Coroana Metalo-Ceramica Si Coroana Metalo-Compozit

Descărcați ca pdf sau txt
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 41

Studenti: IFTODI CRISTINA

ONEA ROXANA-MADALINA
PELLE SIMONE

COROANA MIXTA

Coroana mixta este o restaurare unidentara care


acopera in totalitate bontul dentar, fiind constituita
dintr-o componenta metalica (scheletul sau
suportul metalic) i o componenta fizionomica care
acopera componenta metalica, mascand-o partial sau in
totalitate (placajul).

Sunt prezente sistemele de imbinare intre elementul


fizionomic si structura metalica (elemente de retentie).

Coroanele mixte semifizionomice se impart in: metaloceramice, metalo-acrilice, metalo-plastice.

Au existat tipuri de coroane mixte denumite dupa numele


autorului: Weiser, Mathe, Weber, Belkin, Kenedy, Drum.

Sistemele de retentie s-au ameliorat ajungandu-se la metaloceramica actuala cu portelanul ars pe metal.
Exista o competitie intre ceramica si acrilat castigata de
ceramica, dar dupa 1985, o data cu aparitia rasinilor diacrilice
compozite, acestea au castigat teren in realizarea coroanelor
mixte metalo-plastice.

COROANA MIXTA METALO-CERAMICA


Este o microproteza alcatuita
dintr-o componenta metalica si o
componenta ceramica.

Componenta metalica e realizata din aliaje nobile


(Paliag, Palidor) si inoxidabile nenobile (Cr-Co, Cr-Ni
+Be+B).
S-a pus problema compatibilitatii cu masele
ceramice.
Weinstein a lansat portelanul leucitic ce a permis
fixarea lui pe masa aliajului.

Pentru alegerea unui aliaj, sunt importante conditiile:


- Sa fie rigid, pentru a putea fi realizat intr-un strat subtire
de 0,2-0,4 mm care sa reziste la flexiuni si forte de rotatie;
- Sa aiba o duritate si rezistenta la abrazie si la
posibilitatea de finisare marginala;
- Sa poata fi turnat cu precizie si prelucra usor.

Componenta metalica se realizeaza prin turnare.

CARACTERISTICILE SCHELETULUI METALIC


capa trebuie sa fie rigida si subtire, maxim 0,3 mm, pentru ca

masa
ceramica sa aiba o grosime uniforma si suficienta;

trecerea metal-ceramica sa se faca prin unghiuri rotunjite;

nu necesita microretentii;
pretinde un prag larg vestibular si cu pozitionare subgingivala pentru
a nu se vedea colereta metalica; cel mai bine prag en conge large cu
bizotare (deep chamfer).

Jonctiunea metalo-ceramica trebuie sa fie la 2 mm distanta de contactul


ocluzal cu dintele antagonist.

Coroanele metalo-ceramice pretind:


- preparatie exacta;
- model de lucru perfect pe baza unei amprente
fidele;
- partea metalica sa fie intim aplicata pe bont;
- lungimea bontului sa nu fie mai mica de 2/3
din lungimea viitoarei coroane.

Cand e folosita ca element de agregare trebuie sa existe un


paralelism perfect intre bonturi si sa fie ingrosata fata
proximala unde se face conexiunea cu corpul de punte.
Jonctiunea metal-ceramica trebuie sa aiba loc de obicei
juxta-gingival, iar subgingival intra doar colereta metalica.

AVANTAJELE COROANEI METALO-CERAMICE

Din punct de vedere cromatic reprezinta idealul


datorita stabilitatii cromatice, al nuantei coloristice,
al transluciditatii si al luciului permanent;
Biocompatibilitate;
Rezistenta mecanica imbunatatita fata de coroanele
de invelis ceramice, datorita prezentei componentei
metalice;
Asigura si mentine stabilitatea contactelor dentodentare in timp.

DEZAVANTAJELE COROANEI METALO-CERAMICE

Pretul de cost ridicat al materialelor celor doua


componente;
Tehnica de executie ce impune o inalta calificare
profesionala, rabdare si pasiune;
Aparatura din laborator reprezentata de un cuptor
special pentru portelan.

INDICATIILE COROANEI METALO-CERAMICE

Restaurarea morfologiei coroanelor dintilor frontali si


laterali care au suferit modificari de volum cu lipsa de
substanta produse de carie, displazii, abraziuni;
Restaurarea din punct de vedere coloristic a coroanelor
dentare;
Restaurarea morfologica a unui grup de dinti pentru a
asigura conditiile optime ale unei ocluzii functionale;
Element de agregare ideal al puntilor din punct de vedere
fizionomic si al rezistentei;
Imobilizare dinti parodontotici;
Echilibrare ocluzala.

CONTRAINDICATIILE COROANEI METALO-CERAMICE

In cazul pacientilor cu dinti scurti, procese carioase


active sau boala parodontala netratata.
La pacientii tineri (sub 20 de ani) datorita volumului mare
al camerei pulpare.

PREPARAREA DINTELUI PENTRU O COROAN METALOCERAMICA


Necesita o reducere importanta de substanta dura dentara pentru a

asigura spatiu suficient ambelor materiale de restaurare.


Marginea vestibulara a unei restaurari frontale este deseori plasata
subgingival pentru a obtine un efect estetic mai bun, desi o
margine supragingivala este preferata daca nu exista contraindicatii
estetice.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE MIXTE METALO CERAMICE IN ZONA FRONTALA

Slefuirea reductionala a dintelui pentru o coroana metalo-ceramica in zona frontala se face cu


urmatoarele limite:
Suprafetele vestibulare din zonele vizibile se reduc uniform, cu cel putin 1,5 mm, pentru
a asigura spatiu scheletului metalic rigid (0,3-0,5 mm) si cel putin 1 mm pentru ceramica. Din
spatiul de 1 mm rezervat ceramicii, 0,2-0,3 mm va reprezenta opacul cu care se mascheaza
metalul, iar restul masa de baza si incizal pentru a da o anumita profunzime culorii.

Valorile slefuirii reductionale a


dintelui pentru coroana mixta
metalo-ceramica frontala.

Marginea incizala a dintelui se reduce cu minimum 2 mm pentru a putea conforma


marginea incizala ceramica subtire, translucida, cu aspect natural.
Suprafetele proximale se reduc cu minimum 1 mm masurarea facandu-se la colet. Se
asigura astfel spatiu mai mare in zona de contact interdentar pentru masa translucida de ceramica
cu efect estetic si se conserva structurile dentare in zona de colet cu valoare estetica mai scazuta.
Slefuirea fetei palatinale variaza in functie de conformarea scheletului metalic i raporturile
ocluzale. Cand suprafata palatinala a coroanei va fi metalica se indica o reducere cu 0,5 mm. Cand
conturul va fi refacut din ceramica si exigentele estetice sunt mari se slefuieste cel putin 1 mm.

Prepararea bontului se face intr-o anumita succesiune a


slefuirii suprafetelor coronare:

1. slefuirea marginii incizale;


2. slefuirea fetei vestibulare;
3. slefuirea fetelor proximale;
4. slefuirea fetei orale;
5. rotunjirea muchiilor;
6. definitivarea pragului gingival.

1. Slefuirea marginii incizale


Pentru a asigura o slefuire uniforma, in limitele mentionate, se indica

realizarea unor santuri de orientare cu ajutorul unor instrumente


diamantate calibrate cilindro-conice cu varf plat.
La nivelul marginilor incizale se fac incizuri in profunzime de 2 mm.
Instrumentul diamantat trebuie sa fie paralel cu marginea incizala. La
nivelul suprafetei vestibulare santurile vor fi dispuse in doua planuri,
avand o adancime de 1,2 mm in jumatatea de colet i 1,5 mm in jumatatea
incizala.

a- santuri de orientare realizate la nivelul marginii incizale si a


suprafetei vestibulare;
b - slefuire reductionala a marginii incizale.

2. Suprafata vestibulara se va realiza in doua planuri, cervical si


incizal, urmarind conturul natural al dintelui. Planul cervical va determina
axul de insertie a restaurarii finalizate. Planul incizal asigura spatiul
necesar pentru ceramica. Acest tip de slefuire reductionala se
numeste biofunctionala" si asigura convexitatea incizo-gingivala si
mezio-distala.

Cand dintele este preparat pentru a i se aplica o coroana

mixta, suprafaa vestibulara trebuie redusa n doua planuri,


unul aproape paralel cu axa de insertie i altul paralel cu
cele 2/3 incizale ale suprafetei vestibulare ale dintelui (a).
Reducerea numai in planul paralel cu axa de insertie
poate determina un spatiu insuficient pentru ceramica n 1/3
incizala, ceea ce constituie o eroare comuna (b).
Reducerea ntr-un plan care creeaza spatiu adecvat
pentru restaurare atat in zonele incizale cat si frontale, se
va apropia periculos de pulpa si poate produce, de asemenea, o
preparare exagerat conica (c).

a) slefuirea reductionala a portiunii incizale a fetei


vestibulare;
b) slefuirea reductionala a portiunii gingivale a fetei
vestibulare si conformarea pragului.

4. Slefuirea suprafetei palatinale


Suprafata palatinala supracingulara se slefuiete cu o piatra mica de moara sau
cu un instrument diamantat in forma de minge de rugby. Daca suprafata orala a
coroanei va fi metalica este suficienta o reducere de 0,5 mm la acest nivel. In cazul
in care coroana va prezenta la acest nivel i material ceramic, se indica o reducere
orala de 1-1,2 mm.

Suprafata palatinala subcingulara va fi conformata ca un perete axial


deretentivizat care realizeaza o convergenta de 6-10 cu portiunea gingivala a fetei
vestibulare. Se asigura astfel conditii de retentie pentru coroana. Terminatia este
in chanfrein, ca pentru orice coroana turnata, care se prelungeste in jumatatea
orala a fetei proximale.
3. Slefuirea suprafetelor proximale se face cu instrumente diamantate
efilate, subtiri, montate la piesa de turbina. La turatiile conventionale se pot folosi
discuri active pe o singura fata, dar acest instrument este astazi depasit.
Instrumentul diamantat este plasat la 1-1,5 mm de suprafata proximala a dintelui
adiacent.

a slefuirea fetei proximale;


b slefuirea reductionala a suprafetei palatinale
supracingulare;
c slefuirea supratetei palatinale axiale.

Pragul gingival nu este uniform, ca la coroanele de invelis ceramice.

Pragul gingival in zona vestibulara se poate conforma in patru feluri:


-prag cu bizou
-prag inclinat
-prag drept de 90
-chanfrein
Zona terminala vestibulara la coroana metalo-ceramica:
a - prag cu bizou;
b - prag inclinat;
c - prag drept;
d - chanfrein.

1.Chanfrein: integritate marginala.


2. Reducere axiala: retentie,
stabilitate si rezistenta structurala.
3. Incizura incizala: rezistenta
structurala.
4. Aripioara: retentie, rezistenta,
conservarea structurilor dentare.
5. Prag: rezistenta structurala.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE MIXTE METALO CERAMICE IN ZONA LATERALA


Prepararea bontului se face intr-o anumita succesiune a slefuirii
suprafetelor coronare:

1. slefuirea suprafetei ocluzale;


2. slefuirea fetei vestibulare;
3. slefuirea fetei proximale;
4. slefuirea fetei orale;
5. rotunjirea muchiilor;
6. definitivarea pragului gingival.

1. Slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale

In zonele ce vor fi placate cu ceramica reducerea suprafetei ocluzale


va fi de 1,5-2 mm. Slefuirea ocluzala este realizata in continuare
prin indepartarea prismelor de smalt restante intre santurile de
orientare folosind tot instrumentul diamantat cilindrico-conic cu
varf rotunjit. Reducerea trebuie sa se realizeze dupa planuri bine
definite care sa reproduca morfologia ocluzala generala sau forma
geometrica de baza a suprafetei ocluzale.
Bizoul de la nivelul cuspidului de sprijin asigura o grosime
corespunzatoare materialului de restaurare pe pantele externe ale
cuspizilor palatinali maxilari si ale cuspizilor vestibulari
mandibulari. Adancimea santurilor de orientare realizate la acest
nivel va fi de 2 mm daca metalul va fi placat cu ceramica.

a slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale;


b realizarea bizoului de pe cuspidul de sprijin.

2. Slefuirea fetei vestibulare

Suprafata vestibulara va fi slefuita in doua planuri, urmarind si in aceasta


situatie conturul natural al dintelui. Acest tip de slefuire reductionala
se numeste biofunctionala" si asigura convexitatea ocluzo-gingivala si
mezio-distala.
Pentru a asigura o slefuire uniforma, se indica realizarea unor santuri de
orientare dispuse in doua planuri avand adancime de 1,2 mm in
jumatatea gingivala si 1,5 mm in jumatatea ocluzala.

a santuri de orientare realizate pe suprafata vestibulara; b slefuirea suprafetei vestibulare; jumatatea


ocluzala; c slefuirea suprafetei vestibulare: jumatatea gingivala.

3. Slefuirea fetelor proximale se face cu instrumente diamantate


efilate, subtiri, montate la piesa de turbina. Diametrul lor redus permite
reducerea proximala fara riscul lezarii dintilor vecini. Instrumentul
diamantat este plasat la 1-1,5 mm de suprafata proximala a dintelui
adiacent si printr-o miscare vestibulo-orala se efectueaza separarea fara a
realiza o convergenta exagerata a suprafetei preparate si fara a leza
dintele vecin.

a slefuirea suprafetei proximale;


b slefuirea suprafetei orale.

4. Slefuirea fetei orale


Se realizeaza o reducere adecvata atat pe peretii orali, cat si in jumatatea
orala a suprafetelor proximale pentru a obtine o zona terminala distincta
in chanfrein, acolo unde nu va fi o placare cu portelan.
Zona terminala si suprafetele axiale adiacente ei sunt finisate apoi cu o
freza de finisat din carbura de tungsten pentru chanfrein.

COROANA MIXTA METALO-COMPOZIT


Este microproteza confectionata din compozit ce confera aspect

fizionomic si o parte metalica ce asigura rezistenta microprotezei.

S-a pus problema retentiei sau fixarii compozitului pe structurile


metalice.
Pentru aceasta, s-a recurs la macroretentii sau sisteme de legaturi
chimice in care intervin:
Calitatea materialului compozit;
O serie de procedee (sablare, gravare electrolitica, silanizare).

Macroretentiile sunt un adaos la suprafata de retentii


prefabricate. (perle, butoni, anse, plase, etc.)
Acestea pot fi din ceara, polimeri sau chiar metal.

1. componenta metalica acopera in


totalitate bontul dentar; 2. portiunea
metalica protejeaza pragul gingival;
3. incercuirea marginala de la
nivelul marginii incizale;
4. macroretentii sub forma de
hemisfere; 5. componenta
fizionomica din rasina acrilica sau
diacrilica; 6. colereta care
protejeaza bizoul pragului gingival.

Solzii de peste" si ansele

radiale de la nivelul
incercuirii marginale
reprezint mijloace
exceptionale de
macroretentie.

In afara de acestea, care sunt retentii in plus, mai exista si


retentii in minus(negative) obtinute prin sculptarea in
structura metalica (pentru aceasta macheta trebuie sa fie mai
groasa) sau prin infundarea in macheta a unor cristale
microsolubile ce lasa microcavitati dupa introducerea
machetei in apa.

AVANTAJELE COROANE METALO-COMPOZITE

Preparatia coroanei dintelui pentru o acoperire cu o astfel de


microproteza se incadreaza ca procedeu tehnic si aspect in
ansamblul operatiilor efectuate pentru preparatiile de acoperire
nefizionomice si fizionomice. Preparatiile pentru coroanele mixte
nu impun noi tehnici si alte manevre, asa cum sunt necesare pentru
prepararea canalului radicular la coroana de substitutie unde, pe
langa experienta, atentie, indemanare, apare si riscul unor
accidente de perforare a peretelui radicular printr-o cale falsa.
Coroana dintelui preparat ramane in continuare pe arcada dentara
in functie de intinderea leziunii, nu e amputata, procedeu intalnit
la coroana de substitutie, greu de suportat psihic si aprobat de
pacient.
La aparitia momentului de ablatie a lucrarii, in cazul in care e
folosita ca element de agregare intr-o constructie protetica de
anvergura, aceasta microproteza se indeparteaza cu usurinta prin
sectionare.
Din punct de vedere al executiei tehnice e obtinuta cu o investitie
mai redusa de timp si cu calitati profesionale obisnuite.

DEZAVANTAJELE COROANEI METALO-COMPOZIT

Agregarea lor mai slaba fata de coroanele de invelis metalice


turnate, datorita retentivitatii mai precare conferite de
bonturile preparate pentru coroanele mixte;
Pretind sacrificii mari de tesuturi dure dentare, cu precadere
la nivelul fetei vestibulare, care implica depulpari prealabile.
Daca acestea nu se fac, pot sa apara complicatii pulpare
consecutive;
Uneori apare fenomenul de separare la interfata dintre cele
doua materiale care alcatuiesc coroana mixta si care se
manifesta prin aparitia fisurilor, fracturilor si, in final, prin
desprinderea componentei fizionomice.

INDICATIILE COROANEI METALO-COMPOZITE

Elemente unitare (singulare), restaurand morfologic si


functional un singur dinte cu diferite leziuni coronare;
Aproape toate tipurile de leziuni coronare pot beneficia de
restaurari utilizand coroane de invelis mixte. Chiar leziunile
coronare intinse in suprafata si profunzime, care compromit total
integritatea coroanelor dentare se refac intr-un prim timp prin
dispozitiv corono-radicular, bontul coronar rezultat fiind ulterior
acoperit de o coroana mixta.
Element de agregare, in special in edentatiile laterale unde
reprezinta elementul de agregare mezial;
Element de corectare al morfologiei anormale a dintilor care
prezinta anomalii de forma si volum, al culorii dintilor devitali
care si-au modificat aspectul cromatic;
Element de consolidare al dintilor care prezinta obturatii
intinse sau abraziuni mari;
Element de stabilizare al protezelor scheletizate;
Element de imobilizare al dintilor parodontotici;
Element de stabilizare al ocluziei.

CONTRAINDICATIILE COROANEI METALO-COMPOZIT

Se refera la pacientii tineri (sub 20 de ani) datorita


volumului mare al camerei pulpare precum si la unii adulti
la care depulparea prealabila a dintelui implica o serie de
riscuri (de moment sau de perspectiva) pentru pacient.

PREPARAREA DINTILOR PENTRU COROANE MIXTE METALO COMPOZITE


Principiile de preparare a bontului sunt asemanatoare cu cele expuse la coroana
metalo-ceramica. Critice pentru estetica si parodontiu sunt fata vestibulara si
zona de colet.

Fata vestibulara trebuie slefuita in doua planuri, biofunctional". Trebuie sa se


asigure un spatiu uniform de 2 mm; pentru metal 0,30-0,40 mm, pentru
compozit 1,50 mm.
Orice derogare de la aceasta regula va influenta negativ aspectul estetic sau
integritatea pulpei.
In zona de colet trebuie sa se asigure un prag vestibular care sa aiba o latime
minima de 0,8 mm, preferabil 1-1,5 mm. Pragul gingival va forma cu peretele axial
un unghi bine exprimat si va fi infundat subgingival 0,25-0,50 mm.
Pentru obtinerea efectului estetic colereta metalica va fi mascata subgingival si
in nici un caz nu va fi acoperita cu compozit.
La nivelul coleretei se creaza un prag, in metal, pe care se sprijina placajul din
compozit, demarcand cele doua materiale.

BIBLIOGRAFIE

Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe, Dorin Bratu


Tehnologia protezelor dentare, Ion Rindasu
Protetica dentara, Eugen Costa
www.dentaloffice-cj.ro
www.rasfoiesc.com
www.eugenol.ro

V MULUMIM!

S-ar putea să vă placă și