SCOALA DE MASAJ " DRAGOMIR "

CURS TEHNICIAN MASEUR SESIUNEA NOIEMBRIE 2010

Hernia de disc lombara

COORDONATOR CURS: Dr. CRISTIAN MURESAN

LUCRARE PRACTICA: Dr. CRISTIAN MURESAN

CURSANT: CAMELIA MIHALACHI

BUCURETI 11.11.2010
Cuprins
Capitolul 1: Hernia de disc lombara Definitie. Incidenta. Etiopatogenie ........ pag. 3
1

Capitolul 2: Coloana vertebrala.................................................................. pag. 4

2.1. Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale..................................... pag. 4
2.2. Functiile coloanei vertebrale. Biomecanica.....................................pag. 8
Capitolul 3: Fiziopatologia herniei de disc.......................................................pag.10
Capitolul 4: Simptomatologie si semne clinice................................................pag.15
4.1. Simptomatologie.........................................................................pag.15
4.2. Semne clinice.............................................................................pag.16
Capitolul 5: Investigatii paraclinice...............................................................pag.18
Capitolul 6: Diagnostic diferential.................................................................pag.18
Capitolul 7: Evolutie. Factori de risc..............................................................pag.19
Capitolul 8: Tratament................................................................................pag.20
8.1. Tratamentul igienopostural...........................................................pag.20
8.2. Tratamentul medicamentos..........................................................pag.21
8.3. Tratamentul chirurgical................................................................pag.21
8.4. Tratamentul fizioterapic...............................................................pag.22
8.4.1. Electroterapia.................................................................pag.22
8.4.2. Laserterapia...................................................................pag.24
8.5. Masajul medical..........................................................................pag.25
8.6. Kinetoterapia.............................................................................pag.26
8.7. Balneoterapia.............................................................................pag.30
Capitolul 9: Schema de abordare terapeutica.................................................pag.32
Capitolul 10: Alte metode de tratament.........................................................pag.32
10.1. Reflexoterapia..........................................................................pag.32
10.2. Masajul prin feedback nervos......................................................pag.33
10.3. Terapia cu curenti diadinamici.....................................................pag.33
10.4. Curenti de inalta frecventa cu unde scurte....................................pag.33
10.5. Terapia cu venin de albine..........................................................pag.34
10.6. Colorterapia Bioptron ...............................................................pag.35
10.7. Suplimente nutritionale .............................................................pag.36
10.8. Fitoterapie ..............................................................................pag.36
10.10. Acupunctura ..........................................................................pag.37
10.11. Presopunctura .......................................................................pag.38
10.12. Elongatii si manipulari osteoarticulare........................................pag.39
Capitolul 11 Preventie................................................................................pag.40
Capitolul 12: Concluzii.Sfaturi pentru bolnavi.................................................pag.41
2

Bibliografie................................................................................................pag.42

Hernia de disc lombara

1.

Definitie. Incidenta. Etiopatogenie

Definitie
Hernia de disc este o afectiune caracterizata prin pierderea integritatii discului
intervertebral avand drept consecinta exteriorizarea continutului acestuia in spatiile
invecinate. Consecintele cele mai importante intereseaza interferenta acestui proces cu
sistemul nervos central (maduva spinarii) si a celui periferic imediat adiacent.
Localizarea cea mai frecventa a acestei afectiuni se raporteaza la coloana vertebrala lombara,
cu predilectie la nivelul discurilor intervertebrale L4-L5 si L5-S1.

Incidenta
Hernia de disc lombara survine la 1/100000 locuitori/an, vizeaza preponderent sexul
masculin si apare de regula la varste cuprinse intre 30 si 50 ani, inainte de 30 de ani
neaparand modificari de senescenta discala, degenerative, iar dupa 50 de ani procesul de
fibrozare luand sfarsit, degenerescenta discala nemaipermitand hernierea nucleului pulpos.
Etiopatogenie
Cel mai frecvent hernia de disc este rezultatul unor eforturi bruste care depasesc
capacitatea de adaptare a organismului, pe fondul unui proces de degenerare discala.
Odata cu inaintarea in varsta se produce degenerarea discurilor intervertebrale, slabirea
ligamentelor si a musculaturii, astfel ca solicitari minore neadecvate ale coloanei vertebrale
pot produce hernia discala.
Factori potentiali favorizanti includ: virsta, apoptoza, anomaliile colagenului, scaderea
vascularitatii, greutatile adaugate coloanei vertebrale, proteoglicanii anormali, obezitatea,
stilul de viata sedentar si lipsa antrenamentului fizic.

2. COLOANA VERTEBRALA
2.1. Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale

Coloana vertebrala reprezinta elementul central al sistemului osos uman, fiind situata in
partea mediana si posterioara a corpului. Ea este alcatuita dintr-un numar de 33-34 vertebre
grupate dupa cum urmeaza:
-

segmentul cervical 7 vertebre

segmentul toracal (dorsal) 12 vertebre
segmentul lombar 5 vertebre
segmentul sacral 5 vertebre
segmentul coccigian 4 sau 5 vertebre

Exista caracteristici comune ale vertebrelor si caracteristici specifice regionale si individuale.

Caracteristicile comune sunt descrise de vertebra tip.
Vertebra tip prezinta, in partea sa anterioara, corpul vertebral, iar posterior arcul vertebral,
care e legat de corpul vertebral prin doi pediculi vertebrali. Acestia din urma, prin
suprapunere, delimiteaza orificiile intervertebrale (de conjugare) prin care ies nervii spinali.
Corpul prezinta o circumferinta, o fata superioara si una inferioara, care se articuleaza cu
corpurile vertebrelor sub si supraiacente prin intermediul discului intervertebral
formatiune fibrocartilaginoasa avand in centru nucleul pulpos. Arcul vertebral prezinta de
asemenea si o serie de apofize, dintre care unele sunt musculare, altele articulare. Din cele
5

musculare fac parte apofiza spinoasa, unica, si apofizele transversale, dreapta si stanga.
Portiunile de os dintre apofiza spinoasa si apofizele transversale poarta denumirea de
laminae. Apofizele articulare sunt in numar de patru, doua superioare si doua inferioare. Ele
servesc la articularea cu apofizele articulare ale vertebrelor supra si subiacente.

Intre corpul vertebral, pediculii vertebrali si arcul vertebral se afla orificiul vertebral care,
prin vertebrelor formeaza canalul vertebral, ce adaposteste maduva spinarii.
In mod caracteristic vertebrele lombare prezinta corpul cel mai voluminos, cu diametrul
transvers dublu fata de cel antero-posterior, cu procesul spinos dreptunghiular, bine
dezvoltat si cu orificiul vertebral triunghiularsuprapunerea
, cu baza spre corp.
Vertebrele sunt solidarizate intre ele in cadrul coloanei vertebrale printr-o serie de formatiuni
fibro-ligamentare.
Discul intervertebral este asezat in spatiile dintre corpii vertebrali, pe care ii separa, dar ii si
solidarizeaza in acelasi timp. Este format dintr-o portiune periferica, alcatuita din tesut
conjunctiv fibros, numita inelul fibros si o portiune centrala cu aspect gelatinos, care poarta
numele de nucleu pulpos. Functional discul intervertebral este o articulatie semimobila
amfiartroza. La nivelul coloanei vertebrale exista 24 de discuri intervertebrale, incepand cu
fata inferioara a corpului vertebral C1 si terminand cu fata superioara a vertebrei S1.
Inelul fibros - este mai rezistent in partea anterioara decat posterior. In structura inelului
fibros intra lame de tesut fibros, dispuse concentric in jurul nucleului pulpos. Aceste lame
contin fibre de colagen care se insera pe fetele adiacente ale corpilor celor doua vertebre
vecine, intre care este situat discul intervertebral. Lamele concentrice ale sferica de natura
gelatinoasa situat central, bine fixat de inelul fibros la periferie. Este foarte bogat in apa si
avid in captarea acesteia - hidrofil. El exercita compresiune asupra formatiunilor din
vecinatatea inelului fibros si corpilor vertebrali. Forta exploziva a nucleului pulpos
indeparteaza corpii vertebrali si pune in stare de tensiune inelul fibros, care tinde sa-i
apropie din nou. Prin intermediul unor mecanisme complexe, nucleul pulpos normal
atrage si capteaza apa si astfel dezvolta presiuni interioare ridicate cu forta brizanta
exploziva.
6

Corpii vertebrali - impreuna inelului fibros sunt in numar de 15-20 inaintea nucleului
pulpos, iar posterior de numai 7-10, explicand slaba rezistenta la solicitari a acestei zone.
Nucleul pulpos - capteaza apa si dezvolta astfel o forta exploziva. Nucleul pulpos este
o formatiune
cu discurile intervertebrale realizeaza un sistem precomprimat. Datorita fortei explozive
a nucleului pulpos, sistemul realizat de corpii vertebrali si discuri se gaseste sub presiune
continua, chiar in stare de repaus. Un astfel de sistem se numeste in tehnica
"precomprimat". Precomprimarea mareste substantial rezistenta si elasticitatea
sistemului. Datorita acestei proprietati a nucleului pulpos, discurile intervertebrale maresc
elasticitatea coloanei vertebrale si absorb socurile mecanice. Atunci cand hidrofilia nucleului
pulpos scade, se reduce forta exploziva si se instaleaza degenerescenta discala. Presiunea din
interiorul nucleului pulpos creste in acelasi timp cu incarcarea.
Miscarea este necesara nutritiei discului intervertebral.
Nucleul pulpos functioneaza ca o pompa care regleaza circuitul lichidelor si al gazelor la
nivelul discului intervertebral. In cursul miscarilor coloanei apar variatii de presiune la
nivelul nucleului pulpos, variatii care favorizeaza circuitul lichidelor si al gazelor.
Ligamentul longitudinal anterior este o banda fibroasa rezistenta care se intinde de a lungul
fetelor anterioare a corpilor vertebrali, pornind de la baza osului occipital si pana la fata
anterioara a sacrului. Formatiunea ligamentara imbraca toata convexitatea corpilor vertebrali
si este aderenta intim la acestia precum si la discurile intervertebrale.
Ligamentul longitudinal posterior leaga corpii intervertebrali pe fata lor posterioara, la
nivelul canalului vertebral, si se intinde de la nivelul vertebrei C2 si pana la osul sacru. Ca si
formatiune anterioara adera intim la corpii vertebrali si discurile intervertebrale.
Procesele articulare vertebrale (zigapofize) participa la formarea unor articulatii sinoviale cu
vertebrele supra si subiacente.
Arcurile vertebrale se articuleaza intre ele prin sindesmoze constituite de:
- ligamentul galben la nivelul laminei, de o parte si de alta
- ligamentul intertransvers la nivelul proceselor transverse de o parte si de alta
- ligamentul interspinos situat intre procesele spinoase
- ligamentul supraspinos leaga varfurile proceselor spinoase de la nivel C7 si pana la
sacru
- ligamentul nucal intins de la nivel C7 si pana la osul occipital

In interiorul canalului vertebral, rezultat prin suprapunerea gaurilor vertebrale, se afla

adapostita maduva spinarii sub forma unui cordon usor turtit antero-posterior. Maduva
spinarii se intinde de la nivelul gaurii occipitale, prin care canalul vertebral comunica in sus
cu cavitatea craniana, acest nivel fiind locul de emergenta a primei perechi de nervi spinali
(C1), si pana la nivelul vertebrei L2. Sub nivelul acestei vertebre maduva se prelungeste cu
conul medular, iar acesta cu filum terminale, care ajunge la coccis pe fata posterioare a celei
de a doua vertebre coccigiene. De o parte si de alta a conului medular si a filumului
terminale se gasesc nervii lombari si sacrali, cu directie aproape verticala si care formeaza
impreuna coada de cal (cauda equinum).
Din portiunea laterala a maduvei spinarii emerg radacinile nervilor spinali (anterioara si
posterioara) care inmanunchiate sub forma trunchiului nervului spinal parasesc canalul
vertebral prin gaurile intervertebrale si, dupa un scurt traiect, se impart in patru ramuri:
o ventrala (are fibre senzitive si motorii, formeaza plexuri si inerveaza muschii si pielea
membrelor si pertelui antero-lateral al toracelui)
o dorsala (fibre senzitive si motorii, se distribuie la pielea spatelui si muschii jgheaburilor
paravertebrale)
o meningeala (fibre senzitive si vasomotorii pentru meninge)
o comunicanta (fibre pre si postganglionare in relatie cu ganglionii simpatici laterovertebrali)
8

Exista 31 de perechi de nervi spinali; ei au o dispozitie metamerica si sunt numerotati

relationat cu vertebra de emergenta. Astfel exista 8 perechi de nervi cervicali, prima pereche
iesind intre occipital si C1, 12 perechi de nervi toracali, 5 lombari, 5 sacrati si o pereche de
nervi coccigieni. In zona lombara nervii spinali ies la nivelul gaurii intervertebrale dintre
vertebra de denumire si cea subiacenta; de ex. perechea de nervi L2 iese prin gaurile
intervertebrale dintre L2 si L3.

Coloana vertebrala nu este dreapta ci prezinta o serie de curburi in regiunea cervicala,

toracala si lombara. La nivelul coloanei cervicale exista o curbura cu concavitate posterioara
care se numeste lordoza fiziologica cervicala si apare din luna a 4-a a vietii cand copilul ia
pozitia sezanda.
La nivelul coloanei toracice exista o curbura cu concavitate anterioara, denumita cifoza
fiziologica toracala. Curbura lombara are concavitatea posterior si se numeste lordoza
fiziologica lombara. Apare la sfarsitul primului an de viata cand copilul incepe sa mearga,
dar nu se consolideaza decat la varsta adulta. In regiunea pelviana (la nivelul bazinului)
exista o curbura cu concavitatea orientata anterior si este formata de sacru si oasele
coccigiene.
Curburile coloanei vertebrale sunt conditionate mecanic de inclinatia bazinului.
Ostostatismul (statul indelungat in picioare) si mersul biped al omului s-au putut realiza prin
rotirea bazinului din pozitia orizontala (la patruped) spre verticala. Verticalizarea bazinului
nu este insa completa. Pentru a putea realiza o constructie echilibrata, coloana lombara
asezata pe bazinul usor inclinat inainte, este fortata sa se curbeze, aparand lordoza lombara.
Daca coloana lombara ar ramane rectilinie, atunci proiectia centrului de greutate a corpului
s-ar face in fata poligonului de sustinere, iar drept urmare, trunchiul ar cadea inainte.
Aceleasi conditii mecanice necesare echlibrarii corpului antreneaza mai departe cifoza
toracica si lordoza cervicala.
Miscarile coloanei vertebrale sunt produse de un mare numar de muschi, care se insera fie
pe coloana, fie la distanta de ea, cum sunt unii muschi ai gatului si muschii abdominali.
9

Muschii gatului: muschiul sternocleidomastoidian, muschii scaleni, muschiul drept anterior

al capului, micul drept anterior al capului, lungul gatului, splenius al gatului si al capului,
fasciculul superior al muschiului trapez.
Muschii abdomenului: marele drept al abdomenului, marele oblic al abdomenului, micul
oblic al abdomenului, transversul abdomenului, muschii lomboiliaci (patratul lombelor,
psoasul iliac).
Muschii posteriori ai trunchiului: muschiul trapez, muschiul marele dorsal, romboidul,
unghiularul, micul dintat posterosuperior, micul dintat posteroinferior, muschii cefei
(splenius, marele complex, micul complex, transversul gatului, marele si micul drept
posterior ai gatului, marele si micul oblic posterior ai gatului), muschii spinali - se gsesc in
santurile vertebrale formate din apofizele spinoase si coaste (muschii sacrospinali,
paravertebrali) si sunt in numar de trei: iliocostalul, lungul dorsal si spinotransversalul;
muschii intertransversali si muschii interspinosi.
Contractia muschilor toracelui si abdomenului reduc cu mult solicitarea discurilor
intervertebrale. Coloana vertebrala poate fi considerata ca un pilon de sustinere a corpului
situat pe fata posterioara si partial in interiorul camerei toracice si abdominale. Aceste doua
camere au un continut gazos la nivelul toracelui sau semifluid in abdomen. Contractura
musculaturii peretilor acestor camere contribuie la cresterea presiunii in interiorul lor si prin
aceasta intareste coloana si preia partial incarcarea acesteia. Prin acest mecanism, solicitarea
coloanei toracice inferioare scade cu 50% iar a celei lombare cu 30%.
Aceste date releva importanta intretinerii unei bune musculaturi toraco-abdominale pentru
asigurarea functionarii normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale.
Astfel, la obezi, unde tonusul musculaturii abdominale scade, se creeaza conditii mecanice
nefavorabile suplimentare asupra coloanei vertebrale.

2.2 Functiile coloanei vertebrale. Biomecanica

Aceasta indeplineste urmatoarele functii:
- functia de sustinere (sustine trunchiul alaturi de musculatura paravertebrala),
- functia de protectie (protejeaza maduva importiva diferitelor agresiuni mecanice cu ajutorul
canalului medular),
- functia de mobilitate (datorita curburilor sale fiziologice ofera omului posibilitatea de a se
misca si de a se deplasa ),
- functia morfogenetica (particularitatile mecanicii coloanei vertebrale influenteaza asezarea
organelor interne).
Atitudinea coloanei vertebrale depinde de varsta, sex, profesiune, stare de oboseala, stare
psihica, stare de sanatate, etc.
10

Pentru pastrarea echilibrului in statiune bipeda se instaleaz, la nceputul celui de al doilea

an de viata, curbura lombara cu convexitatea nainte (lordoza compensatorie).
Datorita curburilor coloanei, proiectia centrilor de greutate ai diferitelor segmente nu se
gsete pe linia proiectiei centrului general de greutate al corpului. De aceea, aciunea
gravitatiei determina de la o vertebra la alta, solicitri rotationale, care tind sa accentueze
curburile si care trebuie neutralizate, deoarece altfel coloana s-ar prabusi.
Elementele care se opun solicitarilor rotationale sunt ligamentele. La coloana dorsala
proiectia centrului de greutate trece anterior coloanei. Aceasta s-ar prabusi inainte daca nu
ar interveni forta ligamentului vertebral comun posterior, a ligamentelor interspinoase si a
ligamentelor galbene. Situatia este inversa la coloana lombara si cervicala; proiecia
centrului de greutate trece posterior coloanei, iar fortele care se opun prabusirii sunt
reprezentate de rezistenta ligamentului vertebral comun anterior.
Ligamentele vertebrale au deci rolul de a absorbi o buna parte din solicitri.
Alte elemente care au rolul de a absorbi solicitarile sunt discurile intervertebrale. Ele nu
stau in tensiune ca ligamentele, ci sub presiune. Intre aceste doua categorii de elemente
anatomice, ligamentele pe de o parte si discurile de alta, supuse unor forte contrare, se
stabilete o anumita stare de echilibru, denumita echilibru intrinsec.
In afara echilibrului intrinsec coloana dispune de un mare numr de grupe musculare, care
prin tonicitatea lor ii asigura si un echilibru extrinsec, corsetul muscular.
Rolul static al coloanei vertebrale consta in mentinerea atitudinii verticale a capului in mod
special si a corpului in general. Coloana vertebrala este suport al greutatii corpului capgt-trunchi de care sunt legate prin centuri membrele inferioare si superioare.
Functionalitatea dinamica a coloanei vertebrale este in raport cu mobilitatea sa.
Mobilitatea articulatiilor intervertebrale este mica, in general redusa dar atunci cnd se
insumeaz mobilitatea (poriunea cervicala + toracala), determina o amplitudine mai mare.
Coloana cervicala: cea mai mobila, apoi coloana lombara si ultima este cea dorsala.
Forele care acioneaz asupra coloanei vertebrale sunt pe de o parte gravitatia iar pe de alta
parte, muschii, ligamentele si discurile intervertebrale.
Miscarile coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt miscari complexe, in care intervin
mai multe segmente vertebrale. Ele se realizeaz prin cumularea usoarelor deplasari ale
corpurilor vertebrale, care au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum si la nivelul
celorlalte
articulatii. Aceste miscari sunt limitate de rezistenta ligamentelor, forma
articulaiilor intervertebrale si de gradul de compresibilitate a tesutului fibrocartilaginos din
care este alctuit discul.
Micile deplasari intervertebrale sunt posibile numai gratie prezentei nucleului pulpos, care
trebuie sa aiba consistenta, forma si asezare normale. Miscarile vertebrale se executa pe
nucleul pulpos ca pe un ax, nucleul jucand rolul unui rulment. Miscarile sunt limitate ori
calauzite de feluritele conformatii si pozitii ale apofizelor articulare, de ligamentele coloanei
vertebrale si de corsetul muscular al acesteia.
11

Prin tensiunea lichidului ce se afla intre elementele sale componente, nucleul pulpos are
proprietatea de a fi elastic. Datorita acestei proprietati sunt posibile miscarile coloanei
vertebrale si sunt inlaturate efectele daunatoare ale presiunilor excesive sau ale socurilor
suferite de rahis. Intr-o atitudine de flexie fortata are loc o apropiere a corpurilor vertebrale in partea lor anterioara - prin comprimarea partiala a discului in jumatatea lui anterioara si
prin impingerea usoara posterioara a nucleului pulpos, in extensie lucrurile se petrec invers.
Daca nucleul pulpos trebuie considerat rulmentul pe care se executa miscarile coloanei
vertebrale, inelul fibros ramane elementul cel mai important al discului intervertebral, care
rezista fortelor de compresiune si decompresiune.
Miscarile coloanei vertebrale se orienteaza dupa cele trei planuri principale: sagital, frontal si
transversal.
Miscarile coloanei vertebrale sunt:
1. Flexia-extensia in plan sagital
O amplitudine mai mare a flexiei o executa coloana cervicala si cea lombara.
Coloana toracala (dorsala) este cea mai puin mobila. Insumata, flexia ajunge la 180 de grade.
Extensia este mult mai redusa: 50-55 de grade. In extensie, se exagereaz curbura cervicala
si cea lombara iar cea dorsala se redreseaz.
2. Flexia-extensia laterala (in plan frontal)
In cea mai mare masura, se executa din zona lombara si cervicala - 55 de grade;
3. Rasucirea - zona cervicala si cea lombara - 120 de grade; combinat cu rotirea
soldurilor/membrelor inferioare, putem ajunge la o rasucire completa de 180 de grade.
Mobilitatea coloanei vertebrale variaza dupa varsta si sex; la copii si femei, mobilitatea este
mai mare. Cu varsta, discurile intervertebrale se turtesc si isi pierd din elasticitate. In plus,
exista si diferentieri individuale destul de mari. Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi mult
marita prin exercitii speciale de suplete, permanente, inca de la varste fragede si se mentine
numai prin practica continua.

3. FIZIOPATOLOGIA HERNIEI DE DISC

Fenomenele degenerative ale discului intervertebral (DIV) sunt amorsate de tulburarile
metabolice ce survin, in mod firesc, odata cu inaintarea n varsta. Principala consecinta a
acestora este diminuarea capacitatii de hidropexie: de la o hidratare de 88-80% odata cu
inaintarea in varsta se ajunge la 70% situatie n care DIV nu-si mai poate indeplini functiile
mecanice. Deshidratarea inseamna pierderea proprietatii de ,,capcan de apa a nucleului
pulpos micsorand astfel forta de tensionare a inelului fibros, care devine mult mai puin
rezistent la actiunea fortelor de presiune pe verticala si la efectuarea miscarilor de basculare
ale platourilor vertebrale in plan orizontal. Aceste tulburari ale mecanicii DIV creeaza
tensiuni anormale asupra formatiunilor nervoase, ligamentare.
12

Deshidratarea DIV poate incepe sa se instaleze chiar la subieci tineri, dupa unii autori
degenerescenta discala poate sa apara chiar la varsta de 20 ani.
Cantitatea de apa retinuta de compusii din structura sa confera nucleului pulpos forta
exploziva multidirectionala prin care inelul fibros este pus intr-o stare de tensiune
permanenta, elastica. Aceasta ii permite sa amortizeze sarcinile mecanice exercitate asupra sa
si sa protejeze platourile vertebrale, mentinandu-le totodata indepartate atat cat este necesar
pentru functia respectivului segment vertebral.
Lamele inelului fibros, prin constitutia lor biochimica si prin asezarea spatiala specific,
asigura o parte importanta a functiei de rezistenta mecanic a DIV. Durata de viat si
calitatea fibrelor inelului fibros depind de evolutia proceselor biochimice din nucleul pulpos.
Senescena inelului fibros instalata paralel cu o deshidratare progresiva (fie naturala, fie
patologica) conduce la diminuarea rezistentei sale mecanice.

Consecintele mecanice ale acestor procese degenerative:

- lamele inelului fibros se ingroasa , dar devin totodata mai putin elastice, mai putin
rezistente,
- se rup unele lame ale inelului fibros si apar fisuri dispuse radiar ce ajung pana la straturile
sale cele mai superficiale,
- lamele externe ale inelului fibros se pot deforma si bombeaza spre exterior, mai ales spre
canalul spinal; se produce astfel protruzia discala surprinsa de imaginile RMN,
- lamele externe se pot rupe complet, apar brese in inelul fibros prin care se exteriorizeaza
spre canalul spinal portiuni mai mari sau mai mici din nucleul pulpos si se produce astfel
hernia de disc inregistrata pe cliseele RMN ca un prolaps al nucleului pulpos.
Solicitarile maxime ale coloanei lombare prin ridicarea greutatilor in pozitii incorecte (cu
spatele flexat sau in hiperextensie) solicita la maximum inelul fibros care se poate fisura.
Bolnavul simte o durere violenta care-l imobilizeaza si care nu-i mai permite redresarea
coloanei sau miscari de flexiune, rotatie sau extenise. In acest moment, nucleul pulpos, aflat
in stare de tensiune, migreaza pe fisurile inelului fibros, provocand iritarea filetelor nervoase
marginea care provoaca durerea violenta.
Acesta este primul simptom al deteriorarii discului. Daca dupa acest moment acut se
continua activitatea, atunci nucleul pulpos mareste dimensiunile fisurilor inelului fibros,
putand aluneca mai departe, iritand radacinile nervilor care ies din maduva spinarii. In stadii
mai avansate de deteriorare a discului, nucleul pulpos se poate rupe, iar fragmentele pot
migra, fie catre cavitatea medulara sau in interiorul corpilor vertebrali. Fragmentarea si
migrarea nucleului pulpos reprezinta "hernia de disc", stare de deteriorare a discului care
este
ireversibila,
necesitand
chiar
si
tratament
neuro-chirurgical.
13

Protectia structurilor nervoase, medulare si radiculare, fata de agresiuni mecanice este bine
asigurat. In canalul spinal maduva spinarii, conul medular terminal si radacinile ,,cozii de
cal sunt protejate de meningele spinal format din: pia mater, arahnoid i dura mater.
Fiziopatologia durerilor vertebrale este dominat de doua tipuri de mecanisme ale agresiunii
asupra structurilor nervoase: actiunea mecanica asupra nervilor si cea exercitata asupra
vaselor sanguine ce asigur nutritia nervilor. Aceste efecte sunt frecvent simultane sau foarte
putin decalate n timp si se interconditioneaza reciproc.
Agresiunea mecanica asupra radacinilor nervoase din canalul spinal se poate manifesta intr-o
modalitate acuta printr-o hernie de disc (cel mai frecvent) sau se produce o compresiune
cronica prin micsorarea dimensiunilor canalului spinal (in esenta o stenozare a acestuia) din
cauze foarte diverse: stenoza idiopatica sau stenoza secundara instalata ca urmare a altor boli
(de ex: hipertrofii ale articulatiilor intervertebrale, spondilolistezis, maladie Paget, spondilita
ankilopoietica). Aceast stenozare poate afecta canalul medular, canalul foraminal, sau chiar
ambele canale.
Efectele directe ale compresiunilor acute produse de o hernie de disc se pot exercita asupra
radacinilor in lumenul canalului vertebral sau in canalul foraminal. In cele mai multe cazuri
hernia de disc afecteaza o singura radacina, mai rar sunt afectate mai multe radacini
rahidiene. In raport direct cu dimensiunile materialului herniat din disc si in functie de
dimensiunile canalului medular, radacinile rahidiene se pot ,,eschiva, n limite mici, prin
deplasare laterala, fenomen aproape irealizabil in cazul herniilor ce patrund n canalul
foraminal. In cazul compresiunilor minore radacinile sunt doar iritate, situatie n care apare
doar durere in teritoriul dermatomului respectivei radacini.
14

n alte cazuri compresiunea este mai sever i se produce o aplatizare a rdcinii urmat de
tensionarea fibrelor nervoase declannd apariia durerilor i a paresteziilor radiculare ntrun membru inferior. n formele grave se produc ruperi ale unor fibre din rdcina respectiv,
mai puine sau mai multe, situaie n care apare pareza sau paralizia radicular, de multe ori
odat cu dispariia durerii din membrul inferior, mai ales n cazul herniilor intraforaminale.
Rdcinile dorsale sunt mult mai puin rezistente la agresiunea mecanic. Instalarea iritaiei
radiculare i a inflamaiei mresc mult sensibilitatea acesteia la agresiunea mecanic,
deoarece s-a demonstrat, experimental, c traciunile moderate exercitate asupra unei
rdcini sntoase nu produc apariia durerii, dar o rdcin iritat rspunde imediat cu o
durere vie chiar la deformari minore. Simptomatologia radiculopatiei se poate manifesta ca
durere i tulburri de conductibilitate nervoas motorie sau senzitiv (s-a observat c n
cazurile cu compresiuni asupra mai multor rdcini apar mai frecvent grave tulburri de
conducere motorie). Fenomenele iritative i inflamatorii sunt agravate i de asocierea unui alt
proces: iritaia chimic produs de substanele eliberate din materialul herniat din disc:
enzime, substane rezultate din catabolism anaerob al DIV, producnd o adevrat
,,radiculit chimic. Tabloul clinic se complic i mai mult dac materialul discal herniat
afectez i ganglionul spinal de pe rdcina dorsal n canalul foraminal.
Compresiunile cronice din stenoza de canal spinal se exercit circumferenial asupra mai
multor rdcini, procesul se instaleaz lent, n timp mai ndelungat, cu efecte fiziopatologice
mai mult indirecte dect directe, dar, n evoluia bolii pot surveni accidente acute avnd
caracterele efectelor directe.

15

Efectele indirecte ale compresiunii radiculare se manifest asupra microcirculaiei rdcinilor

rahidiene, cu consecine de multe ori mai grave dect efectele directe ale compresiunilor
mecanice.
Mult vreme suferinele radiculare au fost interpretate doar ca rezultatul aciunii mecanice
asupra rdcinilor rahidiene, ori studiile experimentale au scos n eviden apariia unor
tulburri severe de nutriie responsabile de perturbarea funciilor nervoase.
Leziunile nervoase se pot croniciza, mai ales n cazul stenozelor de canal spinal (cervical sau
lombar) cu consecine fiziopatologice foarte grave:
- cronicizarea tulburrilor de nutriie a rdcinilor rahidiene prin scderea fluxului sanguin;
- mrirea permeabilitii structurilor microvasculare determin apariia edemului cu
modificarea homeostaziei locale prin intervenia unor metabolii acizi i ionilor de Ca,
reprezentnd noi surse de durere;
- edemul i fibroza odat instalate la nivelul sacului dural favorizeaz apariia unor
coalescene ntre foiele acestuia blocndu-se astfel circulaia liber a LCR-ului, proces prin
care nervii sunt privai de aportul nutritiv suplimentar al LCR-ului, acecentund defectul de
nutriie al nervilor.
- edemul i fibroza instalate n ganglionul spinal modific funcia acestuia n transmiterea
informaiilor senzitive. Neuronii ganglionului spinal astfel afectai se pot activa i spontan
dac se asociaz i leziuni ale nervilor periferici, situaie n care bolnavul va descrie apariia
intermitent a unor dureri fulgurante i senzaii de arsur n membrele inferioare (aa zisele
simptome pseudotabetice).
- scade cantitatea substanelor necesare asigurrii unui transport axonal normal determinnd
tulburri ale propagrii impulsului nervos i privarea nervilor periferici de materialul
nutritiv i plastic necesar funciei i troficitii funciei acestora; n consecin: apar dureri,
parestezii i deficit muscular la nivelul membrelor inferioare.
Aceste cunotine de fiziopatologie ale durerilor vertebrale constituie suportul precizrii
obiectivelor de tratament i a metodologie terapeutice:
16

- protecie radicular;
- combaterea energic i precoce a inflamaiei i a durerii;
- combaterea ischemiei structurilor nervoase;
- ameliorarea funciei nervilor (medicaie neurotrop susinut mai mult timp dect
evoluia puseului dureros);
- restabilirea posturii i dinamicii coloanei vertebrale ct mai precoce posibil;
Structurile ligamentare
Aparatul ligamentar al coloanei vertebrale este reprezentat de un mare numr de ligamente.
Structura lor elastic permite ndeplinirea funciilor multiple: asigurarea conteniei
formaiunilor anatomice i facilitarea unor funcii dinamice ale coloanei vertebrale.
Solicitrile normale statice sau dinamice nu produc durere la nivelul aparatului ligamentar.
Tensionrile excesive ca ntindere sau cele prelungit meninute produc iritarea filetelor
nervoase i apar dureri (acest fenomen survine i n cazul aparatului ligamentar al
articulaiilor periferice)
Durerile ligamentare apar cel mai frecvent ca urmare a posturilor nefiziologice ale coloanei
vertebrale, mai ales la nivelul coloanei lombare, odat cu accentuarea curburii sale prin
posturi hiperlordotice lombare prelungit meninute. Depistarea sursei ligamentare a
durerilor vertebrale orientez i conduita terapeutic: corectarea posturii i educaia privind
evitarea suprasolicitrilor dinamice excesive.
Structurile musculare
Musculatura paravertebral este implicat frecvent n fiziopatologia durerilor vertebrale
cervico-lombare, n cadrul unor variate situaii etiopatogenice, mecanismul principal fiind
tensionarea muscular excesiv. Ea poate surveni ca urmare a unei contracturi musculare
reflexe, dup solicitri dinamice excesive, sau prin modificri severe ale posturii coloanei
vertebrale. Tonusul muscular crescut poate fi el nsui surs de durere, dar prin ischemia
muscular consecutiv declaneaz cercul vicios Travel: durere-contractur-ischemie-durerecontractur, care odat amorsat poate evolua pe cont propriu cu dureri vertebrale sau dureri
iradiate de tip miofascial, tablou clinic ce nu poate fi controlat dect prin anularea a cel puin
unei verigi fiziopatologice: durerea, contractura sau ischemia, apelnd la mijloace fizicale,
medicamentoase sau a ambelor.

17

4. SIMPTOMATOLOGIE SI SEMNE CLINICE

4.1. Simptomatologie
Evolutia afectarii generate de hernia discala se face in mai multe etape. La inceput, apare
durerea lombara datorita iritarii nervului sinovertebral de catre placile fisurate ale inelului
fibros. Concomitent cu durerea in stadiile urmatoare apare criza de lumbago.
Aceasta se defineste ca o contractura puternica si dureroasa a muschilor paravertebrali
lombari care imobilizeaza bolnavul, punandu-l in imposibilitatea efectuarii miscarilor de
aplecare a trunchiului. Bolnavul nu se poate apleca sa ridice un obiect de jos, nu poate sa-si
incheie pantofii si nu-si poate indrepta trunchiul.
Regiunea lombara poate fi dreapta sau alteori incurbata lateral. Tentativa de miscare a
trunchiului in diferite sensuri trezeste dureri violente. Bolnavul devine imobil, se deplaseaza
cu multa dificultate, nu poate ramane multa vreme in picioare, iar ridicarea sau asezarea in
pat sunt deosebit de dureroase.
Imobilitatea se datoreaza atat contracturii muschilor lombari, consecinta iritarii nervilor
lombari de catre nucleul deplasat, fie insinuarii acestuia ca o pana in portiunea posterioara a
spatiului intervertebral, punand in tensiune ligamentul vertebral posterior, care este foarte
bine inervat. In stadiile urmatoare, spatiile intervertebrale se ingusteaza, diminuand in
acelasi timp orificiul de emergenta a radacinilor nervului sciatic, aparand simptomul de
lombosciatica.
Lombosciatica este un sindrom care se manifesta prin dureri simultane in regiunea lombara,
iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei si gambei, extinzanduse uneori in directia halucelui (degetul mare) sau degetului 5 (degetul mic). In cazul
discopatiei si herniei de disc, lombosciatica este consecinta iritarii mecanice a radacinilor
nervului sciatic de catre inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate ale nucleului
pulpos care ingusteaza zonele de trecere ale filetelor nervoase la nivelul gaurilor
intervertebrale.
Lombosciatica poate fi generata si in afara leziunilor discale, de catre boli neurologice
infectioase, proliferative sau toxice, care afecteaza radacinile (radiculite) sau nervul (nevrite).
De aceea in cazul aparitiei starii dureroase lombosciatice este necesar consultul medical,
pentru a se stabili diagnosticul, cauza si tratamentul. In formele simple, care traduc fisurarea
inelului fibros, unde predomina semnele de lumbago, despovararea coloanei prin repaus la
pat si evitarea eforturilor fizice timp de 14 zile asigura vindecarea fara a mai fi necesare alte
tratamente.
Lombosciatica in cazul herniei de disc:
- apare de regula la un singur picior;
- debutul este brusc in cazul unui traumatism sau gradat la varstnici si in cazul
degenerarii progresive a discului intervertebral;
- durerea poate fi surda sau ascutita, continua sau in pusee;
- se accentueaza la tuse, stranut, defecatie sau orice alt efort ce implica contractia
musculaturii abdominale si pelvine;
18

- se agraveaza in conditii de sedentarism prelungit;

- se amelioreaza partial sau chiar total in timpul mersului, pozitiei ntinse (decubit dorsal
pe plan dur) sau altor pozitii care relaxeaz coloana si scad presiunea exercitata asupra
discului herniat.
Cu timpul, simptomatologia se agraveaz daca pacientul nu consulta medicul pentru
diagnosticarea si tratarea cat mai rapid cu putina a afectiunii: durerile devin aproape
permanente, nu mai rspund la nici un fel de medicatie antialgica, iar perioadele de
acalmie sunt din ce in ce mai rare; pacientul devine agitat,anxios, nu isi mai poate desfasura
activitatile zilnice obisnuite.
In functie de localizarea herniei discale simptomatologia poate prezenta specificitati in acord
cu dispozitia metamerica de inervare de la nivelul respectiv afectat.

Lombosciatica este diagnosticata printr-o anamnez intit si un examen obiectiv.

Medicul va chestiona pacientul in legtura cu simptomele. Chiar daca medicul poate fi
capabil sa diagnosticheze lombosciatica pe baza anamnezei si a examenului obiectiv,
cteodat o radiografie de coloana sau un RMN al coloanei, sunt necesare pentru a confirma
diagnosticul. Examenul radiologic poate evidenia diminuarea nlimii unui disc
intervertebral, pensarea spaiului
intervertebral, osteofite, osteoscleroza
platourilor
vertebrale.
19

Se impune, de asemenea, diagnosticul diferenial.

4.2. Semne clinice

Semne clinice subiective:
- debut brusc legat de un traumatism, cu ocazia unui efort de ridicare (hernia de disc) sau
instalarea lenta a durerilor (cauza degenerativa);
- durerile apar la micare (cauza mecanica) sau n repaus (cauza inflamatorie);
- durerea apare n regiunea lombar si fesiera pentru ca apoi sa se propage pe fata
posterioara a coapsei, prin spaiul popliteu spre gamba sau picior. Cu cat durerea ajunge mai
jos cu atat numrul de filete nervoase care sunt comprimate este mai mare;
- topografia durerii permite recunoaterea tipului de rdcina afectata;
o
L2: durerea este localizata la nivelul coapsei, cu flexia si adductia coapsei
deficitare;
o
L3: durerea iradiaza in regiunea antero-externa a soldului, fetei anteriaore a
coamei, genunchiului; adductia coapsei si extensia genunchiului sunt deficitare
o
L4: durerea iradiaza pe fata externa a articulatiei coxo-femurale, antero-externa
a coapsei, antero-interna a gambei si ajunge la glezna; compresiunea acestei radacini
nervoase influenteaza extensia genunchiului si flexia dorsala a piciorului;
o
L5: durerea cuprinde regiunea fesiera, fata postero-externa a coapsei, anteroexterna a gambei, regiunea dorsala a piciorului si halucele; extensia si abductia coapsei,
flexia genunchiului si flexia dorsala a piciorului si degetelor sunt deficitare;
o
S1: durerea iradiaza la nivelul regiunii fesiere, fata posterioara a coapsei,
gambei, tendonului lui Ahile, calcaneu, marginea externa a piciorului pana la degetul 5 si
fata plantara a piciorului; in acest caza nu se poate realiza flexia genunchiului si flexia
plantara a piciorului
- tulburri de sensibilitate care pot imbraca toate variantele: parestezii, hipoestezii sau
anestezii n raport de dermatomul rdcinii afectate:
o L5: fata externa a gambei si cea dorsala a piciorului;
o S1: regiunea plantara a piciorului;
- scderea forei musculare fac ca n afectarea rdcinii:
o L5: mersul pe clcai s fie foarte dificil;
o S1: mersul pe vrfuri s fie dificil de realizat.
Semnele clinice obiective:
- poziie antalgica, cu nclinarea de partea opusa celei care produce durerea
- in unele situaii: scolioza concava de partea suferinda, tergerea lordozei, contractura
unilaterala a musculaturii paravertebrale;
- limitarea micrilor executate la nivelul coloanei vertebrale;

20

manevra Lasegue: ridicarea membrului inferior deasupra planului patului; manevra

este pozitiva cand durerea apare n coapsa si n gamba la valori mici ale unghiului de
ridicare;
semnul Lasegue contralateral: imediat dupa ridicarea clciului apare durerea n
membrul contralateral, situaie ntlnit n formele hiperalgice;
semnul Bragard: ridicarea membrului inferior concomitent cu flexia dorsala a piciorului
pana la apariia durerii;
semnul Bonnet: durerea se produce prin manevra Lasegue combinata cu adductia
forat a coapsei;
semnul soneriei: declanarea durerii prin percuia/ presiunea spaiului interspinos;
testul de elongatie femurala: pacientul se afl n decubit ventral cu genunchiul indoit;
ridicarea coapsei declaneaz dureri la nivelul coapsei (anterior pentru L2, L3 sau
medial pentru L4);
reflexele osteotendinoase sunt modificate n funcie de rdcina nervoasa care este
afectata:
o cel ahilean diminuat sau abolit n interesarea S1;
o cel rotulian diminuat sau abolit n interesarea L3, L4

5. INVESTIGATII PARACLINICE
Examenul radiologic poate arata o reducere sau o pensare a spaiului discal unilateral sau
n ansamblu, corespunztor cu sediul leziunii precum si uneori semnele spondilartrozelor, a
osteofitelor sau a altor semne degenerative de la nivelul spaiului intervertebral.
Tomografia computerizata permite aprecierea dimensiunilor canalului medular si a protuziei
discale.
Rezonanta magnetica nucleara ajuta la diagnosticul de precizie a prolapsului discal si/sau
a leziunilor vertebrale
Mielografia cu substana de contrast hidrosolubila precizeaz sediul precum si tipul herniei
discale.
Electromiografia face diagnosticul diferenial dintre leziunile rdcinii nervilor spinali si
cele ale plexurilor.
Testele inflamatorii sunt normale.

21

6. DIAGNOSTICUL DIFERENIAL
Durerea de cauza mecanica (hernia de disc) este agravata de efort, activitate, statul prelungit
pe scaun si este ameliorata de repaus la pat, in poziie culcata cu genunchii puin flectati.
Lombosciatica trebuie difereniat n primul rnd de durerile renale (care sunt nsoite de
simptome urinare) sau de durerile de natur digestiv sau ginecologic.
-

morbul Pott (febr, cretere VSH, imagine radiologic);

spondilita anchilozanta incipient (VSH, imagine radiologic);
tulburri vasculare (arteritice/flebitice);
tumori intrarahidiene (neurinoame, angioame, meningioame);
nevralgiile membrului inferior: crural, femurocutanat, etc.
coxartroza, gonartroza

7. EVOLUIE. FACTORI DE RISC

EVOLUIA BOLII
Evoluia depinde de gradul de participare a factorului mecanic (gradul herniei), a factorului
inflamator congestiv si de contractura musculara.
In majoritatea cazurilor durerile dispar n 2-4 sptmni, pacientul prezentnd numai
parestezii pe durata a 3-4 luni.
Nu trebuie omis faptul c boala prezint un caracter recidivant dupa eforturi sau micri
brute.
Complicaia redutabila este reprezentata de sciatica paralizanta cu deficit motor important
dup care pot sa apar sechele importante, permanente dac nu se intervine pe cale
chirurgicala.
FACTORI DE RISC

22

Exista o serie de factori care cresc riscul apariiei unei lombosciatici discale. Dintre acetia se
pot meniona:
- activiti care cresc solicitrile exercitate asupra coloanei si slbesc progresiv structura
discului: activiti care necesita poziii sezande ndelungate (munca de birou), ridicri de
obiecte grele, rsuciri sau aplecri frecvente, micri repetitive sau vibraii constante (cum ar
fi condusul mainii).
- antecedente de traumatisme, intervenii chirurgicale sau alte afeciuni sistemice,
inflamatorii, tumorale, localizate la nivelul coloanei, care slbesc structura sa de rezistenta;
- exerciii fizice efectuate neregulat, care solicita prea mult coloana dupa o perioada lunga de
inactivitate;
- vrsta naintata - care duce la modificri degenerative inevitabile ale discului intervertebral
si totodat predispune la accidente cu potenial traumatizant asupra coloanei vertebrale;
- sexul masculin;
- fumatul - nicotina scade capacitatea discului intervertebral de a prelua din snge
substanele nutritive necesare;
- obezitatea - creste presiunea exercitata asupra discurilor, in special cele de la nivel lombar;
- tusea si strnutul frecvente, care solicita musculatura abdominala, pelvina si implicit cresc
presiunea la nivelul coloanei vertebrale.
- expunerea la frig si umezeala
- lipsa hidratarii corespunzatoare

8. TRATAMENT
Obiective
In tratamentul herniei de disc se urmresc trei obiective:
1. despovrarea mecanica a coloanei lombare;
2. combaterea contracturii musculare;
3. calmarea durerii.
Metode de tratament si recuperare
Exista mai multe mijloace de tratament si recuperare recomandate de medicul ortoped in
funcie de particularitile fiecrui caz:
1. tratamentul igienopostural;
23

2. tratamentul medicamentos;
3. tratament chirugical;
4. tratament fizioterapic
5. masaj terapeutic;
6. kinetoterapie;
7. balneoterapia.

8.1. Tratamentul igienopostural

Exista mai muli pasi dup care se face tratamentul eficient al lombosciaticii.
Prima msura ar fi repausul la pat n decubit dorsal (poziie culcat pe spate) sau intr-o parte
cu genunchii indoiti. Trebuie evitate pe ct posibil aplecrile, ridicarea greutilor, statul
prelungit pe scaun.
Repausul ideal se face pe un pat dur in asa-numitele posturi delordozante. Pacientul va avea
perna sub genunchi daca este aezat cu fata in sus si sub glezne si pntece daca este aezat
cu fata in jos. Daca sta pe o parte, se recomanda poziia cu un picior ntins si urvul flexat
spre piept. Aceste poziii combat formarea de noi curburi la nivelul coloanei, relaxeaz in
acelai timp musculatura contractata si scad presiunea asupra discului si rdcinilor nervului
sciatic, prin mrirea spatiilor posterioare de unde ies acestea.
O atenie deosebita trebuie acordata pacienilor cu obezitate care trebuie sa respecte un regim
hipocaloric fiindc fiecare kilogram in plus apas uneori cu forte de zeci de kilograme pe
discul degradat si implicit pe rdcinile nervoase.
In perioada repausului la pat, pacientul trebuie sa dea dovada de calm si sa accepte durata
de repaus, prescrisa in raport cu evoluia. Contractura musculara lombara (lumbago)
trebuie combatuta energic, intrucat determina ngustarea gurilor de conjugare si mrete
conflictul disco-radicular.

8.2. Tratamentul medicamentos

Pentru combaterea durerii, a inflamaiei i a contracturii musculare se administreaz
medicatie antialgica, antiinflamatoare nesteroidiene i decontracturante.
Tratamentul medicamentos in formele simple este compus din analgezice obinuite de tipul
algocalmin sau antiinflamatorii nesteroidiene de genul diclofenacului, piroxicamului.
24

Combaterea contracturii musculare se face cu medicatia miorelaxanta de tipul

Mydocalmului, Clorzoxazonei sau prin utilizarea efectului miorelaxant al altor medicamente
cum ar fi al benzodiazepinelor, ex. Diazepamul.
In faze mai avansate se poate apela la antiinflamatorii steroidiene, cum ar fi
Hidrocortizonul administrat in infiltratii locale; desi calmeaza durerile, folosirea indelungata
duce la sclerozarea tesuturilor si ruperea tendoanelor.

8.3. Tratamentul chirurgical

Este rezervat n mod special sciatalgiilor discale.
Vizeaza eliminarea materialului prolabat i decomprimarea rdcinilor nervoase interesate.
Dintre metode se numara nucleoliza, nucleotomia, discectomia,
hemilaminectomia, laminectomia, protezarea discului intervertebral.
Rezultatele pot fi excelente la aproximativ 80 % din bolnavi.

fenestratia,

Tratamentul chirurgical este indicat n medie la 15% din nevralgiile sciatice, reprezentate de
forme clinice deosebite, caracterizate prin lipsa de rspuns la tratamentul medical corect
efectuat:
- sciatica hiperalgic, rebel la tratament medicamentos dup 10-14 zile;
- sciatica prelungit, care dureaz mai mult de 3 luni sub tratament medicamentos;
- sciatica intens recidivant;
- sciatica paralizant cu sindrom radicular pur;
- sciatica paralizant cu sindrom de coad de cal.
In formele paralizante intervenia chirurgical trebuie efectuat urgent (24-48 de ore).

8.4. Tratamentul fizioterapic

25

In cazul bolnavilor cu lombosciatica discala cu evoluia obinuita, bolnavul dupa circa 10-14
zile nu mai are contracturi musculare, isi poate indoi trunchiul, dar acuza unele senzaii
subiective fara manifestri obiective, dureri sub forma de amoreala, senzaie de rcire,
arsuri etc.
Senzaiile acestea dispar pe parcurs, in intervale variabile de citeva saptamini, pina ce nervul
se reface odat cu dispariia compresiunii pe care a exercitat-o discul. Aceste simptome
alarmeaz bolnavul desi intra in evoluia naturala a bolii. Tratamentul fizioterapic si balnear
in aceste cazuri le rezolva in mod curent.
Fizioterapia se poate aplica att n faza acut ct i n faza cronic. Aceasta reuete s
nlture durerea, inflamaia local i contractura muscular fr s provoace reacii adverse
digestive (cum ar fi de exemplu: gastrita, ulcerul) sau de alt natur cum se ntmpl uneori
n cazul medicamentelor.
Rolul real al fizioterapiei este acela de adjuvant preios al recuperrii, cuprinznd tehnici
deloc de neglijat.
Fizioterapia presupune utilizarea n scop terapeutic a agenilor fizici naturali (micarea,
cldura, apa, nmolul, clima) i artificiali (curent electric).
Fizioterapia, combinata cu masaj, kinetoterapie si cura balneara, da rezultate foarte bune in
tratamentul lombosciaticii discale.

8.4.1. Electroterapia
Electroterapia consta in folosirea curentului electric pentru stimularea esuturilor, cu scopul
vindecrii diferitelor afeciuni sau al recuperrii anumitor funcii pierdute ale organismului.
S-a demonstrat ca oasele, cartilajele, ligamentele, tendoanele si diferite celule ale corpului
sunt influenate pozitiv de electricitate.
Modul de aciune al curenilor electrici terapeutici se bazeaz pe proprietile de iritabilitate
si excitabilitate ale substratului (celule vii) de a reaciona.
Electroterapia are importante efecte:
- antialgice (calmarea durerii);
- antiinflamatorii (eliminarea inflamatiilor articulare si musculare);
- decontracturante (diminuarea contracturilor musculare);
Procedurile folosite in electroterapie sunt diverse, cele mai cunoscute si folosite fiind
neurostimularea transcutanata, diadinamicele, curenii Trabert (cureni de joasa frecventa),
curenii interferentiali si simpli (cureni de frecventa medie), ultrasunetele si microundele
(de nalta frecventa), bile galvanice si ionizarile (curent continuu).
Procedurile de electroterapie utilizate in tratamentul lombosciaticii discale sunt:
1. ionizarile longitudinale;
26

2. electrostimulari cu cureni de joasa si medie frecventa;

Ionizarile longitudinale
Ionizarile longitudinale au efectul de a permite unor substane, medicamentoase sau
nemedicamentoase, sa intre in organism prin curentul galvanic.
Curentul galvanic - este un curent continuu unde polul pozitiv este anesteziant (activ). Cnd
se pune substana hidrofila, se produce ionoforeza (ion pozitiv la polul pozitiv, ion negativ la
polul negativ), intensitatea este de ordinul miliamperilor. Curentul galvanic e un curent soft,
fiind eficient la intensiti mici.
In timpul tratamentului, pacientul trebuie sa simt uoare urzicaturi - atunci curentul este
eficient, cand se simte uor si nu puternic.
Electroterapia cu curent galvanic se folosete in afeciunile unde avem durere.
Efectele terapeutice ale curentului galvanic:
a) este analgezic;
b) curenii ascendeni cresc excitabilitatea si tonusul muscular;
c) curenii descendeni produc relaxare si micorarea tonusului muscular;
d) efect vasodilatator: sub electrozi creste circulaia sanguina;
e) efect biotrofic si rezorbtiv;
f) efect de stimulare neuromusculara, mai ales asupra nervilor.
In cazul lombosciaticii discale, electroterapia cu curent galvanic se poate face de-a lungul
traseului nervului afectat.
Polul pozitiv este electrodul antidurere. Electrodul pozitiv se va pune pe locul cel mai
dureros - cel mai afectat.
In general, aplicarea acestui tip de curent se poate face transversal sau longitudinal.
In tratamentul lombosciaticii discale se recomanda ionizari longitudinale: un electrod pe
coloana lombara si un electrod in talpa sau pe gamba, de-a lungul nervului sciatic.
Se pot face ionizari cu:
1 ) miere;
2) lptior de matca
Timpul optim al unei edine de ionizare este de 20-30 minute. Se recomanda sa se faca, inca
din faza acuta, 10-12 edine de ionizari longitudinale, iniial in fiecare zi, iar apoi se pot rari.
In aplicarea tratamentului cu curent galvanic trebuie avut grija, deoarece curentul galvanic
poate produce iritaii sau arsuri electrice daca se folosesc intensiti mari.
Electrostimulari cu cureni de joasa si medie frecventa
27

Curenii de joasa frecventa reprezint impulsuri ritmice cu o frecventa de pana la 1.000 Hz,
au efecte excitomotorii asupra fibrelor nervoase si a esutului muscular (prin electrostimulari
cu impulsuri dreptunghiulare, triunghiulare, exponeniale, trapezoidale) si efecte analgetice
realizate prin CDD (curent diadinamic), curent Trabert, TENS.
Curenii de joasa frecventa se definesc prin:
- forma impulsurilor: triunghiulari, dreptunghiulari, exponenial, trapezoidali;
- durata impulsului;
- panta de cretere: lina (se folosesc pentru muchii afectai) sau brusca (se folosesc pentru
muchii sntoi);
- pot exista si trenuri sau grupuri de impulsuri.
Curenii Trabert - cureni de 50 Hz invariabili
Se folosesc electrozi mici si polul negativ se pune direct pe punctul dureros. Aceasta
procedura dureaz 15 minute si are efect anesteziant.
Daca stratul hidrofil este prea gros, intervine riscul unei arsuri.
Curenii neofaradici: caracteristica lor e ca impulsul dureaz 1 ms (milisecunda) si perioada
20 ms. Ei pot fi dreptunghiulari, exponeniali sau triunghiulari.
Curenii dreptunghiulari: au durata impulsului si perioada variabila.
Curenii exponeniali: putem sa variem durata impulsului.
Curenii trapezoidali: au o panta de cretere, un platou si o panta de descretere; se folosesc
pentru efectul antidurere si stimulator muscular.
Curenti de medie frecventa - cureni interferentiali cu frecventa de 10.000 - 30.000 Hz.
Se lucreaz cu patru electrozi aezai in cruce.
Cureni de medie frecventa in domeniul medical sunt cureni alternativi sinusoidali, a cror
utilizare induce efecte analgetice, decontracturant-miorelaxante, de stimulare a musculaturii
striate si netede, hiperemizante, trofice.
La curenii de medie frecventa efectul nu mai este sub electrozi, ci este intre electrozi si
muchii fac ca o gimnastica electrica nedureroasa.
Curentul interferential este rezultat prin ncruciarea a doi cureni de medie cu valori ale
frecventelor decalate cu 100 Hz, obtinandu-se la locul de ncruciare endotisular efectele
terapeutice prin unde modulate in intensitate.
Electrostimularile cu cureni de joasa si medie frecventa se recomanda in faza urmtoare a
bolii, respectiv faza subacuta, in locul ionizarilor, 10-12 edine efectuate la un interval de 2
zile.
Contraindicatiile curenilor electrici:
In general, curenii electrici sunt foarte bine tolerai. Sunt insa si situaii in care trebuie
contraindicai. Dintre acestea amintim:
1. leziuni dermice de continuitate;
28

2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

infecii;
procese inflamatorii purulente;
stri febrile;
implante metalice;
tumori benigne, maligne;
tuberculoza;
aplicaii pe aria precordiala.
alergii la substanele folosite pentru ionizari, etc.

8.4.2. Laserterapia
Laserul (Light Amplification by de Stimulated Emission of Radiation) are multiple aplicaii
in terapia de recuperare, avnd ca principale efecte analgetice, antiinflamatoare, de cretere a
vitezei de reparare a esuturilor, de stimulare a sistemului imunitar local, cu grbirea
vindecrii.
Terapia cu laser este rapida si nu doare. De asemenea, nu este contraindicata n nici o etapa a
vieii si nici nu are efecte secundare. Lipsita de riscuri, laserterapia reprezint o alternativa
noua i moderna de tratament.
Terapia cu laser stimuleaz procesele metabolice si are efect de imunizare. Este foarte utila si
eficienta n tratamentul lombosciaticii discale, activnd procesele de refacere lezionala.
Laserterapia folosete radiaia laser cu putere mica. Are efect biostimulator pronunat, care
acioneaz n procesele cele mai importante ale organismului.
Aciunea laserterapiei se face atat la nivel celular, subcelular, organic, sistemic si modificator
de organizare, tisular - modificarea pH-ului lichidului intercelular.
Energia fotonilor emisi de aparat mrete capacitatea de regenerare a esuturilor.
Parametrii de lucru se aleg in funcie de tipologia afeciunii si a pacientului; la persoanele
supraponderale si/sau cu tenul inchis (brunete) se folosesc puteri mai mari: la afeciunile
acute, recente, puteri mai mici iar la cele vechi, cronice, puteri mai mari.
In lucrul cu laserul se delimiteaz zona ce trebuie tratata si se lucreaz pe puncte, cu sonda
poziionat perpendicular, cate 5-25 de secunde pe fiecare punct, timp de 5-10 minute pentru
toata zona.
La sfrit, se netezete zona.
Terapia cu laser se recomanda a fi introdusa in tratamentul lombosciaticii discale inca din
faza acuta. Se fac 10-12 sedinte de laserteraple, cu frecventa zilnica.

8.5. Masajul terapeutic

29

In lombosciatica prin hernia de disc in faza acuta, cnd sunt dureri violente, masajul este
contraindicat; recomandarea principala este repaus realizat fie in decubit ventral cu o perna
sub abdomen pentru delordozarea coloanei si elongarea spaiului intervertebral, fie in
decubit dorsal cu doua perne plasate sub genunchi.
Pe msura ce durerile cedeaz se introduce masajul regiunii lombare si al membrelor
inferioare, apoi: masaj abdominal si exerciii numai din poziie stnd pe spate (pentru a ntri
pereii abdominali ca sa poat prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor).
Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de ntreinere circa 6 luni, cel puin o data
pe sptmna.
Masajul regiunii lombare si sacro-fesiere
Vizeaza efectul analgezic, decontracturant si trofic local.
In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana
vertebrala lombara, asupra articulaiei dintre L5 si S1, asupra crestelor iliace lombare si
musculaturii sacro-fesiere. In cazul lombosciaticii discale, cand apar contracturi ale
musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru
delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale.
Manevrele folosite sunt sedative (framantari si frictiuni).
Masajul membrului inferior
Se face excitant sau sedativ, dupa caz si vizeaza pachetul muschilor ischiogambieri.

Masajul cu gheata
Este un masaj antiinflamator si decongestiv, mai puternic dect medicatia antiinflamatorie
clasica, eficient in tratamentul lombosciaticii prin hernia de disc (se executa pe musculatura
antagonista).
Consta in friciuni locale sau regionale cu un cub de gheata (pahar) timp de 5-10 minute.
Produce iniial vasoconstricie, apoi vasodilataie cu efecte trofice si analgezice locale.
Aceasta tehnica se bazeaz pe un mecanism de feed-back de mare finee, care confer
masajului particularitile si eficacitatea caracteristice.
Creterea semnificativa a circulaiei sanguine conduce la efecte trofice, cunoscute si de lunga
durata.
La apariia hipereremiei intense, se oprete tratamentul.
Se poate executa de cteva ori de zi, in funcie de necesitai.
30

In tratamentul lombosciaticii discale se recomanda efectuarea masajului cu gheata inca din

faza acuta. Masajul cu gheata se aplica paravertebral si fesier in zona dureroasa, timp de 510 minute de 3 ori pe zi, in serii de 5-15 zile. Pe msura ce pacientul isi revine se renuna la
masajul cu gheata si se trece la gimnastica uoara executata din poziia ntins pe spate.
Contraindicatiile masajului cu gheata:
Masajul cu gheata este contraindicat persoanelor cu poliartrita reumatoida, sindromul
Raynaud, celor care sunt alergici la frig, persoanelor cu paralizie sau cu zone cu sensibilitate
redusa.

8.6. Kinetoterapia
Terapie prin miscare sau gimnastica medicala vizeaza in primul rand redobandirea si
consolidarea sanatatii.
Scopul kinetoterapiei
Se urmareste ameliorarea capacitilor generale de micare si marile funciuni (circulaia,
respiraia, metabolismul).
Sunt urmarite ameliorarea funciilor segmentului/segmentelor interesate si prevenirea
instalrii deprinderilor compensatorii vicioase.
Un aspect foarte important vizeaza starea psihica. Prin gimnastica se stimuleaz circulaia,
creste frecventa cardiaca i se regleaz ritmul prin reglarea contienta a respiratei. Se
echilibreaza procesele neurovegetative (sistemul nervos vag si simpatic), crete troficitatea
esuturilor, se produce adaptarea funcionala a tuturor sistemelor din organism si in final se
ajunge la stimularea refacerii organelor bolnave.
Kinetoterapia poate fi att profilactica cit si terapeutica.
La cea terapeutica trebuie determinat deficitul dup caracterul afeciunii la nivelul
articulaiei, al muchiului sau al complexului nerv-muchi. Acest deficit poate nsemna o
pierdere a stabilitii sau a gradului de mobilitate a corpului.
Mijloace de recuperare
Recuperarea sanatatii o facem dup sechelele diverselor afeciuni, pentru refacerea capacitii
funcionale (dup accidente, traumatisme, intervenii chirurgicale etc).
Exista si o terapie ocupationala care poate crea noi deprinderi printr-o reantrenare a
organismului la diverse micri profesionale (ergoterapie).
In gimnastica la copii folosim jocurile si imitaia micrilor; gimnastica generala se va face in
raport cu vrsta, aptitudinile si afeciunile persoanei respective.
Gimnastica generala se va combina cu gimnastica respiratorie.
31

Revine ntotdeauna in sarcina terapeutului si psihoterapia.

Legile compensrii
Orice persoana care a suferit o pierdere somatica sau funcionala este capabila sa se
compenseze funcional. Pentru ca procesul compensrii sa fie posibil sistemul nervos central
trebuie sa funcioneze normal. Pentru a se favoriza dezvoltarea compensrii pierderea
funcionala trebuie semnalata precoce. Compensarea este un proces continuu, care trebuie
antrenat.
Etapele procesului de compensare vor fi progresive.
Principiile de baza ale kinetoterapiei
1. Primum non nocere (in primul rnd sa nu faci - mai - rau).
2. Precocitatea tratamentului
Tratamentul se va ncepe imediat dup cedarea complicaiilor, in raport cu starea generala a
pacientului. Trebuie sa prevenim de la bun nceput fixarea unor compensri greite.
3. Gradarea efortului
Se va incepe cu micri de nclzire si vom ctiga progresiv calitatea micrii pana la limitele
normale. Depirea nivelului funcional de micare este cea mai mare greeala in
kinetoterapie (nu trebuie sa foram). Efortul trebuie sa aiba o curba permanent ascendenta si
sa urmreasc nivelul calitii micrii, atat in cadrul unei sedinte cat si de-a lungul ntregii
perioade de tratament. Se urmrete creterea calitativa de viteza, fora, rezistenta si
coordonare. In general nu trebuie depit elementul durere, dar exista si excepii.
4. Principiul individualizrii tratamentului - in funcie de natura afeciunii, de localizarea
motorii, daca a fost intervenie chirurgicala, de personalitatea, psihicul si activitatea
pacientului; trebuie ctigat ncrederea pacientului in tratamentul aplicat. Un pacient
neobinuit cu gimnastica trebuie abordat cu rbdare si contientizat de rolul acestui exerciiu
fizic. Durata tratamentului este condiionata de: sexul pacientului (femeile recapt mai
uor mobilitatea, iar brbaii fora), vrsta (la copii si la tineri rezultatele sunt mai rapide
dect la aduli), gradul de deficienta fizica si eventual de natura interveniei chirurgicale care
a avut loc anterior asupra pacientului.
Trebuie acionat in spiritul eticii corecte fata de pacient.
5. Principiul continurii tratamentului pn la recuperarea integrala
Tratamentul prin kinetoterapie este de obicei de durata. Intreruperile de tratament nainte de
recuperarea totala pot avea ca urmare ntreruperea proceselor de vindecare iar in situaii mai
grave, chiar un regres.

Intocmirea unui program de gimnastica

La prima ntlnire cu pacientul, terapeutul trebuie sa-i afle motivaia si sa ntocmeasc o
schema de tratament.
32

Un program de gimnastica trebuie sa cuprind trei parti: o parte introductiva (nclzire), o

parte fundamentala si o parte de ncheiere.
1. partea introductiva: se nclzesc treptat muchii si articulaiile si se adapteaz progresiv
organismul la efort; un rol important l vor juca in prima parte exerciiile de respiraie.
Terapeutul va evalua pacientul si va urmri amplitudinea micrilor, starea generala si
evoluia pacientului.
2. partea fundamentala: se introduc exerciii cu grad de complexitate maxim, necesare
pentru recuperarea afeciunii respective, in general doar micri active, mai rar si pasive, prin
care sa fie mobilizate si solicitate toate articulaiile si toate grupele de muschi.
3. partea finala: exerciiile revin la un ritm mai lent, insistandu-se pe exerciii de respiraie
astfel incat organismul sa revin uor la normal.
Programul se va ncheia cnd pulsul si respiraia au revenit la normal.
In tratamentul lombosciaticii discale, kinetoterapia este orientata - atat ca obiectiv, cat si ca
mijloace tehnice - de starea clinica a pacientului. Diferentiem astfel patru perioade:
1. perioada acuta, caracterizata prin dureri intense lombosacrate, cu sau fara iradiere;
bolnavul nu-si poate calma durerile nici n decubit, prezint contractura lombara, cu sau fara
blocada;
2. perioada subacuta, n care durerile din decubit au disprut, bolnavul se poate mica in
pat fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sa stea pe un scaun un timp mai mult sau
mai puin limitat, durerea fiind suportabila daca nu-si mobilizeaz coloana;
3. perioada cronica permite pacientului sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind moderate,
astfel incat nu-l mai foreaz sa adopte autoblocarea lombara; in ortostatism si mers durerile
pot aprea dupa o perioada mai lunga de timp; pot persista contracturi paravertebrale;
4. perioada de remisiune completa, intre perioadele de boala evideniate clinic, considernd
cauza lombosacralgiei mecanice ca nevindecabila, potenial putandu-se deci repeta
oricnd puseul dureros.
Fiecare dintre aceste perioade are schemele ei proprii de kinetoterapie.
In tratamentul lombosciaticii prin hernie de disc, se recomanda ca exerciiile de gimnastica
sa inceapa in faza subacuta 10 -12 edine cu frecventa la 2 zile.
In faza de ntreinere edinele de gimnastica, ca si cele de masaj, se fac mai rar dect in fazele
anterioare.
Tratamentul dureaz circa 6 luni.
Obiectivele kinetoterapiei snt diferite in funcie de stadiul suferinei: acut, subacut, cronic
sau de remisiune completa.
In stadiul acut se aplica metode de relaxare generala si de relaxare a musculaturii lombare.
33

In cel subacut incepe adevratul program de kinetoterapie, cel mai cunoscut fiind
programul Williams. Pe langa tehnicile de relaxare, acum se vor aplica si tehnici de
asuplizare a trunchiului inferior.
Kinetoterapia trebuie continuata si in perioada cronica, prin consolidarea asuplizarii coloanei
vertebrale lombare, insa punand accent pe tonifierea musculaturii trunchiului, se poate
incepe si tonifierea musculaturii slabe. Programele de kinetoterapie (gimnastica medicala)
sunt diferite iar exercitiile fizice de recuperare medicala variaza in functie de pacient. Un
program de kinetoterapie orientat spre dezvoltarea si intretinerea musculaturii de sustinere
pe verticala a coloanei vertebrale este recomandat in special persoanelor care isi desfasoara
activitatea mai mult in pozitia stand decat in pozitia asezat. Scopul tonifierii musculaturii
abdominale si a celei extensoare lombare este, ca si in pozitia de ortostatism , trunchiul
inferior sa realizeze o pozitie neutra a pelvisului si sa creeze o presiune abdominala care sa
fie capabila sa preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale.
Redm n continuare pe scurt exerciiile care alctuiesc programul Williams, exerciii care se
executa difereniat, pe trei faze, n funcie de evoluia afeciunii.
PROGRAMUL WILLIAMS FAZA I
Exerciiul 1 - Decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii.
Exerciiul 2 - Decubit dorsal: se trage un genunchi cu amandoua minile la piept,
incercind atingerea lui cu fruntea; se procedeaz apoi la fel cu celalalt.
Exerciiul 3 - Ca la exerciiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exerciiul 4 - Decubit dorsal, cu minile sub cap: se trage un genunchi la piept cat mai mult,
apoi celalalt, apoi ambii.
Exerciiul 5 - Decubit dorsal cu braele ridicate pe langa cap n sus, genunchii flectati la 90,
tlpile pe pat: se mpinge lomba spre pat, se contracta abdominalii, se salt uor sacrul de pe
pat; se revine, apoi se repeta.
Exerciiul 6 - n sezand pe scaun, cu genunchii mult deprtai: se apleac mult nainte, astfel
nct sa ating cu minile solul de sub scaun; se menine aceasta poziie 4-5 secunde, se
revine, apoi se repeta.
Fiecare exerciiu al fazei I se executa de 3-5 ori, repetandu-se de 2-3 ori pe zi.
Dupa doua sptmni, acestor exerciii li se adaug cele din faza a ll-a.
PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A II-A
Exerciiul 7 - Decubit dorsal, cu genunchii flectati, tlpile pe pat: se apleac ambii genunchi
spre dreapta, apoi spre stnga, pana ating patul.
Exerciiul 8 - Decubit dorsal: clciul drept se aseaza pe genunchiul stng; se executa o
abductie cat mai interna a soldului drept, pana se atinge cu genunchiul drept planul patului,
apoi se inverseaz.
Exerciiul 9 - Decubit dorsal: se ridica alternativ cat mai sus cate un membru inferior extins.
Exerciiul 10 - n ortostatism: genuflexii cu minile n sprijin pe sptarul scaunului, spatele
perfect drept, clciele rmnnd pe sol.
34

Exerciiul 11 - Poziia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 90, sprijin i
pe sol cu minile: se ntinde genunchiul de sprijin, executnd si o balansare care trebuie sa
intinda psoas-iliacul.
In aceasta perioada se fac si exerciii din atrnat: cu fata sau cu spatele la spalier, ridicare de
genunchi la piept, rotare genunchi stanga-dreapta, bascularea membrelor inferioare, cifozari
lombare cu picioarele pe o bara.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A III-A

Exerciiul 12 - Decubit dorsal, genunchii flectati la 90, tlpile pe pat: se impinge lomba spre
pat, se contracta abdominalii, se salt uor sacrul de pe pat; treptat se executa aceleai micri
lombare si ale bazinului, dar cu genunchii tot mai puin flectati, pana ajung sa fie complet
intinsi.
Exerciiul 13 - In ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta: se aplica sacrul si
lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat clciele de perete, mentinand contactul lombei
cu acesta.
Exerciiul 14 - Decubit dorsal: se executa bicicleta cu bazinul mult basculat
In stadiul de remisiune completa, programul de kinetoterapie urmrete prevenirea
recidivelor, urmrind contientizarea poziiei corecte a coloanei lombare si bazinului, ca si
insusirea unor metode de "inzavorare" a coloanei lombare n timpul efortului fizic, n special
cu ridicare de greuti.

8.7. Balneoterapia
Balneoterapia se refera la un complex de terapii pe baza de ape minerale, termale si nmoluri
terapeutice. Cura pe baza de ape minerale se mai numete si crenoterapie. In general, acest
gen de terapie se realizeaz in staiuni balneare, renumite pentru proprietile izvoarelor
termale care se afla in apropiere si care si-au ctigat faima in timp.
In concepia actuala se considera ca balneoterapia influeneaz organismul printr-un complex
de excitani. Astfel, alturi de procedurile balneologice, un rol important il joaca schimbarea
mediului de viata obinuit al bolnavului: locuri noi, odihna, alimentaie adecvata, regim si
climat prielnic.
Efectul complexului de masuri aplicate este condiionat de alegerea corecta a procedurilor
balneologice si de aplicarea lor la timp potrivit, tinandu-se seama de intervalele dintre ele si
de doza necesara. Procedurile balneologice, ca si cele hidroterapice, acioneaz asupra
organismului bolnavilor prin intermediul receptorilor nervoi, adic prin excitaiile primite
de terminaiile nervoase din piele, din mucoasele cailor respiratorii si din alte organe
interne .
Tratamentul cu ape minerale, se face prin administrarea interna si externa. In aplicare
externa, apele minerale sunt de cele mai multe ori folosite sub forma de bai generale si locale.
35

Utilizate in procedurile obinuite ele isi exercita aciunea prin factori mecanici (presiunea
hidrostatica), factori termici si chimici specifici.
Influenta factorului termic se manifesta cu atat mai mult cu cat temperatura baii este mai
deprtata de temperatura indiferenta pentru organism (34-36C) si cu cat apa minerala din
baie conine mai multe gaze (acid carbonic, hidrogen sulfurat s.a.) si ioni ale diferitelor
sruri.
Dar pentru bile de apa minerala, in comparaie cu bile de apa obinuita, cea mai
importanta caracteristica este aciunea lor chimica. Aciunea excitanta a gazelor asupra pielii,
se manifesta prin vasodilataie periferica.
Adesea se observa asa-numita reacie balneara": apar modificri generale si de focar, astenie,
iritabilitate, insomnii, febra, accentuarea bolii si exagerarea simptomelor inflamatoare la
nivelul organelor lezate. Reacia mai sus amintita este de obicei de scurta durata, dupa care
starea generala se amelioreaz, fenomenele inflamatoare si durerile scad.
In cazul lombosciaticii discale, curele balneare (hidrotermoterapie si kinetoterapie) pot fi
recomandate inca de la sfritul perioadei dureroase si au rolul de a preveni recidivele.
In acest sens se recomanda una-doua cure balneare pe an in staiuni in care este posibila
hidrokinetoterapia in bazine cu apa termala, alturi de aplicaia de nmol si folosirea
factorilor contrastani de calire.
Staiunile recomandate in discopatiile lombare sunt Bile Herculane, Bile Felix, Techirghiol,
Pucioasa, Mangalia, Eforie Nord si Amara.
Tratament balnear pentru lombosciatica se poate face si la Bile Govora, Ocna Sibiului si
Calacea.
Tratamentul balnear pentru bolnavii de lombosciatica poate fi indicat insa numai la sfritul
crizei dureroase de lombosciatica si numai cu avizul medicului specialist.
Baia de nmol: este o metoda de balneoterapie cu aplicarea generala, bazata pe aciunea
cumulata a excitantului termic, mecanic (presiunea hidrostatica) si chimic (compoziia
nmolului).
Cura de nmol se recomanda a se face maxim una la fiecare 24 de ore, cel puin 12 bai/an.
Nmolul conine substane active ce ptrund prin canalele pielii pana la nivelul
hipodermului si dermului de unde sunt preluate de snge prin reeaua capilara sub forma de
substane coloidale in decurs de 24 de ore, declannd fenomene imunologice in organism.
Cura de nmol la Techirghiol:
Nu se fac mai mult de o sedinta/zi; se face mai intai expunerea la soare cam de 20 minute
pentru a pregti corpul; se unge apoi cu nmol in strat cat mai subire, numai pana la gat;
nmolul se usuc; cand pacientul incepe sa transpire intra in lac; se poate face o uoara
gimnastica in apa, inot; se sta in apa cam 1/2 - 1 ora; pacientul iese, se usuc; poate face un
dus; dupa ce se usuc la soare, pacientul sta la umbra 15-20 minute ca sa ii revin
pulsul/tensiunea la normal. Ideal: o cura de 12 zile pe an; pentru rezultate: minim 6 sedinte
36

O cura balneara trebuie sa dureze 1 2 - 1 8 zile, chiar mai mult in unele cazuri. Dup cur,
organismul trece printr-o perioada de criza balneara - care reprezint rspunsul
organismului prin modificri vegetative progresive.

37

9. SCHEMA DE ABORDARE TERAPEUTICA

1. IN FAZA ACUTA:
1) Repaus - posturari antialgice;
2) Masaj cu gheata;
3) Laserterapie;
4) Reflexoterapie.
Se fac 10-12 edine, la inceput cu frecventa zilnica, iar apoi se pot rari;
2. IN FAZA URMTOARE:
1) Masaj:
- lombar;
- membrele inferioare.
2) Electroterapie - ionizari longitudinale;
Se fac 10-12 sedinte cu frecventa la 2 zile;
3. IN FAZA SUBACUTA:
1) Electrostimulari - cureni de joasa si medie frecventa (in loc de ionizari);
2) Kinetoterapie;
3) Masaj;
Se fac 10-12 sedinte cu frecventa la 2 zile;
4. IN FAZA DE NTREINERE:
1) Gimnastica;
2) Masaj;
3) Cura balneara - una pe an daca este posibil, sau odat la 2 ani.
edinele de masaj si de gimnastica se fac mai rar dect in fazele anterioare;
Tratamentul trebuie sa dureze mai mult; tratamentul dureaz de regula 6 luni.

10. ALTE METODE DE TRATAMENT

10.1. Reflexoterapia
Reflexoterapia are aplicabilitate in medicina interna umana, mbuntete functionalitatea
organismului in totalitate, are aplicabilitate atat profilactic cat si terapeutic.
Masajul reflexogen acioneaz in special prin intermediul sistemului nervos, stimulnd
sistemul endocrin si circulator. La nivelul organului stimulat are loc o cretere metabolica
prin creterea circulaiei sanguine, sngele transportnd substane hranitoare, oxigen,
hormoni, anticorpi, prelund substanele care rezulta in urma metabolismului pentru a fi
eliminate din organism.
38

In tratamentul lombosciaticii discale, reflexoterapia poate sa ofere un confort, reducnd

durerea si rigiditatea.
Reflexologia si-a dovedit eficienta in relaxarea muchilor si in suferinele inflamatorii ale
nervilor periferici, datorate dezechilibrelor sistemului locomotor - in principal scheletului si
in normalizarea funcionalitii coloanei vertebrale.
10.2. Masajul prin feedback nervos
O noua tehnica, numita terapie prin feedback nervos, ce consta in stimularea centrilor
nervoi aflai la periferia sistemului nervos, in muchi, tendoane, in articulaii, pare sa dea
rezultate foarte bune in ncercarea de eliminare a stresului.
Centrii nervoi care se stimuleaz prin terapia cu feedback nervos, numii "senzori", culeg
informaii din mediul extern si le transmit ctre sistemul nervos central, care ia anumite
decizii in funcie de felul in care sint stimulai.
Stimularea acestor centri nervoi, dupa diferite tehnici, obliga sistemul nervos central sa
verifice toate circuitele nervoase si, acolo unde identifica probleme (blocaje), creierul iniiaz
procese de autovindecare.
Localizarea centrilor este foarte importanta, la fel si stimularea unor grupe diferite de
senzori.
Pentru eficienta tratamentului, este necesara o pauza de la cinci zile la o saptamina intre
edinele de tratament pentru a lasa corpul sa reacioneze lent la stimulare.
Dupa terapie trebuie buta o cantitate mai mare de apa, deoarece corpul va elimina toxine si,
in plus, trebuie eliminate excesele de cafea sau de alcool.
Terapia prin feedback nervos da rezultate foarte bune in lombosciatica discala.
edinele de terapie prin feedback nervos pot dura intre 45 de minute si o ora, in funcie de
numrul centrilor nervoi stimulai.

10.3. Terapia cu curenti diadinamici

Prin intermediul unui strat hidrofil se aplica doi electrozi (unul pozitiv si unul negativ) prin
care trece un curent de joasa frecventa ce variaz intre 50 si 100 Hz. Procedura presupune un
ciclu cu durata de 15 minute in trei faze a cite 5 minute fiecare: a) curent difazat; b) curent
monofazat; c) curent ritmic sincopat.
Polul activ este cel negativ (-), el se va simi mai intens pentru ca acolo se acumuleaz NaCl
iar l a cel pozitiv, NaOH.
Pacientul trebuie atent supravegheat intrucat se pot produce iritaii tegumentare si chiar
arsuri.
Curenii diadinamici produc o cretere circulatorie locala si se mizeaz pe o cretere de
metabolism local.
39

10.4. Curenti de inalta frecventa cu unde scurte

Sunt cureni peste 100.000 Hz.
Nu mai acioneaz ca nite cureni propriu-zisi, ci produc unde scurte. Acestea sunt unde
electromagnetice care trec prin esutul uman si produc o nclzire profunda. Din aceasta
cauza, tratamentul se mai numete si diatermie.
Au aciune asupra metabolismului, circulaiei si efect sedativ asupra sistemului nervos. In
muchi se produce o relaxare.
Se folosesc doi electrozi mari protejai de sticla sau de plastic si poate fi apropiat sau
deprtat de stratul protector; cand e apropiat produce efecte de suprafaa, iar cand e deprtat
produce efecte de profunzime.
Electrozii trebuie sa fie paraleli iar esutul uman sa fie la mijloc.
- .
Aparatul poate lucra pe patru doze/puteri diferite cu efecte diferite:
1. doze atermice - unde slabe (reci) - intre 5-10 W;
2. doze oligoterme - unde medii (cldue) - intre 10-35 W - au efect antispastic;
3. doza termica - unde mai puternice (calde) - intre 75-100 W ;
4. doze hipertermice - unde puternice (fierbini) - intre 110-250 W;
Efectul caloric este mai mare in grsime si in os. La persoanele vrstnice are efect
antiinflamator.
Contraindicaii: la femei nsrcinate, la cei ce fac uor hemoragii, la cei ce au in organism
tije/suruburi metalice, stimulatoare cardiace.

10.5. Tratamentul cu venin de albine

Virtuile terapeutice ale veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa vreme, chiar din
antichitate. Ele au fost semnalate de cresctorii de albine, care au observat ca articulaiile
dureroase reumatismale deveneau indolore ca urmare a nepturilor de albine. Astfel s-a
descoperit ca veninul de albine exercita evidente aciuni antireumatice.
Acest venin are in componenta sa acidul formic, clorhidric, ortofosforic, sruri minerale, acizi
organici volatili, un important ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina, hialuronidaza
si aminoacizi bogai in sulf ca metionina si cisteina. Acetia din urma stimuleaz secreia de
cortizon de ctre glandele suprarenale. De asemenea veninul este bactericid.
Veninul de albine se folosete in toate cazurile in care imunitatea organismului trebuie
crescut si are un efect benefic si in lombosciatica discala; este radioprotector, are efect
analgezic si antiinflamator.
Se poate administra sub urmtoarele forme:

40

a) nepturi naturale; se folosesc albine tinere; se face mai intai testarea terenului alergic: o
ineptura la glezna; chiar daca este alergic, nu va fi foarte afectat; daca nu este alergic: va
avea un uor edem 1- 2 zile; dupa ce trece reacia: in funcie de afeciune, se va urma
schema:
1 neptura mai multe zile, apoi 2x2, 3x3, 4x4, 5x5, 6x6, stagnare in platou mai multe zile,
apoi scdem progresiv; pauza; se repeta; numrul maxim de inepturi admise intr-o singura
edina: 12; nepturile se vor face in zona afectata de obicei; inepturile se pot face pe
membre, antebra, paravertebral, in zone musculare sau articulaii; nu pe gat, fata, abdomen
sau alte zone sensibile.
b) sub forma injectabila;
c) unguente speciale care conin venin de albine (ex. Apirevin etc);
d) veninul se poate folosi si prin acupunctura. Chinezii au combinat metodele de
acupunctura tradiionala cu folosirea soluiilor de venin de albine (SVA) in toate
tratamentele in care veninul a fost aplicat prin nepturi de albine. Una din metode folosete
acul de acupunctura ce este imersat in SVA si administrat in puncte de acupunctura. Alta
metoda este de aplicare a SVA pe zona afectata iar acul este administrat prin soluie. Toate
aceste tehnici au condus la aplicaii mai largi si mai sigure ale SVA;
e) administrare pe calea ionoforezei, respectiv pe calea introducerii de venin de albine in
organism cu ajutorul curentului electric continuu.
10.6. Colorterapia BIOPTRON
Colorterapia BIOPTRON este rezultatul experientei bogate in campul terapeutic al luminii si
culorii. In principiu, exista 2 directii de actiune: prin bioinformatie sau prin stimularea
chakrelor. Colorterapia reprezinta o modalitate de folosire a culorii si luminii pentru a
echilibra si revigora energia, pentru a mentine sanatatea, lejeritatea si armonia corpului,
mintii si spiritului nostru. Colorterapia este destinata tratamentului cauzei unei afectiuni mai
degraba decat simptomelor sale si actioneaza pentru a crea un echilibru in organism prin
stimularea starii fizice si emotionale.
Sistemul de Terapie cu Lumina BIOPTRON este un aparat medical de terapie cu lumina,
patentat aproape peste tot in lume, cu un dispozitiv optic specific de emitere a luminii.
Aceasta emitere a luminii de catre Bioptron este similara cu partea spectrului electromagnetic
produsa de soare, dar care nu contine radiatii ultraviolete.
Terapia Bioptron are la baza doua din principiile colorterapiei - conceptual de bioinformatie
si stimularea chakrelor oferind beneficiile luminii, a 6 filtre colorate cu continut de
bioinformatie si a unui filtru indigo. Colorterapia are efect asupra celor 7 chakre principale,
care sunt centrii energetici localizati in corpul uman. Frecventa fiecarei culori din spectru
corespunde frecventei energiei fiecareia dintre cele 7 chakre principale ale organismului si
frecventei organelor, muschilor si oaselor aflate in zona chakrei respective. Chakrele sunt
conectate
si
cu
glandele
endocrine,
care
produc
hormoni.
41

ROSU - stimuleaza sistemul nervos sensorial, este raspunzatoare de eliminarea rapida a

impuritatilor pielii, activeaza functionarea ficatului, stimuleaza formarea hemoglobinei, ajuta
impotriva arsurilor cu raze UV si raze X;
PORTOCALIU - are efecte asupra sistemului respirator, stimuleaza glanda tiroida,
stimuleaza functionarea stomacului, atenueaza starea de greata, este spasmolitic si
stimuleaza formarea oaselor si a tesuturilor;
GALBEN - are efecte asupra sistemului nervos motor si sensorial, stimuleaza sistemul
limfatic, ajuta sistemul digestiv si digestia, ajuta la reglarea activitatii splinei, ajuta impotriva
depresiei;
VERDE - Regleaza functiile cerebrale, ajuta la formarea muschilor si tesuturilor, are efect
antiseptic si dezinfectant, stimuleaza hipofiza;
ALBASTRU - Ajuta la calmarea durerilor, activeaza glandele sudoripare, calmeaza, reduce
temperatura ridicata si opreste infectiile, stimuleaza epifiza, sporeste vitalitatea si starea
generala buna;
INDIGO - Are efect de reglare a paratiroidei, calmeaza respiratia, este astringent si septic,
intareste sistemul imunitar (are efect pozitiv in formarea fagocitelor), alina durerea si
calmeaza;
VIOLET - Stimuleaza splina, are efect de calmare asupra activitatii musculare si a sistemului
nervos (tranchilizant), ajuta la formarea leucocitelor.
Se poate actiona inca din faza acuta, avand rol in diminuarea durerii si scaderea inflamatiei,
utilizand culorile din gama verde albastru indigo violet.

10.7. Suplimente nutritionale

Pentru remedierea herniei de disc ne-evoluata pana la distructii reparabile doar pe cale
chirurgicala, se recomanda suplimente naturale de tipul:
- trofice cartilaginoase (Artrovit, Artroflex, Cartilaj de rechin, Joint Protex, avand drept scop
regenerarea discurilor intervertebrale, anti-inflamator si regenerator de cartilaj)
- B complex (catina, Mega B complex - actioneaza pe nerv, ca trofic de radacina nervoasa)
- extract de coaja de salcie - aspirina naturala, menita sa combata durerea si inflamatia

42

10.8. Fitoterapie
Plantele sunt folosite de mii de ani pentru tratarea durerilor de spate.
Untul pamantului (Tamus communis), cel mai important remediu pentru sistemul osteoarticular, folosita de mii de ani pentru tratarea durerilor de spate, lombosciatica, spondiloza
cervico-dorsala, artrita, dureri reumatismale acute sau cronice, dureri musculare, guta,
contuzii, echimoze, varice, eczeme, etc. Se foloseste doar extern, deoarece este toxica.
Sub forma de tinctura sau unguent, se fac frictiuni pe zona dureroasa de doua, trei ori pe zi.
La contactul cu pielea, tinctura provoaca o iritatie usoara, de aceea este recomandata foarte
multa prudenta. Pentru inceput e indicat sa se foloseasca numai pe o portiune foarte mica de
piele ca sa se vada reactia. In caz de alergie se poate folosi mai intai o crema grasa si apoi
tinctura, crema avand rolul de a incetini patrunderea principiilor active in piele, facand
reactia mai usor suportabila. Tinctura stimuleaza circulatia sanguina si incalzeste puternic
locul tratat.
In cazul in care pacientul nu o suporta, se recomanda tinctura sau crema de tataneasa.
Tataneasa (Symphitum officinalis), calmeaza durerile, reface tesuturile, favorizeaza
vindecarea; se administreaza intern sub forma de infuzie, tinctura sau pulbere uscata
macinata (pentru adulti doza este de o lingurita de 3 ori pe zi, se tine 10 minute sub limba,
apoi se inghite cu putina apa). Extern - se aplica comprese cu tinctura pe locul afectat, apoi se
fac frictiuni pe zona dureroasa.

10.9. Acupunctura
Acupunctura este un sistem complex de diagnosticare, tratare si prevenire a bolilor si ocupa
un loc aparte in medicina energetica traditionala chineza. Acupunctura este una din cele mai
vechi tehnici de tratament cunoscute, ea fiind practicata n China de mai bine de 4.000 ani.
Desi originea chineza a tehnicii este disputata, majoritatea tehnicilor de acupunctura
cunoscute la ora actuala au la baza vechile scrieri chinezesti.
Organismul uman, dupa cum se stie din cercetarile stiintifice moderne, are o dubla structura:
structura fizica si structura energoinformationala.
43

Structura fizica a organismului uman este formata din organele si sistemele pe care le stim si
le exploram medical curent (ficat, inima, plamani, sistem nervos sistem endocrin, s.a.).
Structura energoinformationala a organismului uman este formata din meridiane energetice
si loje energetice, ambele evidentiate si masurate stiintific. Meridianele energetice sunt
structuri preferentiale de circulatie a energiei si informatiei esentiale functionarii normale a
corpului uman. Lojele energetice sunt structuri care coordoneaza activitatea organelor si
sistemelor fizice din corpul uman.
Structura energoinformationala este cea care guverneaza si controleaza structura fizica a
corpului uman, fara aceasta corpul fizic este mort. Structura energoinformationala este, daca
vreti o comparatie moderna, SOFTUL OMULUI (programul de functionare a omului); din
buna lui functionare reiese starea de sanatate.
Orice boala diagnosticata a organismului fizic este cauzata de un dezechilibru la nivel
energetic. Toate bolile umane sunt initial tulburari energetice, care nediagnosticate si
necorectate vor determina afectiuni ale organelor fizice.
Acupunctura este o tehnica medicala chineza traditionala de deblocare a chi-ului prin
insertia de ace n anumite puncte de pe corp pentru a echilibra fortele antagoniste yin si
yang. Chi-ul este o energie care se presupune ca trece prin toate corpurile. Se considera ca
aceasta energie curge prin corp urmnd 14 cai principale numite meridiane. Cnd yin si yang
sunt n armonie, chi-ul curge liber prin corp, iar persoana este sanatoasa. Cnd o persoana
este suferinda, fie bolnava, fie ranita, exista o obstructie pe unul dintre aceste meridiane.
n acupunctura, aceste puncte se nteapa pentru a elibera blocajul si pentru a echilibra
presiunea. Prin curgerea normala a energiei n tot corpul se regleaza si aportul de substante
nutritive, iar nervii snt altfel stimulati. Medicina tradiional chinez mentioneaz existena
a peste 500 de puncte.
Tehnica acupuncturii doare putin, dar senzatia e suportabila. Cnd se ajunge n punctul de
energie, atunci pacientul simte un curent electric sau o senzatie de contractie
n ceea ce priveste numarul acelor folosite, nu se poate da o cifra exacta. Se poate folosi un
singur ac, sau dimpotriva, uneori este nevoie de minimum 10. Totul difera, n functie de
afectiune. Sedintele se fac, n mod normal, la un interval de doua zile, nsa n cazurile
durerilor acute se pot tine chiar si de doua ori pe zi. O sedinta dureaza in medie 20-30minute.
Cum se realizeaza tratamentul prin acupunctura
Dupa stabilirea diagnosticului energetic se trece la echilibrarea organismului. Aceasta
echilibrare se face prin stimularea diverselor puncte de pe traiectul meridianelor energetice.
Stimularea se face folosind ace de acupunctura din argint in combinatie cu lasere de
acupunctura, electroacupunctoare computerizate, plante (folosite prin combustie).
n primul rnd, acupunctura presupune o introducere sigur i nepericuloas pentru
sntate a unor ace sterile, metalice, foarte fine n pielea i esuturile corpului prin puncte sau
44

zone care se numesc puncte de acupunctur. n mod normal, acupunctura este o terapie
nedureroas, ns persoanele mai sensibile pot simi o senzaie de disconfort la nepturi. n
momentul n care acul este introdus n piele, vei simi o amorire a zonei respective, o
presiune uoar i cldur.
Cele mai uzuale ace folosite n acupunctur sunt din oel inoxidabil i argint. Diametrul unui
ac este n jur de 0,25 mm, iar vrful acestuia este sferic pentru a nu leza esuturile.
Cnd apare un dezechilibru aceste puncte sunt dezactivate, ntrerupnd circulaia energiei n
corp i afectnd organul corespunztor merdianului pe care este situat. Fiecrei afeciuni i
corespunde
blocarea
energetic
a
anumitor
puncte.
n timpul inteparii punctul ncepe s transmit un flux de informaii bidirecional: energetic
ctre organul afectat i pe circuitul sistemului nervos ctre creier, care comand organului
afectat s nceap procesul de vindecare.
Exist alternative la acupunctur pentru pacienii care nu se sim confortabil cu acele. Ca
alternative mai puin invazive, punctele de acupunctur mai pot fi stimulate i cu cldur,
laser, magnet, curent electric de intensitate slab (electropunctur), presiune mecanic
(presopunctur). Se mai folosesc terapii ca: acupunctura magnetic, moxibustie (folosirea
unor igri groase fcute din plante cu care se nclzesc anumite puncte de acupunctur),
punerea de ventuze, masaj Shiatsu sau Masaj suedez. Aceste terapii stimuleaz meridianele
de acupunctur fr a nepa pielea, dar totui acupunctura este o terapie mai eficient.
In cazul herniei de disc, acupunctura prin restabilirea echilibrului energetic local, in afara
reducerii durerii si inflamatiei, favorizeaza refacerea inelului intervertebral si reducerea
herniei. Acele se introduc in punctele energetice interspinoase din coloana vertebrala. Se
poate combina si cu apiterapia, caz in care acele se inmoaie in prealabil in venin de albine.

10.10. Presopunctura
Presopunctura este o acupunctura fara ace care stimuleaza punctele de acupunctura
considerata un micromasaj folosit la completarea unui masajului terapeutic, in amelionarea
unei suferinte si in obtinerea unor rezultate neasteptat de bune.
Durata unei sedinte poate fi de 8-10 minute sau chiar mai mult in functie de punctele masate.
Avand in vedere ca nu pot fi utilizate punctele energetice interspinoase, care nu pot fi
accesate decat cu ace, eficacitatea in cazul herniei de disc este mult diminuata. Insa este un
tratament la indemana oricui pentru reducerea durerilor din lombosciatica si imbunatateste
vizibil efectele masajului terapeutic.

45

10.11. Elongatii si manipulari osteo-articulare

Scopul terapiei manuale osteo-articulare este restabilirea functiei segmentului individual
osteoarticular: segmente ale coloanei vertebrale, coloana vertebrala in ansamblu sau
articulatii ale extremitatilor corpului.
Daca se suspecteaza, ca o cauza a acuzelor, un deranjament functional reversibil, terapia
manuala specifica poate duce la restabilirea functiei. Sindroamele dureroase spinale sunt
indicatia majora pentru terapia manuala, care este superioara altor terapii (terapia
medicamentoasa, fizioterapia, masajul, etc) in multe cazuri rezolvand in procent mult mai
mare acuzele initiale. Rezultatele empirice initiale au fost sustinute de-a lungul anilor de
studii sustinute stiintific. Si pacientii cu sindroame spinale cronice sau recurente, provocate
in general de afectiuni degenerative ca osteocondroza sau spondiloartroza sunt candidate
pentru terapia manuala. Simptome secundare, incluzand durerea, pot fi influentate pozitiv.
Tratamentul pacientilor cu dureri cornice spinale, care ca o regula prezinta un dezechilibru
muscular semnificativ, cu scurtare si slabire a grupelor musculare individuale, pot fi tratati
prin terapia manuala.
Terapia manuala induce inhibitia transmiterii durerii la nivelul segmentului vertebral
respectiv prin stimularea mecanoceptorilor periferici. Examinarea initiala, bine documentata,
efectuata de medicul care a stabilit diagnosticul si indicatia de terapie prin manipulari osteoarticulare trebuie sa fie continuata de o re-examinare (sau mai multe) care sa noteze evolutia
simptomatologica.
Terapia este intalnita si sub numele: osteopatie, chiropractie, manipulari osteo-articulare,
masaj ortopedic.
Ce este chiropraxia
Chiropraxia este o terapie concentrata asupra problemelor de functionare sau de structura ale
coloanei vertebrale, in care sunt implicate o serie de proceduri manuale. Mai este cunoscuta
si sub denumirea de tehnica de "tragere a oaselor". Masajul manual este cel prin intermediul
caruia se normalizeaza si se previn aceste disfunctionalitati. Corectarea se face printr-o
varietate de interventii manuale mecanice.Manipularea este miscarea de amplitudine pe
termen scurt si de mare viteza, care implica manevrari ale articulatiilor pacientilor, miscari pe
care pacientii singuri nu le pot executa. Chiropraxia a dezvoltat si perfectionat in ultima
perioada o varietate de terapii manuale in special, multe dintre acestea cunoscute pentru
rapiditatea
sau
amplitudinea
de
scurta
durata.
Ce este Osteopatia
Este o terapie manuala bazata pe manipularea tuturor structurilor anatomice: schelet,
muschi, ligamente si tesuturi moi cu scopul de a restabili mobilitatea articulatiilor, de a
diminua durerile si de a reda pacientului o stare de sanatate globala.Se bazeaza pe principiul
unitatii tuturor elementelor din corp. Contractiile musculare si deplasarile structurilor
46

osoase, datorate unui traumatism direct, postura incorecta sau emotii negative ca teama si
angoasa, stnjenesc organismul. Pentru ca organismul sa-si regaseasca mobilitatea naturala,
libertatea de miscare si sa se elibereze de boala, trebuie ca aceste piedici sa fie eliminate cu
ajutorul manipularii aparatului muscularo - scheletic. I se acorda o atentie deosebita coloanei
vertebrale, cea care protejeaza maduva spinarii, care la rndul sau are un rol cheie n
organism: face legatura ntre sistemul nervos central si creier, controleaza miscarile reflexe si
voluntare si nregistreaza toate senzatiile.
Mecanismele exacte prin care terapia manuala privind manipularile vertebrale (in special cea
prin mobilizarea prin impulsuri) isi produce efectele benefice, nu au fost pe deplin elucidate.

Rezultatele practice ale acestor metode de tratament sunt insa extraordinare.

Prin manipulari vertebrale, se stimuleaza inhibarea durerii la nivelul maduvei
spinarii;
Repozitionarea, cat mai aproape de fiziologic, a suprafetelor articulare, duce, indirect
si la anularea stimulilor care induc durerea si contractura musculara;
Terapia manuala realizeaza degajarea articulara, cu inlaturarea presiunilor fetelor
articulare de pe radacinile nervoase;
Restabilirea echilibrului muscular joaca un rol important in prevenirea recidivelor, in
special in cazul afectelor coloanei vertebrale;
O terapie manuala bine condusa si completa, poate pregati optim pacientul pentru
fizioterapie si recuperare musculara.

11. PREVENTIE
Profilaxia lombosciaticii discale este condiionata de cunoaterea primelor semne manifestate
prin durerea acuta lombara dupa efort. "Micile dureri lombare" sint semne de avertisment,
care anuna o suprasolicitare a discului, din cauza, in cea mai mare parte, poziiilor vicioase
in munca sau nerespectarii repausului in condiii fiziologice a coloanei vertebrale. In
activitatea zilnica se pot face erori frecvente, atit la ridicarea greutilor si chiar a repausului
pe scaun, ce pot fi evitate cu uurina.
Bolile discale care sint in mare parte cauza durerilor de spate se constituie in timp ca urmare
a repetrii unor micri nefiziologice, care suprasolicita discul. O micare banala (ncheierea
grbita a pantofilor) sau transportul unui cos de lemne in poziia de hiperextensie a coloanei
sunt factori declanatori care trebuie evitai.
Respectarea regulilor de igiena privind gimnastica medicala si repausul coloanei la sfarsitul
lucrului vor reduce considerabil frecventa discopatiilor.
47

Garania unei bune funcionari a discurilor intervertebrale este asigurata de starea normala a
musculaturii care trebuie ntreinuta prin gimnastica zilnica si combaterea obezitii.
Cei care practica eforturi fizice mai intense, cat si sedentarii vor trebui sa invete cum sa apere
coloana vertebrala de poziii vicioase si cum sa-si asigure repausul fiziologic.
Trebuie subliniata importanta ntreinerii unei bune musculaturi toraco-abdominale pentru
asigurarea funciunii normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale.
Astfel, la obezi, unde tonusul musculaturii abdominale scade, se creeaz condiii mecanice
nefavorabile suplimentare asupra coloanei vertebrale, explicind frecventa apariiei bolilor
discale la aceasta categorie de bolnavi. Tocmai de aceea, micarea este necesara nutriiei
discului intervertebral pentru asigurarea funcionarii normale a coloanei vertebrale si pentru
prevenirea uzurii discale.
De asemenea practicarea sistematica a natatiei, ciclismului, mersul rapid poate diminua
uor frecventa lombalgiilor.
Hidratarea corecta permite dinamica dimensionala fiziologica a nucleului pulpos a discului
intervertebral, precum si mentinerea troficitatii acestuia. In acest sens se recomanda
consumul mediu de apa pe zi in cantitate de 50ml/kgcorp, in conditiile de desfasurare a
eforturilor medii.

12. CONCLUZII . SFATURI PENTRU BOLNAVII CU HERNIE DISCALA

1. Hernia de disc si lombosciatica reprezint o problema importanta de sntate, afectnd o
mare parte a populaiei active;
2. Elaborarea si aplicarea unei strategii terapeutice eficiente este complexa, datorita
dispersiei cazurilor spre mai multe specialiti: neurologie, neurochirurgie, reumatologie i
balneofiziokinetoterapie;
3. Profilaxia bolii si prevenirea recidivelor sunt deosebit de importante;
4. Terapia laser de putere mica reprezint o noutate plin de sperana n rezolvarea
conflictului discoradicular;
5. Micarea este necesara nutriiei discului intervertebra pentru asigurarea funcionarii
normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale;
6. Garania unei bune funcionari a discurilor intervertebrale este asigurata de starea
normala
a musculaturii care trebuie ntreinuta prin gimnastica zilnica si combaterea
obezitii.
Sfaturi pentru bolnavii cu hernie discala:
- Sa nu ridice greuti de jos dect in poziia cu genunchii indoiti si coloana neflectata (cat
mai dreapta);
- Sa evite pe cat posibil transportul greutilor in spate, care mresc solicitarea discurilor
intervertebrale;
- Sa practice in fiecare zi gimnastica medicala de 10-15 minute dimineaa si seara;
- Sa evite ingrasarea, respectnd dieta conform sezonului si efortului fizic pe care il depun;
48

- Sa se adreseze medicului la primele semne dureroase localizate in regiunea lombara;

- Daca a aprut dupa un efort criza acuta de lombosciatica sa solicite si sa consulte imediat
medicul. Pana la sosirea medicului sa respecte repausul absolut la pat;
- Dispariia brusca a durerii insotita de dificultate in mers anuna sciatica paralizanta care
trebuie operata in cel mult 4-5 ore de la debutul simptomelor;
- Tratamentul balnear poate fi indicat la sfritul crizei dureroase de lombosciatica si numai
cu aviz medical;
- Sa practice gimnastica la spalier sau la bara, agatat in mini, fiindc asigura despovrarea
discurilor intervertebrale;
- Dieta bogata in calciu, fosfor si vitamina D pentru meninerea sanatatii oaselor;
- Sa se hidrateze corespunztor, consum mediu de apa de 50ml/kgcorp/zi

49

BIBLIOGRAFIE
1. Dragomir, Cristian - Curs Masaj, Specializare in masajul medical, balneofiziokinetoterapie
si recuperare medicala, Modulul III.
2. Sidenco, Elena-Luminita - Masajul in kinetoterapie. Editura Fundaiei Romnia de mine.
Ediia a-2-a. Bucureti, 2009.
3. Marinescu, Daniela - Durerea lombara si sciatica. Editura Gemma Prin, Bucureti
4. Conf. Univ. Dr. Gorgan Mircea Hernia de disc lombara, Stenoza de canal lombar, Studiu,
Spitalul Clinic de urgenta Bagdasar Arseni Bucuresti
5. www.sfatulmedicului.ro - Discopatia lombara - lumbago si lombosciatica
6. www.i-medic.ro - Sciatica, lombosciatica sau lomboradiculopatia S I
7. www.farmaciiledona.ro - Lombosciatica
8. www.boli-medicina.com - Nevralgii si nevrite
9. www.ifamilia.ro - Hernie de disc, lumbago si lombosciatica
10. www.yumeiho.org.ro - Noiuni de anatomie si biomecanica ale coloanei
vertebrale
11. www.elipetromed.ro - Lombosacralgia, lombosciatica
12. Diaconu, Crina - Tratamentul eficient al lombosciaticii, www.tion.ro
13. Cristea, Adina-Hernia de disc-cauze, simptome, factori de risc,
www.blogdesanatate.ro
14. Raducanu, Gelu - Aportul terapiei laser de mica putere in tratamentul conflictului
discoradicular, www.romanialibera.com
15. Drosescu, Paula - Lombosciatica, www.medicinasportiva.ro
16. www.sfatulmedicului.ro - Despre fizioterapie
17. Pogangeanu, Andrei - Lombosciatica, cauze si simptome,
www.blogdesanatate.ro
18. www.topsanatate.ro - Electroterapia - puterea vindectoare a curentului electric
19. www.cono.ro- Electroterapie cu frecvente joase, medii si mari
20. http://articole.famouswhy.ro- C e este balneoterapia
21. www.terapii-naturiste.com
22. www.scritube.com - Rolul masajului si kinetoterapiei in discopatia lombara
23. www.hernie-de-disc.ro Manipulari osteo-articulare
24. www.chiropraxie-osteopatie.ro

50