conditiile mai jos enuntate:
a) debitorul, o data cu formularea cererii sale introductive sau ulterior, pana la afisarea tabelului
definitiv al creantelor, daca acesta si-a prezentat intentia de reorganizare ;
b) administratorul, de la data desemnarii sale si pana la implinirea unui termen de 30 de zile de la
data afisarii tabelului definitiv al creantelor;
c) comitetul creditorilor, reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, in
termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor.
Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, intr-un interval de 5 ani anterior
formularii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite in baza prezentei legi si nici
debitorul care a fost condamnat definitiv pentru: bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de
incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute in
Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare.
Nerespectarea termenelor prevazute mai sus conduce la decaderea partilor respective din dreptul de
a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, la trecerea, din dispozitia judecatorului-sindic, la
faliment
2 Cuprinsul planului.
Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul
activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului

si va cuprinde masuri concordante cu interesele creditorilor si ale membrilor sau asociatilor/

actionarilor, precum si cu ordinea publica, inclusiv in ceea ce priveste modalitatea de selectie,
desemnare si inlocuire a administratorilor si directorilor.
Planul de reorganizare va indica modalitatea si termenele la care se face lichidarea totala sau partiala
a pasivului pentru fiecare creditor inscris in tabloul final de creante precum si:
a) categoriile de creante care nu sunt defavorizate;
b) tratamentul categoriilor de creante defavorizate;
Se prezuma ca o categorie de creante este defavorizata de plan daca, pentru oricare dintre creantele
categoriei respective, planul prevede o modificare fie a creantei, fie a conditiilor de realizare a acesteia.
Nu se considera modificare a creantei sau a conditiilor de realizare a acesteia situatia in care planul
propus prevede revenirea la conditiile de realizare a creantei anterioare survenirii evenimentelor care
au condus la modificarea conditiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau mai multor rate scadente
ale unui imprumut, la termenele si in conditiile stipulate in contract, care conduce la accelerarea platii
intregului rest al imprumutului.
c) daca si in ce masura debitorul, membrii grupului de interes economic, asociatii din societatile in
nume colectiv si asociatii comanditati din societatile in comandita vor fi descarcati de raspundere;
d) ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, in comparatie cu
valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire in caz de faliment; valoarea estimativa se va
calcula la data propunerii planului.
Planul va specifica masurile adecvate pentru punerea sa in aplicare, cum ar fi:
A. pastrarea, in intregime sau in parte, de catre debitor, a conducerii activitatii sale, inclusiv dreptul
de dispozitie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activitatii sale de catre un administrator
desemnat in conditiile legii;
B. obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele de provenienta ale
acestora;
C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului catre una sau mai multe
persoane fizice sau juridice, constituite anterior sau ulterior confirmarii planului;
D. fuziunea debitorului, in conditiile legii;
E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat sau in bloc, libere de orice
sarcini, sau distribuirea acestora catre creditorii debitorului, in contul creantelor pe care acestia le au
fata de averea debitorului;
F. modificarea sau stingerea garantiilor reale, cu acordarea obligatorie, in beneficiul creditorului
garantat, a unei garantii sau protectii echivalente, in conditiile prevazute de art. 43 alin. (2) lit. c);
G. prelungirea datei scadentei, precum si modificarea ratei dobanzii, penalitatii sau a oricarei alte
clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligatiilor sale;
H. modificarea actului constitutiv al debitorului, in conditiile legii;
I. emiterea de titluri de valoare de catre debitor sau oricare dintre persoanele mentionate la lit. C si
D, in conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, si de Legea
nr. 297/2004 privind piata de capital. Pentru inscrierea in plan a unei emisiuni de titluri de valoare, este
necesar acordul expres, in scris, al creditorului care urmeaza sa primeasca titlurile de valoare emise,
acord ce se va da inainte de admiterea planului de catre judecatorul-sindic.
J. inserarea in actul constitutiv al debitorului - persoana juridica - sau al persoanelor mentionate la
lit. C. si D. a unor prevederi;
a) de prohibire a emiterii de actiuni fara drept de vot;
b) de determinare, in cazul diferitelor categorii de actiuni ordinare, a unei distributii corespunzatoare
a votului intre aceste categorii; si
c) in cazul categoriilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fata de alte categorii de actiuni,
de reglementare satisfacatoare a numirii administratorilor reprezentand categoriile de actiuni respective
in ipoteza neonorarii obligatiei de plata a dividendelor.
Pentru neachitarea obligatiilor bugetare datorate atat inainte, cat si dupa deschiderea procedurii de
reorganizare judiciara, debitorul datoreaza majorari de intarziere si penalitati de intarziere conform
legii speciale in materie, pana la data achitarii acestora sau, dupa caz, pana la data intrarii in faliment.
Planul de reorganizare va putea sa:
a) defavorizeze orice categorie de creante chirografare sau garantate;

b) mentina sau sa denunte, in conditiile Legi 64/1995, orice contract la care debitorul este parte;
c) prevada realizarea unei tranzactii cu privire la creantele debitorului fata de terti;
d) prevada vanzarea totala sau partiala a bunurilor din averea debitorului si distribuirea sumelor de
bani obtinute catre creditori;
e) modifice drepturile titularilor de creante garantate sau chirografare ori sa lase nemodificate
drepturile aferente oricarei categorii de creante.
In cazul in care debitorul este persoana fizica, planul propus nu poate prevedea utilizarea, sub orice
forma, sau instrainarea bunurilor acestuia, exceptate, total sau partial, de la executare silita, decat in
conditiile dispozitiilor legale.
3 Admiterea planului
Cate o copie de pe planul propus va fi depusa la grefa tribunalului si la registrul comertului sau, dupa
caz, la registrul societatilor agricole si va fi comunicata debitorului, administratorului, comitetului
creditorilor si reprezentantului membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/ actionarilor.
Judecatorul-sindic va convoca o sedinta, in termen de 20 de zile de la inregistrarea planului la
tribunal, la care vor fi citati cei care au propus planul si persoanele mentionate mai sus si in care planul
va fi admis sau respins de judecatorul-sindic, dupa audierea persoanelor citate.
Judecatorul-sindic va putea admite un plan propus de partile legal indreptatite, care contine toate
informatiile si care denota sanse obiective de realizare. Daca mai multe planuri au fost propuse si
admise la intervale relativ scurte de timp, judecatorul-sindic va cauta sa le supuna impreuna la vot in
adunarea creditorilor.
4 Votarea si confirmarea planului
Dupa admiterea planului, judecatorul-sindic va dispune convocarea adunarii creditorilor nu mai
devreme de afisarea tabelului definitiv al creantelor. Debitorul si administratorul vor fi convocati.
Judecatorul-sindic va dispune, in termen de 48 de ore de la admitere, publicarea unui anunt referitor
la propunerea planului in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si in doua ziare cu larga
raspandire, cu indicarea celui care l-a propus, a datei cand se va vota cu privire la plan si a faptului ca
este admisibila votarea prin scrisoare precum si a datei de confirmare a planului.
Din momentul publicarii, toate partile interesate vor fi socotite ca au cunostinta despre plan si data de
exprimare a votului. In toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultarii planului la sediul
sau, pe cheltuiala solicitantului.
La inceputul sedintei de vot administratorul judiciar va informa creditorii despre voturile
valabile exprimate in scris. Urmatoarele categorii de creditori vor vota separat:
a) creditorii titulari de creante garantate;
b) creditorii bugetari;
c) creditorii chirografari.
Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia il exercita in categoria
de creante din care face parte creanta respectiva
Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creditori daca titularii majoritatii creantelor din
acea categorie voteaza in favoarea planului.
Un plan va fi socotit acceptat de catre o categorie de creante daca in categoria respectiva planul
este acceptat in urmatoarele conditii cumulative:
a) de catre o majoritate de doua treimi din valoarea creantelor din acea categorie;
b) de catre cel putin jumatate din numarul titularilor de creante din categoria respectiva.
In cazul in care planul prevede ca, pentru creantele dintr-o anumita categorie, nu se va primi
nimic, se considera ca acestea au respins planul si nu e necesara votarea planului de catre creantele
categoriei respective.
La data stabilita, un plan va fi confirmat de judecatorul-sindic, daca sunt intrunite urmatoarele
conditii:
A. cel putin doua dintre categoriile de creante accepta planul;
B. in situatia in care exista doar doua categorii de creditori, planul este acceptat de creditorii care
detin doua treimi din valoarea masei credale;
C. daca exista o singura categorie de creditori, planul este acceptat de creditorii care detin 75% din
valoarea masei credale.

Cand hotararea care confirma un plan intra in vigoare, activitatea debitorului este reorganizata
in mod corespunzator; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sunt
modificate astfel cum este prevazut in plan. In cazul unei executari silite, planul confirmat va fi socotit
ca o hotarare definitiva impotriva debitorului. Executarea planului de reorganizare nu va putea depasi 2
ani, socotiti de la data confirmarii planului
Creditorii conserva actiunile lor, pentru intreaga valoare a creantelor, impotriva codebitorilor si
fidejusorilor debitorului, chiar daca au votat pentru acceptarea planului.
Daca nici un plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui plan expirat,
judecatorul-sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului.
Capitolul al VI-lea REORGANIZAREA
In urma confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul isi va conduce activitatea sub
supravegherea administratorului si in conformitate cu planul confirmat, pana cand judecatorul-sindic
va dispune, motivat, ca reorganizarea sa inceteze si sa se treaca la faliment.
In cazul reorganizarii unei persoane juridice, aceasta va fi condusa de persoanele legal imputernicite
sa o reprezinte, sub supravegherea administratorului. Actionarii, asociatii si membrii cu raspundere
limitata nu au dreptul de a interveni in conducerea activitatii ori in administrarea averii debitoarei, cu
exceptia si in limita cazurilor expres si limitativ prevazute in lege si in planul de reorganizare.
Orice furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele
asemenea - nu are dreptul, in perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar
un astfel de serviciu catre debitor sau catre averea debitorului. Judecatorul-sindic poate, la cererea
furnizorului, sa dispuna ca debitorul sa depuna o cautiune la o banca, ca o conditie pentru indatorirea
furnizorului de a-i presta serviciile sale, in timpul desfasurarii procedurii prevazute in prezenta lege. O
astfel de cautiune nu va putea depasi 30% din costul serviciilor prestate debitorului si neachitate.
Debitorul sau, dupa caz, administratorul va trebui sa prezinte, trimestrial, rapoarte judecatoruluisindic asupra situatiei financiare a averii debitorului. Rapoartele vor fi inregistrate la grefa tribunalului
si debitorul sau, dupa caz, administratorul va notifica aceasta tuturor creditorilor, in vederea consultarii
rapoartelor. Creditorii vor fi convocati la sfarsitul fiecarui trimestru pentru a asculta raportul si darea
de seama contabila.
Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii
sale, administratorul, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si reprezentantul
membrilor ori, dupa caz, al asociatilor/actionarilor poate solicita oricand judecatorului-sindic sa aprobe
intrarea in faliment
Capitolul al VII-lea FALIMENTUL
Falimentul se aplica in cazurile prevazute de lege si are drept scop prefacerea in bani a
bunurilor din patrimoniul debitorului, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor.
Procedura falimentului consta intr-un ansamblu de acte juridice si operatiuni care privesc:
hotararea de intrare in faliment; stabilirea masei active; efectuarea lichidarii bunurilor din patrimoniul
debitorului; distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului;
inchiderea procedurii falimentului.
1 Cazurile de aplicare a procedurii falimentului.
Legea nr. 64/1995 prevede ca judecatorul-sindic va decide, prin incheiere, intrarea in faliment
in urmatoarele cazuri:
A. a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment ori nu si-a declarat intentia de
reorganizare; si
b) nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul
dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
B. a) debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori
planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat; si

b) nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, sau nici unul
dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
C. obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite, in conditiile stipulate prin
planul confirmat, sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii aduce pierderi averii
sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea in faliment a debitorului
La cazurile mentionate trebuie adaugate si cazurile care privesc nerealizarea planului de
reorganizare, fie ca debitorul nu s-a conformat planului, fie ca desfasurarea activitatii a produs pierderi
averii debitorului.
Incheierea judecatorului-sindic privind intrarea in procedura falimentului va cupinde
urmatoarele dispozitii:
- va pronunta dizolvarea societatii debitoare si va dispune:
- ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
- desemnarea unui lichidator, precum si stabilirea atributiilor si a remuneratiei acestuia;
- termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator catre lichidator, impreuna
cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii;
- intocmirea si predarea catre lichidator, in termen de maximum 10 zile de la intrarea in faliment, a
unei liste cuprinzand numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrarii in
faliment, cu indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii;
- notificarea intrarii in faliment. In temeiul acestei dispozitii lichidatorul va trimite o notificare
tuturor creditorilor mentionati in lista intocmita de debitor/administrator, debitorului si oficiului
registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este inregistrat,
pentru efectuarea mentiunii.
2 Stabilirea listei creantelor nascute dupa data deschiderii procedurii.
In cadrul procedurii falimentului urmeaza a fi satisfacute toate creantele impotriva averii
debitorului.In privinta creantelor existente la data deschiderii procedurii, lista creantelor a fost
intocmita in conditiile legii. In masura in care aceste creante nu au fost satisfacute, ele vor fi achitate in
cadrul procedurii falimentului.
Este posibil ca, dupa deschiderea procedurii sa se fi nascut alte creante asupra averii
debitorului. Si aceste creante trebuie avute in vedere pentru a fi achitate. De aceea notificarea trimisa
de lichidator va cuprinde:
a) termenul-limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului,
nascute dupa data deschiderii procedurii, in vederea intocmirii tabelului suplimentar, precum si
cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila;
b) termenul de verificare a creantelor asupra averii debitorului, nascute dupa data deschiderii
procedurii, intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar al acestora;
c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor,
d) termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creantelor mentionate asupra averii debitorului,
nascute dupa data deschiderii procedurii si de intocmire a tabelului definitiv consolidat,
Vor fi
supuse verificarii toate creantele asupra averii debitorului, nascute dupa data deschiderii procedurii.
Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creantelor admise impotriva averii debitorului,
existente la data intrarii in faliment.
Garantiile reale si personale constituite pentru indeplinirea obligatiilor asumate prin planul de
reorganizare raman valabile in favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit
planului de reorganizare.
Creditorii nu sunt obligati sa restituie sumele incasate in cursul reorganizarii.
Actele cu titlu gratuit, efectuate intre data confirmarii planului de reorganizare si intrarea in
faliment, vor fi anulate. Celelalte acte efectuate in intervalul mai sus mentionat , exceptandu-le pe cele
facute cu autorizarea judecatorului sindic sau in cursul exercitiului normal al activitati debitorului si pe
cele permise expres de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind in frauda creditorilor si vor fi
anulate, cu exceptia cazului in care cocontractantul dovedeste buna sa credinta la momentul incheierii
actului.
3 Masurile premergatoare lichidarii.

Bunurile din averea debitorului care urmeaza a fi lichidate acestea fiind totalitatea bunurilor si
drepturilor patrimoniale ale acestuia, inclusiv cele dobandite in cursul procedurii, care pot face
obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila.
Potrivit legii, vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta
comerciala, arhiva, depozitele de stocare si prelucrare a informatiei, contractele, marfurile si orice alte
bunuri mobile apartinand averii debitorului. Nu vor fi puse sub sigilii:
a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materiala sau
pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaza a fi scadente in scurt timp, precum si
actiunile ori alte titluri de participatie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi incasate
sau pentru a efectua activitatile de conservare cerute;
d) numerarul pe care lichidatorul il va depune la banca in contul averii debitorului.
In timpul actiunii de sigilare, lichidatorul va lua masurile necesare pentru conservarea bunurilor.
Daca averea debitorului poate fi inventariata complet intr-o singura zi, lichidatorul va putea proceda
imediat la inventariere, fara a aplica sigiliile. Debitorul va trebui sa fie de fata si sa asiste la inventar,
daca judecatorul-sindic dispune astfel. Daca debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele
din inventar.
Lichidatorul, pe masura desfasurarii inventarierii, ia in posesie bunurile, devenind depozitarul lor
judiciar.
Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile debitorului, chiar si pe cele nepuse sub sigiliu, si sa
indice valoarea lor aproximativa la data inventarului. Actul de inventar va fi semnat de lichidator, de
debitor si de expert, daca este cazul.
4 Efectuarea lichidarii .
Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de catre lichidator sub controlul
judecatorului-sindic. Lichidatorul va angaja un evaluator ce va evalua bunurile din averea debitorului
Bunurile vor putea fi vandute in bloc - ca un ansamblu in stare de functionare sau individual.
Prin bloc, ca ansamblu functional, se intelege o parte sau toate bunurile debitorului, necesare pentru
desfasurarea unei afaceri, pentru care un cumparator ofera un pret nedefalcat pe bunurile componente.
Daca bunurile nu se pot vinde prin licitatie publica, acestea vor fi vandute prin negociere
directa.
In caz de necesitate sau utilitate invederata a vanzarii in bloc, lichidatorul va prezenta judecatoruluisindic un raport in care vor fi indicate, descrise si evaluate bunurile ce urmeaza a fi vandute impreuna,
precizandu-se si sarcinile de care, eventual, sunt grevate, insotit de propuneri vizand modalitatile de
vanzare dupa cum urmeaza:
a) vanzare prin negociere directa catre un cumparator deja identificat, cu precizarea conditiilor
minime ale contractului, cum ar fi pretul si modalitatea de plata;
b) vanzare prin negociere directa, fara cumparator identificat, cu precizarea pretului minim propus.
In acest caz, lichidatorul poate negocia pretul concret al vanzarii bunurilor, iar daca pretul minim nu se
poate obtine, adunarea creditorilor se va intruni din nou pentru a decide daca pretul minim initial scade
sau urmeaza sa se treaca la vanzarea individuala a bunurilor;
c) vanzarea la licitatie.
Daca adunarea creditorilor aproba raportul, judecatorul-sindic va da, printr-o incheiere, dispozitie
lichidatorului sa efectueze actele si operatiunile de lichidare, in conditiile propuse in raport.
Imobilele vor putea fi vandute direct, in urma propunerii lichidatorului, aprobata de
judecatorul-sindic. Propunerea lichidatorului va trebui sa identifice imobilul prin situatia de pe teren si
prin datele din registrele de publicitate imobiliara si sa arate sarcinile de care este grevat.
Judecatorul-sindic va notifica propunerea debitorului si creditorilor cu garantii reale asupra bunului
si ii va instiinta despre posibilitatea de a depune contestatii motivate cu cel putin 5 zile inainte de data
convocarii. Judecatorul-sindic va solutiona toate contestatiile si va decide, prin incheiere, asupra
propunerii formulate de lichidator; incheierea va fi notificata celor mentionati la anterior daca nu au
dat urmare citarii, afisata la imobilul care urmeaza a fi vandut si publicata in doua ziare locale de larga
difuzare.

Vanzarea va putea fi facuta, sub sanctiunea nulitatii, numai dupa 20 de zile de la data ultimei
publicari in ziar.
In cazul cand in averea debitorului exista anumite valori mobiliare, acestea vor fi vandute in
conditiile Legii nr. 297/2004 privind piata de capital.
Sumele obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului sunt destinate a fi distribuite
creditorilor. Pana la realizarea acestei operatiuni, sumele de bani in cauza vor fi depuse la banca in
contul averii debitorului.
5 Distribuirea sumelor de bani realizate in urma lichidarii
Potrivit principiilor dreptului comun, creditorul titular al unei garantii reale este indreptatit sa
fie satisfacut cu prioritate din suma de bani obtinuta din vanzarea bunului care a facut obiectul
garantiei sale reale.
Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea
creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie, de orice fel, vor
fi distribuite in urmatoarea ordine:
1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile
necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata retributiilor persoanelor
angajate in aceasta procedura
2. creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de
orice fel, precum si cheltuielile.
In cazul in care sumele realizate din vanzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata in
intregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare
care vor veni in concurs cu cele cuprinse in categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor si vor fi
supuse dispozitiilor referitoare la incetarea curgerii dobanzilor penalitatilor , majorarilor si
cheltuielilor de orice fel. Daca dupa plata sumelor rezulta o diferenta in plus, aceasta va fi depusa, prin
grija lichidatorului, in contul averii debitorului.
Un creditor cu creanta garantata este indreptatit sa participe la orice distribuire de suma, facuta
inaintea vanzarii bunului supus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scazute
din cele pe care creditorul ar fi indreptatit sa le primeasca ulterior din pretul obtinut prin vanzarea
bunului supus garantiei sale, daca aceasta este necesar pentru a impiedica un astfel de creditor sa
primeasca mai mult decat ar fi primit daca bunul supus garantiei sale ar fi fost vandut anterior
distribuirii.
In vederea repartizarii intre creditori a sumelor realizate, lichidatorul trebuie sa intocmeasca un
raport asupra operatiunilor de lichidare efectuate si un plan de distribuire a sumelor de bani intre
creditori. Lichidatorul este obligat sa prezinte judecatorului-sindic, la fiecare trei luni, un raport asupra
fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante, precum si un plan de distribuire intre
creditori a sumelor de bani realizate.Creditorii sunt indreptatiti sa formuleze contestatii asupra
raportului si a planului de distribuire.
Creantele vor fi platite, in cazul falimentului, intre creditorii fara garantii reale,in urmatoarea
ordine:
1. taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv
cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si
plata remuneratiilor persoanelor angajate in procedura;
2. creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit
dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa
deschiderea procedurii;
3. creantele izvorate din raporturi de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
4. creantele bugetare;
5. creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti in baza unor obligatii de
intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de
existenta;
6. creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si a
familiei sale, daca acesta este persoana fizica;
7. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari
de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;

8. alte creante chirografare;

9. creantele subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta:
a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin
10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, ori, dupa
caz, de catre un membru al grupului de interes economic;
b) creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.
10. creantele membrilor, asociatilor sau actionarilor persoanei juridice debitoare, derivand din dreptul
rezidual la calitatii lor;
Titularilor de creante dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai dupa deplina
indestulare a titularilor de creante din categoria ierarhic superioara, potrivit ordinii mai susu indicate.
In cazul insuficientei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creantelor cu acelasi rang de
prioritate, titularii acestora vor primi o cota falimentara, reprezentand suma proportionala cu procentul
pe care creanta lor il detine in categoria creantelor respective
In cazul in care bunurile care alcatuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei
societati in nume colectiv sau in comandita nu sunt suficiente pentru plata creantelor inregistrate in
tabelul definitiv consolidat al creantelor, impotriva grupului sau societatii, judecatorul-sindic va
autoriza executarea silita, in conditiile legii, impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata sau, dupa
caz, membrilor, pronuntand o sentinta definitiva si executorie, care va fi pusa in executare de
lichidator, prin executor judecatoresc.
Dupa lichidarea bunurilor din averea debitorului, lichidatorul intocmeste un raport final,
impreuna cu un bilant general al lichidarii pe care le supune judecatorului-sindic care va convoca
adunarea creditorilor. Creditorii sunt indreptatiti sa faca obiectii la raportul final, cu cel putin 5 zile
inainte de data sedintei adunarii creditorilor.
Dupa aprobarea de catre judecatorul-sindic a raportului final, lichidatorul va face de indata
distribuirea finala catre creditori a tuturor sumelor de bani rezultate din valorificarea patrimoniului
debitorului.

Capitolul al VIII-lea INCHIDEREA PROCEDURII REORGANIZARII JUDICIARE SI A

FALIMENTULUI
Cazurile de inchidere a procedurii.
1.In orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, judecatorul-sindic va putea da o
sentinta de inchidere a procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca
acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa
avanseze sumele corespunzatoare.
2. In cazul procedurii deschise in urma formularii cererii introductive de catre debitor daca
judecatorul-sindic constata, la expirarea termenului pentru inregistrarea cererilor de admitere a
creantelor, ca nu s-a depus nici o cerere, va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii si de revocare
a hotararii de deschidere a procedurii.
3. O procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi
inchisa, printr-o sentinta, in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate in planul confirmat.
Daca o procedura incepe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi inchisa in
conformitate cu cele prezentate mai jos.
4.O procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final,
cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile
nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic va
pronunta o sentinta, inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea
acestora.
5. Judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii chiar inainte ca bunurile
din averea debitorului sa fi fost lichidate in intregime, daca creantele au fost complet acoperite prin
distribuirile facute.

Sentinta de inchidere a procedurii va fi notificata de judecatorul-sindic debitorului, tuturor

creditorilor, membrilor sau, dupa caz, asociatilor/actionarilor, directiei teritoriale a finantelor publice si
oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este
inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii, si se va afisa in extras la sediul tribunalului.
Prin inchiderea procedurii judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care iau asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si
averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.
Prin inchiderea procedurii de faliment, debitorul persoana fizica va fi descarcat de obligatiile pe
care le avea inainte de intrarea in faliment, insa sub rezerva de a nu fi gasit vinovat de bancruta
frauduloasa sau de plati ori transferuri frauduloase; in astfel de situatii el va fi descarcat de obligatii
numai in masura in care acestea au fost platite in cadrul procedurii. Nu beneficiaza de aceasta
descarcarea de obligatii debitorul persoana fizica care a beneficiat, intr-o procedura de reorganizare sau
de faliment anterioara, de o masura similara, intervenita cu cel mult 5 ani anterior deschiderii
procedurii subsecvente.
Pe data confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul este descarcat de diferenta dintre valoarea
obligatiilor pe care le avea inainte de confirmarea planului si cea prevazuta in plan, cu exceptia cazului
in care sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) planul de reorganizare al debitorului persoana fizica prevede lichidarea totala sau substantiala a
bunurilor din averea debitorului;
b) planul prevede ca debitorul nu va mai continua activitatea comerciala dupa executarea planului; si
c) la momentul confirmarii planului, debitorul nu ar beneficia de masura descarcarii de obligatii in
cazul in care s-ar afla intr-o procedura de faliment.
Descarcarea de obligatii a debitorului nu atrage descarcarea de obligatii a fidejusorului sau
codebitorului principal.
Capitolul al IX-lea RASPUNDEREA PENTRU APLICAREA PROCEDURII
REORGANIZARII JUDICIARE SI A FALIMENTULUI.
1 Raspunderea civila.
Potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului
debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor
de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana - care au contribuit la
ajungerea debitorului in aceasta situatie, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica
la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut
contabilitatea in conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit, in mod fictiv, pasivul
acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii
incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor,
in dauna celorlalti creditori.
In vederea luarii masurilor anterioare, judecatorul-sindic va dispune masuri asiguratorii, din
oficiu sau la sesizarea facuta de catre administrator/ lichidator, de catre oricare dintre creditori, membri
sau, dupa caz, asociati/actionari.
Executarea silita se efectueaza de catre executorul judecatoresc conform Codului de procedura
civila . Sumele astfel obtinute vor intra in averea debitorului si vor fi destinate, in caz de reorganizare,
completarii fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii
pasivului. Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi
repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul
tabelului definitiv consolidat pus la dispozitia sa de catre lichidator.

 2 Raspunderea penala.
Potrivit legii, persoanele vinovate de savarsirea unor fapte grave, incriminate de lege ca
infractiuni, raspund penal. Raspunderea civila a membrilor organelor de conducere ale debitorului nu
inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni. Deci, acestia vor raspunde
penal, daca faptele savarsite de ei, si cuprinse in Legea nr. 64/1995, indeplinesc conditiile legii pentru a
fi considerate infractiuni.
BIBLIOGRAFIE
S. Angehi, M.Volonciu, C Stoica, Drept comercial , editia a-III- a, Editura All Beck, Bucuresti, 2004
S . Carpenaru, Drept comercial roman, editia a-V-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005
I. Turcu, Falimentul-noua procedura, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003
Revista de drept comercial

TITLUL al V-lea OBLIGATIILE COMERCIALE

Capitolul I. IZVOARELE OBLIGATIILOR COMERCIALE
Obligatiile comerciale sunt acele obligatii care rezulta din faptele obiective de comert,
enumerate de art. 3 din C. com. cat si toate celelalte obligatii ale comerciantului potrivit art. 4 C.com,
afara numai daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.
Obligatiile comerciale ca si obligatiile civile au ca izvoare actele juridice (contractul si actul
juridic unilateral) si faptele juridice (licite-cvasi contractul sau ilicite-delicte sau cvasi delicte). Practica
comerciala a dat la iveala, pe langa contract si act juridic unilateral, un alt izvor, care desi are ca
fundament vointa creatoare a partilor totusi nu poate fi confundat cu contractul, prezentand
particularitati proprii.
Este vorba de actul juridic complex care are drept caracteristica principiul majoritar iar ca
fundament ideea de necesitate si paralelismul de interese (absenta contrarietatii intereselor) ca ]n cazul
deciziilor adunarii generale a asociatilor din societatile comerciale, deciziile creditorilor in cadrul
procedurii falimentului.
In cadrul acestor acte juridice este incident principiul majoritar potrivit caruia, legiuitorul
prezuma ca un anumit numar dintre partile participante la elaborarea actului juridic reprezinta vointa
unanima, vointa producatoare de efecte juridice, si, in consecinta, vointa minoritatii este sacrificata, ea
trebuind sa se supuna deciziei majoritatii.
De asemenea, in actele complexe, spre deosebire de contactele obisnuite unde vointele care
concura sunt emanatia unor persoane cu interese opuse, partile au interese concordante. Partile nu lupta
ci colaboreaza.

Din aceste constatari nu trebuie sa se traga concluzia ca asemenea acte juridice complexe nu
reprezinta contracte sinalagmatice cu toate consecintele ce se deduc de aici (partile isi asuma obligatii
reciproce, exceptia non adimpleti contractus este aplicabila, este admisibila actiune in rezolutiune, este
necesara formalitatea multiplului exemplar.
Diferente in ceea ce priveste formarea si executarea obligatiilor comerciale fata de cele civile
apar numai cu privire la cele ce izvorasc din acte juridice. Obligatiunile de despagubire care izvorasc
din delicte, cvasidelicte sau cvasicontracte nu prezinta nici o particularitate in dreptul comercial. Ele
raman guvernate in esenta de dreptul civil, legile comerciale prevazand numai unele norme cu caracter
procedural, ca de pilda in materia proprietatii industriale si comerciale.
Capitolul al- II-lea INCHEIEREA CONTRACTELOR COMERCIALE
Contractele comerciale se pot incheia intre prezenti aplicandu-se regulile cunoscute de la
obligatiile civile si intre absenti cand se aplica art. 35 39 C.com.
Cand legea se refera la incheierea contractelor intre absenti sau persoane departate se are in
vedere nu distanta dintre partile contractante ci intervalul de timp care curge intre manifestarile lor de
vointa.
Incheierea contractului intre absenti ca si intre prezenti, presupune doua manifestari de vointa:
oferta de a contracta si acceptarea ofertei.
a) Oferta de a contracta este o propunere a unei persoane adresata unei alte persoane de a incheia un
anumit contract si trebuie sa fie precisa, completa, neechivoca si ferma.
b) acceptarea ofertei este manifestarea vointei destinatarului ofertei de a incheia contractul in conditiile
prevazute in oferta primita. Acceptarea ofertei trebuie sa fie totala si fara rezerve sau conditii.
Acceptarea conditionata sau limitata se considera un refuz al ofertei si constituie o contraoferta .
In cazul in care oferta si acceptarea ofertei sunt concordante, se refera la un obiect determinat si
se intemeiaza pe o cauza licita, ele vor avea ca efect incheierea contractului.
Conform art. 35 C.com. contractul sinalagmatic nu se considera incheiat daca acceptarea n-a
ajuns la cunostinta ofertantului. Totusi in practica se prezuma relativ ca la primirea de catre ofertant a
acceptarii (corespondentei) acesta a luat cunostinta de acceptare. Aceasta prezumtie relativa
poate fi rasturnata prin proba contrara, ofertantul putand face dovada ca fara a fi in culpa, nu a luat
cunostinta de acceptarea ofertei.
Este necesar ca acceptarea ofertei sa ajunga la cunostinta ofertantului in termenul stabilit prin
oferta sau, daca nu s-a stabilit un asemenea termen in termenul necesar dupa natura contractului.
Ofertantul, insa, poate primi ca valabila si o acceptare ajunsa peste termenul stabilit in oferta daca
prezinta interes, cu conditia sa-l instiinteze de indata pe destinatar de aceasta.
Cand ofertantul cere executarea imediata a contractului si un raspuns de acceptare nu se cere si
nici nu este necesar dupa natura contractului contractul este considerat incheiat de indata ce
destinatarul ofertei a executat contractul.
In cazul contractelor unilaterale propunerea este obligatorie indata ce ajunge la cunostinta partii
careia ii este facuta.
Intrucat revocarea ofertei sau acceptarii ofertei poate cauza prejudicii, daca revocarea ajunge la
cunostinta celeilalte parti dupa ce aceasta intreprinsese executarea contractului, atunci partea care
revoca contractul raspunde de daune. Deci desi revocare isi produce efectele, adica impiedica
perfectarea contractului, partea prejudiciata prin actele de executare efectuate are dreptul la
despagubiri.
Capitolul al III-lea EXECUTAREA OBLIGATIILOR COMERCIALE
1 Pretul in obligatiile comerciale.
Pretul este un element esential al contractelor comerciale, trebuie sa fie stabilit in bani, sa fie
determinat sau determinabil si sa fie real. El se stabileste de catre partile contractante sau de catre un
tert. Daca partile nu sunt in masura sa stabileasca pretul se considera ca au avut in vedere adevaratul
pret sau pretul curent al marfurilor, adica pretul din listele bursei sau mercurialelor de la locul unde s-a

incheiat contractul, respectiv al locului celui mai apropiat . Cand nu pot fi folosite aceste criterii legale
partile pot sa determine pretul prin orice mijloc de proba .
Potrivit art. 41 C.com. daca moneda straina prevazuta in contract nu are curs legal sau
comercial in tara, iar cursul ei nu a fost determinat de partile contractante, plata va fi facuta in moneda
nationala la cursul de schimb din momentul scadentei si la locul platii.
Pe teritoriul Romaniei incasarile si platile intre rezidenti se realizeaza in moneda nationala
(leu).
2 Locul executarii obligatiilor comerciale.
Potrivit art. 59 C.com obligatia comerciala, trebuie sa fie executata in locul aratat in contract
sau care ar rezulta din natura operatiei ori din intentia partilor contractante. Daca locul executarii nu
este stabilit expres in contract si nici nu rezulta tacit din natura operatiunii sau intentia partilor
contractante obligatiile comerciale trebuie executate la locul unde debitorul isi avea sediul sau
comercial ori cel putin domiciliul sau resedinta la data incheierii contractului.
3 Solidaritatea codebitorilor
Potrivit art. 42 Cod comercial in obligatiile comerciale codebitorii sunt tinuti solidar afara de
stipulatie contrara.
Daca in raporturile civile, in cazul pluralitatii de debitori, regula este ca obligatiile sunt
divizibile sau conjuncte , in afara de dispozitie legala sau conventionala contrara, in materie
comerciala este consacrata solutia contrara: regula este solidaritatea iar exceptia divizibilitatea
obligatiei intre codebitori.
De la prezumtia de solidaritate a codebitorilor legiuitorul instituie o exceptie si anume in cazul
necomerciantilor pentru operatiuni care, incat ii priveste, nu sunt fapte de comert
Codul comercial prin dispozitiile art 42 al2 extinde prezumtia de solidaritate si asupra
fidejusorului: aceeasi prezumtie exista chiar si in contra fidejusorului , chiar necomerciant, cand
garanteaza o obligatie comerciala .
Prin aceasta dispozitie fidejusorul se transforma dintr-un obligat subsidiar si accesoriu intr-un
obligat principal. El nu raspunde in locul debitorului principal ci alaturi de el si pentru intreaga datorie,
astfel incat nu poate invoca beneficiul de discutiune sau de diviziune ca in cazul in care garanteaza o
obligatie civila.
4 Regimul juridic al dobanzilor.
In cazul intarzierii in executarea unei obligatii banesti, atat in materie civila cat si comerciala,
daunele-interese ce se cuvin creditorului sunt evaluate legal la nivelul dobanzii legale, potrivit art.
1088 C. civ. care prevede ca in obligatiile care au ca obiect o suma oarecare daunele interese pentru
neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala afara de regulile speciale in materie de comert, de
fidejusiune si societate.
Aceste daune-interese se cuvin, asa cum prevede acelasi articol, de la data cererii de chemare in
judecata in materie civila, iar in materie comerciala dobanzile legale sunt datorate de la data scadentei,
conform art. 43 C.com. datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din
ziua cand devin exigibile.
Pentru a fi incident articolul anterior mentionat este necesar sa::
-obligatia debitorului sa constea in plata unei sume de bani;
-obligatia sa fie lichida, adica cuantumul sumei datorate sa fie precis determinat;
-obligatia sa fie exigibila.
Dobanzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadenta chiar daca nu au fost
stabilite prin contract scris intre parti. Chiar daca dobanzile curg de drept, ele trebuie cerute de creditor
neputand fi acordate din oficiu.
Actul normativ care reglementeaza regimul juridic al dobanzii legale este Ordonanta nr. 9/2000
privind nivelul dobanzii legale pentru obligatiile banesti modificata si aprobata prin Legea 356/2002.
Potrivit acestuia act normativ cuantumul dobanzii legale in materie comerciala,dobanda legala
se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a BNR iar in toate celelalte cazuri dobanda legala se
stabileste la nivelul dobanzii de referinta a BNR diminuat cu 20%.
Nivelul dobanzii de referinta in functie de care se stabileste dobanda legala este cel din prima zi
lucratoare fiecarui semestru, asa cum apare publicat in M.O. al Romaniei.

In prezent dobanda legala comerciala este 7,5 % pe an iar in celelalte cazuri valoarea acesteia
este de 6% pe an.
Dobanzile nu se pot cumula cu daunele interese deoarece au aceeasi natura juridca: dobanzile
sunt in realitate daune interese pentru intarziere (daune moratorii), numai ca sunt evaluate anticipat de
catre legiuitor. De la aceasta regula, potrivit art. 1088 C civ. este admis cumulul dobanzii cu dauneleinteres in urmatoarele cazurile :
- mandatarul care schimba destinatia sumelor de bani primite pe seama mandantului;
- in cazul fidejusiunii, fidejusorul beneficiaza de cumulul dobanzilor si al daunelor interese in
actiunea in regres contra debitorului;
- in materia societatilor comerciale, asociatul care intarzie in liberarea aportului in numerar
datoreaza dobanzi si despagubiri fata de societate, potrivit art. 65 din Legea 31/1990 privind societatile
comerciale
In ceea ce priveste admisibilitatea cumului dobanzii legale moratorii cu si penalitati de
intarziere Legea 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale prevede ca in
contractele incheiate partile contractante vor prevedea ca, in cazul neindeplinirii in termen de 30 de
zile de la data scadentei a obligatiilor contractuale, debitorii sa plateasca, in afara sumei datorate,
penalitati pentru fiecare zi de intarziere.
In contractele comerciale dintre partile contractante, indiferent de forma in care acestea se
incheie, in afara penalitatilor contractuale prevazute mai sus, pentru compensarea prejudiciului suferit
de catre creditor ca urmare a indeplinirii cu intarziere sau a neindeplinirii obligatiilor asumate de
debitor, se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului, sub
forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.
Totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare, nu poate depasi cuantumul sumei asupra
careia sunt calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.
5 Interdictia acordarii termenului de gratie in obligatiile comerciale.
Potrivit art. 44 Cod comercial in obligatiunile comerciale, judecatorul nu poate acorda
termenul de gratie permis de art. 1021 C. civ. conform caruia in cazul unui contract sinalagmatic daca
debitorul nu-si executa obligatia creditorul are dreptul sa ceara, fie executarea silita a obligatiei cand
acest lucru este posibil sau sa ceara desfiintarea cu daune interese.
In materie civila in situatia in care creditorul solicita rezolutiunea instanta tinand seama de
imprejurarile care l-au pus pe debitor in imposibilitatea de a-si executa obligatia, poate sa-i acorde un
termen fara consimtamantul creditorului si chiar impotriva vointei creditorului in care debitorul sa-si
execute obligatia. Daca la implinirea acestui termen de gratie debitorul nu si-a executat obligatia
instanta va pronunta rezolutiunea, obligandu-l si la plata de daune interese. Acest termen nu poate fi
acordat in materie comerciala .
Pentru a opera interdictia legala a acordarii termenului de gratie este necesar:
-obligatia debitorului sa rezulte dintr-un contract sinalagmatic;
-contractul trebuie sa prevada un termen de executare;
6 Interdictia retractului litigios in materie comerciala
Potrivit art. 45 C.com retractul litigios reglementat de art. 1402 1404 nu poate fi exercitat in
cazul in care dreptul litigios cedat deriva dintr-un fapt comercial. In materie comerciala in caz de
cesiune a unui drept litigios debitorul cedat se poate libera platind cesionarului: pretul real al vanzarii,
dobanda la suma platita din ziua platii si cheltuielile vanzarii, stingand astfel litigiul. Aceasta
posibilitate nu este recunoscuta debitorului cedat in situatia in acre dreptul litigios cedat izvoraste
dintr-o fapta de comert.
Capitolul al IV-lea PROBELE IN MATERIE COMERCIALA
Potrivit art. 46 Cod comercial, obligatiile comerciale si liberatiunile se probeaza: cu acte
autentice; cu acte sub semnatura privata; cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu
registrele partilor; cu martori, de cate ori instanta judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba
testimoniala, si aceasta chiar in cazurile prevazute de art. 1191 Cod civil, prin orice alte mijloace de
proba admise de legea civila.
Obligatiile comerciale pot fi dovedite si cu mijloacele de proba admise in dreptul civil.

Regimul probator reglementat de art. 46 Cod comercial este aplicabil actelor juridice incheiate
de comercianti si actelor comerciale incheiate de necomercianti dar supuse legii comerciale potrivit art.
56 C. com.
Sarcina probei in litigiile comerciale, ca si in cele civile, incumba reclamantului.
1. Probele dreptului comun.
Potrivit dreptului comun, dovada actelor si faptelor juridice se poate face prin inscrisuri,
martori, prezumtii, marturisire, expertiza etc. .
In mod exceptional, in anumite cazuri, Codul comercial cere existenta unui inscris ad
probationem:
a) Contractul de societate in participatie
b) Contractul de agentie
c) Contractele privind vasele comerciale
d) Contractul de consignatie.
Art. 55 Cod comercial prevede: Cand codul comercial cere proba prin inscris, proba
testimoniala nu poate fi admisa decat in cazurile in care este permisa si de Codul civil. Deci, aceste
acte pot fi dovedite prin inscris si, exceptional, cu martori, dar numai in conditiile prevazute de art.
1191 Cod civil.
Data actelor comerciale
Potrivit art. 57 Cod comercial, data actelor si a contractelor comerciale trebuie sa arate locul,
ziua, luna si anul. Ea poate fi stabilita fata cu cei de al treilea, prin toate mijloacele de proba prevazute
de art. 46.
In cazul inscrisurilor autentice, mentiunea datei actului, care este si data incheierii de
autentificare, da inscrisului data certa in sensul art. 1182 Cod civil si face dovada pana la inscrierea in
fals.
In cazul inscrisurilor sub semnatura privata, ele dobandesc data certa in conditiile art. 1182 Cod
civil. Conform art. 57 alin. (2) din Cod comercial, data acestor inscrisuri poate fi stabilita prin orice
mijloc de proba aratat de art. 46 Cod comercial.
Pentru anumite acte juridice, legea prezuma data cuprinsa in inscrisul sub semnatura privata ca
fiind adevarata, pana la proba contrara. Art. 57 alin. (3) din Cod comercial prevede ca data aratata in
cambie si in orice alte titluri la ordin, precum si in girurile lor, se considera drept adevarata pana la
proba contrara.
Proba cu martori.
Potrivit art. 46 Cod comercial, obligatiile comerciale si liberatiunile se probeaza cu martori ori
de cate ori instanta judecatoreasca considera ca trebuie sa admita proba testimoniala, si aceasta chiar si
in cazurile in care art. 1191 Cod civil. interzice acest lucru, adica pentru dovedirea uni act juridic a
carui valoare depaseste 250 lei, se poate folosi in contra unui inscris, peste ceea ce cuprinde inscrisul
sau pentru ceea ce s-ar pretinde ca s-ar fi zis inainte, la timpul sau in urma confectionarii inscrisului.
Exceptional, in acele cazuri cand Codul comercial cere dovada actelor comerciale prin inscris,
proba cu martori nu poate fi admisa decat in conditiile in care ea este permisa si de Codul civil.
Instanta judecatoreasca nu este obligata sa admita aceasta proba, la simpla cerere a partii
interesate, intrucat art. 46 Cod comercial prevede ca proba cu martori este admisibila ori de cate ori
instanta judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala. Deci, potrivit legii, proba cu
martori este admisibila in drept, dar instanta judecatoreasca are libertatea sa aprecieze, in conditiile
concrete ale litigiului, concludenta acestei probe.
Alte mijloace de proba.
In absenta unor reguli speciale, admisibilitatea acestor mijloace de proba este supusa regulilor
dreptului comun.
a) Marturisirea . In materie comerciala, principiul indivizibilitatii marturisirii, reglementat de art. 1206
alin. (2) Cod civil, are o aplicatie mai restransa, deoarece art. 46 Cod comercial permite folosirea
oricarui mijloc de proba.
b) Prezumtiile. Prezumtiile sunt permise insa numai in masura in care este admisa proba cu martori.
Intrucat in materie comerciala, sfera de aplicare a probei cu martori este mai larga, inseamna ca si
proba cu prezumtii a dovedit o extindere corespunzatoare.
c) Raportul de expertiza.

 2 Probele specifice dreptului comercial

Facturile acceptate.
Factura comerciala este un inscris sub semnatura privata prin care se constata executarea unei
operatii comerciale.
Ca orice inscris sub semnatura privata, factura comerciala face dovada impotriva emitentului si
in favoarea destinatarului ei. Daca factura este acceptata de catre destinatar, ea face dovada si in
favoarea emitentului, dovada impotriva destinatarului.
Acceptarea expresa sau tacita a facturii reprezinta un act juridic care obliga pe comerciantul
acceptant la plata. Acceptarea facturii trebuie sa fie manifestarea vointei persoanei care angajeaza pe
comerciantul persoana juridica in raporturile cu tertii.
Corespondenta comerciala.
Prin corespondenta comerciala se intelege orice fel de inscrisuri (scrisori, telegrame, note, fax,
e-mail etc.) intervenite intre comercianti in scopul perfectarii, modificarii sau stingerii unor obligatii
comerciale.
Inscrisurile expediate si primite de comerciant, care constituie corespondenta comerciala, fac
parte din categoria inscrisurilor sub semnatura privata. Li se aplica regulilor stabilite de lege referitor
la proba prin inscrisurile sub semnatura privata.
Telegramele
Telegrama este o comunicare a unei manifestari de vointa transmisa la distanta prin telegraf de
catre o persoana (expeditorul) altei persoane (destinatarul) prin intermediul oficiului telegrafic.
Caracteristica telegramei consta in faptul ca destinatarul primeste un inscris care cuprinde continutul
comunicarii, iar nu inscrisul original predat de expeditor oficiului telegrafic.
Legea atribuie telegramei calitatea de mijloc de proba, asimiland-o inscrisului sub semnatura
privata.
Registrele comerciale
Potrivit Codului comercial si Legii nr. 82/1991 privind contabilitatea, registrele pe care trebuie
sa le tina comerciantii sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar, registrul copier si registrul cartea mare.
Pot fi folosite ca mijloc de proba in litigiile dintre comercianti si, in anumite limite, in litigiile
dintre comercianti si necomercianti. Registrele comerciale au o forta probanta diferita, dupa cum
aceste registre au fost legal tinute ori au fost tinute fara respectarea dispozitiilor legale.
a) Registrele comerciale legal tinute pot face proba in justitie intre comercianti, pentru fapte si
chestiuni de comert. Pot fi folosite nu numai in contra comerciantului care tine aceste registre, ci si in
favoarea acestuia.
Registrele comerciale sunt opuse unui comerciant, care, la randu-i, poate invoca propriile
registre in care sunt inregistrate operatiunile care fac obiectul litigiului. In asemenea caz, instanta
judecatoreasca va aprecia daca se poate atribui continutului registrelor unui comerciant, un caracter de
validitate mai mult sau mai putin mare, daca trebuie a se renunta la aceasta proba in caz cand registrele
comerciale ale partilor nu concorda, sau a atribui o credinta mai mare registrului uneia din parti.
b) Registrele comerciale pe care comerciantii sunt obligati a le avea chiar netinute in regula fac
proba in contra lor dar nu pot fi primite a face proba in justitie, spre folosul celui ce le-a tinut.
Comerciantul care foloseste registrele nelegal tinute ca mijloc de proba nu poate sa scindeze
continutul lor.
In raporturile dintre comercianti si necomerciant registrele unui comerciant-obligatorii sau
facultative, legal sau neregulat tinute, pot fi folosite de catre necomerciant ca mijloc de proba
impotriva comerciantului caruia apartin aceste registre, fara insa ca necomerciantul sa poata scinda
continutul lor.
Registrele comerciale tinute de un comerciant nu pot fi folosite impotriva necomerciantului.
Exista mai multe modalitati de folosire a registrelor comerciale ca mijloc de proba :
a) Infatisarea registrelor comerciale, adica prezentarea registrelor, la cererea partii interesate
sau din oficiu, pentru a se extrage din ele, de catre judecator sau de un expert desemnat de instanta,
numai ceea ce se refera la litigiul dintre parti.
b) Comunicarea registrelor comerciale- consta in punerea la dispozitia partii interesate a
registrelor comerciale pentru a fi examinate in intregul lor. Ea poate fi ordonata de instanta

judecatoreasca, la cererea partii interesate, doar in afaceri de succesiuni, comunitati de bunuri, societati
si in caz de aplicare a procedurii falimentului.
3 Mijloacele moderne de comunicare si valoarea lor probatorie
Comunicari prin telex, telefax,.
Destinatarul primeste un inscris care cuprinde continutul comunicarii, iar nu inscrisul original
redactat si semnat de expeditor.Forta probanta a telexului sau faxului, ar putea fi cea a telegramei,
adica forta probanta a inscrisului sub semnatura privata.
Inscrisurile in forma electronica.
Prin Legea nr. 455/2001 s-a reglementat regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica.
Inscrisul in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista
relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila,
destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Inscrisul in forma electronica caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura
electronica extinsa, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub
semnatura privata.
Inscrisul sub forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura
electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care lau subscris si intre cei care le reprezinta drepturile.
Daca una din parti nu recunoaste inscrisul ori semnatura, instanta de judecata va dispune ca
verificarea sa se faca prin expertiza tehnica de specialitate.
Capitolul al V-lea PRESCRIPTIA EXTINCTIVA IN MATERIE COMERCIALA
Prescriptia extinctiva in materie comerciala este guvernata de dispozitiile Codului comercial si
cele ale Decretului nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva care este legea generala in domeniul
prescriptiei extinctive.
Termenul de 3 ani este termen general de prescriptie, atat in materie civila, cat si in materie
comerciala.
Exista si termen speciale de prescriptie:
- termenul de prescriptie de 2 ani pentru actiunile mijlocitorilor pentru plata drepturilor lor.
- termenul de prescriptie privind actiunile contra carausului in temeiul contractului de transport; 6 luni,
daca expedierea a fost facuta in Europa; un an, daca expedierea s-a facut in tari extra-europene.
- termenul de 6 luni pentru actiunile in daune ale fondatorilor impotriva societatii; t
-termenul de 3 ani pentru restituirea dividendelor fictive
- termenul de un an pentru actiunile in daune pentru prejudiciile cauzate prin fapte de concurenta
neloiala.
Prescriptia incepe sa curga, ca regula, de la data cand se naste dreptul de actiune, dar exista si
situatii speciale:
-in cazul actiunilor derivate din contractul de societate sau din alte operatiuni sociale, prescriptia curge
din ziua cand obligatia a ajuns la termen sau din ziua indeplinirii formalitatilor prevazute de lege;
-in cazul actiunilor derivate din cambie sau cec, prescriptia curge din ziua scadentei sau din ultima zi a
termenului prevazut de lege
- in cazul actiunilor mijlocitorilor, prescriptia incepe sa curga din ziua terminarii afacerii .
-in cazul actiunilor contra carausului, prescriptia curge: in cazul pierderii totale a bunurilor, de la data
cand bunurile trebuiau sa ajunga la destinatie; in cazul pierderii partiale, avarierii bunurilor si
intarzierii, din ziua primirii bunurilor de catre destinatar
- termenul de prescriptie de 3 ani prevazut pentru actiunea in restituirea dividendelor distribuite fara
respectarea dispozitiilor legale curge de la data distribuirii dividendelor.
-termenul de prescriptie de un an actiunile in daune pentru prejudiciile cauzate prin fapte de concurenta
neloiala curge de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca prejudiciul si pe cel
care l-a cauzat, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei.
Suspendarea si intreruperea prescriptiei sunt supuse dispozitiilor Decretul nr. 167/1958 privind
prescriptia extinctiva.

BIBLIOGRAFIE
S. Angehi, M.Volonciu, C Stoica, Drept comercial , editia a-III- a, Editura All Beck, Bucuresti, 2004
S Angheni, Clauza penala in dreptul civil si dreptul comercial, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2000
I.Bacanu, Regimul juridic al dobanzilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000
S . Carpenaru, Drept comercial roman, editia a-V-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005
I.N.Fintescu, Drept comercial roman, vol al II-lea, Bucuresti, 1929
I.L.Georgescu, Teoria generala a obligatiilor comerciale. Contractul de vanzarecumparare. Probele.,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994
I. Turcu, L.Pop, Contracte comerciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998
Revista de drept comercial
Revista Dreptul

TITLUL al VI-lea CONTRACTE COMERCIALE

Capitolul I CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE COMERCIALA.
1 Aspecte generale privind contractului de vanzare-cumparare comerciala.
Contractul de vanzare-cumparare comerciala este acel contract prin care o parte (vanzatorul) se
obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte (cumparatorul), care se
obliga sa plateasca o suma de bani drept pret.
Vanzarea cumpararea comerciala se deosebeste de cea civila prin intentia speculativa pe care o
au partile la incheierea acestui contract, acestea realizand o interpunere in circulatia marfurilor.
Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare comerciala este un contract bilateral,
cu titlu oneros, comutativ, consensual, translativ de proprietate.
Pentru validitate acestuia trebuie respectate conditiile prevazute de dispozitiile art 948 C civ si
poate fi precedat de incheierea unei promisiuni unilaterale sau bilaterale de vanzare-cumparare ori a
unui pact de preferinta.
Conditiile de capacitate sunt cele generale putand cumpara si vinde toti carora nu le este oprit
prin lege. Sunt prevazute prin dispozitiile art 1307-1309 C civ o serie de incapacitati speciale:

-vanzarea nu se poate face intre soti.

- tutorele nu poate cumpara bunurile minorului aflat sub tutela sa. interdictia priveste si vanzarea de
bunuri ale tutorelui catre minor.
- mandatarii legali sau conventionali imputerniciti sa vanda anumite bunuri nu pot sa cumpere ei
aceste bunuri.
-administratorii bunurilor statului nu pot cumpara bunurile incredintate administrarii lor, iar
functionarii publici nu pot cumpara bunurile apartinand statului sau unitatilor administrativ-teritoriale
care se vand prin mijlocirea lor.
- judecatorii, procurorii si avocatii nu pot fi cesionari ai unor drepturi litigioase, care sunt de
competenta curtii de apel, in a carei raza teritoriala isi exercita functia sau profesia.
In materie comerciala sunt prevazute o serie de incapacitati speciale:
Art. 397 C. com. prevede ca prepusul nu poate, fara invoirea expresa a patronului, sa faca
operatiuni si nici sa ia parte pe contul sau ori al altuia, la un alt comert de natura aceluia cu care a fost
insarcinat. Interdictia este menita sa apere interesele comerciantului.
Asociatii unei societati in nume colectiv, ca si asociatii comanditati din societatea in comandita,
nu pot lua parte, ca asociati cu raspundere nelimitata, in alte societati concurente, sau avand acelasi
obiect. Ei nu pot sa faca operatiuni in contul lor sau al altor persoane, in acelasi fel de comert sau intrunul asemanator.
Regulile referitoare la obiectul contractului de vanzare-cumparare civila sunt aplicabile si in
materie comerciala. Astfel, referitor la lucrul vandut, acesta trebuie sa se afle in comert, sa existe, sa fie
determinat sau determinabil, sa fie proprietatea vanzatorului.
Pretul vanzarii trebuie sa fie stabilit in bani , sa fie real si sa fie determinat sau determinabil.
Codul comercial recunoaste valabilitatea vanzarii, chiar cand pretul nu s-a prevazut in contract, daca
partile au inteles sa se refere la adevaratul pret sau la pretul curent. Determinarea pretului in contractul
de vanzare-cumparare comerciala poate fi incredintata unei terte persoane (arbitru), desemnata prin
contract ori aleasa ulterior de catre parti.
Daca persoana desemnata sau aleasa nu voieste ori se afla in imposibilitatea de a stabili pretul
vanzarii, partile trebuie sa procedeze la numirea altei persoane. In cazul cand partile nu se inteleg
asupra noii numiri, aceasta se va face de catre instanta judecatoreasca.
2 Efectele contractului de vanzare-cumparare comerciala.
Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor de la vanzator la cumparator
Art 1295 C.civ. instituie regula potrivit careia transmiterea dreptului de proprietate opereaza de
drept: Vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in
privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul nu se va
fi predat si pretul inca nu se va fi numarat.
Odata cu transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului se transmit de vanzator la
cumparator si riscurile.
In materie comerciala exista o serie de reguli speciale:
-transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic care circula de pe o piata
pe alta prin intermediul carausului opereaza in momentul predarii bunurilor catre caraus, in vederea
transportului;
- referitor la transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic apartinand
vanzatorului ori procurate de acesta, art. 62. C. com. dispune urmatoarele: cand marfurile vandute sunt
aratate in contract numai prin catime, fel si calitate, fara nici o alta indicatie de natura a desemna un
corp cert si determinat, vanzatorul este obligat a preda, la locul si timpul stipulat, catimea, felul si
calitatea cuvenita, chiar daca marfurile, care ar fi fost la dispozitiunea sa in momentul formarii
contractului, sau pe care el si le-ar fi procurat in urma in executarea lui, ar fi pierit, sau daca expedierea
sau sosirea acelor marfuri ar fi fost impiedicata de vreo cauza oarecare
- transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul marfurilor care se afla in calatorie, cu aratarea vasului
care le transporta, este supusa conditiei suspensive a sosirii in buna stare a acelui vas, potrivit art 63
C.com.
Termenul pentru sosirea vasului este cel aratat prin contract sau stabilit ulterior. Daca acesta
expira, fara ca vasul sa soseasca la destinatie, cumparatorul are dreptul sa renunte la contract, adica la
desfiintarea contractului, sau sa prelungeasca termenul o data sau de mai multe ori. In situatia in care

nu s-a stabilit un termen pentru sosirea vasului, legea prezuma ca partile au fixat drept termen timpul
necesar pentru efectuarea transportului. Daca vasul nu soseste in acest interval de timp, instanta poate
fixa un termen, tinand seama de imprejurari, care nu poate fi mai mare de un an, socotit din ziua
plecarii vasului de la locul incarcarii marfurilor. Daca acest termen expira, fara ca vasul sa soseasca la
destinatie, contractul se considera rezolvit.
Obligatiile partilor
Obligatiile vanzatorului.
1. Obligatia de a preda lucrul vandut
Este supusa dispozitiilor Codului civil , singura derogare fiind prevazuta de dispozitiile art 59
C.com cu referire la locul executarii acestei obligatii si anume: predarea lucrului se executa la locul
aratat prin contract de catre partile contractante; daca contractul nu cuprinde nici o prevedere in acest
sens, predarea trebuie sa se faca la locul care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentia partilor
contractante.;in cazul cand locul executarii nu este aratat in contract si nici nu rezulta din natura
operatiunii sau intentia partilor contractante, predarea se va face la locul unde vanzatorul isi are sediul
comercial sau cel putin domiciliul ori resedinta, la momentul incheierii contractului.
2. Obligatia de garantie.
Garantia contra evictiunii reglementata de dispozitiile Codului civil, art 1337 C. civ. aratand
ca , vanzatorul raspunde pentru evictiunea totala sau partiala a lucrului, precum si pentru sarcinile care
greveaza lucrul vandut si care nu au fost declarate la incheierea contratului.
Referitor la garantia contra viciilor lucrului, art. 1352 C. civ arata ca., vanzatorul va raspunde
pentru viciile ascunse ale lucrului vandut, daca, din cauza acestora, lucrul nu este bun de intrebuintat,
dupa destinatia sa, sau intrebuintarea sa este atat de micsorata, incat se poate presupune ca
cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau nu ar fi dat pretul achitat, daca ar fi cunoscut viciile lucrului.
Aceste dispozitii referitoare la obligatia de garantie se completeaza cu celelalte prevederi ale
Codului civil in materie .
Codul comercial cuprinde dispozitii speciale in materia garantiei pentru vicii.:
- In contractul de vanzare-cumparare comerciala, vanzatorul raspunde nu numai pentru viciile
ascunse ci si pentru viciile aparente atunci cand cumparatorul nu preia direct bunurile de la vanzator, ci
de la caraus. Astfel art 73 C.com arata: cumparatorul unor marfuri sau producte provenind din o alta
piata, este dator sa denunte vanzatorului viciile aparente in timp de doua zile de la primire, ori de cate
ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza conditiunilor exceptionale in care se afla lucrul vandut
sau persoana cumparatorului. El este dator sa denunte viciile ascunse ale lucrului in primele doua zile
de la descoperirea lor. Odata acest termen expirat, cumparatorul nu mai poate fi primit a reclama ceva
pentru viciile lucrului vandut.Daca viciile aparente au fost aduse la cunostinta vanzatorului in termen,
cumparatorul poate reclama viciile aparente in termen de 3 ani.
- dispozitii privind constatarea calitatii si conditiilor marfii vandute. La cererea cumparatorului
sau a vanzatorului, presedintele instantei judecatoresti poate dispune constatarea de catre unul sau mai
multi experti a calitatii si starii in care se afla lucrul vandut.
Pentru protectia consumatorilor a fost instituit un cadru special referitor la asigurarea calitatii
produselor: O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor; Legea nr. 449/2003 privind vanzarea
produselor si garantiile asociate acestora; Legea nr.204/2004 privind raspunderea producatorilor pentru
pagubele generate de produsele cu defecte.
Obligatiile cumparatorului.
1. Obligatia de plata a pretului.
Este supusa dispozitiilor Codului civil cu o singura derogare si anume cumparatorul
datoreaza, pe langa pretul vanzarii, si dobanda pretului in toate cazurile de intarziere la plata pretului.
Plata pretului poate fi dovedita de catre cumparator in conditiile art. 46 C. com.
2 Obligatia de a lua in primire lucrul vandut: se executa la data si locul convenite de parti in
contract.
3. Obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii incumba cumparatorului in lipsa de stipulatie
contrara.
3 Consecintele nerespectarii obligatiilor contractuale.
Exceptia de neexecutare

Ca si in materie civila, vanzatorul nu este obligat sa predea lucrul vandut in cazul in care
cumparatorul nu plateste pretul si in contract nu s-a stipulat un termen de plata.
Rezolutiunea contractului
Neexecutarea culpabila a obligatiei, ce rezulta dintr-un contract sinalagmatic, de catre una
dintre parti da dreptul celeilalte parti sa ceara rezolutiunea contractului in conditiile stabilite de art.
1020 si 1021 C. civ., instanta judecatoreasca neputand acorda termen de gratie in materie comerciala.
De asemenea, partile pot prevedea in contract un pact comisoriu de gradul IV care sa aiba drept efect
rezolutiunea de drept a contractului pentru neexecutarea obligatiilor asumate.
Codul comercial cuprinde dispozitii referitoare la rezolutiunea contractului d evanzare
comerciala.
Astfel, cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea contractului, una din
parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului si aceasta nu isi indeplineste la
termenul fixat obligatiunea sa, atunci contractul se considera desfiintat de drept in favoarea partii care
isi executase obligatiunea sa.
De asemnea, nerespectarea termenului esential atrage rezolutiunea de drept a contractului in
favoarea partii in folosul careia s-a stipulat termenul esential.Partea in folosul careia s-a stipulat
termenul poate sa renunte la efectele rezolutiunii, cerand executarea chiar dupa implinirea termenului.
Ea trebuie sa instiinteze cealalta parte, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului.
4 Executarea vanzarii.
In contractul de vanzare-cumparare, daca obligatia de predare a lucrului sau obligatia de plata a
pretului nu a fost executata, partea in cauza poate obtine executarea ei pe cale silita, potrivit
dispozitiilor Codului civil.
Codul comercial prevede un mijloc special de executare, denumit executare coactiva, ce
trebuie efectuata imediat dupa implinirea termenului:
a) Daca vanzatorul nu isi executa obligatia de predare a lucrului, cumparatorul are dreptul sa isi
procure bunul de pe piata prin intermediul unui agent oficial, in cazul cand lucrul vandut este
determinat generic.
b) Cand cumparatorul nu isi executa obligatia de a lua in primire bunul, vanzatorul are dreptul, fie sa
depuna bunul la o casa acreditata de comert, pe socoteala si cheltuiala cumparatorului, fie sa vanda
bunul.
5 Reguli speciale privind anumite vanzari.
Exista o serie de reguli speciale, aplicabile atat in materie civila cat si comerciala, referitoare la
-vanzarea dupa greutate, numar sau masura.
-vanzarea cu gramada (in bloc).
-vanzarea pe incercate
- vanzarea pe gustate
- vanzarea drepturilor litigioase
Capitolul al II-lea CONTRACTUL DE MANDAT COMERCIAL
1 Definitia mandatului comercial.
Sediul materiei il constituie dispozitiile in art. 374-391 C. com.
Contractul de mandat comercial este conventia prin care o persoana mandatarul- se obliga sa
incheie in numele si pe seama altei persoane care i-a dat imputernicirea mandantul- anumite acte
juridice care pentru mandant sunt fapte de comert.
2 Conditiile de validitate a contractului de mandat comercial.
Contractul de mandat comercial trebuie sa indeplineasca conditiile cerute pentru orice contract:
consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza.
Mandatul poate fi expres sau tacit. Comerciantul care nu voieste sa primeasca insarcinarea
mandantului are obligatia ca, in cel mai scurt termen posibil, sa il instiinteze pe mandant despre refuzul
sau.
Mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi actele juridice care urmeaza a fi
incheiate in numele sau de catre mandatar. Si ambele parti trebuie sa aiba capacitatea deplina de
exercitiu.

Contractul de mandat are ca obiect tratarea de afaceri comerciale. Aceste acte juridice trebuie
sa fie fapte de comert pentru mandant.
3 Efectele contractului de mandat comercial
Obligatiile mandatarului:
- sa execute mandatul, adica sa incheie actele juridice cu care a fost imputernicit de mandant.
- este tinut sa isi indeplineasca obligatiile cu buna-credinta si diligenta unui bun proprietar.
- sa se conformeze instructiunilor primite de la mandant sub sanctiunea raspunderii pentru prejudiciile
cauzate mandantului.
- sa aduca la cunostinta tertului cu care incheie actul, imputernicirea in temeiul careia actioneaza.
- sa il instiinteze pe mandant despre executarea mandatului.
-sa plateasca dobanzi la sumele de bani cuvenite mandantului din ziua in care era dator a le trimite sau
a le consemna. Mandatarul care schimba destinatia sumelor primite pe seama mandantului datoreaza
dobanda la aceste sume din ziua in care le-a primit dar si daune-intere pentru neexecutarea
mandatului.
Obligatiile mandantului:
- sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului;
-sa plateasca mandatarului remuneratia datorata pentru executarea mandatului.
- sa restituie cheltuielile facute de mandatar pentru executarea mandatului.
Pentru tot ceea ce i se datoreaza din executarea mandatului sau si chiar pentru retributia sa
mandatarul beneficiaza de un privilegiu special, ce se exercita asupra tuturor bunurilor mandantului pe
care mandatarul le detine pentru executarea mandatului sau care se gasesc la dispozitia sa, in
magazinele sale ori in depozitele publice, sau pentru care el poate proba prin posesia legitima a politei
de incarcare (documentul de transport) ca i-au fost expediate.
Pentru a-si exercita acest drept, mandatarul trebuie sa ii notifice mandantului sumele de bani pe
care acesta le datoreaza, cu somatia de a fi achitate in termen de 5 zile si cu precizarea ca, in caz de
neplata, va proceda la vanzarea bunurilor supuse privilegiului, mandantul putand face opozitie la
instanta judecatoreasca.
4 Incetarea contractului de mandat comercial
Mandatul comercial inceteaza ca orice contract intuitu personae in urmatoarele cazuri
prevazute de art. 1552 C. civ.: revocarea mandatarului, renuntarea mandatarului; moartea, interdictia,
insolvabilitatea si falimentul mandantului sau mandatarului.

Capitolul al III-lea CONTRACTUL DE COMISION

1 Definitie si caractere juridice
Contractul de comision este un contract prin care o parte, numita comisionar, se obliga pe baza
imputernicirii celeilalte parti, numita comitent, sa incheie anumite acte de comert, in nume propriu, dar
pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii, numita comision.
Contractul de comision este un mandat comercial fara reprezentare si prezinta urmatoarele
caractere juridice : este un contract bilateral, este un contract cu titlu oneros, este un contract
consensual.
2 Conditiile de valabilitate
La incheierea contractului de comision trebuie respectate conditiile de valabilitate prevazute de
art 948 C civ..
Comitentul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi actele juridice pe care la va incheia
pe seama sa comisionarul iar comisionarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.
Contractul de comision are ca obiect tratarea de afaceri comerciale.
3 Efectele contractului de comision.
In raporturile dintre comitent si comisionar
Obligatiile comisionarului:
- sa execute intocmai imputernicirea data de comitent.
- sa dea socoteala comitentului asupra indeplinirii mandatului primit.

El trebuie sa indeplineasca aceste obligatii cu buna-credinta si diligenta unui profesionist.

Obligatiile comitentului:
- sa plateasca remuneratia (comisionul) cuvenita comisionarului.
- sa restituie cheltuielile facute de comisionar cu indeplinirea insarcinarii primite.
In raporturile cu tertii
In contractul incheiat intre comisionar si tert, comisionarul este parte contractanta si, in
consecinta, el are calitatea de debitor sau creditor fata de tert, fiind direct obligat catre persoana cu care
a contractat ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie. Intre comitent si tert nu se stabilesc raporturi
juridice:comitentul nu are actiune in contra persoanelor cu care a contractat comisionarul si nici
acestea nu au vreo actiune contra comitentului.
Fata de tert, raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor din contractul incheiat de comisionar
cu tertul apartine comisionarului, chiar daca in fapt vinovat este comitentul.
Comisionarul este raspunzator fata de comitent pentru incheierea actelor juridice cu tertul, nu si
pentru executarea lor, afara de conventie contrara.
4 Incetarea contractului de comision.
Contractul de comision inceteaza prin: revocarea imputernicirii, renuntarea la imputernicirea
primita, moartea, interdictia, insolvabilitatea ori falimentul comitentului sau comisionarului.
Capitolul al IV-lea CONTRACTUL DE CONSIGNATIE
1 Aspecte generale privind contractul de consignatie
Este acel contract prin care o parte, numita consignant, incredinteaza celeilalte parti, numita
consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vandute, in nume propriu, dar pe seama consignantului,
la un pret stabilit anticipat, cu obligatia consignatarului de a remite consignantului pretul obtinut sau de
a-i restitui bunul nevandut.
Contractul de consignatie este un contract bilateral, cu titlu oneros, consensual, forma scrisa
fiind ceruta ad probationem.
La incheierea contractului de consignati tebuie respectate conditiile de valabilitate prevazute
de art 948 C.civ.
Contractul de consignatie se incheie prin acordul de vointa al partilor, manifestarile de vointa
ale partilor trebuind sa fie exprese.
Ambele parti trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de comert, adica capacitate deplina de
exercitiu.
Contractul de consignatie are ca obiect incheierea de catre consignatar cu tertul a unor contracte
de vanzare-cumparare prin vinderea unor bunuri ale consignantului, care trebuie sa constituie fapte de
comert pentru consignant.
2 Efectele contractului de consignatie.
Obligatiile consigantului:
- sa predea consignatarului bunurile mobile care urmeaza sa fie vandute.
-sa plateasca remuneratia cuvenite consignatarului;
- sa restituie cheltuielile facute de consignatar cu indeplinirea insarcinarii primite.
Obligatia consignatarului:
- sa ia toate masurile necesare pentru pastrarea si conservarea bunurilor primite.
- sa execute imputernicirea data de consignant.
- sa dea socoteala consignantului asupra indeplinirii mandatului sau.
Consignantul incredinteaza consignatarului anumite bunuri spre a le vinde in nume propriu dar
pe seama consignantului. In consecinta,
prin incheierea contractelor de vanzare-cumparare se
stabilesc raporturi juridice intre consignatar, in calitate de vanzator, si terti, in calitate de cumparatori.
Prin aceste contracte nu se stabilesc raporturi juridice intre consignant si terti, transferul dreptului de
proprietate si al riscurilor operand direct intre consignant si terti.
3 Consecintele nerespectarii obligatiilor.
Pentru nerespectarea obligatiilor decurgand din contractul de consignatie se angajeaza
raspunderea civila contractuala a partii in culpa, in conditiile stabilite de lege pentru contractul de
mandat, insa anumite incalcari ale obligatiilor sunt sanctionate si penal.

Potrivit legii, daca faptele mentionate sunt savarsite de o persoana juridica, sanctiunile se vor
aplica reprezentantilor legali si prepusilor vinovati de savarsirea faptelor.
Distinct de sanctiunea aplicata reprezentantilor si prepusilor, persoana juridica este solidar
responsabila cu reprezentantii si prepusii ei, pentru repararea prejudiciilor cauzate consignantului.
4 Incetarea contractului de consignatie.
Contractul de consignatie inceteaza prin revocarea imputernicirii, renuntarea la acesta, precum
si in cazul mortii, interdictiei, insolvabilitatii ori falimentului consignantului sau consignatarului
Capitolul al V-lea CONTRACTUL DE AGENTIE
1 Consideratii generale privind contractul de agentie
Sediul materiei il constituie Legea nr. 509/2002 privind agentii comerciali permanenti care se
completeaza , in masura compatibilitatii lor cu prevederile legale privind contractul de mandat
comercial.
Contractul de agentie este contractul prin care o parte, denumita comitent, imputerniceste in
mod statornic cealalta parte, denumita agent, sa negocieze afaceri sau sa negocieze si sa incheie afaceri
in numele si pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii.
Contractul de agentie este un contract bilateral, cu titlu oneros, comutativ, cu executare
succesiva, consensual.
Raporturile juridice care se stabilesc intre comitent si agent pe baza imputernicirii sunt, in
esenta, raporturi de mandat comercial.
Calitatea de comitent o poate avea orice comerciant interesat sa apeleze la serviciile unui
intermediar profesionist pentru vanzarea marfurilor si prestarea serviciilor care reprezinta obiectul
activitatii sale comerciale.
Calitatea de agent o poate avea un comerciant, persoana fizica sau persoana juridica, care, in
mod independent, permanent si profesional, desfasoara activitate de intermediere in favoarea
comerciantilor.
In contractul de agentie trebuie sa se prevada clauze referitoare la obiectul imputernicirii date
de comitent agentului: negocierea cu tertii a conditiilor unor contracte sau negocierea si incheierea
contractelor cu tertii, in numele si pe seama comitentului, precum si clauze de neconcurenta, adica
acele clauze contractuala care au ca efect restrangerea activitatii profesionale a agentului pe durata
desfasurarii si/sau ulterior incetarii contractului de agentie. Aceasta clauza trebuie redactata in scris,
sub sanctiunea nulitatii.
Remuneratia agentului poate consta, fie intr-o suma fixa, fie intr-un comision, fie in parte o
suma fixa si in parte un comision. Forma remuneratiei se stabileste prin acordul partilor.
Contractul de agentie se incheie pe o perioada determinata sau nedeterminata, potrivit vointei
partilor contractante.
Contractul de agentie incheiat pe o perioada determinata sau nedeterminata, inclusiv
modificarile si adaugirile ulterioare, poate fi probat numai prin inscris, indiferent de valoarea acestuia,
atat in raporturile dintre parti, cat si fata de terti.
2 Efectele contractului de agentie
Efectele contractului in raporturile dintre agent si comitent sunt reglementate de norme care au
un caracter imperativ.
Obligatiile agentului:
- sa indeplineasca obligatiile care decurg din imputernicirea primita din partea comitentului.
- sa procure si sa-i comunice comitentului informatiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite in
contract care il intereseaza pe comitent pentru executarea contractului de agentie.
- sa indeplineasca imputernicirea in conditii cat mai avantajoase pentru comitent.
- sa respecte in mod corespunzator instructiunile rezonabile primite din partea comitentului.
- sa tina, pentru fiecare comitent, evidenta operatiunilor comerciale efectuate in baza imputernicirii
comitentului.
- sa pastreze in conditii corespunzatoare bunurile si esantioanele primite din partea comitentului.
- sa indeplineasca orice alta obligatie stabilita in contractul de agentie sau prevazuta de lege.
Obligatiile comitentului:

- sa puna la dispozitia comitentului mostre, cataloage, tarife si orice alte documente referitoare la
bunurile si serviciile pe care le ofera spre valorificare, prin perfectarea unor contracte.
- sa furnizeze agentului informatiile necesare executarii contractului de agentie.
- sa plateasca agentului remuneratia cuvenita.
- sa indeplineasca orice alta obligatie care ii revine potrivit contractului si dispozitiilor prevazute de
lege.
Fata de terti contractul de agentie nu produce efecte deoarece in cazul in care comitentul il
imputerniceste pe agent sa negocieze afaceri comerciale contractele se incheie direct si nemijlocit intre
comitent si terti, iar daca il imputerniceste sa trateze si sa incheie anumite acte juridice cu tertii, in
numele si pe seama sa, contractele se negociaza si se incheie de catre agent, in numele si pe seama
comitentului.
In toate cazurile, deoarece raporturile juridice se stabilesc intre comitent si terti, plata pretului
bunurilor si serviciilor oferite de comitent se face de catre terti direct comitentului, insa cu
imputernicire speciala se poate face si agentului
Stabilindu-se raporturi juridice directe intre comitent si terti, reclamatiile tertilor privind viciile
bunurilor si serviciilor comitentului trebuie remise comitentului insa ca si anterior ele pot fi aduse la
cunostinta agentului in temeiul unei imputerniciri speciale.
3 Incetarea contractului de agentie
Contractul de agentie inceteaza in urmatoarele situatii:
-expirarea termenului;
- denuntarea unilaterala de oricare dintre parti, cu acordarea obligatorie a unui preaviz in cazul
unui contract incheiat pe o durata nedeterminata ;
-rezilierea contractului,in caz de neexecutare a obligatiilor contractuale din culpa grava a
celeilalte parti.
La incetarea contractului de agentie, agentul are dreptul sa primeasca de la comitent o
indemnizatie, daca a procurat noi clienti comitentului sau a sporit semnificativ volumul operatiunilor
comerciale cu clientii existenti, iar comitentul obtine inca foloase substantiale din operatiunile cu
acesti clienti, fara ca aceasta sa aduca atingere dreptului agentului de a cere despagubiri.
Capitolul al VI-lea CONTRACTUL DE REPORT
1 Consideratii generale privind contractul de report
Potrivit art. 74 C. com., contractul de report consta in cumpararea pe bani gata a unor titluri de
credit, care circula in comert, si in revanzarea simultana cu termen si pe un pret determinat catre
aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie.
Contractul de report este un contract real, pentru incheierea valabila fiind necesara predarea
reala a titlurilor .
Cel care vinde titlurile de credit se numeste reportat iar cel care le cumpara se numeste
reportator. Diferenta intre suma data si cea incasata de reportator (profitul) poarta denumirea de report.
2 Efectele contractului de report.
-transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit la cumparator;
-fructele civile ale titlurilor de credit,( dividende, dobanzi), produse in cursul duratei contractului de
report, se cuvin reportatorului., afara de stipulatie contrara;
3 Incetarea contractului de report.
Contractul de report inceteaza la termenul stabilit de parti insa partile pot sa prelungeasca
contractul de report pentru o alta durata, cu pastrarea conditiilor initiale ale contractului.
Capitolul al VII-lea CONTRACTUL DE CONT CURENT
1 Aspecte generale privind contractul de cont curent
Prin contractul de cont curent, partile se inteleg ca, in loc sa achite separat si imediat creantele
lor reciproce, izvorate din prestatiile facute de una catre cealalta, lichidarea sa se faca la un anumit
termen, prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare.

Partile poarta denumirea de corentisti iar prestatiile pe care si le fac partile una celeilalte se
numesc remize sau rimese.
Contractul de cont curent prezinta urmatoarele caracterele juridice: este bilateral, cu titlu
oneros, consensual.
2 Efectele contractului de cont curent.
-transferul dreptului de proprietate privind valoarea respectiva intre transmitator si primitor.
-novatia obligatiei initiale; aceasta se stinge si este inlocuita cu o noua obligatie, al carei temei este
contractul de cont curent.
-indivizibilitatea sumelor inscrise in cont pe baza prestatiilor facute care isi pierd individualitatea
-compensatia: datoriile reciproce ale partilor se sting pana la concurenta debitului si creditului, urmand
a se plati eventuala diferenta.
-curgerea dobanzilor de la data inscrierii operatiunii pentru sumele trecute in contul curent in debitul
celui care a fost creditat (primitorul prestatiei) si in favoarea celui care a facut prestatia (transmitatorul
valorii).Dobanzile datorate sunt cele comerciale si se socotesc pe zile, daca partile nu au prevazut
altfel.
- dreptul la comision si alte cheltuieli pentru operatiunile inscrise in contul curent.
3 Incheierea contului curent.
Incheierea contului curent si lichidarea diferentei vor avea loc la scadenta termenelor stabilite
prin conventie si, in lipsa, la 31 decembrie al fiecarui an.
In cazul incheierii contului in cursul contractului, soldul creditor rezultat la sfarsitul unei
perioade se inregistreaza ca prim post in contul perioadei urmatoare. Dobanzile datorate se
capitalizeaza, adica soldul, care cuprinde si dobanzile aferente, va produce dobanzi in perioada
urmatoare
Incetarea de drept a contractului va avea loc:
a) la expirarea termenului convenit de parti
b) prin denuntarea uneia din parti
c) la falimentul unei dintre parti.
Incetarea contractului la cererea partilor se poate cere in caz de moarte sau punere sub
interdictie a uneia dintre parti.
Capitolul al VIII-lea CONTRACTUL DE GARANTIE REALA MOBILIARA
1 Aspecte generale privind contractul de garantiei reala mobiliara
Garantiile reale mobiliare sunt reglementate prin dispozitiile Titlului VI din Legea 99/1999,
Contractul de garantie reala mobiliara este contractul prin care debitorul constituie o garantie
reala asupra unor bunuri mobile sau drepturi , prin care asigura executarea unei obligatii fata de
creditor
Legea reglementeaza si alte garantii reale mobiliare rezultate din anumite acte juridice, care nu
sunt incheiate special pentru garantarea executarii obligatiilor. Astfel sunt supuse acestei reglementari,
in ceea ce priveste ordinea de prioritate, publicitatea, si executarea urmatoarele acte juridice:
-toate cesiunile drepturilor de creanta, chiar daca cesiunea nu are drept scop garantarea
executarii obligatiei;
-vanzarile conditionale precum si alte acte juridice, indiferent de denumirea sau forma lor,
destinate sa garanteze indeplinirea obligatiei cu un bun;
-toate formele de inchiriere, inclusiv de leasing, pe un termen mai mare de un an;
-Contractele de consignatie care au bunuri din cele prevazute la art. 6, daca valoarea bunului ce
urmeaza a fi vandut, stabilita prin contractul de consignatie, este mai mare decat echivalentul in lei a
1000 de euro;
-recipisele de depozit si warantul.
Contractul de garantiei reala mobiliara este un contract bilateral, accesoriu, consensual, iar in
cazul garantiei cu deposedare este un contract real. El da nastere unui drept real de garantie, conferind
astfel titularului cele 2 prerogative : preferinta si urmarirea. De asemenea, este titlu executoriu, adica
creditorul va putea sa execute garantia in temeiul contractului investit cu formula executorie, in
conditiile legii.

Contractul de garantiei reala mobiliara poate avea ca obiect toate bunurile mobile corporale sau
necorporale,prin lege fiind indicate anumite bunuri care pot face obiectul garantiei:
-stocul de bunuri fungibile si nefungibile;
-soldul creditor al conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen, deschise la
institutiile bancare sau financiare;
-certificatele de depozit, conosamentele si altele similare;
-actiunile si partile sociale ale ocietatilor pe actiuni si societatii cu raspundere limitata;
-drepturile de exploatare ale resurselor naturale si de operare de servicii publice;
-drepturile rezultand din inventii, marci si alte drepturi de proprietate intelectuala, industriala, sau
comerciala;
-drepturile de creanta, garantate sau negarantate printr-o ipoteca;
-instrumentele negociabile , inclusiv cele garantate printr-o ipoteca;
-universalitatea bunurilor mobile ale debitorului;
-padurea, recolta agricola, echipamentele si instalatiile, masinile agricole;
-politele de asigurare;
-drepturile societare;
-bunurile mobile inchiriate sau care fac obiectul unui leasing pe o perioada mai mare de un an
Garantia reala poate avea ca obiect un bun mobil individual determinat sau determinate generic,
ori o universalitate. Ea poate privi bunuri viitoare, sau prezente. In cazul bunurilor viitoare garanti
produce efecte din momentul cand debitorul obtine dreptul de proprietate asupra bunurilor. Bunurile
care constituie obiectul garantiei pot fi proprietatea debitorului sau a altei persoane.Garantia acopera
intreaga intindere a obligatiei garantate, dobanzi si cheltuielile creditorului legate de valorificarea
garantiei
Contractul se incheie in forma autentica sau sub semnatura privata, aceasta formalitate fiind
ceruta ad probationem.
Pentru opozabilitatea fata de terti pentru dobandirea gradului de prioritate garantia reala
mobiliara este supusa unor formalitati de publicitatea. Astfel, fata de terti, inclusiv fata de stat ,
garantia reala mobiliara are un grad de prioritate care se stabileste de la momentul la care acestea au
fost facute publice prin:
-inscrierea in Arhiva electronica de garantii reale mobiliare ;
-prin luarea in posesie a bunului afectat garantiei sau prin inscrierea unui aviz de garantie la arhiva
daca obligatia garantata nu depaseste 300 de euro;
-pentru valorile mobiliare-prin inregistrarea valorilor mobiliare in registrul ce deserveste piata pe care
sunt vandute.
2 Efectele contractului de garantie reala mobiliara
-debitorul are dreptul sa administreze si chiar sa dispuna de bunul afectat garantiei in orice mod
precum si de fructele bunului.
-debitorul este obligat sa intretina bunul si sa-l foloseasca ca un bun proprietar;
-creditorul este in drept sa verifice bunul afectat garantiei iar daca debitorul nu-si executa obligatia, sa
intre in posesia bunului sau sa-l retina si sa il vanda pentru a obtine plata obligatiei garantate:
-creditorul are obligatia de restituire a bunului in posesia caruia se afla daca debitorul a executat
obligatia.
3 Executarea garantiei reale mobiliare
Daca debitorul nu-si executa obligatia, creditorul are dreptul de a opta intre a recurge la
procedura reglementata de Codul de procedura civila sau de a executa garantia reala dupa procedura
speciala prevazuta de Legea 99/1999.
Luarea in posesie a bunului afectat garantiei, de la debitor sau de la oricare persoana ar detine
bunul, se face in mod pasnic sau cu ajutorul executorului judecatoresc. Partile pot conveni ca bunul sa
fie vandut , fara ca creditorul sa ia bunul in posesie.
Dupa luarea in posesie se trece la vanzarea bunului. Inainte de vanzare creditorul trebuie sa
notifice vanzarea catre debitor si ceilalti creditorii care si-au inscris un aviz de garantie fata de acelasi
debitor si cu privire la acelasi bun, precum si catre proprietarul bunului, daca o alta persoana este
proprietara bunului. Acestia pot face opozitie in termen de 5 zile de la data primirii notificarii.

Nerespectarea formalitatii privitoare la notificare atrage nulitatea vanzarii si raspunderea pentru

pagube.
Legea permite creditorului sasi adjudece bunul afectat garantiei in cadrul vanzarii initiate de
el.
Sumele obtinute din vanzarea bunului se utilizeaza pentru plata cheltuielilor privind
conservarea, luarea in posesie si vanzarea bunului si plata dobanzilor si a creantei garantate care are
primul rang de preferinta, chiar daca aceasta nu a devenit exigibila iar suma ramasa va fi distribuita
celorlalti creditori chiar daca creantele acestora nu au devenit exigibile.
In cazul in care obiectul garantiei il constituie sumele depuse intr-un cont in banca este necesar
sa se notifice de catre creditor bancii intentia sa de a-si satisface creanta din sumele depuse in cont. La
notificare trebuie anexate contractul de garantie si informatiile necesare privind suma ce trebuie platita.
Primind notificarea banca este obligata sa verifice inscrierea la arhiva, prioritatea creantei si semnatura
acestuia.. Banca va bloca contul debitorului ceea ce inseamna ca nu va mai onora nici un ordin de plata
al debitorului dar va accepta depunerile. Dupa blocare contului banca va satisface creanta creditorului
care are rang prioritar chiar daca creanta acestuia nu este exigibila.
Cand obiectul garantiei il constituie titlurile care confera drepturi reale asupra bunuri mobil(recipise de depozit, warante si conosamentele-creditorul isi valorifica garantia prin vanzarea bunurilor
la care se refera aceste titluri, iar pretul obtinut se distribuie potrivit ordinii de prioritate stabilita de
lege.
Executarea asupra titlurilor negociabile efecte de comert: cambia, bilet la ordin, cec se face in
conditiile prevazute de Lege 58/1934 si Legii 59/19934 pentru valorificarea drepturilor care rezulta din
aceste titluri. Executarea se face si impotriva avalistilor si impotriva girantilor.
In situatia in care executarea priveste drepturi de creanta creditorul poate sa intre in mod pasnic
in posesia inscrisurilor care constata drepturile de creanta si sa foloseasca mijloace pasnice pentru
incasarea sumei la care are dreptul din creanta care constituie obiectul garantiei. El poate sa preia ori sa
cedeze altei persoane drepturile de creanta asupra carora s-a constituit garantia reala pana la
concurenta sumei garantate.
4 Incetarea contractului de garantiei reala mobiliara
Contractul de garantie mobiliara inceteaza in urmatoarele situatii:
- la indeplinirea obligatiei garantate
- prin actul liberator al creditorului
- hotarare judecatoreasca prin care se pronunta stingerea garantiei.
Creditorul are obligatia ca in termen de 40 de zile sa inscrie la arhiva o notificare privind
stingerea garantiei.
BIBLIOGRAFIE
S. Angehi, M.Volonciu, C Stoica, Drept comercial , editia a-III- a, Editura All Beck, Bucuresti, 2004
S . Carpenaru, Drept comercial roman, editia a-V-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005
I.Fintescu, Drept comercial roman, vol al II-lea, Editura Socec, Bucuresti, 1929
I.L.Georgescu, Teoria generala a obligatiilor comerciale. Contractul de vanzarecumparare. Probele.,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994
I. Turcu, L.Pop, Contracte comerciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998
Revista de drept comercial
Revista Dreptul

TITLUL AL VII-LEA TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE

Capitolul I. Aspecte introductive privind titlurilor comerciale
Titlul comercial de valoare poate fi definit ca un inscris denumit si titlu in temeiul caruia
posesorul sau legitim este indrituit sa exercite, la o data determinata, dreptul aratat in inscris.
Caracteristicile titlului comercial de valoare.
a) inscrisul are caracter constitutiv;
b) inscrisul are caracter formal;
c) inscrisul are caracter literal;
d) inscrisul confera un drept autonom.
Titlurile de valoare se clasifica dupa continutul lor astfel:
a) Efectele de comert:
- cambia
- biletul la ordin
- cecul
b) Valorile mobiliare:
- actiunile
- obligatiunile
c) Titlurile reprezentative ale marfurilor:
- conosamentul
- recipisa de depozit
- warantul
Clasificarea titlurilor de valoare dupa modul in care circula.

a) Titlurile nominative
b) Titlurile la ordin
c) Titlurile la purtator
Titlurile comerciale de valoare se clasifica in functie de cauza lor in:
a) Titlurile cauzale
b) Titlurile abstracte
Capitolul al II-lea CAMBIA
Sectiunea I Aspecte introductive privind cambia
Sediul materiei il constituie Legea nr. 58 din 1 mai 1934 asupra cambiei si biletului la ordin
modificata prin O.G. nr. 11/1993.
Cambia este un inscris prin care o persoana, denumita tragator sau emitent, da dispozitie altei
persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar,
sau la ordinul acesteia.
Subiectele raportului juridic cambial sunt:
a) tragatorul (emitentul);
b) trasul;
c) beneficiarul.
Emiterea unei cambii are la baza existenta unor raporturi juridice anterioare intre persoanele in
cauza, care au ca izvor anumite acte juridice. in temeiul acestor raporturi juridice, denumite raporturi
fundamentale, fiecare persoana are calitatea de creditor sau debitor in raporturile juridice la care
participa. Prin emiterea cambiei si efectuarea platii se executa obligatiile din raporturile juridice
preexitente.
Odata emisa cambia, ea trebuie privita prin ea insasi, ca un titlu de sine-statator. Totodata
operatiile privind cambia fac abstractie de existenta raporturilor fundamentale. Aceste operatii sunt
guvernate de reguli speciale, care sunt diferite de regulile care reglementeaza raporturile fundamentale.
Emiterea cambiei nu duce la stingerea raporturilor juridice fundamentale.
Fiind un titlu de valoare, cambia are caracterele care sunt comune titlurilor comerciale de
valoare. Cambia are si anumite caractere proprii.
a) Cambia este un titlu de credit
b) Cambia are ca obiect plata unei sume de bani
c) Cambia este un titlu complet
d) Cambia este un titlu la ordin
e) Cambia este un titlu abstract
f) Cambia creeaza obligatii autonome
g) Cambia creeaza obligatii neconditionale
h) Cambia creeaza obligatii solidare
Cambia este un instrument de credit si de plata iar din cambie iau nastere urmatoarele
obligatiile:
a) Obligatia fundamentala
b) Obligatia de regres
c) Obligatia de garantie
Pentru a fi considerat creditor al creantei si a putea cere executarea obligatiei este suficient ca o
persoana sa posede cu buna credinta titlul.
Sectiunea a II-a Conditiile cerute pentru validitatea cambiei
Legea nr. 58/1934 nu cuprinde nici o dispozitie speciala referitoare la conditiile de fond ale
cambiei. In consecinta, pentru valabilitatea cambiei, trebuie indeplinite conditiile prevazute de Codul
civil pentru validitatea actelor juridice: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza.

Obligatiile cambiale se pot naste si prin reprezentare. Orice persoana se poate obliga
cambialmente prin mandatar, chiar daca mandatul este conceput in termeni generali in ce priveste
dreptul mandatarului de a emite sau a semna cambii. Mandatul poate fi dat in forma scrisa (procura),
verbala ori chiar in mod tacit. Raportul de reprezentare trebuie sa rezulte din insusi titlul cambial.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 58/1934, acela ce pune semnatura sa pe cambie ca reprezentant al
unei persoane pentru care nu avea imputernicirea de a lucra, este tinut personal in temeiul cambiei si,
daca a platit, are aceleasi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat. Deci, in temeiul legii,
falsul reprezentant devine personal obligat cambial, indiferent daca a fost sau nu in culpa.
Cambia trebuie emisa in forma scrisa. Aceasta conditie este subinteleasa de vreme ce art. 1 din
lege se refera la textul inscrisului, iar cambia trebuie semnata si poate fi transmisa prin gir tot prin
semnatura.
Ea trebuie sa aiba urmatoarele mentiunile obligatorii:
a) Denumirea de cambie;
b) Ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani determinate;
c) Numele trasului;
d) Indicarea scadentei;
Modalitatile de stabilire a scadentei sunt prevazute in lege:
- Scadenta la vedere;
- Scadenta la un anumit timp de la vedere;
- Scadenta la un anumit termen de la emiterea cambiei;
- Scadenta la o zi fixa.
e) Indicarea locului unde trebuie facuta plata;
f) Numele acelui caruia sau la ordinul caruia se va face plata;
g) Data si locul emiterii cambiei;
h) Semnatura tragatorului.
In cuprinsul cambiei se pot regasi si urmatoarele mentiunile facultative:
a) Clauzele care influenteaza obligatia cambiala.
- Clauza nu la ordin
- Indicarea unui acceptant la nevoie
- Ordinul de prezentare a cambiei la acceptare
- Clauza fara cheltuieli sau fara protest
b) Clauzele care nu au nici un efect asupra obligatiei cambiale.
- Clauza dupa aviz
- Clauza fara procura
- Clauza valoare data in garantie
- Clauza documentele contra acceptarii
c) Clauze considerate nescrise.
- Clauza de descarcare a tragatorului de obligatia de plata
- Clauza privind forta executorie a cambiei
d) Clauze care atrag nulitatea obligatiei cambiale.
In cazul lipsei mentiunilor obligatorii din inscrisul cambial cambia nu este valabila.
In mod exceptional, pentru a salva valabilitatea titlului, legea reglementeaza anumite remedii
cum este cazul cambiei in alb. Cambia poate fi emisa de tragator, in mod deliberat, fara a cuprinde
toate mentiunile obligatorii prevazute de lege, urmand ca acestea sa fie completate ulterior, cu
excluderea interventiei tragatorului, de catre primitorul cambiei sau de un posesor succesiv al acesteia.
O atare cambie este denumita cambie in alb.
Sectiunea a III-a Transmiterea cambiei (girul)
Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei persoane,
numita giratar, printr-o declaratie scrisa si semnata pe titlu si prin predarea titlului, toate drepturile
izvorand din titlul respectiv. Giratarul poate fi orice persoana, indiferent daca este o persoana straina
sau care este implicata in raportul cambial (tragator, tras, etc).

Girul este un act juridic si deci trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale ale actului
juridic. El trebuie sa indeplineasca si conditiile speciale prevazute de legea cambiala.
Girul trebuie sa fie neconditionat. Orice conditie care afecteaza girul este socotita nescrisa.
Girul trebuie sa priveasca intreaga creanta prevazuta in titlu. Un gir partial este lovit de nulitate.
Girul complet, denumit si girul plin, consta intr-o declaratie a girantului semnata de acesta, care
cuprinde ordinul adresat debitorului principal (trasul) de a plati persoanei indicate de girant suma de
bani mentionata in cambie. Girul trebuie sa fie scris pe cambie. Mentiunea privind girul figureaza, de
obicei, pe dosul titlului.
Legea nu cere indicarea datei girului si nici locul unde el s-a efectuat. Transmiterea cambiei
prin gir impune si predarea titlului catre giratar.
Girul in alb este girul care nu arata numele giratarului . Girul la purtator este echivalentul unui
gir in alb. Girul in alb nu cuprinde nici o mentiune cu privire la giratar, pe cand in cazul girului la
purtator, giratarul este desemnat prin calitatea sa de posesor al titlului.
Girul are urmatoarele efecte:
- translativ :prin gir se transmit drepturile cambiale, adica acele drepturi specifice raportului cambial.
-de garantie : ca efect al transmiterii cambiei prin gir, girantul isi asuma obligatia de a garanta
acceptarea si plata cambiei de catre tras.
- de legitimare al girului: ca urmare a transmiterii cambiei prin gir, giratarul este legitimat in calitate de
creditor al sumei mentionate in titlu. Giratarul este abilitat sa exercite drepturile prevazute in cambie.
Girurile care nu produc efectele specifice raportului cambial, in special efectul translativ, ori
produc numai unele din aceste efecte sunt considerate giruri anormale sau improprii.
Sectiunea a IV-a Acceptarea cambiei.
Numai prin acceptarea ordinului tragatorului, trasul devine acceptant, adica debitor cambial si
va fi obligat sa plateasca la scadenta suma de bani prevazuta de cambie.
Prin acceptarea cambiei, trasul devine debitor principal si, in consecinta, lui trebuie sa i se
prezinte cambia la plata. Fiind un semnatar al cambiei, trasul devine obligat solidar alaturi de ceilalti
semnatari (tragator, giranti, avalisti)
Prezentarea cambiei la acceptare are un caracter facultativ.
Posesorul cambiei poate sa prezinte cambia direct la plata, fara a o prezenta in prealabil pentru
acceptare.
In anumite cazuri, prezentarea cambiei catre tras pentru acceptare este obligatorie:
- cand scadenta cambiei a fost stabilita la un anumit termen de la vedere;
- in termen de un an de la data emiterii ei;
- cand tragatorul sau girantul a stipulat in cambie clauza prezentarii titlului pentru acceptare.
Cambia se prezinta la acceptare de catre posesorul cambiei sau de orice detinator al ei. Cambia
se prezinta trasului, la domiciliul acestuia, pentru a fi acceptata. Prezentarea se poate face oricand pana
la scadenta; dupa aceasta data se poate cere numai plata.
Acceptarea se scrie pe cambie si se exprima prin cuvantul acceptat sau orice alta expresie
echivalenta . Acceptarea trebuie sa fie semnata de catre tras. Simpla semnatura a trasului pusa pe fata
cambiei este socotita acceptare.
Acceptarea cambiei trebuie sa fie neconditionata. Legea permite insa o acceptare partiala a
cambiei.
Acceptarii cambiei genereaza pentru tras urmatoarele obligatii:
- de a plati la scadenta suma de bani mentionata in titlu; trasul devine obligat cambial; el este
obligat principal si raspunde direct la plata sumei de bani catre posesorul cambiei.
- este tinut solidar cu tragatorul, girantii si avalistii fata de posesorul cambiei( care sunt debitori
de regres si care sunt indatorati la plata numai in cazul refuzului de plata a trasului)
- isi asuma o obligatie cambiala fata de toti semnatarii titlului, inclusiv fata de tragator.
Legea recunoaste trasului dreptul de a revoca acceptarea cambiei. Aceasta se poate realiza prin
stergerea mentiunii de acceptare de pe cambie.

In cazul in care trasul refuza acceptarea cambiei, declaratia de refuz trebuie constatata, in
termenele stabilite pentru prezentarea la acceptare, printr-un act intocmit de executorul judecatoresc.
Acest act poarta denumirea de protest de neacceptare.
In cazul refuzului de acceptare a cambiei, posesorul cambiei poate exercita, chiar inainte de
scadenta, dreptul de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati cambiali
In mod normal, acceptarea cambiei se face de catre tras. In cazul refuzului acceptarii din partea
trasului, legea reglementeaza posibilitatea acceptarii cambiei de catre o alta persoana decat trasul si
anume: indicatul la nevoie- persoana mentionata in titlu sau intervenientului pentru onoare persoana
care, din proprie initiativa, isi manifesta vointa de a accepta cambia in locul trasului.
Acceptarea
cambiei de catre acestia are acelasi efect ca si acceptarea trasului.
Sectiunea a V-a Avalul
Avalul poate fi definit ca un act juridic prin care o persoana, numita avalist, se obliga sa
garanteze obligatia asumata de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat. Avalistul se obliga solidar
cu ceilalti semnatari ai cambiei la plata sumei de bani prevazuta in cambie.
Prin aval se poate garanta plata intregii sume de bani mentionate in cambie ori numai a unei
parti din aceasta suma. Legea permite ca avalul sa fie dat dupa scadenta, insa inainte de dresarea
protestului pentru neplata ori in termenul prevazut pentru intocmirea protestului.
Avalul se scrie pe cambie sau pe adaos. Avalul se exprima prin cuvintele pentru aval sau prin
orice alta forma echivalenta si se semneaza de catre avalist. Avalul poate fi exprimat si in forma
simplificata, prin simpla semnatura a avalistului pusa pe fata cambiei.
Avalistul este tinut in acelasi mod ca acela pentru care a garantat si in consecinta va putea fi
urmarit, dupa caz, ca tras acceptant, tragator sau girant, in functie de calitatea avalizatului in raportul
cambial.
Intrucat prin aval se garanteaza plata cambiei si nu un obligat cambial, intinderea obligatiei
avalistului poate fi diferita de cea a avalizatului, avalistul putand sa-si limiteze garantia.
Avalistul cambiei, tragatorul, acceptantul si girantul sunt tinuti solidar fata de posesorul
cambiei.
In situatia in care i se cere plata avalistul poate invoca urmatoarele exceptii:
-exceptiile privind valabilitatea formala a cambiei si a obligatiei garantate, precum si cele referitoare la
exercitarea actiunii cambiale.
-exceptiile sale personale, care rezulta din raportul dintre avalist si posesorul cambiei. Avalistul nu se
va putea prevala insa de exceptiile personale ale avalizatului.
-poate invoca platii cambiei de catre avalizat, ca si a stingerii obligatiei prin efectul compensatiei
operate intre avalizat si posesorul cambiei.
Cand avalistul plateste cambia, el dobandeste drepturile izvorand din ea impotriva celui
garantat, precum si impotriva acelora care sunt tinuti catre acesta din urma, in temeiul cambiei.
Avalistul, dupa ce a platit posesorului suma mentionata in cambie, este indreptatit sa recupereze ceea
ce a platit.
Sectiunea a VI-a Plata cambiei
Prezentarea cambiei la plata este necesara pentru ca altfel nu se poate face plata si pentru ca ea
este o conditie indispensabila pentru dresarea in mod valabil a protestului, in cazul refuzului de plata.
Prezentarea cambiei si deci dreptul la plata il are posesorul legitim al titlului.
Plata cambiei se poate cere, in primul rand, trasului acceptant, care este debitorul principal al
cambiei. Plata cambiei poate fi ceruta si direct de la avalistul trasului. In subsidiar, cambia poate fi
prezentata la plata debitorilor de regres, daca au fost indeplinite formalitatile legale.
Plata cambiei se poate cere la scadenta.
Cambia trebuie sa fie prezentata pentru plata la locul si adresa indicata in titlu.
Pentru ca plata cambiei sa fie valabila este necesar ca: platitorul sa fie capabil si sa nu fi fost
supus procedurii falimentului, plata sa fie facuta la scadenta si fara frauda sau greseala grava a
platitorului. Plata partiala este valabila, neputand sa fie refuzata.

In cazul in care plata este facuta de trasul acceptant, care este debitorul cambiei principal,
aceasta plata stinge obligatia cambiala a trasului, precum si obligatiile tuturor debitorilor cambiali .
Daca plata este facuta de un debitor de regres, ea stinge numai obligatiile care figureaza pe titlu
dupa debitorul care a platit, adica obligatiile girantilor succesivi si avalistilor lor.
Trasul care plateste cambia poate pretinde ca aceasta sa-i fie predata cu mentiunea de achitare
scrisa de catre posesor pe titlu, neremiterea titlului dand dreptul debitorului sa refuze plata cambiei.
Sunt cazuri cand, desi ajunsa la scadenta, totusi cambia nu este prezentata pentru plata. In
scopul eliberarii debitorilor de obligatiile lor, legea recunoaste oricarui debitor cambial dreptul de
consemna suma mentionata in cambie la CEC.
Sectiunea a VII-a Consecintele neplatii cambiei
1 Enumerare
In cazul neplatii cambiei legea prevede urmatoarele mijloacele de valorificare a drepturilor
cambiale :
1. Mijloacele cambiale
a) Actiunile cambiale.
- Actiunile directe sunt actiunile indreptate impotriva celor direct obligati la plata, care sunt
acceptantul si avalistul sau. Acestea sunt cereri de chemare in judecata obisnuite care se exercita in
temeiul titlului; ele nu sunt supuse unor formalitati speciale si se pot exercita in cadrul termenului de
prescriptie de 3 ani de la data scadentei cambiei.
- Actiunile de regres sunt actiunile catre oricare alt obligat cambial, adica impotriva
tragatorului, girantilor si avalistilor acestora. Aceste actiuni pot fi exercitate pe cale judiciara numai in
conditiile prevazute de legea cambiala. Actiunile posesorului cambiei impotriva girantilor, a
tragatorului si a avalistilor se prescriu in termen de un an de la data protestului de neacceptare a platii.
Actiunile girantilor exercitate de unii contra altora si impotriva tragatorului se prescriu in 6 luni din
ziua cand girantul a platit cambia ori din ziua in care actiunea de regres a fost pornita impotriva sa,
dupa caz, potrivit distinctiilor facute de lege.
b) Executarea cambiala. Care este o procedura speciala de valorificare a drepturilor cambiale.
2. Mijloacele extracambiale.
a) Actiunea cauzala
b) Actiunea de imbogatire fara cauza.
Sunt actiuni reglementate de dreptul comun prin care se valorifica pe cale judiciara drepturile
rezultate din raporturile juridice civile si comerciale.
2 Regresul.
In cazul cand, la scadenta, trasul refuza plata, obligatia de garantie a coobligatilor cambiali
devine o obligatie de plata si posesorul cambiei are posibilitatea sa-si exercite drepturile impotriva lor,
printr-o actiune de regres. Fiind debitori de regres, tragatorul, girantii si avalistii raspund numai in
subsidiar pentru plata cambiei. Ei sunt tinuti solidar fata de posesorul cambiei.
Pentru exercitarea regresului trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- prezentarea cambiei pentru plata si refuzarea platii de catre tras.
- dresarea protestului.
Protestul este un inscris prin care se constata refuzul de acceptare a cambiei (protest de
neacceptare) sau de plata a cambiei (protest de neplata) care se intocmeste de catre executorul
judecatoresc si notarului public.
Protestul de neacceptare nu este obligatoriu decat daca posesorul cambie are obligatia de a
prezenta cambia la acceptare intr-un anumit termen sau in cazul cand urmareste sa exercite regresul
inainte de scadenta.
Protestul de neplata este indispensabil pentru conservarea dreptului de regres al posesorului
cambiei. El poate fi intocmit in una din cele doua zile urmatoare zilei platii.
Posesorul poate fi inlocuit, daca posesorul este de acord, printr-o declaratie de refuz de
acceptare sau de plata, scrisa si datata pe titlu sau pe adaos, semnata de cel impotriva caruia protestul
urma sa fie facut.

- avizul.: in cazul in care trasul refuza acceptarea sau plata cambiei, posesorul cambiei trebuie sa-i
avizeze pe debitorii de regres, pentru a fi in masura sa faca plata cambiei.
In cazul in care nu respecta temenele pentru indeplinirea acestor formalitati, posesorul cambiei
decade din dreptul de a mai exercita actiunile de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti
obligati de regres. El pastreaza insa actiunile directe impotriva acceptantului si avalistului sau
Regresul are un obiect diferit, dupa cum el este exercitat de posesorul cambiei sau de catre un
debitor de regres, care a intrat in posesia titlului in urma platii cambiei.
In mod normal, dreptul la regres se naste daca, la scadenta, trasul refuza plata cambiei. Dar, in
anumite cazuri, chiar inainte de ajungerea cambiei la scadenta, pot interveni fapte care atesta ca plata
cambiei nu se va realiza.
Cazurile in care posesorul cambiei poate sa exercite, inainte de scadenta, drepturile de regres
impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati de regres sunt:
a) Refuzul acceptarii cambiei.
b) Dificultatile de plata ale trasului.
c) Falimentul tragatorului.
3 Executarea cambiala.
Pe calea executarii cambiale, posesorul cambie trece direct la executare in temeiul cambiei,
care are valoarea unui titlu executor pentru capital si accesorii si poate fi folosita numai daca sunt
indeplinite conditiile generale impuse de lege si pentru exercitarea actiunilor cambiale directe sau de
regres.
In vederea executarii cambiei, legea impune investirea cambiei cu formula executorie.
Competenta pentru a investi cambia este judecatoria in a carei raza se gaseste locul platii sau, in lipsa
unei indicatii, locul domiciliului tragatorului.
Pe baza cambie investite cu formula executorie se poate proceda la executarea silita a
debitorului, care poate fi o executare asupra bunurilor mobile sau imobile.
Pe baza cambiei investite cu formula executorie, posesorul cambiei trebuie sa adreseze
debitorului o somatie de plata. Aceasta somatie se notifica prin executorul judecatoresc la domiciliul
sau resedinta debitorului. Potrivit legii, debitorul care a primit somatia de plata este in drept sa faca
opozitie la executare in termen de 5 zile de la primirea somatiei la judecatoria care a investit cambia cu
formula executorie. Exercitarea opozitie la somatia de plata nu suspenda executarea. In mod
exceptional instanta judecatoreasca va putea suspenda executarea in cazul cand debitorul nu recunoaste
semnatura .
4. Exceptiile cambiale.
In cazul refuzului platii cambiei, posesorul cambiei isi poate valorifica drepturile cambiale pe
calea unui proces cambial in cadrul caruia debitorul se poate apara impotriva pretentiilor posesorului
cambiei prin invocarea unor exceptii.
Regimul juridic al exceptiilor in litigiile cambiale este reglementat de lege.
Persoanele impotriva carora s-a primit o actiune cambiala nu pot opune posesorului exceptiile
intemeiate pe raporturile lor personale, cu tragatorul sau cu posesorii anteriori, afara numai daca
posesorul dobandind cambia a lucrat cu stiinta in paguba debitorului.
In procesele cambiale pornite, fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la somatia de
executare, debitorul nu va putea opune posesorului decat exceptiile privind nulitatea titlului.
Exceptiile pot fi clasificate in:
-exceptii obiective, adica cele ce privesc titlul cambial, obligatia cambiala si conditiile cerute
pentru exercitarea actiunilor cambiale si pot fi:
a) absolute- pe care le poate invoca orice debitor impotriva oricarui creditor
b) relative- pe care numai anumiti debitori le pot opune oricaruia dintre posesorii cambiei.
-exceptii subiective: cele ce privesc, in principal, persoana posesorului cambiei ori raportul
fundamental si care la randul lor pot fi:
- absolute: acelea pe care orice debitor cambial le poate opune anumitor posesori ai cambiei.
- relative: cele care privesc un anume raport cambial si deci pot fi invocate intre un anumit
debitor si un anumit posesor al cambiei, care au stabilit acest raport cambial.

Orice exceptie cambiala trebuie formulata de catre debitor la primul termen de infatisare.
Pentru a fi admise de catre instanta este necesar sa fie de grabnica solutionare si intotdeauna intemeiate
pe o proba scrisa.
5 Actiunile extracambiale.
Actiunea cauzala
Emiterea cambie sau transmiterea ei nu duce la stingerea raporturilor fundamentale in temeiul
caruia a fost emisa cambia. Cand obligatia cambiala nu s-a executat, posesorul cambiei are la
indemana impotriva debitorului, pe langa actiunile cambiale, si o actiune bazata pe raportul
fundamental, denumita actiune cauzala. Pentru exercitarea actiunii cauzale trebuie indeplinite 2
conditii:
- existenta protestului de neacceptare sau de neplat;.
- posesorul cambiei trebuie sa ofere debitorului restituirea cambiei, prin depunerea ei la grefa instantei
sesizate cu actiunea cauzala si cu dovedirea indeplinirii formalitatilor necesare pentru conservarea fata
de debitor a actiunilor de regres apartinand posesorului cambiei.
Termenul de prescriptie pentru exercitarea acestei actiuni este de 3 ani si curge de la data
nasterii dreptului de actiune, care este data protestului de neacceptare sau de plata.
Actiunea de imbogatire fara just temei
Actiunea de imbogatire fara justa cauza poate fi folosita cand posesorul cambiei a pierdut
actiunile cambiale si impotriva debitorilor cambiali nu are o actiune cauzala.
Legea cere indeplinirea mai multor conditii:
- sa existe un titlu valabil;
- sa aiba un caracter subsidiar;
- sa existe o imbogatire a debitorilor cambiali;
- sa existe un prejudiciu suferit de posesorul cambiei.
Capitolul al III-lea BILETUL LA ORDIN
Reglementarea biletului la ordin se realizeaza prin dispozitiile legii care reglementeaza
cambia, adica Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin care prevede ca dispozitiile
referitoare la cambie sunt aplicabile si biletului la ordin, in masura in care nu sunt incompatibile cu
natura acestui titlu.
1 Definitia biletului la ordin.
Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana, numita emitent ori subscriitor, se obliga sa
plateasca o suma de bani la scadenta unei alte persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia.
Biletul la ordin presupune raporturi juridice numai intre doua persoane: emitentul care are
calitatea de debitor si beneficiarul care are calitatea de creditor.
Biletul la ordin este un titlu comercial de valoare si un titlu de credit care incorporeaza o
obligatie abstracta, autonoma si neconditionata de plata unei sume de bani de catre semnatarii sai,
tinuti solidar pentru executarea obligatiei.
2 Conditiile de forma ale biletului la ordin.
Biletul la ordin este un inscris sub semnatura privatacare trebuie sa contina in mod obligatoriu
urmatoarele mentiuni:
a) Denumirea de bilet la ordin.
b) Promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani determinata.
c) Indicarea scadentei.
d) Locul unde trebuie facuta plata.
e) Numele aceluia caruia sau la ordinul caruia trebuie facuta plata.
f) Data si locul emiterii biletului la ordin.
g) Semnatura emitentului.
In cazul in care titlului ii lipseste vreuna din mentiunile aratate, el nu va avea valoarea juridica
a unui bilet la ordin, afara de cazurile expres admise de lege.

 3 Principiile aplicabile girului, avalului si platii biletului la ordin

Biletului la ordin ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind cambia, afara de cazurile cand
legea dispune altfel.
4 Plata biletului la ordin.
Regulile care guverneaza plata biletului la ordin sunt cele stabilite pentru plata cambiei.
Legea nu mai prevede formalitatea prezentarii biletului la ordin la acceptare, la scadenta, biletul
la ordin urmand a fi prezentat emitentului direct pentru plata.
In cazul biletul la ordin cu scadenta la un anume interval de timp de la vedere, posesorul titlului
trebuie sa-l prezinte emitentului pentru viza intr-un termen de un an de la data emiterii titlului in scopul
stabilirii datei exigibilitatii obligatiei. Refuzul emitentului de a pune viza datata pe titlu se constata prin
protest.
Neplata la scadenta a sumei de bani prevazute in biletul la ordin deschide posesorului titlului
dreptul la actiunile directe sau de regres, ca si la executarea nemijlocita a biletului la ordin.
Capitolul al IV-lea CECUL
Cecul este considerat un titlul de credit, alaturi de cambie si biletul la ordin. In realitate, cecul
este numai un instrument de plata si nu de credit insa unele principii care guverneaza cambia si biletul
la ordin sunt aplicabile si cecului.
Sediu materiei il constituie Legea 59/1934 privind cecul
1 Consideratii generale privind cecului.
Cecul este un inscris prin care o persoana, numita tragator, da ordin unei banci la care are un
disponibil banesc), numita tras, sa plateasca, la prezentarea titlului, o suma de bani altei persoane,
numita beneficiar.
Cecul implica trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul, tras putand fi numai o societate
bancara.
Cecul este un titlu la ordin, complet si formal ce incorporeaza o obligatie abstracta de a plati
neconditionat la vedere o suma de bani mentionata in titlu.
Cecul nu poate fi emis decat daca tragatorul are un disponibil ( provizion sau acoperire) la tras,
iar intre tragator si tras exista o conventie privind emiterea de cecuri.
Disponibilul trebuie sa reprezinte o suma de bani lichida, certa si exigibila asupra careia
tragatorul are dreptul sa dispuna prin cec. Emiterea cecului fara acoperire constituie infractiune si se
sanctioneaza in conditiile art. 84 pct. 2 din Legea 59/1934 sau ale art. 215 Cod penal.
Dreptul tragatorului de a emite cecuri are ca temei conventia incheiata intre client si banca, prin
care banca autorizeaza pe client (tragator) sa traga asupra ei cecuri, obligandu-se sa efectueze din
disponibil platile, la ordinul tragatorului.
2 Conditii de valabilitate a cecului.
Emiterea cecului consta in completarea formularului de catre tragator cu mentiunile cerute de
lege si semnarea inscrisului. Cecul trebuie sa aiba urmatoarele mentiuni obligatorii:
a) Denumirea de cec.
b) Ordinul neconditionat de a plati o suma de bani.
c) Numele celui care trebuie sa plateasca (tras).
d) Locul unde trebuie facuta plata.
e) Data si locul emiterii cecului.
f) Semnatura tragatorului.
Cecul nu cuprinde doua dintre mentiunile obligatorii ale cambiei:
- Numele si prenumele beneficiarului cecului. Aceasta mentiune are caracter facultativ, iar nu
obligatoriu.
- Scadenta obligatiei de plata. Cecul este platibil la vedere, adica la prezentarea titlului.
Titlul caruia ii lipseste una dintre mentiunile prevazute de lege nu va fi socotit cec, afara de
cazurile cand legea dispune altfel.
3 Transmiterea cecului

Cecul stipulat platibil unei anumite persoane, este transmisibil prin gir ce se scrie pe cec sau pe
un adaos ala acestuia si este semnat de girant. Daca cecul este stipulat platibil la purtator se transmite
prin traditiune iar daca cecul cuprinde numele beneficiarului, precum si mentiunea nu la ordin ori o
expresie echivalenta el se va transmite prin cesiune, in conditiile dreptului comun.
4 Avalul cecului.
Plata unui cec poate fi garantata printr-un aval. Garantia poate fi intreaga suma ori numai o
parte din suma mentionata in titlu, se da pe cec sau pe adaos prin cuvintele pentru aval ori prin
expresii echivalente si trebuie semnat de avalist.
Ca urmare a avalizarii, avalistul este tinut in acelasi mod, ca si persoana pentru care a dat
avalul. Obligatia avalistului este valabila chiar daca obligatia pe care a garantat-o este nula pentru orice
alt motiv decat un viciu de forma.In cazul cand avalistul a platit cecul, el dobandeste drepturile
rezultand din cec impotriva persoanei pentru care a garantat, precum si impotriva acelora care sunt
tinuti fata de aceasta din urma in temeiul cecului.
5 Plata cecului
Trasul nu are calitatea de debitor de drept cambial fata de posesorul cecului, ci indeplineste
numai functia de platitor pentru tragator ceea ce inseamna ca nu trasul nu raspunde pentru plata
cecului ci tragatorul.
Cecul este platibil la vedere, orice stipulatie contrara fiind socotita nescrisa.
Prezentarea la plata a cecului emis si platibil in Romania este de 8 zile, daca cecul este platibil
chiar in localitatea unde a fost emis, si de 15 zile, daca cecul este platibil in alta localitate decat cea in
care a fost emis. Cecul emis intr-o tara straina si platibil in Romania trebuie sa fie prezentat la plata in
termen de 30 de zile, iar daca este emis intr-o tara din afara Europei, in termen de 70 de zile.
Termenele se socotesc din ziua aratata in cec ca data a emiterii cecului.
Neprezentarea cecului pentru plata in termenele mentionate are drept consecinta pierderea
dreptului de regres impotriva girantilor si a garantilor, daca trasul nu a facut plata. Deci, nerespectarea
termenelor de prezentare a cecului la plata nu duce la pierderea dreptului beneficiarului cecului de a
cere trasului plata unei sume de bani mentionata in titlu. Acest drept poate fi valorificat, in conditiile
legii, in cadrul termenului de prescriptie.
6 Consecintele neplatii cecului.
In privinta consecintelor neplatii cecului exista unele deosebiri fata de reglementarea aplicabila
cambiei.
In cazul in care trasul (banca) refuza plata, beneficiarul cecului nu are o actiune directa
impotriva trasului (bancii) deoarece aceasta nu este un debitor de drept cambial, ci indeplineste numai
o functie de platitor pentru tragator.
Cu toate acestea refuzul de plata din partea trasului deschide posesorului cecului calea
actiunilor de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati de regres. Este necesar ca
cecul sa fi fost prezentat la plata in termen util (termenul de 8 zile sau 15 zile, dupa caz) si refuzul de
plata al trasului sa fie constatat, inaintea expirarii termenului de prezentare, fie printr-un act autentic
(protest), fie printr-o declaratie a trasului, scrisa si datata pe cec, cuprinzand ziua cand a fost prezentat
la plata, fie printr-o confirmare oficiala datata a unei case de compensatii.
Intrucat toti cei care s-au obligat prin cec sunt tinuti solidar, posesorul cecului are dreptul de
urmarire impotriva tuturor, individual sau colectiv. Posesorul cecului poate cere pe cale de regres:
suma aratata in cecul neplatit; dobanda legala, calculata de la prezentare; cheltuielile facute cu
urmarirea.
Impotriva pretentiilor formulate impotriva sa, debitorul poate opune aceleasi exceptii ca si in
materia cambiei.
Posesorul pastreaza drepturile sale contra tragatorului, chiar daca cecul nu a fost prezentat in
timp util pentru plata sau nu s-a facut protestul ori constatarea echivalenta protestului.
Actiunile de regres ale posesorului cecului impotriva girantilor, tragatorului sau a celorlalti
obligati de regres se prescriu intr-un termen de 6 luni de la data expirarii termenului de prezentare a
cecului pentru plata.
Actiunile de regres ale diferitilor obligati la plata cecului, unii impotriva altora, se prescriu in
termen de 6 luni, calculat din ziua in care obligatul a platit cecul sau din ziua in care actiunea in regres
a fost pornita impotriva sa.

Cecul are valoare de titlu executoriu pentru capital si accesorii. Competenta pentru a investi
cecul cu formula executorie este judecatoria.
Pentru valorificarea drepturilor sale, posesorul cecului are la indemana actiunea cauzala si
actiunea de imbogatire fara cauza, care se exercita in conditii asemanatoare cu cele prevazute de lege
in materia cambiei.
155