HORMONII

OBIECTIVELE
► Noţiuni despre hormoni. Proprietăţile generale şi rolul
hormonilor în organism.
► Clasificarea hormonilor.
► Sinteza, stocarea şi metabolizarea hormonilor:
► Mecanismele de reglare a sintezei, excreţiei şi acţiunii
hormonilor:
► Structura receptorilor membranari şi nucleari.
► Mecanismele de acţiune ale hormonilor:
► a) mecanismul membrano-intracelular. Rolul mesagerilor
secunzi: AMPciclic, GMPciclic, ionii de calciu, diacilglicerolul şi
inozitoltrifosfatul.
► b) mecanismul citozolic.
► 7. Hormonii hipotalamusului: liberinele şi statinele. Reglarea
secreţiei lor.
► Hormonii adenohipofizari:
► Natura chimică, mecanismul de acţiune, efectul biologic,
reglarea secreţiei şi dereglarea ei. Folosirea în practică.
► Hormonii neurohipofizari: vazopresina (hormonul antidiuretic)
şi oxitocina. Mecanismul de acţiune, efecte biologice.
Diabetul insipid.
 Sistemul endocrin
► Glande endocrine
► Hormoni
► Celule (ţesuturi ţintă)
 Hormoni
► - 1904- W. Bayliss şi E. Starling
► sunt substanţe biologic active, sintetizate de glandele
endocrine, secretate direct în sânge şi limfă,
transportate la ţesuturile ţintă unde reglează funcţiile
biologice şi procesele biochimice în organism.
► Caracteristica generală:
► Activitate biologică mare:în concentraţii foarte mici de
ordinul 10-6 – 10-9 M/l au efecte puternice;
► acţiune la distanţă – sunt sintetizate în glandele
endocrine, dar acţionează asupra ţesuturilor ţintă;
► posedă specificitate înaltă de acţiune;
► sunt supuse controlului din partea sistemului nervos
CLASIFICAREA HORMONILOR
► După natura chimică:
► 1. Proteinopeptidici
peptide;
proteine simple;
proteine compuse;
► 2. derivaţi ai AA
► 3. hormoni de natura steroidă -
steroizi
Table 14-4 Chemical Classification
and Function of Hormones
După rolul biologic
Sinteza hormonilor proteinopeptidici

► În ribosomi: pre-
prohormon
► În regiunea reticulului
endoplasmatic ( se
desprinde secvenţa –
pre)
pre-prohormonul ---
prohormonul
► În complexul Golgi –
prohormonul----hormon
 Sinteza H derivaţi din AA
► din Tyr - catecolaminele şi T3, T4
SINTEZA H STEROIZI
 Transportul H
►H proteinopeptidici şi catecolaminele
(hidrosolubile) – circulă în plasmă în
stare liberă Excepţie fac:
somatomedinele, corticoliberina şi
hormonul de creştere.
► Hormonii liposolubili (tiroidieni, steroizi)
circulă preponderent legaţi de proteine,
denumite proteine de transport
(albuminele, prealbuminele,
transcortina, globulina tiroxinoliantă).
 Reglarea sintezei şi secreţiei
► Se execută la nivel de producere
(secreţie) prin:
1. Retrocontrol (feedback)
2. Bioritm
3. Influienţă neurogenă
 FEEDBACK
► Eliberarea H dintr-o celulă secretoare este
controlată prin retrocontrol
► Majoritatea glandelor endocrine sunt controlate
prin intermediul adenohipofizei ce produce H tropi
► Nivelul plasmatic al H periferici variază în mod
invers cu cele ale tropinelor hipofizare
► Relaţiile feed back între H periferici şi
adenohipofiză se stabilesc direct, cât şi prin
intermediul H hipotalamici (stimulează sau inhibă
secreâia H tropi)
 Bioritmurile H
► sunt înăscute, dar suferă o sincronizare sub
acţiunea factorilor de mediu
► Deosebim:
1. Ultradiene – secreţie pulsatilă de ordinul
minutelor sau orelor (gonadotropinele)
2. Circadiene (24 ore) – cortizol
3. Circatrigintane – repetate la 28-30 zile
(ovulaţia)
 Reglarea neurogenă
► Este asigurată de “ traductori
neuroendocrini” – hipotalamus,
medulosuprarenală, pineală şi
pancreas
► Se asigură o reglare în cascadă ce se
face prin modificarea sensibilităţii
receptorilor în sens negativ (reductiv)
sau pozitiv (amplificativ)
 RECEPTORII HORMONALI
► Receptor – este o glicoproteină ce recunoaşte şi
fixează H.
► Specificitatea e asigurată de componentul
glucidic.
► Au dimensiuni mai mari ca H
► Posedă un domeniu transmembranar, altul
extracelular şi un domeniu intracelular
► Receptorii pot fi localizaţi:
1. intracelular – pentru H liposolubili
2. extracelular – pentru H hidrosolubili
► H se leagă de R prin interacţiuni slabe,
necovalente, legarea este reversibilă
► Specificitatea interacţiunii H-R e asigurată de
complimentaritatea sterică a H şi a situsului de
legare de pe R
► Interacţiunea HR – fenomen de saturaţie
 Reglarea la nivel de receptor
specific tisular
► Receptorii hormonali se află în stare dinamică,
numărul de R este variabil în raport cu diverşi
factori
► Nivelul H specific în sânge poate regla numărul
de R
1. o creştere a c% H determină scăderea nr de R –
desensibilizarea ţesuturilor- down regulation) –
insulina, glucagon, STH – o adaptare la surplus
de H
2. o concentraţie ridicată a H în sânge determină
şi o creştere a nr de R – up regulation -
prolactina
 Mecanismele de acţiune
► Membrano-intracelular (hidrosolubili)
► Citozolic (liposolubili)
 Membrano intracelular
► H nu pătrund în celule, dar
acţionează prin intermediul
mesagerilor secunzi
► 3 grupe de mesageri secunzi
1. Nucleotidele ciclice:AMPc şi GMPc
2. Ca (calmodulină)
3. Diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
Medierea acţiunii H prin MS implică existenţa unor
sisteme transductoare a mesajelor externe în
semnale intracelulare
Aceste sisteme cuprind:
a. R membranari
b. G proteinele – cuplează HR cu sistemul efector
c. Sistemul efector – care generează mesagerul
secund:
Adenilatciclaza –AMPc
Guanilatciclaza –GMPc
Fosfolipaza C – diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
 G proteinele
► Sunt situate în partea internă a membranei
► Sunt alcătuite din 3 subunităţi:α β γ
► Mm α =39000-45000 Da
► Mm β =35000-36000 Da
► Mm γ = 7000-10000Da
► Lanţurile α posedă cîte un situs de legare pentru
GTP
► Formele active ale G proteinelor sunt α –GTP
► Se cunosc nai multe tipuri de proteina G:
1. Gs – stimulatoare
2. Gi – inhibitoare ( sunt cuplate cu adenilatciclaza)
3. Gp – fosforilitică ( cuplată cu Fosfolipaza C)
4. Gt – transducina (în celulele retiniene şi
cuplează rodopsina (R pentru lumină) cu o GMPc
fosfodiesterază, micşorînd c% GMPc)
Prin intermediul nicleotidelor
ciclice
Răspuns
Răspuns

Răspuns
► .Fosfodiesterazaaa descompune AMP
ciclic:
► AMPc -------------- AMP
+ H2O
► Activitatea E este stimulată de ionii de
calciu, prostaglandine, insulină.
► steroizii , hormonii tiroidieni şi
metilxantinele ( cafeina , teofilina ) scad
activitatea enzimei prelungind durata de
acţiune a AMP - ciclic.
 Diacilglicerolul şi inozitol
fosfaţii
1. 1. H+R –HR
2. 2. HR –Gp
3. Gp – Fosfolipazei C
4. Fosfolipaza C – acţionează asupra FL
membranare (fosfatidil inozitol 4,5 difosfat) şi
generează DAG şi inozitol 1,4,5-tri fosfat
► DAG – activează PK C
► Inozitol 3 fosfaţii – acţionează prin mobilizarea
Ca din reticulul endoplasmatic- crescând c%
Ca citozolic -mediază alte efecte
Diacilglicerolul şi inozitol
fosfaţii
 b. Prin intermediul ionilor de
Ca
► C% Ca intracelular este f mică, de 1000-10000 ori
mai mică decât în fluidul extracelular (se datorează
pompelor de Ca, care scot Ca din celulă şi
depozitarea lui în organite (RE, MC)
► Influxul de Ca din exterior şi creşterea c% lui în
interior poate fi realizat fie prin:
► Stimularea electrică a unei celule
► Prin molecule semnal extracelulare --H
1. H+R—HR
2. HR – determină influxul de Ca din exterior
şi creşterea Ca interior
3. Ca + calmodulina – CaKM (reacţie
reversibilă)
► CaKM:
1. Reglează contracţia muşchilor netezi şi a
microfilamentelor din celule nemusculare
prin activarea PK lanţului uşor al miozinei
2. Activează pompa de Ca din membrană,
reglându-şi propria c%
3. Reglează activitatea mai multor PK
KM – din 148 AA (multe resturi de Asp, Glu, nu
are Cis)
Cuprinde 4 domenii de fixare a Ca (4 ioni de
Ca)
 Autoreglarea circuitului de
Ca
Răspunsurile mediate de Ca din exterior – sunt
rapide, de scurtă durată
► Se cunosc 2 căi separate în timp:
1. Se activează calea prin KM – unde majorarea de
scurtă durată a Ca în citozol (determinată de IP3)
– activează KM (Ca-KM) – activează PK
2. majorarea Ca activează PKC – fosforilează
proteinele – ce determină durata reacţiilor chimice
 Mecanismul citozolic
► Steroizii şi iodtironinele au moleculă mică şi
polaritate redusă şi deci sunt liposolubili.
► Ei străbat liber membrana celulară şi în
citozol interacţionează cu R citozolic
( receptori intracelulari ).
► Complexul hormon - receptor pătrunde în
nucleu şi este fixat la situsuri acceptoare din
cromatina nucleară.
► Rezultă transcrierea ADN -lui şi sinteza de
ARN mesager care are ca efect sinteza unor
proteine specifice ce vor da răspunsul
celular la mesajul adus de hormon.
Mecanismul citozolic de acţiune
 Hormonii hipotalamo-
► Secreţia hormonilorhipofizari
adenohipofizei este reglată de către
peptide elaborate în diverse arii ale hipotalamusului –
releasing factori (neurohormoni)
► Liberine şi statine
► Hormonii Hormonii tropi
► hipotalamici hipofizari

1. somatoliberina + somatotropina

2. corticoliberina + corticotropina
3. tireoliberina + tireotropina
4. folililiberina + folitropina
5. luliliberina + lutropina
6. prolactoliberina + prolactina
7. prolactostatina -
8. somatostatină
9. melanostatina -
 Hormonii adenohipofizari
► Hormonii adenohipofizari sunt secretaţi
de lobul anterior al hipofizei
(adenohipofiza) şi se referă la hormonii
tropi.
► Rolul: stimulează secreţia hormonilor
periferici.
► Structura: sunt proteinopeptidici
► Reglarea: H hipotalamusului
prin retrocontrol
Mecanismul de acţiune: membrano
intracelular
 Hormonii adenohipofizari:
► Clasificare:
► Famila corticotropinei: peptide
derivate din pro-opiomelanocortină:
ACTH, β lipotropina, MSH, un fragment
N terminal, peptid de legătură
► Familia H somatomamotropi: STH,
prolactina, lactogenul placentar
► H glicoproteici: gonadotropinele (LH,
FSH), şi TSH
 Famila corticotropinei
► ACTH – 34 AA
► Reglarea: corticoliberină +
c% mare de cortizol – negativ
bioritm diurn
► Rolul:
1. controlează dezvoltarea cortexului
adrenalelor şi sinteza de steroizi
2. Activează transformarea Col în
pregnenalonă
În ţesuturile extrasuprarenaliene
1. activează lipoliza în ţesutul adipos
2. Facilitează captarea Gl şi AA în muschi
3. Stimulează secreţia de insulină
► ACTH + β - lipotropina
► ( 1-39) ( 42 - 134)
► ↓ ↓
► α -MSH α - lipotropina + β - endorfina
► 1 - 13) ( 42 - 101 ) ( 104 - 134)
► ↓ ↓
► β -MSH g-endorfina ( 104 - 118 )
► (84 - 101 )
► ↓
► α - endorfina
► ( 104 - 117 )
 Familia H somatomamotropi
► STH (GH) – 191 AA
► Transport: circulă în plasmă unit de proteinele sale de
transport- GH-BP şi îşi exercită efectul prin intermediul
somatomedinelor (SM- IGF1 şi IGF2), factori de creştere
de tip insulinic –IGF (insulin-like growth factors)
► Controlează creşterea postnatală, dezvoltarea
scheletului şi ţesuturilor moi
1. Reglează metabolismul glucidic, lipidic şi proteic
► Metabolismul proteic: stimulează sinteza P şi
încetineşte degradarea lor
► Metabolismul glucidic: măreşte c% Gl prin: micşorarea
utilizării periferice a ei, inhibă glicoliza şi creşte
gluconeogeneza
► Metabolismul lipidic – este deplasat spre mobilizarea Tg
de rezervă, creşte lipoliza şi nivelul AG din sânge.
► Metabolismul mineral: creşte retenţia ionilor de Ca, P,
Mg
► Anabolic proteic
► Măreşte c% P şi Ca
► Diabetogen
► H de creştere
► Nanism
► Gigantism
► Acromegalie
► Creşterea excesivă
dar armonioasă în
înălţime (peste 2
m) – gigantism
► Fără disproporţii
scheletice cu
dezvoltare
corespunzătoare a
ţesuturilor moi
► Insuficienţa hipofizară în copilărie cu
afectarea preponderentă a celulelor ce
secretă somatotropină determină
încetinirea creşterii - nanism hipofizar.
► este caracteristică nedezvoltarea
proporţională a corpului dar activitatea
psihică este normală.
► Se dezvoltă după închiderea cartilajelor de
creştere
► Creşterea disproporţională a oaselor (în
lăţime şi grosime), a ţesuturilor moi, a
organelor internemasiv, cu mîini şi picioare
late, arcade sprîncenoase proeminente,
piramida nasală masivă, mandibula
proiectată anterior, toracele cu aspect de
dublă cocoasă, cifoză toracică şi ştergerea
lordozei lombare.
► Proliferarea ţesutului congunctiv,
proliferarea cartilajului articular
► Creşterea c% de P, Ca, sintezei de proteină;
AGL, cetogenezei, glicemiei
 Prolactina
► 199 AA
► Reglarea: hipotalamus
► Stimulatori: estrogenii, contraceptivele perorale,
hipoglicemia, starea de stres, efort fizic,
graviditatea
► Inhibitori – dopamina
► Rolul:
1. Acţionează asupra glandei mamare controlând
iniţierea şi întreţinerea lactaţiei
2. în timpul gestaţiei – (estrogenii, progesteronul, h
placentar somatomamotrop) – dezvoltarea sînilor
şi a aparatului secretor
3. După naştere – acţiune lactogenă
 H hipofizari glicoproteici
► Structură: au structură dimerică αβ
► Subunitatea α – 96 AA (este identică la
toţi), cuprinde 2 unităţi oligozaharidice
legate de Arg
► Subunitatea β - diferă de la un H la
altul: pentru LH şi FSH – 115AA; TSH –
110 AA; cuprinde 2 unităţi
oligozaharidice
► Subunitatea β – posedă activitate
biologică, dar capacitatea de fixare cu
R – aparţine dimerului αβ
 TSH

► Rolul: acţionează asupra glandei

tiroide – stimulează secreţia T3 şi T4
► Reglarea: hipotalamus
T3 şi T4
secreţia e inhibată de
somatostatină
 Gonadotropinele
► Controlează funcţia glandelor sexuale
► FSH la femeie: promovează dezvoltarea foliculelor
ovarieni, prepară foliculul pentru ovulaţie şi
mediază eliberarea de estrogeni
► FSH la bărbaţi: acţionează asupra celulelor Sertoli
din testicul şi induce sinteza proteinei transportoare
de testosteronă, promovează spermatogeneza
► LH – la femei: promovează sinteza de estrogeni şi
de progesteronă, iniţiază ovulaţia
► LH la bărbaţi: stimulează producţia de testosteronă
de către celulele intersteţiale
 H neurohipofizari
1. Vasopresina
2. Oxitocina
► Structura: 9 AA şi diferă între ei prin 2 AA
(peptide bazice)
► Sinteza: se sintetizează în hipotalamus (V-
în nucleul supraoptic, O – în nucleul
paraventricular sub forma unor precursori
► H cu neurofizina specifică sunt transportaţi
în lungul axonilor şi depozitaţi în
terminaţiile nervoase din neurohipofiză
 Vasopresina
► Acţiuonează asupra epiteliului tubilor
contorţi distali şi colectori ai rinichilor -
crescînd fluxul transcelular de H2O din
lumen în fluidul extracelular - creşte
permeabilitatea pentru apă determinînd
conservarea apei şi eliminarea unei urini
hiperosmotice.
► vazopresina provoacă contracţia vaselor
de tip muscular, mărind tensiunea
arterială.
► În insuficienţa de vasopresină se
dezvoltă afecţiunea diabetul insipid.
► Cauze: lezarea sistemului supraoptic ( traumatisme
craniene, tumori, infecţii ) - scăderea secreţiei de
vasopresină sau hormon antidiuretic ( ADH )
► Diabetul insipid se manifestă clinic prin:
► poliurie hipoosmolară ( densitate < 1005,
osmolaritate < 280 mOsm/l ) Se elimină de la 4
pînă 10 litre de urină în 24 ore.
► polidipsie compensatoare ( prin stimularea
centrului setei).
► deshidratare
► Preparatele de vasopresină lichidează simptoamele
afecţiunii.
 Oxitocina
► Stimulează secreţia, contracţia
celulelor mioepiteliale, ce înconjoară
alveolele mamare
► Acţiune contractilă asupra musculaturii
netede din uter
► Stimulată de estrogeni
► Progesterona – inhibă receptivitatea
uterului la oxitocină
 Parathormonul –PTH
(paratiroidian)
► Structura: polipeptid unicatenar- 84 AA
► Biosinteză:
1. În ribosomi: pre-pro-PTH (115 AA)
2. În cisternele RE: pre-pro-PTH – 25AA
proPTH (90AA)
3. În aparatul Golgi: proPTH – 6 AA PTH
(84AA)
PTH- sintetizat incontinuu şi într-un ritm constant,
independent de c% Ca extracelular
► Reglarea: se reglează la nivelul
degradării intraglandulare,
dependentă de c% Ca:
1. Creşterea Ca în sânge – accelerează
degradarea PTH
2. micşorarea calciemiei – diminuează
degradarea PTH şi stimulează
eliberarea lui
► Metabolism: T1/2 scurt. Degradarea
PTH are loc în ficat.
► Mecanismul de acţiune: membrano-
intracelular (AMPc)
 Acţiunile PTH
► creşterea c% de Ca şi micşorarea c% de P
► Paratirina exercită acţiune asupra
metabolismului fosfo-calcic prin
intermediul vitaminei D.
► Ţesuturi ţintă:
1. Ţesutul osos
2. Rinichiul
3. intestinul
► În os: PTH acţionează asupra diferenţierii şi
activităţii osteoblaştilor, osteoclaştilor şi
osteocitelor avînd ca rezultat:
1. resorbţia osului,
2. degradarea matricei organice
3. solubilizarea substanţei minerale
eliberarea Ca şi P în fluidul extracelular
► La nivel renal:
1. creşte reabsorbţia Ca (100%), Mg
2. inhibă reabsorbţia ionilor fosfat; K, HCO3
3. Micşorează excreţia H; NH4
hipercalciemie, hipofosfatemie, hiperfosfaturie
 În intestin: PTH
promovează
absorbţia Ca
indirect:
prin stimularea
1α-hidroxilazei
renale care
transformă 25-
hidroxi D3
inactiv în 1,25
dihidroxi D3
activ
 Tulburările funcţiei glandelor
paratiroide.
► Hipofuncţia (hipoparatiroidismul) se
manifestă prin:
► excitabilitate crescută a sistemului
neuromuscular (convulsii musculare).
Cauza este conţinutul scăzut de Ca2+
în sînge şi lichidul intercelular.
► Conţinutul scăzut de Ca2+ în mediul
extracelular facilitează depolarizarea
membranelor, provocată de curentul de
Na+ îndreptat spre interiorul celulei şi
măreşte excitabilitatea celulelor
nervoase şi musculare.
► Aceste efecte pot fi înlăturate prin
administrarea Ca2+, paratirinei şi
vitaminei D.
 Hiperfuncţia (hiperparatiroidismul)
► apare în cazul sintezei ridicate de paratirină sau în
cazul utilizării îndelungate incorecte a
preparatului de paratirină.
► Primară –determinată de adenom sau hiperplazie
► Secundară – sd malabsorbţiei – ca o reacţie
compensatoare în hipocalcemia de lungă durată,
provocată de tulburarea proceselor de absorbţie –
c% de Ca –normală sau scăzută, pe cînd a P –
crescut (forma renală) sau scăzut în forma
intestinală
► are loc mobilizarea masivă a depozitelor endogene
de Ca din oase pînă la resorbţia unor zone osoase
- uşor apar fracturi spontane ale oaselor (dureri,
fracturi, deformări osoase).
► În sînge creşte C%l Ca2+ şi fosfaţilor.
► Calciu se depune în organele interne şi ţesuturi
ceea ce duce la calcifierea vaselor, rinichilor -
nefrolitiaza şi mai rar nefrocalcinoză
 Calcitonina
► Produsă de celulele C adiacente celulelor
foliculare ale tiroidei
► Structura: polipeptid din 32 AA
► T1/2- 5 minute
► Reglarea - stimulatori ai secreţiei de calcitonină:
1. creşterea c% de Ca în sânge mai mult de
2,5mmol/l
2. Catecolaminele (R – β adrenergici)
3. Gastrina
4. Colecistochinina
5. glucagonul
 Calcitonina
► Efectul biologic: micşorarea nivelului
de Ca şi P în sînge
► La nivelul osului:
1. inhibă resorbţia osoasă
2. favorizează translocarea fosfatului
din lichidul extracelular în fluidul
periosteal şi în celulele osoase
► Micşorează eliminarea Ca şi
oxiprolinei prin urină
 Hormonii tiroidieni
► Sunt
derivaţi ai
AA:
1. T3-
triiodtironina
2. T4- tiroxina,
tetraiodtironi
na
 Etapele sintezei
1. Biosinteza tireoglobulinei – glicoproteină (10%-
glucide +5900AA – 110 Tyr) compusă din 4
subunităţi, codificate de diverse ARNm.
► La toate etapele sintezei, pînă la secreţie –are loc
glicozilarea TG – necesară pentru formarea
structurii terţiale şi cuaternare a Tg.
► După sinteză catenele se împachetează şi
secretate în coloid.
 Sinteza
2. captarea ionilor de iodură din plasmă
► I pătrunde în organism sub formă de ioni de
iodură (alimente, apă, sare de bucătărie)
► Captarea din plasmă se realizează prin 2
mecanisme active energodependente:
1. E situat pe membrana capilară, captează I din
plasmă şi îl transferă în citozolul celulei tiroidiene
2. E situat pe membrana apicală, transferă I în
spaţiul coloidal
3. Organificarea iodului:
Constă în oxidarea iodului
( tireoperoxidazei) şi iodurarea unor
resturi tirozil din tireoglobulină
- + +
I +H2O2 +2H-------I +2H2O2
Prin iodurarea resturilor de tirozil se obţin
mono- sau diiod- tirozine (MIT sau DIT)
4. Condensarea resturilor de MIT şi DIT cu
formarea de T3 şi T4 (părţi componente a
tireoglobulinei)
MIT+DIT=T3
DIT+DIT=T4
5. Secreţia lui T3 şi T4 în sânge:
Are loc prin endocitoza picăturilor de coloid în
membrana apicală (internalizarea TG),
fuziunea picăturilor cu lisosomii şi hidroliza
TG – cu eliminarea T3 şi T4 în sânge.
► Transportul:
► A. Legaţi de proteine:
1. Globulina tiroxinoliantă – 75%
2. Prealbumina -15%
3. Albumina – 10%
► B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03%
► T1/2 T3= 2 zile
► T1/2 T4 = 6-7 zile
Biosinteza şi secreţia hormonilor
tiroidieni.
Se realizează în cîteva etape:
1.Sinteza
2. Caprtarea Ionilor
Tireoglobulinei
Membrana bazală de iodură din
3.Organificarea
plasmă Iodului
4. Iodurarea resturilor de Tir
5.Condensarea cu
formarea
6.Secreţia prin
Iodtironinelor
endocitoză

2900AA-110 Tir

7.Hidroliza
tireoglobulinei
 Reglarea secreţiei
► Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
► mecanism de autoreglare (autocontrol) –
la deficit de I, creşte captarea I din plasmă
şi secretă mai mult T3
► Mecanism intratiroidic:
Surplusul de iodură inhibă sinteza şi secreţia
H tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff)
Reglarea funcţiei tiroidiene
► Mecanismul
de acţiune: citozolic şi
membrano-intracelulat (AMPc)
 Mecanismul T3 şi T4
► Celulele ţintă se află
În toate organele – prioritar în

► Receptorii pentru T3 şi T4
se găsesc în nucleu
► Deci mecanismul este
cirozolic nuclear- facilitează
transcripţia ARNm pentru
un şir de enzime: Na+K+ATP
azei, (utilizează 45% de E),
GlicerolfosfatDH, malic
enzima,
 Acţiunile biologice
► La nivel nuclear – produc creşterea sintezei
de ARN m – sinteza de proteine - stimulează
creşterea şi diferenţierea celulară
► La nivelul membranei plasmatice –stimulează
Na-K-ATP-aza
► Activează enzimele de O/R din mitocondrii,
cresc numărul de mitocondrii, cresc în
dimensiuni cristele
► Controlul metabolismului oxidativ, proceselor
de ardere prin care se obţin ATP şi căldură –
acţiune calorigenă
► Creşte viteza metabolismului bazal:
a. Diminuează rezervele energetice lipidice şi
glucidice- măresc lipoliza în ţesutul adipos şi
glicogenoliza în ficat
b. Intensifică catabolismul proteinelor
 Efecte endocrine.
► În general, hormonii tiroidieni cresc metabolismul şi clearence-ul
multor hormoni şi agenţi farmacologici.
► De exemplu:
► clearence-ul hormonilor steroizi este crescut, ducând la creşterea
compensatorie a ratelor de producţie;
► nivelul prolactinei este crescut la 40% din pacienţii cu hipotiroidism
primar;
► nevoia de insulină la diabetici creşte în hipertiroidism;
► răspunsul hormonilor de creştere (GH) la stimuli, cum ar fi
hipoglicemia, este redus la hipotiroidieni;
► hipotiroidismul induce cicluri menstruale anovulatorii şi menoragii –
prin dereglarea ritmului de secreţie al FSH şi LH;
► clearence-ul apei libere în hipotiroidism este secundar creşterii
activităţii vasopresinei;
► PTH (hormon paratiroidian) poate avea o acţiune diminuată în
hipotiroidism.
 Variaţii patologice
► Producerea h tiroidieni în exces -
hipertireoidiile
► Deficitulsecreţiei h
tiroidieni –
hipotireoidiile

► Deficitul congenital
de HT - cretinism
► Deficitul secreţiei HT
la adulţi - mixidem
 Hipertireoidiile
► HT în exces determină:
► Metabolismul proteic: intensifică catabolismul proteinelor (BA
negativ)
► Metabolismul lipidic: intensifică lipoliza – mobilizarea
depozitelor adipoase – creşte c% de AGL şi scade nivelul Col
( creşte metabolizarea şi eliminarea lui biliară).
► Metabolismul glucidic:
1.se accelerează răspunsul glicogenolitic la catecolamine –
creşte glicogenoliza şi gluconeogeneza – scăderea toleranţei
la glucoză – hiperglicemia
2. Accelerează metabolizarea insulinei
3. Scade sensibilitatea tisulară la insulina exogenă
 Hipertireoidiile
►H tiroidieni în exces:
► scăderea în greutate - intensifică lipoliza –
mobilizarea depozitelor adipoase
► atrofia musculară - intensificarea
catabolismului proteinelor (BA negativ) –
apare incapacitatea muşchiului de a fosforila
creatina, eliberarea E lisosomale musculare.
Defectul de fosforilare explică slăbiciunea şi
oboseala musculară
► Modificările tegumentelor, pielii: pielea –
catifelată, caldă, transpirată (datorată
vasodilataţiei cutanate şi termogenezei
indusă de HT).
► creşte t corpului - decuplarea FO
► Exoftalm – hipertrofia şi deformarea
muşchilor extraoculari
 Hipertireoidiile
► Modificări la nivelul cordului: tahicardia, creşte
debitul cardiac ( dar cu eficienţă scăzură faţă de
necesarul de O al ţesuturilor), scăderea forţei de
contracţie a miocardului - în exces HT au acţiune
cardiostimulatoare directă:cresc AMPc în miocard,
cresc nr R cardiaci β adrenergici, inhibă MOA ţ
cardiac – în rezultat creşte sensibilitatea ţesutului la
catecolamine
► Modificările digestive: mărirea apetitului (creşterea
consumului de O2 şi decuplării FO) şi
hipermotilitatea gastrointestinală (creşterii
tonusului sistemic vegetativ parasimpatic)
► Modificări ale SNC: labilitate emoţională,
nervozitate, hiperchinezie, tremor fin al
extremităţilor - determinate de creşterea
sensibilităţii ţesutului nervos la catecolamine
 Hipertireoidiile
► Modificările sistemului hematopoetic: cresc masa de
hematii (accelerează disocierea O din HbO2 prin
creşterea c% de 2,3 difosfoglicerat şi scade activitatea
pompei de sodiu din eritrocite). Scad numărul
leucocitelor prin scăderea neutrofilelor
► Funcţia de reproducere: HT determină creşterea c%
plasmatice a globulinelor ce transportă H sexuali
(testosteronul şi estrogenilor) – creşte nivelul seric al
estrogenilor legaţi, dar creşte şi c% estrogenilor liberi ca
urmare a măririi conversiei testosteronului în estradiol şi
a androstendionului în estronă .
Se observă şi răspuns crescut al gonadotropinelor la
stimularea cu gonadoliberină - creşte LH şi FSH
plasmatic. În consecinţă: cicluri anovulatorii şi creşterea
infertilităţii

 LABORATOR: T3, T4 – măriţi; TSH- micşorat

► Cea mai folosită clasificare a etiologiei
hipotiroidismului este aceea în funcţie de
„etajul” afectat din axul hipotalamo-hipofizo-
tiroidian, anume:
► - hipotiroidism primar în afecţiuni ale tiroidei;
► - hipotiroidismul secundar în afecţiuni ale
hipofizei;
► - hipotiroidism terţiar în afecţiuni ale
hipotalamusului;
► - hipotiroidism prin rezistenţă periferică la
acţiunea hormonilor tiroidieni.
 Cretinism
► Deficitul congenital de HT determină:
► Întîrzierea apariţiei nucleelor epifizare de
osificare, nediferenţierea osoasă – creşterea
liniară încetinită, membrele disproporţionat
de scurte faţă de trunchi şi capul mare.
► reţinerea dezvoltării psihice - caracter
infantil al creierului, hipoplazia neuronilor,
întîrzierea mielinizării şi reducerea
vascularizaţiei.
► În normă timp de 48 ore după naştere TSH
scade până la normă; în cretinism – rămîne
în c% mari
 Hipotireoidiile
► Edem mucinos cu infiltraţia tegumentelor –
acumularea mucopolizaharidelor, acidului
hialuronic şi condroitinsulfatului B în derm
► Creştere în greutate- infiltratul cu
mucopolizaharide din ţesut determină retenţie
de lichide şi aspectul infiltrat al bolnavului
► Tegumente reci (vasoconstricţia cutanată,
scăderea fluxului sanguin şi consumului de O2),
uscate, descuamarea accelerată a pielii şi
hipercheratoză (reducerea secreţiei glandelor
sudoripare şi sebacee), de o culoare palid-
carotenică (lipsa transformării carotenului în
vitamina A).
 Hipotireoidiile
► Bradicardie – deficitul de HT determină şi
micşorarea numărului de R β ai miocardului –
secundar scade debitul cardiac şi a alurii
ventriculare
► Din partea SNC: scade capacitatea intelectuală,
diminuă memoria recentă, apar defecte de vorbire,
predomină somnolenţa şi letargia.
► Aparatul reproducător: suferă o involuţie a
caracterelor sexuale primare şi secundare: atrofie
testiculară, atrofie utero-ovariană, mucoasă
vaginală uscată – scăderea libidoului, impotenţă,
oligospermie, tulburări menstruale, avorturi
frecvente.
 Hipotireoidiile
► Metabolismul lipidic: creşte nivelul seric
al Tg, Col, LDL; pe cînd c% AGL nu se
modifică sau puţin scăzută.
► Sinteza şi metabolizarea proteinelor sunt
încetinite
► Scade rata absorbţiei glucozei din intestin
şi e împedicată intrarea Gl în ţesuturi;
degradarea insulinei este încetinită
 LABORATOR: T3, T4 – micşoraţi; TSH- mărit
Pancreasul
Numele Product % of islet Function
celulelor cells
Celule beta Insulina si 50-80% Scad c% Gl
amilina
Celule alfa Glucagon 15-25% cresc c%
Gl

Celule Somatostatin
3-10% Inhiba
delta a secreţia de
I,G, STH,
HCL, gastrină

Celule PP Polipeptidu 1% Cresc

l secreţia de I,
pepsină, HCL
pancreatic
 Insulina
► Structura:
51 AA
► Lanţul A-
21 AA
► Lanţul B –
30 AA
 Proinsulin C peptide
O endopeptidază Insulina
Ca2+ -dependentă
MW 5808
PC2
(PC3)
Lanţul A

PC3
Lanţul B
 1- ARNm este tradus pe ribosomii

Biosinteza RE într-un
preprohormon.
precursor proteic:
Elongarea
precursorului cu capătul (N-term) se
fixează de RE iar lanţul este
îndreptat spre lumenul RE.

2- În RE «signalele peptidazelor»
clivează preprohormonul pînă la
prohormonul inactiv.

3- Prohormonul este transferat spre

aparatul Golgi.

4- Apoi este transportat în

veziculele secretante ce conţin
proteaze.

5- La stimularea celulei endocrine,

veziculele secretorii eliberează
conţinutul lor în spaţiul extracelular
prin mecanismul de exocitoză.

6- Hormonii difuzează spre lumenul

vaselor sanguine pentru a fi
transportate spre celulele ţintă.
Reglarea secreţiei Stimulare/ inhibiţie de secreţie
hormonilor pancreatici.
Adrenalina plasmatică  Activitate simpatică

 AA (Arg, Liz) –  Activitate parasimpatică

–


 Glicemia Celulele
  secreţia de insulină
beta –

Gastrina
 –
Somatostatina
GIP
Secretina Celulele delta
Glucagon
Celulele alfa  glicemia
GIP:peptidul gastro-intestinal/ acţiune anticipată
 Reglarea secreţii de insulină

GLUT2 Na+
K+

Na+ KIR K+
K+
Vm
K +

Ca2+ -
Celule Ca2+
ß pancreatice Ca2+ Canale de Ca2+
Voltag-depend
Ca2+

Granule de Insulină
 Secreţia bazală de insulină
Inervaţia ß
celullor
GLUT2 Na+
K+
Signal
Na
+ KIR K +

K+
Vm
K +

Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Voltage-gated
pancreatice Ca2+ channel
Ca2+

Granule de Insulină
 Glucoza-stimulează secreţia de
insulină
Glucose ß cell integrates input from
various metabolites, hormones
and neurotransmitters
GLUT2 Na+
K+

Glucokinase Na+ KIR K+

K+
Km= 7-9 mM
- K +
Vm
ATP Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Canale de Ca2+
pancreatice IP3
Voltage-depend
cAMP Ca2+

Granule de Insulină
 Metabolismul Insulinei
► Se secretă in circulaţia portală
► 50% se degradează în ficat
► 50% se degradază în alte ţesuturi şi rinichi
► Pătrunde în celulele pentru degradarea
enzimatică prin endocitoză mediată de
receptori

► T1/2: 3 - 5 min.
 Circulă ca monomer liber
 Degradarea de insulină

Ficat Muşchi şi alte ţesuturi

Rinichi
Adipocite, limfocite
50% 50%
din insulina de insulină Nu se degradează
portală extracelular
periferică
50% de la proinsulină
70% de peptida C

Enzima ce degradează Insulina (IDE):Insulinaza

 Mecanismul de acţiune al
Insulinei:
R a– suprafaţa externă:

α subunitatea conţine
situsul de fixare pentru
insulină

membrana
citoplasmatică
β subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
 Semnalul transmis de către R Insulinic
Insulina se fixează la α Insulin
subunitate reglînd
activitatea subunităţiiβ
GLUT4
PO4
autofosforilarea
β subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4

⇑ activitatea tyr
kinazică

fosforilarea altor Translocarea transportorului de

substrate Glucoză spre membrana
citoplasmatică

activarea fosfo- inositol

3-kinazelor
 Transmiterea semnalului de către
Insulină
Insulin se fixează la α Insulin
subunitate reglînd
activitatea subunităţii β GLUT4
PO4
autofosforilarea
β subunităţii IRS-1 e.g. ↑expresia
+ ATP IRS-1PO4
GLUT
proteinei
⇑ activitatea tyr MAPK MAPKPO4
kinazelor +
ATP
fosforilarea altor Reglarea
substrate transcripţiei

Sunteza proteinei,
fosforilarea MAP proliferarea şi
kinazelor (Trh, Tyr) diferenţierea
 Signalul transmis de receptorul Insulinic
Insulina se fixează la a Insulin
subunitate, care reglează
activitatea b subunităţii
GLUT4
PO4
autofosforilarea
β subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 Depositul de
Glicogen
⇑ activitatea tyr ⇓+
kinazelor protein fosfatazei-1

⇓+ ⇓-
fosforilarea altor
substrate
glycogen fosforilaza kinazelor

sintazei
⇓-
fosforilarea MAP fosforilaze

kinazelor
 Effectele insulinei: molecular şi
celular
Metabolic şi mitogenic
◆ Reglarea transportului şi metabolismului
de glucoză
◆ Reglarea metabolismului de lipide
◆ Reglarea transcripţiei de alte gene
 Influenţa insulinei asupra
metabolismului glucidic
► măreşte permeabilitatea membranelor
celulare pentru Gl, astfel are loc transportul
glucozei în celule;
► activează sinteza glicogenului (la nivelul
glicogen-sintazei) şi inhibă mobilizarea
glicogenului (prin conversia enzimei
glicogen-fosforilaza la formă ei neactivă);
► activează enzimele-cheie ale glicolizei şi le
inhibă pe cele ale gluconeogenezei.
► Activează E şuntului pentozofosfat
 Efectele insulinei:
Stimulare Inhibiţie
◆ Ficat
sinteza de glicogen glicogenoliza
siinteza de trigliceride ketogeneza
gluconeogeneza

◆ Muşchii Schiletali
captarea de glucoză
sinteza de proteine degradarea de proteine
sinteza de glicogen glicogenoliza
◆ Ţesutul Adipos
captarea de glucoză
depozitare de trigliceride lipoliză

Promovează Inhibă procesele

procesele catabolice
 Nivelul normal de Insulină
► Secreţia zilnică la oameni: 40 - 50 U
► Insulina Bazală în plasmă : 12 µU/ml
► Insulina Postprandială : la 90 µU/ml

120
Masa
Glucosa, mg/dl

µ U/ml
100

Insulina,
80

60
80
40

Basal 20

Minutes 0 30 60 90 120
 Deficienţa de Insulină duce la:
► Hiperglicemia
 Subutilizare de glucoză
 Supraproducţie de glucoză
► Se activează lipoliza
► Se instalează acidoză - Creşte conversia
AG la corpi cetonici (acetonă, a.acetoacetic
şi β -hidroxibutiric)
► Creşte nivelul trigliceridelor plasmatice şi a
LDL; decreşte HDL
► Diureza osmotică, plasma hiperosmolaritate,
dehidratare, hipovolemia, polidipsia
► Depleţia de K+ intracelular şi circular
 2- Glucagonul : hormon hiperglicemiant

Peptide lineară de 29 AA (PM= 3450 da)

50% din glucagon este degradat la pasajul prin ficat.

Demi-viaţa (t1/2 ) = 3 min
 Gena glucagonului codează pre-proglucagon
Superfamilia genelor:
-VIP (« peptidul intestinal vazoactiv»)
- GIP (peptidul gastrointestinal inhibitor)
- Secretina
- GHRH (growth hormon-releasing hormone)

PREPROGLUCAGON (160 a.a)

HN- Signal GRPP Glucagon

Glucagon IP GLP-I IP GLP-II COOH
2
Peptide

GRPP : glicentin-related pancreatic peptide

Se găsesc aceste gene şi în celulele intestinale, dar expresia lor conduce
la formare de alţi hormoni (glicentină şi GLP(glucagon like peptide).
IP=intervening peptide
 PROCESINGUL în PANCREAS
Celulele α

PREPROGLUCAGON (160 aa)

HN- Signal GRPP Glucagon IP GLP-I IP GLP-II COOH

2
Peptide

Passage dans le REG

HN- Signal GRPP

2
Peptide + IP GLP-I
Glucagon IP
Glucagon GLP-I IP
IP GLP-II
GLP-II COOH
COOH

fragment majeur
GRPP
de proglucagon
Glucagon
 PROCESINGUL în INTESTIN
Enterocite
PREPROGLUCAGON (160 aa)

HN- Signal GRPP Glucagon IP GLP-I IP GLP-II COOH

2
Peptide

Passage dans le REG

HN- Signal GRPP

2
Peptide + IP GLP-I
Glucagon IP
Glucagon GLP-I IP
IP GLP-II
GLP-II COOH
COOH

Celulele +
GRPP Glucagon + GLP-II
duodenale GLP-I

Glycentine Stimulează secreţie insulinei

GRPP Oxintomodulin
 D- Reglarea secreţiei de glucagon

Amino Acizii  Activitatea SN simpatic

  Activitatea SN parasimpatic

 Glicemie
–

Celule
 secreţia de glucagon
 Glicemie  alfa – 0,1 ng/ml
 –

Somatostatina
CCK Celulele delta
Insulina
Celulele beta

CCK : colecistochinina
 Interacţiuni la nivel de pancreas
Mecanisme paracrine

Cellules β

amilina

insulina
(-)
(-)
(+)
Celulele α

(+)
glucagon
somastostatina
(-)
Celulele δ
Mecanismul de acţiune al glucagonului- membrano AMPc
citozolic

R
G
AC Adenilat ciclaza

ATP
AMPc

Protein kinazele AMPc dependente

 Glucagon Insulină

–

Glicogen sintaza

Forma
de
Glucozo 1-P Glicogen stocare
Eliberare a glucozei
de
glucoză Fosforilaza
–


Glucagon Insulină
 Glucagon Insulină

–

Glucokinaza/hexokinaza

Glucose Glucose 6-P

Eliberare utilizare
de de
glucoză Glucozo-6-fosfataza glucoză
–


Glucagon Insulină
Compararea efectelor insulinei şi a
glucagonului
la nivel de ficat
 3- Somatostatina : hormon hiperglicemiant

- peptidă de 14 aa

- Posedă acţiune paracrină inhibitorie asupra secreţiei de

hormoni hipofizari, pancreatici şi a sistemului gastro-intestinal
 4- Polipeptidul pancreatic

- Produs de celule PP mai abundente la capul pancreasului

-Secreţia creşte după masă, dar nu seamănă a fi implicat
în metabolismul glucidelor.

Controlează funcţionarea sistemului gastro-intestinal, ca

secreţia exocrină a pancreasului şi elimenarea veziculei
biliare.
 5- Amilina sau IAPP

Polipeptidă de 37 AA.
Sintetizat de celulele B a pancreasului, sete secretat cu
insulina.

Depuneri amiloide destrug arhitectura normală a însulelor

hiperglicemia favorizează formation IAPP

Rolul fiziologic normal puţin cunoscut

► medulosuprarenala
► Cortexul
 Zona Glomerulară
 Zona Faciculată
Cortex
 Zona Reticulată
Medulla
 Obiectivele
1. Hormonii medulosuprarenali (adrenalina şi noradrenalina). Biosinteza, secreţia şi
metabolizarea lor.
2. Mecanismul de acţiune şi efectele fiziologice ale catecolaminelor. Feocromocitomul.
3. Hormonii corticosuprarenali: cortizolul şi aldosteronul. Structura şi etapele biosintezei de
glucocorticoizi şi mineralocorticoizi.
4. Transportul în plasmă, metabolismul şi excreţia hormonilor steroizi corticosuprarenali.
5. Reglarea secreţiei de glucocorticoizi şi mineralocorticoizi.
6. Mecanismul general de acţiune al steroizilor corticosuprarenali.
7. Acţiunile biologice ale glucocorticoizilor. Rolul adaptiv în stres.
► Efectele hormonilor mineralocorticoizi.
► Tulburările secreţiei hormonilor corticosuprarenali (boala Addison; sindromul
suprarenometabolic; boala Conn).
► Hormonii sexuali masculini. Structura, transportul plasmatic şi metabolismul
testosteronului.
► Mecanismul de acţiune şi efectele fiziologice ale androgenilor.
► Controlul hipotalamo - hipofizar al secreţiei de androgeni testiculari.
► Hormonii sexuali femenini. Secreţia hormonală a ovarului, transportul plasmatic şi
metabolismul estrogenilor şi progesteronului.
► Controlul hormonal al funcţiei ovariene.
► Acţiunile estrogenilor şi progesteronului.
► Steroizii anabolizanţi ca preparate farmaceutice active.
 Hormonii
medulosuprarenalieni
► Adrenalina
► Noradrenalina
► Structura:
► Sinteză:
Biosinteza
 Depozitarea şi reglarea
► Depozitate în granule- cromafine (în complexul
ce include CA, cromogranina A, Mg, Ca şi ATP)
► Reglarea: semnal pentru eliberare – acetilcolina
(prin intermediul ionilor de Ca)
► Ampligică sinteza CA – ACTH,glucocorticoizii
► Hipoglicemia şi nicotina – cresc eliberarea
adrenalinei
► Obturarea arterei carotide – creşte eliberarea
noradrenalinei
 Metabolizarea are loc

► de 2 sisteme enzimatice:
 Catecol-O-metiltransferazei (COMT)-
metanefrina şi normetanefrina
 MAO - acid vanilmandelic eliminat renal
(VAL = 1-7 mg/ml)
Dă informaţii despre funcţia MSR
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune
Membrano citozolic
► α1-receptorii adrenergici (afinitate mai mare pentru NA) –
1. contracţia musculaturii netede (vase, uter, pupilă (muşchi radiari))
2. celule hepatice ↑Glicemia
► α2-receptorii adrenergici (afinitate pentru NA şi A)
 Contracţia musculaturii netede: vase, intestin
 pe glandele sudoripare ↑transudaţia
 Inhibă eliminarea de renină şi insulină
► β1-receptorii adrenergici (afinitate pentru NA şi A)

 predomină în miocard +creşte v şi forţei de contracţie

 dilatare
 Hepatocit glicogenoliza+ neoglucogeneza ↑Glicemia
 ţesut adipos ↑lipoliza

► β2-receptorii adrenergici (afinitate mai mare pentru A)

► predomină în musculatura netedă -relaxare
 vase coronare, din muşchi scheletici, cerebrale - VD
 Bronhiole -BD
 uter
 intestin

► β3-receptorii adrenergici recent caracterizaţi, localizaţi în ţesutul

adipos (în special în ţesutul adipos brun) Efecte:termogenic, anti-
obezitate, antidiabetic.
 α1-receptorii adrenergici
► Efecte: -contracţia musculaturii netede: vase, uter,
pupilă (muşchi radiari), muşchi fir de păr
► - celule hepatice ↑Glicemia
► Mecanism de acţiune: α1receptorii sunt cuplaţi cu
Proteina Gq activarea fosfolipazei C (PLC) care
transformă IP2 în: inozitol-1,4,5-trisfosfat(IP3)
► creşterea Ca++ citosolic prin mobilizarea lui din RE
► diacilglicerol(DAG) stimulează protein kinazaC (PKC)
determină fosforilarea proteinlor ţintă
► au afinitate pentru ambele catecolamine NA şi A
► α1-blocant: PRAZOSIN
 α2-receptorii adrenergici
► Efecte:
 Contracţia musculaturii netede: vase, intestin
 pe glandele sudoripare ↑transudaţia
► Mecanism de acţiune: α2 receptorii sunt cuplaţi
cu Proteina Gi inhibă adenilciclaza ↓AMPc
intracelular
► efecte opuse β receptorilor (↑AMPc intracelular).
► au afinitate pentru ambele catecolamine NA şi A
► α2-blocant: YOHIMBIN
 β1-receptorii adrenergici

► Efecte:
 predomină în miocard + pe proprietăţile inimii
 Hepatocit glicogenoliza+ neoglucogeneza ↑Glicemia
 ţesut adipos ↑lipoliza
► Mecanism de acţiune: β1receptoriisunt cuplaţi cu
Proteina Gs stimulează adenilatciclaza ↑AMPc.
► au afinitate pentru ambele catecolamine NA + A
► β1-blocant: METOPROLOL
► β-blocant neselectiv: PROPRANOLOL
 β2-receptorii adrenergici
► Efecte: predomină în musculatura netedă -relaxare
 vase coronare, din muşchi scheletici, cerebrale VD
 Bronşii -BD
 uter
 intestin
► Mecanism de acţiune: β2receptoriisunt cuplaţi cu
Proteina Gs stimulează adenil ciclaza ↑AMPc.
► au afinitate mare pentru A, în timp ce NA se leagă
foarte slab
► β2-blocant: BUTOXAMINA
 β3-receptorii adrenergici

► recent caracterizaţi, localizaţi în

ţesutul adipos (în special în ţesutul
adipos brun) Efecte:termogenic, anti-
obezitate, antidiabetic.
► au afinitate mare pentru NA, în timp
ce A se leagă foarte slab (opus β2-
receptorilor).
►A – dilatarea vaselor
► Creşterea consumului de O şi a producţiei de
căldură
► în muşchii scheletici – activează glicogenoliza;
în ficat – creşte glicogenoliza şi glucogeoneza;
în ţesut adipos – cresc lipoliza
► Creează o situaţie pasivă de tensionare
► NA- provoacă constricţia vaselor
► Generează agresie
 Hormonii medulosuprarenali (adrenalina şi
noradrenalina).

1.
 Feocromocitomul.

► este o tumoare benignă secretantă de

CA, care se manifestă prin HTA
paroxistică sau permanentă, însoţită
de hiperhidroză (transpiraţii intense),
tahicardie, paloare, poliurie, aritmii
cardiace.
Glucocorticoizii
 Glucocorticoizii Mecanism de
acţiune

► Citozolic nuclear
► Transport: în sânge circulă legaţi de proteine
(transcortina-70%; serumalbumina-15%)
► T1/2=1,5-2 ore
► Sunt metabolizaţi prin hidrogenarea dublei
legături de la C4; a grupării cetonice de la C3 şi
conjugaţi cu acid glucuronic
 Principalele acţiuni:

 1. Metabolice
 2. Pe organe şi sisteme
 3. Farmacologice
 Au efecte anabolice la nivelul ficatului şi
efecte catabolice – asupra altor ţesuturi
(se realizează prin acţiunea altor H –
adrenalina)
1) Efecte metabolice ale GC
a)Metabolismul proteic:
 ↑catabolismul proteic
 ↓anabolismul proteic
Bilanţ azotat negativ
 ↑mobilizarea AA din ţesuturile extrahepatice
 Excepţie: ficatul unde ↑ captarea AA folosiţi
pentru:
►Neoglucogeneză
►Sinteza de proteine plasmatice
 1) Efecte metabolice ale
GC
► b) Metabolismul glucidic: GC cresc glicemia prin:
► - ↑ absorbţia intestinală a glucozei,
► - ↑ neoglucogeneza hepatică - ↑ cantitatea de
glucoză
► - ↑ glicogenoliza produsă de adrenalină şi glucagon
► -↓ utilizarea întracelulară a glucozei (↓ afinitatea
receptorilor pentru insulină) de unde secundar
↑glicemia
► -↑ insulinei
► - ↓sensibilităţii ţesuturilor la insulină (în special
muşchi şi adipocit) de unde DZ secundar (adrenal)
 c)Metabolismul lipidic:

 - GC cresc lipoliza:
► Lipide →AGL→corpi cetonici →Energie
 ↑cetogeneza hepatică
 Lipoliza însoţită de ↑depunerii lipidelor în alte zone:
► lipoliză
pe membre
► depunere pe faţă(“faţă de lună plină”), torace, abdomen

 important: în inaniţie sau stres, GC schimbă metabo-lismul

energetic de pe utilizarea glucidelor→pe utilizarea lipidelor -
rezervarea glucozei.
 d)Metabolismul
hidromineral:
► GC cresc retenţia de NaCl şi apă
(funcţie mineralo-corticoidă)
► ↑volemia producerea edemului în
corticoterapie (efect advers)
► ↑demineralizarea osoasă (efect
advers)
► Favorizează pierderile de Ca şi P din oase – prin
inhibarea creşterii matricei colagenice a osului,
inhibarea osteoblastelor – osteoporoza şi calciuria
► Rol antiinflamator –
► Provoacă liza ţesutului limfatic, modificând imunitatea
celulară şi scad producţia de anticorpi
► Inhibă procesele de formare a substanţelor de tip
histaminic şi serotoninic – acţiune antiproliferativă –
prin scăderea numărului de mitoze celulare
Mineralocorticoizii
 Reglarea secreţiei de ALDO

► ↑[K+]plasmatic ⇒ ↑secreţia ALDO ⇒↑excreţia K+

► ↓[Na+] plasmatic⇒↑secreţia ALDO⇒↑reabsorbţiaNa+
 ex.: diareea severă, transpiraţii intense, aport ↓Na+
► 2) Sistemul renină-angiotensină-aldosteron
 ↑eliberării RENINEI la nivelul AJG este stimulată de:
►↓TA, ↓Volemiei, ↓[Na+]pl, ↓[Na+]urinar la MD
►activarea SNVS
 ↑eliberării de ALDOeste stimulatăAg. II şi Ag. III
 inhibarea SRAA: ALDO + ANP ⇒feedback negativ
► 3) ACTH - efect minor
 Efectele hormonilor
mineralocorticoizi
► Acţiuni principale:
► -menţinerea echilibrului hidro-electrolitic,
► - controlul volemiei, TA, echilibrului Na+-K+
► rol în menţinerea funcţiilor vitale (life-saving
hormone).
► lipsa ALDO duce la moarte prin şoc în 3 zile -2
săptămâni.
► Efecte:1. la nivel renal2. extrarenal3. muşchi şi
nervi
 Efecte renale:

► acţiunepe ultima parte a tubului renal (1/3

terminală TCD şi TC):
 ↑Reabsorbţia de Na+ şi secreţia de K+:
► la polul apical: ↑permeabilitatea pentru Na+şi K+
► la polul bazal: ↑activitatea pompei Na+/K+
 ↑Reabsorbţia pasivă de Cl-şi HCO3-
 Secundar ↑reabsorbţia de apă
 ↑secreţia de H+,NH4+, Ca2+, Mg2+
► Astfel ALDO intervine în menţinerea :
► TA,volemiei, echilibrului hidro-electrolitic
► echilibrul acido-bazic
 2. Efecte extrarenale:
↑Reabsorbţia de Na+ şi secreţia de K+ la
nivelul:
►Glandelor sudoripare: economisirea NaCl pentru
menţinerea volemiei - sudaţie ↑cu NaCl↓
►rol în adaptarea la cald.
►Glandelor digestive

► 3.Efecte pe muşchi şi nervi:

↑activitatea pompei Na+/K+
► ↓Na+IC şi ↑K+IC
Hormonii sexuali
► Estrogenii asigură decurgerea următoarelor
pocese:
► dezvoltarea organelor sferei genitale.
► dezvoltarea caracterilor secundare
(dezvoltarea cartilajelor laringenului, formarea
timbrului vocii, dezvoltarea glandelor
mamare).
► apariţia instinctul sexual.
► desfăşurarea sarcinii şi procesului de naştere.
► Androgenii fiind de natură steroidă activează la
nivelul mecanismului direct, citozolic,
acţionează asupra celulelelor ţintă favorînd
activarea sintezei DNA. În timpul replicării şi
intensificarea transcrierii genelor specifice.
Efectul anabolic a testosteronului este cu mult
mai mare decît al estrogenilor asigură creşterea
părului pe faţă şi corp, formarea timbrului vocei
de bărbat. Împreună cu foltropina androgenii
activează spermatogeneza