|




 
  
á CH3COSCoA +3NAD+FAD+GDP+Pi+2H2O
î î
x
x x
x
 
 | 

   
á Citrat sintaza:
Inhibată - succinil CoA; AG; NADH; citrat
Activată: S-
S- OA, Acetil CoA
á IzocitratDH:
Activată: ADP, Mg, Mn
Inhibată: NADH2 şi NADPH2, ATP
á Alfa cetoglutaratDH
Inhibată: succinil CoA; NADH2; Se mare
 |
 

 
á |eacţiile ce furnizează produşii intermediari ai ciclului
Krebs
1. Formarea de OA
Piruvat +CO2+ATPɺɼ
+CO2+ATPɺɼOA+ADP+PiOA+ADP+Pi
E- piruvatcarboxilaza (biotin dependentă)
Asp+ơơcetoglutarat ɺɼOA+Glu
Asp+ ɺɼOA+Glu
În miocard şi muşchi:
Fosfoenolpiruvat +CO2+GDP ɺɼOA ɺɼOA +GTP
E- fosfoenolpiruvatcarboxikinaza
 |
 

 
2. Formarea alfa cetoglutaratului:
cetoglutaratului:
Glu+Piruvat ɺɼAla
ɺɼAla + ơcetoglutarat + Ala
3. Formarea lui succinil CoA ² din propionil CoA
(1. din oxidarea AG cu număr impar de atomi de
C; 2. din catabolismul Val, Ile, Met)
4. Formarea fumaratului (din catabolismul Fen şi
Tyr)
 ’ 

 


  


 

 


 ’
á Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor - sursa energetică pentru sinteza ATP - ului.
Enziniele dehidrogenăni.
á Lanţul respirator (schema). Complexele enzimatice. Acceptorii principali de electroni şi
protoni, structura lor chimică.
á Potenţialul de oxido-
oxido-reducere a componentelor lanţului respirator. Fosforilarea oxidativă.
Locurile de fosforilare. Produsele finale ale oxidării.
á |eglarea intensităţii funcţionării lanţului respirator. Coeficientul P/O, controlul
respirator.
á Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii agenţi decuplanţi. |olul biologic al
produsului de decuplare, respiraţia liberă.
á Mitocondriile, structura şi permeabilitatea selectivă a membranelor pentru diferiţi cumpuşi..
Sistemele--navetă de transport al echivalenţilor de reducere.
Sistemele
á Ipotezele principale, care explică procesele fosforilării oxidative. Ipoteza lui Mitchell.
á Oxidarea microzomală, rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-
oxido-reducere.
á Vitaminele şi rolul lor în procesele de oxidare biologică.
á Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a acizilor graşi nesaturaţi din membrane.
Sistemele de protecţie a celulei de acumilarea radicalilor liberi.
Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor.
Enzimele dehidrogenării.
á ’

 

 ’ a
a 

  a 
a  
 a  a  
a

 a
á |

 aa 
  a 
|

 aa 

 
a 
á  a 

aa    a  a 
å  a  
a  !a 

a
a !å
!å
 ü
á a 
   
aå

aå
 a   "
aa#$%&
'%
 © ©| !
1.6a &$%å
6a &$% å


  
 a &$%

 a &$% &
( a %
!
  
 a &$%
!
 
 a &$%å å 
# 
&$% &
(
  
 a %
)*
&$%
)*
 &$%å å&
&$%
$% &
(
%
+,  &$%
+,   &$%å åa- &
a- &$%$% &
(
 %
./
 a
   &$%& )+å )+å0")

 a &$%
a &$% &
( /%
1  a 
# &$%
&$%å å  
#
 
#&
&$%
$% &
( a 

 a 
#%
 © ©|!   

á Succinat +FAD å 



 


(  %
á
 



å
å 
 








  


á $% & &'% !a 
 
a 
  a    a
a  a  a
2


a 
a a
 Lanţul respirator (L|). |olul. Structura
Structura..
á ,|
,|   
3

4   
    
 a  a " 

a

a  a
 &2 
#
a  3$% "'% !4
! 
a a  !
á ( 
  
  a a a 
á ( 

  a   a *#
' ,|
0 aa  a

a
a
a
aå
a
aå
# a  "
  a 
 a a a 
! # #
#  #  a  " 
 a 
 a   a-  
  
   |
1. NADH+H sau FADH2
2. Flavoproteinele FP: preiau p şi " de la NADH+H sau FADH2
á FPN (NADH DH) - ca Co FMN - preia H2 de la NADH+H
á FPs (succinatDH)-
(succinatDH)- ca Co FAD-
FAD- preia H2 de la FADH2
3. CoQ-
CoQ-ubichinona ² până la CoQ sunt transportaţi atât p cât şi "
4. Sistemul de citocromi: b, c1, c, a şi a3
- ©#$    %

  
  
  $ 
& '  ((( ( " XX  ((

 

 '
) & 
 

& " " ) " 
 
 ) 
5. Fe
Fe--S proteinele ²sunt localizate :
a. între FP şi CoQ
b. între cit b şi citc1
©$ 
|
© 
   |
„
’

’ 





’ 

 


’  
  
„
„
 
„
„ „ „ „

’


’ 





’ 

 


’
 
  
„
 „
 




  
  

N

 

N  N
   
’’ 


 

N









’’ d

„„
„
 a 
  ’
’
|

|
á ¦ 
 
¦ 
 
’


 
 

 
á 

  ’!" 


##
$
% &





á '  a  a  ,|
 
 

 
 a  a 3
 
a 4" a
4" a  
 a-

á  

a   a 5
  a 5(65
(65 a  

a
a a  
a -


a -
"
"  

a   a"  a  a
  # 

a
    a 
a  
 0"6

"

"


7!.8
7!.8"

"
9"6
9"6a: 
a:  
a

a 

a 
   
 # 
 a

 a
a  a
 
a
á Cu cît potenţialul redox este mai electronegativ cu atât este mai
înaltă capacitatea de a ceda ü, şi invers, cu cît potenţialul este mai
electropozitiv, cu atât este mai înaltă capacitatea sistemului de a
adiţiona electroni.
á Sistemele redox su
sunt aranjate în ordinea creşterii potenţialului de
oxido--reducere.
oxido
á a  aa


a
 
a 
 a a   a 
;
  < a  -
 a   =a

5
=a

59")
>
?
3

?
3:    
 
% )+4
)+4
á a 
 2 a   a  aa
 a 
 a   

á #   a   a  
 

 a !
a 
a å
å    a    a 
 a 
 a 
a  a
2
á ´ 
 

a 
 a 
a  



  a   a 
 a   a 
á @/7'@(
@/7
á a
 2
á '  
' a A3!)61!
?BC
4
á @(6  a   
 

á @/7!C!)61!D&6"E!
@/7 !C!)61!D&6"E!36")!4F7
6")!4F7.!"1>

á 9"))7!0"G

á |   

a  a 
 a 5 5 +!H
’©’||’!*
á reprezintă sinteza ATP din ADP şi Pi (cuplată
cu L|), pe seama
seama energiei eliberate la transferul
echivalenţilor reducători în L| de la coenzimele
reduse la O2.
á Deoarece transferul de ü are loc treptat, energia
se eliberează Åîn pacheteµ ² în trepte . Pentru a
se forma ATP diferenţa de potenţial trebuie să
fie nu mai mică de 0,22V.
á Funcţionarea cuplată a L| şi FO este asigurată
de 5 complexe
 | 
 +$

 
   


M
 

 
  
 

M
     !
 
 "#

M
 # "M $ & ! '&(!

 % "#

M
 M $"  ))  '&*! '&!

 %  "©%  )!

M
 M  

 )-   ! -!M
+ , 
   "
 " !,-.'' 
/

!,-.

á Căderea de potenţail 0,42V Ⱥ

á ƅG0 = -19,4 kcal/mol - 1mol ATP, restul se se degajă sub
formă de căldură
á Inhibat: rotenonă(otravă pentru peşti), Na amital
(barbiturat); pericidină (antibiotic)
  "
 " 


"" .
."" 
/

á Variaţia de potenţial este de 0,07V;
á ƅG0 = -3,2 kcal/mol ² nu se sintetizează ATP
á Inhibat ² malonat (inhibiţie competitivă)
   "
 " .
.""   
/

á Variaţia de potenţial este de 0,2
0,21V;
á ƅG0 = -7,75 kcal ² se sintetizează 1mol de ATP.
ATP.
á Inhibat Ⱥ antimicina A
   
 ""   
/

á Catalizează adiţia a 4ü la O2 molecular (a 2ü la ½O).

á O2 + 4ü + 4H+ Ⱥ 2H2O
á Căderea de potenţial de 0,54V.
á ƅG = -24,8 kcal Ⱥ se sintetizează 1mol de ATP
á Inhibat: CO, ozide, cianide.
    ' a
a"" 
/

á alcătuită din:
1. F0 Ⱥ străbate membrana internă a MC, constă din 4 tipuri de
proteină ce formează un sistem de pori transmembranari prin
care trec protonii-
protonii- canal de protoni
2. F1-- partea catalitică
F1 catalitică - factor de cuplare 1:
a. se află în intregime în matrixul mitocondrial (formă de sferă).
b. e alcătuită din cinci tipuri de proteine ơơơ (ơ3), ƢƢƢ (Ƣ3), ƣ, Ƥ,
ƥ.
c. la acest nivel are loc reacţia de condensare a ADP + Pi
ȺATP+H2O
á Inhibată: oligomicină, atractilatul (glicozidă)
 Ú
 „„

„„„„„ „„




„ 
„
 
„ 
„„„

„
„



„

„  
„„„
„„
„
 

„

„  „ 


„   „
„ 


„


   | 0 

 


   
.#
/

%

   
  
/
0 
á Locusurile unde are loc sinteza ATP se numesc
puncte de fosforilare.
fosforilare.
á În L| (lanţul respirator) deosebim 3 puncte
de fosforilare:
1. NADH+H----
NADH+H ----CoQ
CoQ
2. Cit b----
b----citc
citc
3. cita--
cita --cita3
cita3
 
 

  

 ××   # ×

!

! 
!
× × ! ! !
 ×
×!
   

 ×   
 ×


!* +!


  "  ×

! !
! #

 ! !
$ %& '!() ×


  
0   |"
|"’

á NADH + H+ + ½O2 + 3ADP + 3Pi Ⱥ NAD+ + 3ATP +

4H2O
á FADH + H+ + ½O2 + 2ADP + 2Pi Ⱥ FAD + 2ATP +
3H2O
á |aportul între numărul de moli de ATP produşi şi O2 consumat
este numit Åcît de fosforilareµ P/O.
P/O.
á ! 
 !,(,0

’)
!,(,0

’)"" a
’12
&'
a
’12
&'

 
%
á ! 
!,)0

’)"

!,)0

’)" a
’1)
&'
a
’1)
&'

  
á P/O reflectă cuplarea transportului H+ şi ü (respiraţia) şi
fosforilarea (sinteza ATP). Coeficient indică ce cantitate de P
anorganic (H3PO4) se transformă în P organic (ATP) la
transportul unei perechi de H+ şi ü în L|.
 Ipoteze principale cu privire la procesele de FO.
Ipoteza lui Mitchell
á Prin ce mecanism energia eliberată în L| este cuplată
cu formarea ATP?
á Teoria chimică,
chimică, numită şi a intermediatorilor comuni
(produşi intermediatori macroergici, precursori de
ATP).
á Teoria conformaţională (energia este preluată de o
proteină într-
într-o conformaţie activă, ce stimulează ATP).
á Teoria chemiosmotică (Mitchell, 1961).
 Ipoteza lui Mitchell
á Ce postulează că starea intermediară energetică care
determină sinteza ATP din ADP+Pi e reprezentată de
gradientul de protoni,
protoni, ce se stabileşte între faţa
interioară şi cea exterioară a membranei interne a MC în
timpul transferului de electroni.
á O la transferul unei perechi de ü (energia eliberată)
pompează 3 perechi de H2+ din interiorul MC spre
exterior(spaţiu intermembranar).
á Astfel partea externă a membranei interne a MCȺ
pozitiv, dar cea internă ² negativ ²
á apare gradient de c%/
c%/ potenţialul
potenţialul transmembranar
/a  

a
a a ! 
  
0(
a3

a3
 
  a  a  IJ
! 
3I
4a 4a  
 &
á Protonii revin din spaţiu intermembranar în mitocondrii prin
partea F0 (deoarece restul membranei este impermiabilă).
á Acest flux de protoni este forţ
forţa morice care determină la
nivelul subunităţii F1 sinteza de ATP din ADP+Pi
Unul din postulatele teoriei chemiosmotice prevede că că apa rezultată
în reacţ
reacţia de formare a ATP din ADP şi Pi se ionizează spontan,
ionii H+fiind dirijati spre interiorul mitocondriei (ei urmînd să
creeze gradientul protonic) în timp ce ionii OH- sînt dirijati spre
spapul intermembranar
 Datele experimentale ce confirmă:
á S-a confirmat generarea gradientului de protoni în
cele 3 puncte ale L|. Anume ² gradientul de protoni
se utilizează la sinteza ATP.
á S-a demonstrat ca pH matrixului mitocondrial creşte,
iar cel al mediului extern al membranei MC ² scade
(acid).
á S-a argumentat că transferul H+ din MC în timpul
transportului de ü şi revenirii lor prin ATP-
ATP-sintetaza
sunt comparabile cu viteza lor din cadrul FO în MC
intacte.
 
   

a#
!a
á ATP/ADP-translocazei-
ATP/ADP- translocazei-
asigură transferul ADP „„„„„ „„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„


„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„
 .
/01
din citozol în MC în 
schimbul ATP din MC- MC- „„f f
citozol.
îî 
á Fosfattranslocaza ² „„„„„„„„„„„ „„„„„„„„„„„„„„ „„
transferă Pi în MC, 
2

3
  
/01
însoţit de deplasarea „„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

 
„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ „„„„„„„„„„„„„„„„„„„2  
ionilor de H2.
 Controlul respirator

á Organismele vii sintetizează ATP în raport cu necesititatea lui

² de aceea FO cuplată cu L| este riguros controlată.
á Deoarece L| şi FO ² etapa finală a degradării G, L, P
controlul respirator se poate efectua atât prin compuşi direct
implicaţi în L| şi FO, cât şi prin intermediatorii degradării
celor 3 clase.
á |olul primordial îi revine ADP.
1. F1 din ATP - sintetază rămâne blocat în lipsă de ADP.
2. Intensitatea transferului de protoni prin F0 deasemenea e
determinată de nivelul ADP.
3. ADP ² reglator alosteric (+) pentru mai multe E ce sunt
implicate în degradarea G, L şi P.
     

á Controlul respiraţ
respiraţiei se înfăptuie
înfăptuieşşte prin
intermediul acceptorului - ADP.
á Lipsa de ADP - inhibă respiraţ
respiraţia şi stopează
fosforilarea. La adăugarea de ADP cre creşşte brusc
consumul de 02 ---- se activeaza lantul respirator
şi ADP se fosforilează la ATP.
Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii
agenţi decuplanţi.
á La FO contribue:
1. Integritatea membranei interne a MC Ⱥ orice leziune duce la
perderea capacităţii de FO (în timp ce transferul de ü poate
continua).
2. Impermeabilitatea membranei interne pentru ionii H+ OH- OH-
K+ Cl-
Cl-.
á FO poate fi decuplată cu ajutorul unor substanţe chimice, ce
inhibă sinteza ATP dar neafectînd decuplanţi ² agenţi
decuplanţi. La acţiunea lor respiraţia creşte, iar FO este
inhibată.
protonofori
AD
ionoforele
á Protonoforii Ⱥ măresc permeabilitatea membranei
pentru protoni(H+), lichidând potenţialul
transmembranar.
1. a.g. liberi
2. 2,4 dinitrofenol
3. salicilaţii (antiinflamatoare)
4. dicumarol (anticoagulant)
5. T3 şi T4 (h.gl.tiroide)
á Ionoforele ² ei leagă şi transferă ionii prin membrană:
- valinomicina (ȹ K+) , nigericina (ȹ K+), gramicidina A
Ⱥ Na+, K+; H+.



 


x




















á Inhibitorii ai fosforilării acţionează asupra ATP-
ATP-
sintetazei. Oligomicina blochează pătrunderea H+ prin
FO (închide canalul) O cu încetul slăbeşte respiraţia Ⱥ
întrerupere.
 6 
 
6 
 
  
   
 
’ 




á Fosforilarea oxidativă este influenţ
influenţată de o serie de
agenţţi clasaţ
agen clasaţi în 3 grupe :
á - agenti de decuplare-
decuplare- permit transportul electronilordar
blochează fosforilarea. Ex.2,4 dinitrofenolul facilitează
trecerea prin membrană a H+
á - inhibitorii fosforilării oxidative Ex Oligomicina -
împedică şi transportul şi fosforilarea oxidativă.
á - Ionoforii - formează complexe liposolubile cu cationi
specifici trecîndui prin membrană.
 | 

 

á ² are loc decuplarea FO de L| şi toată energia este

convertită în căldură, care nu se utilizează la executarea
funcţiilor celulare.
á Astfel MC devin o sobă, ce produc căldură. E necesar
în situaţii, când necesitatea căldurii este mai mare decât
ATP.
á În ţesutul adipos brun ² MC sunt specializate la
producerea căldurii (nou-
(nou-născuţi, animale în hibernare)
² termogenina.
 Oxidarea microsomală
á Un alt tip de reacţii de OB este cel oxigenazic. Acestea sunt
catalizate de monooxigenaze.
á Lanţurile monooxigenazice de oxidare sunt lanţuri scurte de
transport al H+ şi ü a căror sursă sunt NADPH+H
á SH + O2 +NADPH + H+  S-OH + H2O + NADP+ O
reducerea O2 şi incorporarea lui în anumiţi compuşi chimici
(include un atom de O, celălalt este redus la H2O).
á un asemenea lanţ este microsomial - localizat în |E al
celulelor hepatice şi suprarenale. |ol esenţial îl are cit P450
(activatorul O2). El cuprinde o FP (FAD) la nivelul căreia H2
este disproporţionat în H+ şi ü.
 |  ’
á |olul: plastic şi dezintoxicare.
|olul:
á În ficat ² hidroxilarea medicamentelor,
neutralizarea toxinelor, hormonilor (sunt
eliminaţi).
á În medulosuprarenale ² sinteza noradrenalinei şi
adrenalinei.
á În corticosuprarenale ² sinteza colesterolului,
hormonilor gluco-
gluco- şi mineralocorticoizi.
 Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a AG
nesaturaţi. Sistemul de protecţie.

á La reducerea incompletă a O2 se formează

forme reactogene şi agresive ale substanţei cum
ar fi: superoxidanionul, peroxid; hidroxil sau
peroxidul de hidrogen.
á
á Aceşti produşi iniţiază OPL, ce se petrece în lanţ cu generarea
de peroxizi a AG nesaturaţi.
á În condiţii fiziologice O|L şi OPL sunt implicate în
reînnoirea membranelor biologice, degradarea substanţelor
fagocitare; biosinteza icosanoizilor.
á Amplificarea lor poate condiţiona moartea celulei (lezarea
membranelor).
á SAO  sistem de protecţie  AO (enzimatic, neenzimatic)
á SOD  transformarea O2- O2- în H2O2
á O2- +2H+  O2
2 O2- O2-- + H2O2
á Catalaza 2H2O2  2H2O + O2
á Glutation reductaza
á glutationperoxidaza
 ,1

22,3
 $  
 
-



 


!! -0
! ×
× ×
 - ×
!
&)$
4

×
4
 ×
 ×

× ","
× 
,
"

×
× . ,

"
56 5"6
× 

-*, 
- ",
..
/**
/